În curând...

 

,,Vatra satului”, nr. 66 / 2026

 

       A apărut un nou număr al revistei de la Ferendia, ,,Vatra satului”. În cuprinsul a opt pagini redactorii și colaboratorii revistei trimit prin intermediul rubricilor, informații, știri, cuvinte de zidire sufletească ș. a..

            Editorialul acestui număr este iscălit de către prof. Ioan Traia, fondatorul și redactorul șef al publicației. Prin titlul ,,Spunea cineva că azi nu se mai poartă cuvântul potrivit”, autorul vorbește de puterea creatoare a cuvântului din trecut, în comparație cu situația de astăzi, când același cuvânt devine mic, ieftin și ușor până în situația în care el a ajuns o ,,marfă de rând, fărâmițat în bucăți”. Pentru a ușura lectura anamnetică a subiectului, prof. Ioan Traia își deschide zestrea sufletului cu bogăția de odinioară a satului: sărbătorile religioase, obiceiurile și portul.

            Prof. Iosif Marius Circa prezintă recenzia unei noi monografii: Gaiu Mic. Contribuții monografice, Editura Eurostampa, Timișoara, 2025, 260 p. care este semnată de muzeografii Ioan Traia și Emilian Popa. Autorii oferă date din trecutul și prezentul așezării în cinci capitole distincte: Așezarea geografică, Istoria microzonei, Biserica, Școala și activitatea culturală.

            ,,Pagina Primarului” este redactată de dl. Petre Gagea Neaga, Primarul Comunei Jamu Mare care informează cititorii despre lucrurile întâmplate în comună: venirea unui nou medic, achiziționarea unui microbuz sau prezența subprefectului Județului Timiș sunt tot atâtea momente de viață comunitară.

            Părintele Tiberiu Dan Gherasim semnează un cuvânt dedicat Praznicului verii: ,,Marele Praznic al Adormirii Maicii Domnului”. Ultima pagină a revistei este dedicată poetului național sub forma unei poezii de la care pornește o învățătură: ,,Eminescu și Maica Domnului”.

,,Foaia Săcoșană”, nr. 60 / 2026

 

De curând a apărut numărul 60 al revistei sătești ,,Foaia Săcoșană”. Redactată de către prof. Gheorghe Lungu și sprijinit de un inimos Colegiu de Redacție, publicația oferă în opt pagini, știri și evenimente în viața satului Sacoșu Mare.

Editorialul acestui număr este iscălit de Petru Opruț, președintele Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat. Intitulat ,,Dascălul de opt decenii”, articolul de fond vorbește de sărbătoritul din vatra satului, Gheorghe Lungu, profesor, publicist, poet, dar mai cu seamă om de nădejde atât la bine, cât și la greu. Continuarea activității după momentul pensionării este socotită a fi benefică de autor: ,,Eu cred că ceea ce l-a ținut activ după ieșirea la pensie au fost scrierile monografice, articolele și versuri care îl mențin tânăr...” (p. 2).

Tot la adresa prof. Gh. Lungu este trimisă recenzia prof. Gheorghe Ciulpan, ,,O viață de om, povestită de el însuși”, Editura Castru de Thymes, Giroc, 2026, în care sunt prezentate capitolele cărții monografice. Prof. Gh. Lungu este autorul cărții și este identificat cu un personaj de poveste: ,,Făt-Frumosul nostru se spovedește cu o dezarmantă sinceritate arătând cititorului și bunele și relele care i-au marcat parcursul vieții și i-au dat bucurii stenice, dar și tăria și înțelepciunea de a înfrânge balaurul răutăților cu care ne luptăm toți, dar pe care le biruie cei buni, drepți, cutezători și mai ales înțelepți și cu mare dragoste de viață și de semeni” (p. 8).

Tot în cuprinsul revistei cititorii pot lectura articole de popularizare: ,,Grădinița din Sacoșu Mare” de Debora Goloșie, ,,Darova – 240 de ani de la înființare”, ,,Ion Biruescu, un fiu al satului din Sacoșu Mare” de Gheorghe Lungu și Nicolae Toma. Poezia în grai a sărbătoritului flanchează în mod fericit articolele din cuprinsul revistei.

L. S. Desartovici (ed.), ,,Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, Tainica biruință a lacrimilor”, ediția a III-a, Editura Sophia, București, 2026, 181 p..

 

Pe 16 august va fi pomenită de acum înainte alături de ceilalți Sfinți Brâncoveni (domnitorul Constantin, fiii Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și sfetnicul Ianache și Sf. Maria Brâncoveanu, soția domnitorului și mamă a 11 copii: șapte fete (Stanca – 1676, Maria – 1678, Ilinca – 1682, Safta – 1686, Ancuța – 1691, Bălașa – 1693, Smaranda – 1696) și patru băieți (Constantin – 1683, Ștefan – 1685, Radu – 1690, Matei – 1698) și totodată sprijinitoare a culturii românești din acele timpuri.

            Cartea editată de L. S. Desartovici și intitulată Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu. Tainica biruință a lacrimilor, ediția a III-a, Editura Sophia, București, 2026, 181 p., este un florilegiu, adică o selecție de diferite texte și rugăciuni, concepută după cărțile de slujbă ale Bisericii, care unesc învățătura Sinaxarului și cântarea bisericească, plină de învățăminte. Pentru a demonstra aceste lucruri am apelat la Slujba Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu și am identificat rolul Sfintei, virtuțile personale și viața Sfintei, din trei lucrări diferite:

Stihirea 1 de la Doamne strigat-am: ,,Strălucitoarea lună a Brâncovenilor, mângâitoarea țării, Sfânta Doamnă Maria, astăzi, cu lumina multor virtuți alungând întunericul, ne întărește pe calea către Hristos, mijlocind cu Maica Domnului”.

Troparul: ,,Dreapta credință, blândețea și bunătatea le-ai dobândit din pruncie și ai fost soție înțeleaptă Voievodului Martir Constantin, ziditoare de lăcașuri sfinte și îndelung-răbdătoare în multe suferințe; Sfânta Doamnă Marie, cu toți Sfinții Brâncoveni, roagă-te Domnului pentru noi”.

Sinaxar: Această aleasă fiică a Țării Românești s-a născut în a doua jumătate a veacului al XVII-lea în familia postelnicului Neagu din Negoiești, fiind nepoata domnitorului Antonie Vodă din Popești.

În anul 1674 s-a căsătorit cu Constantin Brâncoveanu, care avea să ajungă, în 1688, domnitor al Țării Românești. Dumnezeu le-a binecuvântat casa cu unsprezece copii (patru fii și șapte fiice).

S-a îngrijit cu deosebită râvnă de buna rânduială a casei, de creșterea copiilor și de miluirea celor lipsiți. În taină și cu evlavie, s-a ostenit cu lucrul mâinilor, împărțind cele de trebuință bolnavilor, orfanilor și săracilor.

A ctitorit mai multe lăcașuri sfinte: bolnița Mănăstirii Hurezi, Mănăstirea Surupatele – unde avea să viețuiască în ultimii ani, Biserica ,,Sfântul Nicolae” – Dintr-o zi, Mănăstirea Viforâta și Mănăstirea Berivoii Mari, din județul Brașov.

În luna decembrie a anului 1729, Sfânta Maria Brâncoveanu și-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind îngropată cu cinste în biserica Sf. Gheorghe – Nou, din București[1].

După un astfel de conținut a fost realizat și acest volum care oferă creștinului momente de poezie și rugăciune, incursiuni catehetice, mărturii biografice ale Sfintei, precum și hotărâri sinodale ale Patriarhiei Române. Apariția celei de-a treia ediții a cărții pregătește actul canonizării Doamnei Maria Brâncoveanu.

Sfânta Maria s-a născut aproximativ în 1663 și a trecut la cele veșnice în decembrie 1729, la 66 de ani. Ea a fost fiica postelnicului (boier cu atribuții administrative, dregătorul cel mai apropiat de domnitor) Neagu din Negoiești și nepoata domnului Țării Românești, Antonie din Popești (1669-72). La vârsta de 14 ani s-a căsătorit cu boierul Constantin, în 1674 și a avut cu acesta 11 copii.

În viața Țării Românești Doamna Maria a fost o protectoare a demersurilor culturale inițiate de soțul ei, domnitorul Sfânt Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714): ctitoria și restaurarea lăcașurilor de cult, înzestrarea acestora cu cele necesare cultului (carte de slujbă, veșminte ș. a..). Au fost ridicate biserici și mănăstiri în București, Târgoviște, Hurezi, Mogoșoaia, Potlogi, Govora, Mamul, Filipeștii de Pădure, