vineri, 30 noiembrie 2018

Concert de cântece patriotice și colinde în parohia Birda


Prăznuirea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României în parohia Birda a debutat în Ajun cu oficierea Slujbei Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia). Vineri de la orele 10,00 a fost săvârșită Sfânta Liturghie. Au slujit cu acest prilej P. C. Părinte Călin Negrea de la parohia Gătaia și Valentin Bugariu, parohul bisericii cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda.
            Răspunsurile liturgice au fost date de Corul ,,Doina” al Parohiei Gătaia dirijat de cântărețul bisericesc Liviu Țâțu.
            La momentul potrivit mai mulți copii s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului.
            Cuvântul de învățătură a fost pregătit și susținut de părintele Călin Negrea. Sfântul Apostol Andrei este cel care L-a mărturisit pe Hristos, L-a propopvăduit în pământul românesc dintre Dunăre și Mare. Poporul românesc este creștin prin predică apostolică deosebindu-se de celelalte popoare care au fost încreștinate începând cu regele și încheindu-se cu supusul acestuia. Poporul românesc are astfel și un model de urmat și în ceea ce privește mărturisirea lui Hristos.

            După otpustul Sfintei Liturghii, interpreții Denisa Scrofan și Alexandru Orășanu au interpretat cântece patriotice tradiționale. Același tip de cântece la care s-au adăugat și colinde au fost interpretate și de membrii Corului ,,Doina”.
            A fost răsplătită contribuția la dezvoltarea activității corale la Birda prin acordarea ,,Dipolmei de Onoare” D-lui Prof. Ion Petrescu cel care între anii 1995-1997 a format și condus Corul Parohiei Birda.

miercuri, 28 noiembrie 2018

,,Anghelos”, nr. 3 (63) / 2018

       A apărut nr. 3 al revistei trimestriale de meditație, informație și spiritualitate creștin-ortodoxă a parohiei Sânmihaiu Român. Sumarul bogat și diversificat propune cititorilor câteva teme majore: misiunea Bisericii, contribuția Bisericii la unitatea românilor, meditație și poezie.
            Misiunea Bisericii este deschisă de Pastorala de Crăciun al Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan și încheiată cu cuvântul de învățătură la Praznicul Nașterii Domnului iscălit de părintele paroh Pompiliu Rediș. În această rubrică de învățătură creștinească se rânduiesc alte câteva contribuții deosebit de interesante: Arhid. Ioan Radu, ,,Predică la Duminica a XX-a după Rusalii” în care autorul abordează pilda ,,Bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr” din unghiul iubirii față de semenii aflați în lipsuri, mizerie și boli (p. 5). Preotul Iosif Aldescu de la parohia Potoc tratează un subiect mereu actual ,,Preotul patristic” folosindu-se de teologhisirea Sfinților Părinți (p. 6-7). Un cuvânt de învățătură la Praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică este realizat de părintele Vasile Balogh.
            Cea de-a doua temă care apare în acest număr tratează: unitatea religioasă, națională și de simțire românească. Prof. dr. Vlad I. Bondre este autorul meditației ,,Cel ce a înviat din morți, poporul român…” în care detaliază fenomenul Uniației din Transilvania folosind bibliografia clasică a subiectului: Dumitru Stăniloae, Teodor M. Popescu și Ștefan Lupșa. Un alt crâmpei de unitate este prezentat de părintele Valenin Bugariu în studiul ,,Rolul Bisericii Ortodoxe Române din zona Deta și Marea Unire (I)”.
            Redactorul revistei, preotul dr. Dan D. Gîrjoabă pe linia unor înaintași care au vorbit de puterea cuvântului și a metaforei reușește să amintească de o sărbătoare a Zilei Naționale a României: ,,De ziua națională, să sfințim <<icoana României>>” (p. 12).
            Părintele autor oferă cititorilor un crez al slujitorului Cuvântului prin care cuvântul ,,desferecă sipetul cugetului și al simțirii” cum aprecia un vechi ostenitor al Umanioarelor românești.
            Revista poate fi consultată pe site-ul: https://www.scribd.com/document/394305619/anghelosrevista63?fbclid=IwAR1vULi84CGa1XTz2xqPOy_X4YgxFSF7UnJB_j_TnqucHLwdFpcbssnfXJc  

100 de ani de la Unirea Bucovinei cu România. Contribuția Bisericii


100 de ani de la Unirea Bucovinei cu România
-Contribuția Bisericii-

            Pe 28 noiembrie românii aniversează 100 de ani de la Unirea cu România. Provincia istorică a Bucovinei este situată în nordul Moldovei. Încă din veacul al XIV-lea, Bucovina a făcut parte din Principatul Moldovei fiind împărțită administrativ în Ținutul Cernăuților și Ținutul Sucevei. Ca urmare a atitudinii pe care Imperiul Habsburgic a avut-o în conflictul dintre Imperiul Otoman și cel Țarist (1668-1774) a primit în 1775 Bucovina. Noii stăpâni s-au folosit de vechiul principiul divide et impera prin care Curtea vieneză a stimulat animozitățile religioase și naționale în afirmare, pentru a le arbitra în avantajul ei[1].

            Acest tip de politică a prins și în Bucovina unde rutenii (ucrainenii) s-au așezat între Nistru și Prut tocmai în perioada când Bucovina a fost administrată de austrieci. Această pătrundere masivă a modificat raportul demografic între autohtonii români și nou-veniții slavi, în nordul provinciei în defavoarea pământenilor[2].
            Imperiul Habsburgic a organizat Bucovina sub forma unui ducat. În interior au existat presiuni ale ucrainenilor care s-au organizat în formațiuni paramilitare, în rândul cărora au intrat și militari ucraineni proveniți din armata austro-ungară[3]. Rutenii au militat pentru înființarea unei episcopii proprii în nord apoi au revendicat Mitropolia Greco-Ortodoxă de la Cernăuți păstorită de ierarhi români. Au existat lupte pentru numirea de consilieri bisericești ruteni ajungându-se până la cerința alegerii unui arhiereu slav.
            Istoricul Ion Nistor atribuie vina, pentru înfrângerile de pe teren bisericesc ale românilor, deputaților și politicienilor români – fără deosebire de partid – care luptau între ei în loc să se grupeze în jurul mitropolitului și să-și întoarcă arma contra năvălitorilor ruteni[4].
           
       Curentul vienez l-a cuprins și pe Aurel Onciul, fiul profesorului cernăuțean de teologie Isidor Onciul. După un doctorat în Drept și Economie politică, Aurel Onciul a fost directorul unei bănci din Brno, Cehia apoi a revenit în Bucovina. Deși tânăr și energic a fost ,,lipsit de scrupule și străin de orișice sentiment național. El a fost partizanul împărțirii Bucovinei între români și ucraineni[5].  Pentru a-și împlini scopul politic a creat rând pe rând mai multe partide care nu au cunoscut consacrarea, unele cu viață efemeră de câteva luni. Primul a fost Partidul Țărănesc (1903), Partidul Național (1912), apoi Partidul Țărănesc Român (1914). În viața politică au activat alte partide, unele care luptau pentru drepturile românilor. Se cereau printre altele: dezvoltarea învățământului național prin completarea claselor românești de la gimnaziul Superior de la Suceava, crearea unuia inferior la Câmpulung, înființarea unei bănci ipotecare a Bucovinei, a Căilor Ferate din Bucovina, sprijinirea progresului românilor bucovineni pe temeiul legii, limbii și obiceiurilor, sprijin pe teren național și cultural.
            Între partidele care susțineau obținerea de drepturi pentru români se numărau Partidul Național Român care însă a pierdut alegereile pentru Dieta Bucovinei în 1904. Între cei 3 vicepreșendinți era și preotul Vasile Găină. Iancu Flondor a creat și condus Partidul Creștin Social Român, în conducerea căruia s-a aflat și pr. prof. Teodor Tarnavschi de la Facultatea de Teologie din Cernăuți. Tot Iancu Flondor a reactivat Partidul Național Român în 1909.

            Datorită patriotismului arătat, românii au fost socotiți iredentiști. Cercurile imperiale au dezlănțuit noi persecuții și represalii asupra românilor care au fost urmăriți pentru portul tricolorului[6]. Tot un bucovinean (n. 14 oct. 1853 la Șipotele Sucevei) Ciprian Porumbescu este autorul muzicii pentru cântecele: ,,Trei culori” și ,,Pe-al nostru steag e scris unire”. Celebrul compozitor a urmat Facultatea de Teologie din Cernăuți (1873-1877) dar a fost și președinte al Societății Culturale ,,Arboroasa” care a militat în rândurile studenților români de la Universitatea din Cernăuți pentru păstrarea unității culturale cu confrații români din Transilvania și Regat. Porumbescu a miltitat prin muzică pentru unitatea românilor din toate provinciile românești. Profesor de muzică la Gimnaziul românesc din Brașov (1881-1883) a întreprins în 1882 un turneu în Banat. Ocazia venirii în Banat a celebrului compozitor bucovinean a reprezentat-o jubileul de 25 de ani al Corului de la Chizătău, cea mai veche corală românească din mediul rural. Cu acest prilej au fost realizate concerte la Lugoj, Chizătău, Timișoara, Arad, Radna-Lipova și Caransebeș. Românii bănățeni îl cunoșteau și îl iubeau: ,,Am observat că pe la Chizătău, adică prin Lugoj, Timișoara, Caransebeș etc., oamenii mă cunosc mai bine decât la noi în Bucovina. Și cu respect se purtau față de mine…”[7]. Tot în Banat, de asta dată la Oravița a fost realizată o reprezentanție a operetei ,,Crai nou” pe muzica lui Ciprian Porumbescu și versurile lui Vasile Alecsandri. Această reprezentare a fost prima a operetei într-un teatru zidit (7 ianuarie 1889).
            În alegerile din 1904 au fost aleși 29 de deputați cărora li s-au adăugat 2 viriliști (membri de drept): Mitropolitul Vladimir Repta și rectorul Teodor Tarnavschi. La alegerile din 1907 românii au obținut 5 mandate din cele 14 atribuite Bucovinei în Parlamentul de la Viena.
           
           Biserica Greco-Orientală a fost lipsită de autonomie de care însă se bucurau și Biserica Romano-Catolică și cea Evanghelică. În condiții grele la cârma Mitropoliei s-a aflat Vladimir Repta (1841-1926) cunoscut pentru manifestările românești încă din copilărie și tinerețe. În timpul studiilor gimnaziale de la liceul din Cernăuți (1856-1864) ,,umbla îmbrăcat în costum popular românesc, fiind mândru de obârșia sa”. Profesor de Noul Testament la Teologia din Cernăuți și decan în 4 rânduri a promovat literatura română. A făcut parte din comitetul de conducere al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, fiind ales vicepreședinte al acestei asociații[8]. În anul 1902 a fost ales mitropolit al Bucovinei și Dalmației păstorind până în 1918, apoi recunoscut de Regele României păstorind până în 1926 când a cerut retragerea de la conducerea Mitropoliei.
            În timpul Războiului a fost deportat la Praga de unde a revenit la Cernăuți în 25 noiembrie 1918. De acum a militat prin presă pentru Unirea cu România: ,,Ca în ajunul praznicelor mântuitoare ale creștinătății să ne înfrânăm patimile și ambițiunile deșarte, să punem interesul național mai presus de interesele noastre personale, cu un cuvânt să ne primenim sufletele după cuviință pentru a ne putea împărtăși și de măreția celei mai fericite clipe din întreg trecutul nostru: Unirea Bucovinei cu România”[9].
            Între clericii care au luptat pentru Unire sunt amintiți: Iraclie Porumbescu, Juvenal Ștefanelli, Simion Florea Marian, Dimitrie Dan, Isidor Onciul, Eusebiu Popovici, Teodor Tarnavschi și mulți alții.

            Tribunalele erau pline de preoți acuzați pentru militantism unionist. Unul din aceste cazuri a fost cel al părintelui Brăileanu din Frumosu, care a fost acuzat că ar fi spus parohienilor săi că austriecii nu au niciun drept asupra Bucovinei pe care au răpit-o Moldovei. Românismul părintelui Bărăileanu era cunoscut în Bucovina. Lui i se conferise decorația ,,Steaua României”, ordinul fiindu-i înmânat chiar de regele Carol I[10].
            În Războiul din 1914-1918 au participat alături de trupe, preoții militari Virgil Nistor, Ludu și Dionis Nistor în Bucovina, iar pe frontul de vest de Gavril Boca și Bolohan.
            Pe urmele ,,Arboroasei” conduse de Porumbescu au ființat și alte societăți studențești care au desfășurat activități culturale și naționale. Ele organizau conferințe, festivaluri, baluri și excursii. Societatea studențească ,,Junimea”, de pildă, organiza baluri la care se aducea muzică românească militară și era locul în care se întâlnea toată elita românească. În 1903 a luat naștere Societatea studențească ,,Bucovina” care a editat un ,,Almanah literar”. Ion Nistor și Sextil Pușcariu au inițiat Societatea ,,Mazililor și Răzeșilor bucovineni” care edita și un ziar[11].
           
     ,,Gazeta Bocovinei” condusă de Sextil Pușcariu și-a început activitatea publicistică pe 22 octombrie 1918 la Cernăuți. În primul număr au fost fixate obiectivele mișcării naționale a românilor bucovineni: ,,Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești”[12].
            La 14/ 27 octombrie 1918 a avut loc la Cernăuți Adunarea Constituantei din Bucovina compusă din reprezentanții tuturor partidelor politice. Consiliul a fost condus de Iancu Flondor și preotul Dionisie Bejan în calitate de secretar. Această Constituantă a hotărât ,,unirea Bucovinei integrale cu celelalte Țări românești într-un stat național, independent”, în care scop va acționa ,,în deplină solidaritate cu românii din Transilvania și Ungaria”[13].
            Venirea armatei române a fost primită cu bucurie. Populația românească aștepta entuziamată pe străzi și în piețele din Cernăuți, precum și în celelalte orașe intrarea armatei române. Îi așteptau pe militarii români cu tricolorul în mână[14].
            În ziua de 28 noiembrie 1918 în sala de marmură a Palatului Mitropolitan din Cernăuți s-a întrunit Congresul reprezentanților populației din Bucovina, la care au luat parte 74 de români, 7 germani, 6 polonezi și 13 ruteni. Președintele Consiliului Național a fost preotul Dimitrie Bejan care a deschis ședința folosind cuvintele ,,Dreptului Simeon” la Întâmpinarea Domnului Iisus Hristos: ,,Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea neamului!”.

            Iancu Flondor a dat citire moțiunii Congresului: Se declara că ,,Bucovina în cuprinsul granițelor sale istorice, este și rămâne de-a pururea unită cu Regatul României”[15].
            Societatea românească din Bucovina a păstrat cu sfințenie sentimentul unității de neam și țară prin limbă, credință, obiceiuri și tradiții. Biserica, societățile culturale și presa românească au fost tot atâtea instituții care au promovat Unirea Bucovinei cu România.
            Bucovina de Nord cu Ținutul Herța au fost anexate de Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940, iar din 2 august ele au fost integrate Ucrainei situație în care se află și astăzi.
           




[1] Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Enciclopedică, București, 1998, p. 291.
[2] Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Enciclopedic Gold, București, 2011, p. 285. (Se va prescurta în continuare O istorie sinceră…).
[3] Florin Constantiniu, O istorie sinceră…. p. 286.
[4] Alexandrina Cuțui, Clerul ortodox bucovinean și Marea Unire din 1918, Editura Militară, București, 2018, p. 217. (Se va prescurta în continare Clerul ortodox bucovinean…).
[5] Alrxandrina Cuțui, Clerul ortodox bucovinean…, p. 218; Florin Constantiniu, O istorie sinceră…, p. 287.
[6] Alexandrina Cuțui, Clerul ortodox bucovinean…, p. 219.
[7] Constantin-Tufan Stan, Ioan Vidu. Doinitorul Marii Uniri, Editura Eurostampa, Timișoara, 2017, p. 44.
[8] Alexandrina Cuțui, Clerul ortodox bucovinean…, p. 227.
[9] Alexandrina Cuțui, op. cit., p. 247.
[10] Ibidem, p. 274.
[11] Ibid., p. 251; 253.
[12] Florin Constantiniu, O istorie sinceră…. p. 286.
[13] Florin Constantiniu, op. cit., p. 286.
[14] Alexandrina Cuțui, Clerul ortodox bucovinean…, p. 287.
[15] Alexandrina Cuțui, op. cit., p. 290-291.

Unirea Bucovinei cu România aniversată la Sîngeorge


            Miercuri, 28 noiembrie se împlinesc 100 de ani de la Unirea Bucovinei cu România. Pentru a aniversa acest eveniment în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sîngeorge, filie a parohiei Birda a fost realizat un program religios-patriotic pregătit și prezentat de preșcolarii și elevii de la Grădinița cu Program Normal și Școala Primară din sat în coordonarea d-nelor Prof. Mioara Miron și Prof. Ștefania Cercega.
            Aniversarea a debutat cu slujba de Tedeum și o rugăciune de pomenire a luptătorilor pentru unire. Au fost amintiți cu acest prilej Mitropolitul Vladimir Repta, Iancu Flondor, Sextil Pușcariu, profesorii de teologie: Teodor Tarnavschi, Juvenal Ștefanelli, Isidor Onciul, Eusebiu Popovici, Dimitrie Dan, preoții Iraclie Porumbescu și Simion Florea Marian.
            La otpustul slujbei religioase, P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului a susținut cateheza cu tema: ,,100 de ani de la Unirea Bucovinei cu România. Contribuția Bisericii”.
            Copiii au recitat poezii și au interpretat cântece patriotice. Între versurile recitate amintim Moștenirea de Otilia Cazimir, Românașul de Vali Iurașcu și La Bucovina de Mihai Eminescu, iar între cântece ,,Frați români din lumea întreagă” al îndrăgitei interprete Mariana Deac.
            Elevii îndrumați de prof. Mioara Miron au pregătit și o planșă tematică ,,Bucovina la 100 de ani”. Planșa a constituit suportul ilustrativ al catehezei. Bucuria sărbătorii, entuziasmul copiilor îmbrăcați în costume naționale și darurile realizate de către aceștia pentru acest eveniment, pancartele tricolore au dat sărbătorii o culoare aparte.

marți, 27 noiembrie 2018

Lansare de carte în biserica din Birda


         Marți, 27 noiembrie de la orele 10,00 a avut loc o triplă lansare de carte în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda. Cu acest prilej au fost vernisate două expoziții. Prima, parte a Colecției de Arheologie și Etnografie ,,Gheorghe Rancu” din Șopotu Vechi a fost realizată prin bunăvoința D-lui prof. Gheorghe Rancu, redactorul revistei ,,Almăjul”. Printre exponate se rânduiesc: obiecte personale care au aparținut generalului Traian Doda dar și obiecte care au aparținut militarilor din Primul Război Mondial: arme și echipament militar, truse de igienă personală, cărți, decorații. Cea de-a doua expoziție oferă privitorilor: carte tematică cu privire la Marea Unire (Documente, memorialistică, sinteze, studii, monografii). Cele două expoziții pot fi văzute în biserica din Birda până la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei.

            P. C. Părinte Valentin Bugariu a prezentat două cărți acum lansate. Studiul Biserica românească din Banat și Marea Unire, Editura Partoș, Timișoara 2018, realizat de P. C. Pr. Prof. Dr. Daniel Alic. Lucrare de pionierat în domeniu ce se distinge prin bogăția datelor, sursele de documentare (carte, presă, arhivă) dar și organizarea conținutului, oferă cititorilor o cronologie detaliată a evenimentelor din preajma Unirii, a contribuției clerului bănățean la constituirea Consiliilor Naționale locale și a Gărzilor Naționale. Ierarhi, consilieri bisericești, profesori de teologie, protopopi, preoți și credincioși au reprezentat Biserica la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
            Al doilea volum, Ciudata viață a cuvintelor. Publicistică I, Editura Tiparnița, Arad, 2010, 303 p. oferă cititorilor articole publicate de Profesorul G. I. Tohăneanu în revista timișoreană ,,Orizont” în perioada 1990-2005. Cartea se înscrie tematic Centenarului promovând unitatea limbii române. ,,Cum de la văraticul din goliștea Carpaților până la iernaticul de la șesuri e drum, nu glumă, care trebuia bătul periodic se poate afirma răspicat că acest neîntrerupt cutreier dinspre munte către câmpie și invers, ritmat nu numai de zvonul tilincilor, ci și de perindarea anotimpurilor, a contribuit în mare măsură la statornicirea graiului mioritic unitar, condiție de chezășie a conștiinței unității naționale” (p. 125-126).
           
          Pr. Prof. Dr. Daniel Alic a prezentat cartea Gătaia. Monografie, 2018. ,,Monografia se dorește un act de constire a înaintașilor, de admirație a culturii și civilizației bănățene din vremuri de mărire. Iar tipărirea volumului în anul 1918, o amintire smerită la 100 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, pentru eroii căzuți pentru libertatea, independența și unitatea tuturor românilor” arată părintele Valentin Bugariu în Argument (p. 8).
            Trecând la conținut, -apreciază Pr. Prof. Daniel Alic- remarcăm faptul că autorul a folosit informație iestorică diversă, culeasă din arhive bisericești și laice, din cărți și studii, din scrieri literare și memorialistice, din periodicole vremii și din surse orale. Finețea limbajului cărții ne descoperă vocația literară a autorului, care a reușit să creeze un text eminamente istoric, dar fără asperitățile și laconismul de multe ori întâlnit în textele istorice”.
            Vernisarea celor două expoziții precum și lansarea celor trei volume a fost vegheată de candela recunoștinței față de jertfa înaintașilor. Credința și iubirea de patrie sunt și astăzi coordonatele vieții spirituale a românilor.

duminică, 25 noiembrie 2018

Taina Sfântului Maslu în parohia Percosova


         Duminică, 25 noiembrie de la orele 16,00 a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” din parohia Percosova.
            La invitația P. C. Părinte paroh Sebastian Andrei Petrescu au slujit P. On . Părinte Ioan Prisăcean, prototopopul Detei și P. C. Părinți Virgil Roșu (parohia Pădureni), Ioan Sălvan (parohia Folea), Valentin Bugariu (parohia Birda), Zoran Milovanov (parohia Berecuța) și Tiberiu Dan Gherasim (parohia Ferendia).
            Cuvântul de învățătură a fost susținut de Preaonoratul Părinte Protopop care a vorbit de ceea de l-ar fi desăvârșit pe Dregătorul bogat din Evanghelia de la Luca 18, 18-27: faptele bune, pocăința și împărtășirea cu Sfintele Taine care însă pot fi practicate de creștini mai cu seamă în acest post al Nașterii Domnului.
            După otpustul Sfintei Taine copiii din parohie au colindat pe credincioșii prezenți în biserică.

sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Concursul ,,Bucuria Nașterii în suflet de copil” la Birda


        În 15-16 noiembrie s-a desfășurat în Școala Primară din Sîngeorge și Școala Gimnazială din Birda Concursul ,,Bucuria Nașterii în suflet de copil”. Inițiat de Inspectoratul Școlar Județean Timiș, Consiliul Județean și Arhiepiscopia Timișoarei și ajuns la cea de a VI-a ediție Concursul are ca scop final: ,,Afirmarea credinței ortodoxe prin aplicarea învățăturii dreptei credințe și prin integrarea valorilor, a cunoștiințelor și a deprinderilor religios-morale în viața personală și a comunității”.
            Concursul a fost realizat prin efortul prof. Doru Popa, titularul Catedrei de Religie Ortodoxă de la Școala din Birda. În acest an au participat 15 copii (12 la Birda și 3 la Sângeorge) de la clasa a III-a, care după desfășurarea testului scris au obținut premii, mențiuni și diplome de participare.
            La Sîngeorge au fost obținute următoarele rezultate: Stoianovici Caius (Premiul I); Drăghici Alexandru (Premiul II) și Moise Gabriela (Premiul III).
            La Birda s-a înregistrat urmăroarea situație finală: Damian Alice-Bianca, Pomuț Roxana Gabriela (Premiul I); Noje Tania-Teodora (Premiul II); Murgea Cătălin-Florin (Premiul III); Pașca Ioan-Nicolae (Mențiunea I); Radu Andreea-Ionela (Mențiunea a II-a); Potroacă Gabriela-Andreea (Mențiunea a III-a). Diplome de Participare au obținut următorii elevi: Boer Andreea-Ionela; Cocoș Cristian-Ioan; Mancaș Alexandru-Marian și Matei David.
            Și în anul acesta de succesul acestui Concurs s-au ocupat alături de prof. Doru Popa și prof. Sorina Onița, directorul Școlii și prof. Maria Miron.

miercuri, 21 noiembrie 2018

Împărtășirea copiilor în parohia Birda


               La Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie) preșcolarii de la Grădinița P. N. Birda și elevii claselor pregătitoare – a IV-a au participat la Sfânta Liturghie.
            După ce s-au mărturisit, copiii s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. Aceștia au fost însoțiți la biserică de către profesori și învățători.
            Sărbătoarea a debutat cu slujba Privegherii compusă din Vecernia unită cu Litia și Utrenia.
            Activitatea liturgică a fost cuprinsă în Acordul de Parteneriat încheiat între Școală și Biserică.
            La final copiii au primit daruri din partea Parohiei.

luni, 19 noiembrie 2018

Concursul Județean de Religie ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”, faza Deta


        Luni, 19 noiembrie cu începere de la orele 13,00 s-a desfășurat la Liceul Tehnologic ,,Sfântul Nicolae” din Deta cea de-a VIII-a ediție a Concursului Județean de Religie ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”. Tema din acest an a fost ,,Credință și Jertfă”.
            În deschidere P. C. Părinte Ciprian Boșca responsabilul de cateheza parohială din Protopopiatul Deta a primit pe concurenți și însoțitorii lor (părinți, profesori și preoți) printr-un cuvânt de bun venit. A amintit apoi, de importanța Concursului prin care se consolidează și se verifică cunoștiințele religioase. Elevii ajunși în comunitățile pe care le reprezintă pot deveni mici apostoli mărturisitori ai credinței.
            Prof. Letiția Morariu, directorul Liceului din Deta a apreciat că organizarea acestui Concurs religios în școală reprezintă un eveniment frumos.

La această ediție zonală au participat copii care au reprezentat școlile și parohiile din: Banloc, Birda, Ciacova, Deta, Gătaia și Liebling iar juriul a fost compus din: Prof. Letiția Morariu, Prof. Lucian Tuturigă, P. C. Părinți Doru Melinescu și Ciprian Boșca.
Concursul s-a desfășurat pe secțiuni: recitare de poezie, priceasnă, cântare psaltică și desen la care s-au înscris 26 de elevi din clasele II-VIII.
Pe lângă poeziile, pricesnele și desenele religioase, copiii au mărturisit de aniversarea Centenatului Marii Uniri. Între poeziile cu această tematică amintim: ,,Unirea”, ,,Hora”, ,,Eroii”, desenele: ,,Harta românească”, ,,Delegație de oameni spre Alba Iulia”, ,,Episcopul Miron Cristea”.
Eseul ,,Țara și poporul” a amintit de contribuția Bisericii Ortodoxe Române la dezvoltarea societății, însoțirea și jertfa clericilor și mirenilor pentru realizarea unității naționale.
Îmbucurător a fost faptul că cei care au prezentat lucrările artistice le-au însoțit de comentarii lămuritoare. Astfel chipul episcopului Miron Cristea a fost însoțit de informația că la Alba Iulia după săvârșirea Sfintei Liturghii, acesta a rostit Rugăciunea îngenuncherii.
După jurizare elevii participanți au fost răsplătiți cu premii și mențiuni sub forma unor cărți religioase și istorice. Câștigătorii Premiului I de la toate secțiunile s-au calificat la faza județeană care se va desfășura în 3 decembrie la Timișoara.
Secțiunea: Poezie: Premiul I Popa Anisia (Liceul Teoretic Gătaia);
                  Eseu: Premiul I Vălean Alexandru (Școala Gimnazială Birda);
      Cântare psaltică: Premiul I Orășanu Alexandru (Liceul Teoretic Gătaia);        Priceasnă: Premiul I  Scrofan Denisa (Liceul Teoretic Gătaia);
                               Premiul I Sabadoș Anda (Școala Gimnazială Liebling);
              Desen (II-IV): Premiul I Nicolin Amelia (Liceul Teoretic Gătaia);
                         (V-VIII):  Premiul I Lupan Damian (Liceul Teoretic Gătaia).
Școala Gimnazială din Birda a fost reprezentată 8 copii: Elevul Vălean Alaxandru a obținut Premiul I la secțiunea eseu; Premiul III Frangloglu Gabriela (Priceasnă);  Mențiunea I: Marcu Alexandra (Poezie); Murgea Cristian (Desen); Mențiunea a II-a: Noje Flavia (Poezie); Radu Loredana (Desen); Mențiunea a III-a: Pop Maria și Prună Sara.
Felicitări tuturor participanților, organizatorilor și coordonatorilor implicați în derularea acestui Concurs.
                               

sâmbătă, 17 noiembrie 2018

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima Duminică din Postul Nașterii Domnului din anul 2018

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,
Har, pace și bucurie de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,


Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, 


În anul 2018 aniversăm Centenarul Marii Uniri, adică un secol de la constituirea României Mari. În mod firesc, acest an a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918, fapt ce constituie un prilej de cultivare a unității și demnității noastre naționale și de recunostință față de cei care au contribuit la dăinuirea peste timp a conștiinței de neam, a comuniunii de credință, de limbă, de cuget și simțire românească.
Creștinat, adică unit cu Hristos prin Botez, pe când se forma ca popor nou în istorie, poporul român a purtat în sufletul său în același timp pecetea tainei Crucii și Învierii lui Hristos, trăind ritmic istoria ca pe o Cruce și o Înviere, suferință și speranță, întristare și bucurie.
Taina Crucii care se înalță în slava Învierii este înscrisă pe Stema României, ca simbol al dăinuirii noastre și program spiritual al devenirii noastre. De aceea, vulturul de pe Stema României poartă Crucea în plisc, aratând că numai prin credință și iubire jertfelnică noi ne-am apărat patria, am dăinuit ca neam și am realizat unitatea și demnitatea noastră ca stat național.
Rodirea luminoasă a Evangheliei lui Hristos în istoria și cultura poporului român se vede și în darul unității, al libertății și demnității naționale, dobândit prin credință puternică și luptă jertfelnică de-a lungul a multor „secole de suferintă crestinește îndurate”, după cum este scris pe Arcul de Triumf din București.
În anul Centenarului Marii Uniri, trebuie să subliniem în mod deosebit că  România Mare este și o lucrare a Bisericii Ortodoxe Române, care, în toată istoria ei, a apărat unitatea de credință a românilor și, implicit, a cultivat conștiința unității de ­neam.
„Românii – scria marele istoric Nicolae Iorga – au trăit într-o comunitate religioasă, care a avut drept consecință o comunitate culturală de cel puțin 300 de ani, și aceasta a produs în ceea ce privește sentimentul general de unitate românească cel mai mare efect”[1]. ­Biserica, prin predică și tipar, a cultivat cu stăruință în sufletele credincioșilor români conștiința că  au aceeași origine, ca neam, aceeași limbă neolatină și aceeași credință creștină.
Cu alte cuvinte, în cazul neamului nostru, conștiința uni­tății de credință s-a împletit întotdeauna cu cea a unității de neam sau, mai exact, unitatea de credin­ță a întreținut, a cultivat și consolidat conștiința unității de neam. Unitatea de credință și unitatea de neam erau atât de strâns unite, încât credința ortodoxă, în limbajul medieval, era numită „ legea românească”[2].

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuție majoră la promovarea conștiinței unității spirituale a neamului românesc. Ea a cultivat în sufletele credincioșilor români conștiința trează că ei au aceeași obârșie, ca neam, aceeași limbă şi aceeași credință creștină.
Mitropoliile Ţării Româneşti şi Moldovei erau în strânse legături cu Mitropolia Transilvaniei, răspândirea cărţilor bisericeşti, ajutorarea frăţească în timp de prigoană, corespondenţa între ierarhi, contactele personale între preoţi, călugări şi credincioşi pelerini, fiind adesea practicate de o parte şi de alta a munţilor Carpaţi.
Conștiința unității de neam a fost întărită mai ales prin traducerea şi tipărirea cărţilor bisericeşti în limba română pentru „întreaga seminție românească”, punându-se astfel bazele limbii române literare, care a consolidat şi mai mult conștiința unității de neam a tuturor românilor.
Biserica a dăruit cărți de slujbă şi de învățătură în limba poporului, înțeleasă de toți, cărți care au circulat în toate provinciile românești, afirmând, adesea, în predosloviile acestor cărți unitatea bisericească şi naţională a tuturor românilor.
Mihai Eminescu, cunoscând bine viața şi istoria poporului român, precum şi rolul Bisericii şi al credinței în dezvoltarea culturii şi a limbii române ca veșmânt viu al învățăturilor de credință şi al cultului liturgic, a numit Biserica Ortodoxă „maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a poporului”[3]; fiind „păstrătoarea elementului latin (…) care a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise”[4].
Liturghia săvârșită în limba română în toate provinciile locuite de români a devenit, astfel, un factor de unificare spirituală naţională, de dezvoltare a identității şi conștiinței naționale şi a culturii românești.
În acest sens, părintele Dumitru Stăniloae spune: „Forţa principală, prin care Biserica poporului român s-a manifestat ca una şi a contribuit în cea mai mare măsură la unitatea acestui popor, a fost identitatea slujbelor bisericeşti, având ca centru Liturghia. Aceeași Liturghie, aceleași slujbe, săvârșite în toate satele româneşti – iar în Ardeal numai în satele româneşti –, au păstrat aceste sate într-o unitate spirituală între ele şi cu românii de peste Carpaţi. Liturghia şi slujbele răsăritene au rămas trăsătura bisericească de unire între toţi românii, chiar când între românii ardeleni s-a produs o separaţie din punct de vedere administrativ-bisericesc. Se poate vorbi de o permanentă şi neîntreruptă unitate religioasă liturgică a poporului ­român. Întreg poporul român a ­rămas înlăuntrul aceleiaşi vieţi ­liturgice răsăritene”[5].
Această limbă liturgică a dobândit statutul de limbă de cultură și civilizație creștină când Sfânta Liturghie şi Sfânta Scriptură au fost traduse în limba vie a poporului.
Așadar, limba română și credința creștină sunt componente fundamentale ale ființei și identității poporului român.

Dreptcredincioși creștini,

Biserica Ortodoxă Română a iubit și a slujit întotdeauna poporul român, a binecuvântat aspirațiile lui de libertate și unitate și a participat la momentele semnificative ale istoriei naționale, precum Unirea Principatelor din 1859, obținerea Independenței de stat a României (1877-1878) și Marea Unire din 1918.
În acest sens, Centenarul Marii Uniri este în același timp o sărbătoare a unității de neam și de credință întărită prin jertfă și biruință.
În urmă cu un secol s-a înfăptuit, cu prețul unor mari sacrificii, România Mare, prin unirea cu Regatul României a Basarabiei, hotărâtă de Sfatul Țării la 27 martie/9 aprilie 1918, a Bucovinei, decisă de Congresul General al Bucovinei la 15/28 noiembrie 1918, și a Transilvaniei, hotărâtă de Marea Adunare Națională din 18 noiembrie/1 decembrie, convocată la Alba Iulia, pe Câmpul lui Horea, unde, la 28 februarie 1785, au fost executați Horea și Cloșca, cunoscuți luptători pentru drepturile sociale și naționale ale românilor ardeleni în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Statul constituit în anul 1918, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și a Transilvaniei cu Regatul României, a primit recunoaștere internațională prin tratatele care au constituit sistemul de la Versailles și Trianon (1919-1920).
Deși nedreptățile istoriei au făcut ca unele dintre teritoriile românești unite în 1918 să fie mai târziu desprinse din trupul țării, totuși frații nu pot fi separați de granițe și garduri de sârmă ghimpată, iar sentimentele de dragoste și frățietate nu pot fi înăbușite.
Comemorăm în acest an pe făuritorii Marii Uniri din 1918, îndeosebi pe basarabenii Ion Inculeț, Pantelimon Erhan, Pantelimon Halippa, Ion Buzdugan și Ioan Pelivan, pe bucovinenii Iancu Flondor, Sextil Pușcariu, Dionisie Bejan și Doru Popovici, pe transilvănenii și bănățeniiVasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voievod, Iuliu Maniu, Octavian Goga, Ion Flueraș și Vasile Lucaciu, pentru a menționa numai câțiva dintre mai distinșii înfăptuitori ai Marii Uniri.
Totodată, evidențiem contribuția unor ierarhi români, în frunte cu episcopul Miron Cristea al Caransebeșului, viitorul Patriarh al României, și a multor clerici ortodocși la făurirea Marii Uniri din 1918.
Așadar, realizarea marilor idealuri ale unității şi demnității naționale ale românilor, au fost posibile şi prin aportul deosebit al Bisericii Ortodoxe Române, care a fost mereu împreună cu poporul prin toate eforturile ei de cultivare a conștiinței naționale şi de afirmare a dorinței de unitate şi independenţă.
Astăzi, România trebuie să își păstreze identitatea şi să îşi promoveze simbolurile şi valorile spirituale. Deși există unele beneficii ale globalizării, mai ales în domeniul informatic şi în cel economic, totuşi, piața globală şi sistemul informațional mondial nu pot suplini pierderea identității spirituale a unui popor. În acest sens, este mereu actuală întrebarea Domnului Iisus Hristos: „Ce îi folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?” (Marcu 8, 36).
Doar o mai bună cunoaștere a identității şi a demnității naţionale ajută un popor să se dezvolte şi să dăinuie în istorie, intrând în dialog demn şi creator cu alte popoare. Diminuarea sau slăbirea identității naționale, la care conduce impactul unei globalizări agresive, motivată de eficiență şi succes economic imediat, nu este benefică nici pe plan local, nici la nivel universal.
Cultivarea identității naționale trebuie sporită prin cultivarea culturii naționale, a credinței și a tradițiilor în cadrul cooperării internaționale, prin susținerea și promovarea simbolurilor și proiectelor culturale de afirmare a identității naționale. În acest sens, este esențial să evidențiem elementele esențiale ale identității românești pentru a transmite lumii un mesaj pozitiv despre România şi despre spiritul sau etosul poporului român, în dialogul său cu celelalte popoare ale lumii.
Astfel, Biserica Ortodoxă Română, a cărei contribuție la împlinirea marilor idealuri naţionale este, din nefericire, insuficient cunoscută, a lucrat mai întâi pentru realizarea independenței şi unității poporului român, iar apoi a lucrat pentru recunoașterea drepturilor şi demnității ei pe plan extern: dobândirea Autocefaliei în anul 1885 şi dobândirea rangului de Patriarhie în anul 1925.
De fapt, Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române a fost obținută numai după proclamarea Regatului României în anul 1881, având ca rege pe Carol I, iar ridicarea ei la rang de Patriarhie în 1925 s-a realizat numai după Marea Unire de la Alba Iulia (1918), în timpul domniei regelui Ferdinand şi a reginei Maria.
Un simbol al întregirii României, realizată prin voința poporului, jertfa ostașilor români, și mai ales prin lucrarea Providenței divine, este construirea Catedralei Naționale.    După încheierea Războiului de Independenţă, poetul Mihai Eminescu şi scriitorul Ioan Slavici au fost printre primii intelectuali români care au lansat şi au susţinut ideea construirii unei catedrale naţionale, ca semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru dobândirea Independenţei României, adică un edificiu bisericesc cu valoare de simbol naţional[6].
Apoi, cel care a susținut și a promovat intens importanța construirii unei noi Catedrale în București a fost Patriarhul Miron Cristea. Încă din anul 1920, la o şedinţă festivă a Sfântului Sinod, propunerea Mitropolitului Primat al României şi chiar denumirea de Catedrală a Mântuirii Neamului au fost adoptate cu entuziasm.
Când vorbim de Catedrala Mântuirii Neamului, ne referim la izbăvirea poporului de dominație străină și dobândirea libertății de-a trăi în comuniune națională exprimată în unirea tuturor provinciilor românești într-un singur Stat național. Aceasta era, în mod constant, gândirea Patriarhului Miron și a contemporanilor săi care doreau o catedrală nouă.
Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională, cu hramul principal Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor, unește simbolic iubirea faţă de Dumnezeu a unui popor creştin, jertfelnic şi darnic, cu recunoștința pe care o datorăm permanent Eroilor Neamului.
Prin milostivirea lui Dumnezeu, cu rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, și ale tuturor sfinților, prin dărnicia clerului și credincioșilor Patriarhiei Române din țară și străinătate, în ziua de 25 noiembrie 2018, va fi sfințită Catedrala Națională, acest edificiu nou fiind o necesitate liturgică practică, dar și un simbol al spiritualității românești.
Anul 2018, an Centenar dedicat Făuritorilor Marii Uniri de la 1918, este, în mod deosebit, un an al recunoștinței şi al comuniunii românești și deopotrivă un prilej binecuvântat de a lucra mai intens pentru cultivarea unității de credinţă apostolică, primită de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României, care este şi ocrotitorul noii Catedrale Naționale.

