Amintiri cu Profesorul G. I. Tohăneanu (1925-2008)

L-am întâlnit pentru prima oară spre sfârşitul anilor ’50, dar m-am simţit ca şi cum ne-am fi cunoscut mai dinainte, îmi veneau atunci în minte cuvintele lui Mateiu despre unul dintre crai: ,,într-însul mi se părea că găsisem un prieten de când lumea, mai mult chiar, un alt eu însumi”.

            Unul din temeiurile acestei apropieri spontane trebuie să fi fost, socot, interesul aprins pentru limba română, cu ascunzişurile fermecătoare ale lexicului, dar şi cu limpezimea şi rigoarea gramaticii sale, care ,,de la Râm se trage”. Studiile clasice pe care el le făcuse cu strălucire la Bucureşti au fost pentru mine o preocupare la Cluj, e drept, nu pentru mult timp[1]. […].

            Pe lângă lexic şi gramatică ne mai lega şi plăcerea de a spune versurile marilor poeţi şi fragmente din prozatori, care au dat o nouă înfăţişare limbii noastre.

            La Timişoara, nota Deliu Petroiu: ,,Aici într-o vară, când familia mea era la mare, şi eu, la cursuri şi seminarii, aproape toată ziua, mă-ntrebam unde o să iau masa; zice G. Tohăneanu: ,,Hai şi tu aici, la cantină; mâncarea e bună şi nici nu-i ieftină. E gratis”[2]. […].

            Adaug că, inspirat din lucrările lui G. Tohăneanu, vreo 2-3 ani am ţinut un curs special: Valori plastice în poezia românească[3]. […].

            O scrisoare a lui Ion Tohăneanu către Deliu Petroiu:

,,...Mulţămim –adânc mulţămim– pentru prietinia D^tale faţă de fătul nost –Gheorghe– ,feciorul nost prea iubit, prea bun, prea modest, dar –totdeauna– leal.

Uneori – adevărat intră şi-n spulber (poruncă de la străbuni) –dar– inima – totdeauna-i rămâne duioasă, dreaptă, nefăţărită. D-aia – nici nu-l prea îmbulzesc ,,prietinii” – d’ăştia de du-te-vino!”.... [4].

---

[1] Deliu Petroiu, Cartea prietenilor mei, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006, p. 121-122. (Se va prescurta în continuare Cartea prietenilor...).

[2] Deliu Petroiu, Cartea prietenilor…, p. 122-123.

[3] Deliu Petroiu, op. cit., p. 123.

[4] Op. cit., p. 131

Cartea din Supermarket

            Charles Diehl, Teodora împărăteasa Bizanțului, trad. Teodora Popa – Mazilu, Editura Historia, București, 2007, 247.

            Editura bucureșteană Historia propune iubitorilor genului o nouă ediție a traducerii realizate în anul 1972 de către Teodora Popa – Mazilu. Istoricul francez, Charles Dihl reușește să încropească un studiu monografic închinat Teodorei (c. 500-548) soția bazileului Iustinian cel Mare al Imperiului Bizantin.

            Autorul, propune în patru capitole, împărțite la rându-le în mai multe subcapitole viața la curtea din Constantinopol: ,,Teodora Dansatoarea”, ,,Împărăteasa Teodora”, ,,Preacucernica Teodora” și ,,Iustinian”. În textul volumului, istoricul francez își păstrează obiectivitatea dorind ca prin opul tipărit să-l contrazică pe Procopiu de Cezareea care în Istoria secretă o prezintă a fi o dansatoare, o curtezană poate și datorită chipului ei deosebit: ,,Sub lunga mantie imperială, statura pare mai rigidă și mai înaltă; sub greaua diademă care-i ascundea pletele negre, obrazul fin, delicat, cu ovalul său puțin supt, cu nasul mare, drept și subțire, îi dă o gravitate solemnă, aproape melancolică; numai ochii trăiesc în această figură ofilită; sub dunga întunecată a sprâncenelor ce se împreună, frumoșii ei ochi negri […] o iluminează încă de parcă-i devorează obrazul”. (p. 15). Cu toată această opoziție a lui Procopie, Dihl recunoaște faptul că Teodora ,,iubea plăcerile; iubea și banii” (p. 27) dar fusese și amanta lui Iustinian către anul 522 atunci când viitorul stăpân al Imperiului era un om de 38-40 de ani (p. 34).

            Teodora a stat în permanență sub fascinația Orientului, ea care era originară din Siria, tatăl, Acacios fusese paznic al ,,urșilor” din hipodromul capitalei. Despre viața anterioară căsătoriei cu Iustinian avem mărturia lui Procopiu suspectată de Charles Dihl de subiectivitate prea mare. Știm însă de faptul că în sufletul împărătesei s-a întâmplat ceva, ceva care a dus la schimbarea întregului comportament. Acest lucru s-a datorat influenței creștinismului. Ajunsă în Egipt a luat legătură ,,la cald” cu creștinătatea Alexandriei. Aici a intrat în legătură cu patriarhul Timotei, dar îl frecventa și pe Sever din Antiohia.

            Întreaga sa viață a fost o sprijinitoare a monofizismului, erezie care a măcinat Imperiul. S-a găsit însă și o explicație, Teodora a susținut Biserica deoarece era originară de acolo. Dincolo de rațiuni teologice înalte, prin monofizitism cele două popoare orientale principale ale Imperiului bizantin, sirienii și egiptenii, căutau să se despartă de greci, de ,,romei”, cum erau aceștia numiți la Constantinopol, ca urmași ai Imperiului roman, începând să graviteze în sfera de influență politică a Asiei. (cf. Emanoil Băbuș, Bizanțul, istorie și spiritualitate, Editura Sophia, București, 2003, p. 105). Palatul Hormisdas, reședința din tinerețe a lui Iustinian a devenit o adevărată republică monahală. Aici au fost așezați mai bine de 500 de călugări adunați într-o pioasă comunitate, ,,…pe coridoare, în curți, în sălile somptuoase ale palatului, n-auzeai decât murmurul rugăciunilor și psalmodierea cântecelor sacre…”. (p. 185). La sfaturile sale au fost numiți ierarhi, Iacob Baradeu la Edesa și Teodor la Bostra. Urmarea a fost reconstituirea Bisericii Monofizite din Orient care trăiește și astăzi.

            Și-a sprininit soțul în lupta pentru păstrarea tronului. În lupta dată în vremea răscoalei NIKA în care partidele ,,albaștrilor” (ortodocșilor) și ,,verzilor” (monofiziților) care s-au unit în înlăturarea bazileului. Basilisa Teodora rămase pe poziția sa hotărâtă: ,,-Dacă vrei să fugi, Caesar, foarte bine; ai bani, vasele sunt pregătite, marea ți-e deschisă; eu rămân! Mi-e dragă această veche maximă cum că purpura este cel mai frumos giulgiu pentru un împărat”. (p. 95).

            Chiar dacă s-au făcut exagerări de cronicarii de curte vedeau în persoana împărătesei ,,darul lui Dumnezeu” sau ,,potir al darurilor”, Teodora și-a sprijinit soțul în guvernarea Imperiului în toate hotărârile acestuia creîndu-se o epocă a creației și culturii.

            Teodora muri la 29 iunie 548 după o lungă suferință plânsă de casnicii ei ,,…la picioarele culcușului funebru, eunucii, cubicularii, femeile din casa imperială plângeau sfâșâietor”. (p. 206).

            Prin acest volum avem prețioase date care refac o perioadă de înflorire a Bizanțului și totodată de influență a spritualității bizantine în întreg Răsăritul ortodox. 

Pelerinaj la Mănăstirea Prislop

Miercuri, 1 cuptor cu începere de la orele 8,00 a fost organizat un pelerinaj de o zi la Mănăstirea Prislop din Episcopia Devei și Hunedoarei. Acest popas duhovnicesc a fost posibil prin sprijinul material al Primăriei Comunei Birda, în special al domnului Marius Stoian, primarul comunității.

Au participat la această acțiune 100 de credincioși, bărbați și femei, tineri și vârstnici din parohiile Birda și Berecuța. Locuitorii din localitățile: Birda, Sângeorge, Berecuța și Mănăstire au avut prilejul de a se închina la altarul bisericii, precum și la mormântul ieromonahului Arsenie Boca, un părinte îmbunătățit al Ortodoxiei românești.

Taina Sfântului Maslu în parohia Berecuța

Duminică, 5. 07. a. c., cu începere de la orele 17,00 a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Învierea Domnului” din parohia Berecuța. La invitația C. Păr. Zoran Milovanov parohul locului au slujit P. On. Păr. protopop Ioan Prisăcean și C. Păr. Adam Rugaci de la parohia Gătaia, Zaharia George de la parohia Voiteg, Cristian Băican de la parohia Percosova, Iulian Popa de la parohia Colonia Gătaia, Dan Dologa de la parohia Teș și Valentin Bugariu de la parohia Birda. 

Cuvântul de învățătură a aparținut P. On. Părinte Protopop care a subliniat între altele importanța credinței pentru omul contemporan și foloasele rugăciunii pentru echilibrul sufletesc.

Au participat credincioși din parohie precum și credincioși din parohiile vecine: Birda, Gătaia, Colonia Gătaia și Deta.

Forumul publiciștilor bănățeni

          Sâmbătă, 27 cireșar, cu începere de la orele 11⁰⁰ a avut loc la Muzeul Satului Bănățean a V-a ediție a Forumului publiciștilor bănățeni, inițiat și organizat de Asociația Publiciștilor din Presa Rurală din Banat. Au fost prezenți: profesori universitari, muzeografi, redactori de publicații rurale, creatori de literatură dialectală, iubitori ai fenomenului presei rurale.

            Întâlnirea a debutat prin cuvântul de bun venit rostit de prof. Ioan Traia, președintele Asociației și Dan Radosav, managerul Muzeului Satului din Timișoara. În partea introductivă au fost dezbătute mai multe probleme organizatorice: plătirea cotizației, primirea de noi membri. Poetul Vasile Barbu a propus ca în anul 2016 lucrările Forumului să se desfășoare la Uzdin dar și conferirea unui premiu pentru publiciștii rurali care să poară numele ,,Petre P. Filip”, creator a trei publicații pentru românii din Banatul sârbesc.

            În cadrul acestei secțiuni a luat cuvântul prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu care a expus auditoriului câteva recomandări pentru publicațiile rurale care au vizat sistemul de scriere, prezența unei pagini pentru creatorii dialectali și câteva precizări de redare în scris.

            Partea a doua a reprezentat-o sesiunea de comunicări propriu-zisă. Șirul comunicărilor a fost deschis de prof. Ioan Traia, cu tema ,,Publicația ‹‹Bănățeanul›› din Făget”. Din expunere am aflat că învățătorul Traian Unipan a editat această publicație  fiind o ,,foaie socială, economică și culturală” creată cu scop educativ: ,,să educăm poporul către altarul culturii”. Ca subiecte tratate în revistă amintim: starea materială a românilor, gazeta oferind sfaturi practice și de igienă.

            Preotul Valentin Bugariu a prezentat comunicarea cu tema: ,,Fenomenul presei rurale la Gătaia”. În cadrul subiectului, vorbitorul a expus motivul redactării temei, a importanței presei locale pentru comunitate care se înscrie genul jurnalismului cultural. Au fost identificate în acest demers nu mai puțin de 8 publicații locale editate de Primărie, Școală și Biserică în localitate: ,,Curierul de Gătaia” (1997), ,,Jurnal de Gătaia” (2007-2012), ,,Monitorul de Gătaia” (din 2013), ,,Luminița”, ,,Caleidoscop școlar” (1968-1972), ,,D’ale noastre” (2003-2010), ,,Explorăm vara” (din 2015) și ,,Lumină Lină” (2005-2011).

            Ca structură publicațile dau știri legate de istoria Liceului Teoretic, a unor inițiative educative din cadrul acestuia: Cercul literar ,,Mihai Eminescu”, Asociația Sportivă ,,Școlarul”, Centrul de Documentare și Informare dar și rezultate ale absolvenților la admiterea în învățământul superior. Au fost expuse instituții și oameni care și-au lăsat amprenta asupra vieții comunității, reușite ale Corului ,,Doina” al Parohiei Gătaia, calendarul lucrărilor agricole dar și mărturii din război iscălite de veteranul de război Ioan Colța și colonelul (R) Gheorghe Ungureanu.

            Publicațiile școlare prezintă știri din viața școlii, iar cea religioasă articole care fac referire la păstrarea valorilor creștine autentice.

            Prof. Ion Murariu a expus tema: ,,Revista ‹‹Lumina satului››. Câteva aspecte” în care a adus în fața publicului auditor informația potrivit căreia revista giroceană înființată în 1993 a fost ,,a doua publicație rurală din România postbelică”. La revistă au colaborat personalități ale vieții culturale bănățene: mitropolitul Nicolae, G. I. Tohăneanu, Florin Medeleț, Damian Ureche, Marius Munteanu și alții. Tot din expunere am aflat că editorul acestei reviste a fost la început Primăria, iar din 1996 și până în 2010 Școlala cu clasele I-VIII din Giroc.

            Între rubrici sunt amintite: ,,Viața spirituală”, ,,Pagina elevului”, ,,Pagini pentru minte inimă și literatură” (,,Mult e dulce și frumoasă”, ,,Literatura”, ,,Șodzănii”, ,,De la lume adunate”, ,,Sport” ș.a. O reușită a colaborării la această revistă este cea a redactorului - șef Ion Murariu care a imprimat glosarul Vorbe d’ale noastre , aceasta având până în prezent 4 ediții.

            Prof. Gheorghe Lungu a făcut un ,,Istoric al ,,Foii Săcoșene” pe care o conduce de la apariție, din 2010 până astăzi. Foaia propune cititorilor: informații din viața Sacoșului Mare. Profesorul Lungu amintește de faptul că a tipărit un glosar al locului.

            Toma Sfetcu a portretizat chipul unui coleg de școală: ,,Inginerul Trandafir Leu”. Ferengian prin obârșie, ajuns la Botoșani, tehnolog, director de Gostat iar apoi epitrop la biserica din sat. Toată această prezentare bucurându-se de măiestria conferențiarului de a puncta în grai etapele devenirii umane ale colegului de liceu.

            În încheierea întâlnirii au fost expuse două intervenții, cea a prof. Iosif Marius Circa legată de sărbătorirea revistei ,,Vatra satului” la împlinirea de zece ani de apariție neîntreruptă. Cel din urmă vorbitor a fost conf. univ. dr. Ioan David care a propus câte lucruri concrete care vizează pe lucrătorul în presa rurală: pentru Asociație, tipărirea unor volume care să conțină comunicările expuse de-a lungul timpului, iar pentru ziaristul amator câteva întruniri viitoare pentru eficientizarea muncii jurnalistice în cadrul căreia textul să nu exprime o simplă știre, ci un comentariu pertinent pe marginea acesteia.

            La final s-au făcut schimburi de publicații, de volume între cei prezenți, din partea organizatorilor au fost decernate diplome de participare.

            Încheierea întâlnirii a fost făcută pe acordurile muzicii populare și a agapei frățești.

Pelerinaj la Mănăstirea Prislop

În organizarea Primăriei Comunei Birda și a Parohiilor Ortodoxe din Berecuța și Birda va fi realizat un pelerinaj de o zi la Mănăstirea Prislop, miercuri 1. 07. 2015 cu plecarea de la orele 7 din Birda.

Mănăstirea de la Prislop se află la aproximativ 15 km de Hațeg. Aceasta a fost ridicată spre sfârșitul veacului al XIV-lea de ucenicii Sfântului Nicodim de la Tismana (se pare că el însuși a stat aici, în primul deceniu al secolului următor și a copiat cunoscutul său Tetraevanghel slavon). În deceniul al optulea al secolului al XVI-lea, mănăstirea a fost rezidită din temelii de domnița Zamfira, fiica lui Moise Vodă al Țării Românești, căsătorită în Transilvania și îngropată în biserică (†1580). Din veacul al XVIII aici a funcționat o școală pentru pregătirea clericilor, care funcționează și astăzi sub forma unui seminar monahal. Dintre egumenii mănăstirii, doi, Ioan și Teofil au ajuns mitropolit al Bălgradului (1585) și respectiv episcop al Vadului (1615). Mănăstirea a ajuns în ruină, administrată ca parohie de mir. În perioada anilor 1948-1959 aici a condus obștea ieromonahul Arsenie Boca, cunoscutul părinte duhovnicesc al Ortodoxiei hunedorene. Din anul 1975 a devenit mănăstire de maici.

Cerc misionar-pastoral în parohia Birda

Duminică, 21 iunie a fost organizat Cercul pastoral zonal din cadrul Protopopiatului Deta în parohia Birda. Au fost prezenți: P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei și C. Păr. Adam Rugaci de la parohia Gătaia, Ioan Marcu de la parohia Sculea, Zoran Milovanov de la parohia Berecuța, Iulian Popa de la parohia Colonia Gătaia și Valentin Bugariu parohul locului.

            De la ora 18⁰⁰ a fost oficiată slujba Vecerniei, urmată de cateheza cu tema: ,,Biserica parohială și teologia ei ca lăcaș de închinare” susținută de C. Părinte Iulian Popa care susținea dimensiunea Bisericii locale ca realitate vie întreținută de vitalitatea Sfintelor Taine care întăresc activitățile religioase, catehetice, filantropice ale Bisericii.

            În final din partea Bisericii din Birda a fost prezentat un material power-point gândit în Anul Omagial al Misiunii Parohiei care ilustrează principalele activități desfășurate de parohie: slujire liturgică, cateheză, filantropie, revistă parohială, tipărituri, organizarea forumului publiciștilor bănățeni, lansări de carte, simpozioane științifice, activități derulate în pragramul ,,Hristos împărtășit copiilor”, aniversări-comemorări ș.a