Dreptmăritori creștini,

Postul Nașterii Domnului este, în primul rând, o pregătire, o sfinţire a gândurilor, a simţirilor, a trupului şi a sufletului nostru prin pocăinţă, prin Spovedanie şi Împărtăşanie, prin citirea mai deasă a Sfintei Scripturi şi a scrierilor sfinţilor şi printr-o atenţie spirituală deosebită ca să devenim „biserică sfinţită” în sufletele şi în trupurile noastre.
În această perioadă a postului înţelegem că, pe lângă pregătirea noastră duhovnicească interioară, trebuie să facem şi milostenie, dăruind altora, ca semn al iubirii noastre frăţeşti, daruri spirituale şi daruri materiale, după putinţă, iar dacă nu avem niciun dar material, măcar să oferim un cuvânt bun, o mână de ajutor, o încurajare unui om sărac, singur şi deznădăjduit, întristat sau îndoliat.
Această milostenie sau această dăruire către alţii este pregătirea noastră pentru a primi pe Cel ce este Marele Dar, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, dăruit de Dumnezeu Tatăl „pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire“.
Prin urmare, postul se uneşte cu rugăciunea şi cu împărtăşirea euharistică mai deasă, pentru sfinţirea noastră, dar şi cu milostenia, ca semn al prezenţei iubirii milostive a lui Hristos în noi. De fapt, când primeşti un dar material, ţi se umple mâna, dar când dăruieşti cu bucurie şi smerenie, ţi se umple inima de prezenţa lui Dumnezeu Cel milostiv în tine.
Să ne ajute Hristos-Domnul să înţelegem această perioadă de post nu ca pe o perioadă de oprelişti sau de restricţii, ci ca timp de sporire în evlavie şi dărnicie! Păcatul lăcomiei ne face robi, dar rugăciunea unită cu milostenia ne face liberi.
Când ne rugăm, ne unim cu Dumnezeu Cel necuprins şi netrecător, primind în suflet pace şi bucurie. Însă când folosim pătimaş lucrurile materiale, ne unim cu realităţi limitate şi trecătoare, care limitează dorinţa spirituală a sufletului uman după iubire infinită şi eternă.
Deci, postul adevărat este prilej de libertate duhovnicească: libertatea de a-L iubi pe Dumnezeu mai mult prin rugăciune şi libertatea de a-i iubi pe semenii noştri mai mult prin fapte bune.
În mâna întinsă a aproapelui trebuie să vedem mereu mâna veşnic întinsă a lui Hristos către noi. Mâna săracului care cere se întâlneşte cu mâna lui Hristos din noi care oferă.
De aceea, şi în anul acesta, vă îndemnăm să organizaţi la parohii, mănăstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale colecte de bani, alimente, haine şi medicamente pentru a  fi distribuite tuturor celor aflaţi în suferinţă şi în lipsuri, familii defavorizate cu mulţi copii, persoane singure fără copii sau rude, astfel încât „prisosinţa voastră să împlinească lipsa acelora” (2 Corinteni 8, 14).
Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să vă răsplătească dărnicia arătată prin colecta din toamna anului trecut şi să vă binecuvinteze pe toţi cu iubirea, mila şi bunătatea Sa dumnezeiască, spre a arăta şi de această dată, în vremea Postului Nașterii Domnului, multă rugăciune şi grijă pentru cei bolnavi, precum şi milostenie faţă de toţi cei neajutoraţi, având încredinţarea, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel, că: „Slujirea acestui dar nu numai că împlineşte lipsurile sfinţilor, ci prisoseşte prin multe mulţumiri în faţa lui Dumnezeu” (2 Corinteni 9, 12).
Vă îmbrăţişăm cu părintească dragoste şi ne rugăm ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13). Amin!

† DANIEL,
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei
şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
† Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
† Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
† Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
† Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei
† Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului
† Petru, Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor
† Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale
† Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
† Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al Statelor Unite ale Americii și Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi
† Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal
† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului
† Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor
† Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei
† Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului
† Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului
† Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
† Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei
† Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei, Arhiepiscopul Aradului
† Ignatie, Episcopul Huşilor
† Lucian, Episcopul Caransebeşului
† Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei
† Iustin, Episcopul Ortodox Român al Maramureşului şi Sătmarului
† Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei
† Antonie, Episcopul de Bălți
† Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud
† Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor
† Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei
† Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
† Ambrozie, Episcopul Giurgiului
† Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor
† Visarion, Episcopul Tulcii
† Petroniu, Episcopul Sălajului
† Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei
† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei
† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei
† Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei
† Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord
† Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande
† Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei
† Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal
† Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal
† Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
† Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor
† Ilarion Făgărăşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
† Vasile Someşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului
† Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei
† Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale
† Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al ArhiepiscopieiOrtodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului
† Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
† Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului
† Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului
† Atanasie de Bogdana, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
† Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei



[1] Nicolae Iorga, Dezvoltarea ideii ­unităţii politice a românilor, Bucureşti, Editura Casei Școalelor, 1915, p. 26.
[2] Nicolae Stoicescu, Unitatea românilor în Evul Mediu, Bucureşti, Editura ­Academiei, 1983, p. 122, n. 34.
[3] Mihai Eminescu, Timpul, 14 august 1882, în „Opere”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1989, vol. 13, pp. 168-169.
[4] Idem, ,,Liber-cugetător, liberă-cugetare”, Timpul, 2 februarie 1879, în „Opere”, Editura Academiei Române, București, 1989, vol. 10, p. 187.
[5] Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Reflecţii despre spiritualitatea poporului român, în colecţia „Opere complete”, vol. IX, Ed. BASILICA, Bucureşti, 2018, p. 325.
[6] Nicolae Şt. Noica, „Catedrala Mântuirii Neamului – istoria unui ideal”, Editura BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2011, p. 51.


http://basilica.ro/pastorala-sfantului-sinod-la-prima-duminica-din-postul-nasterii-domnului-2018/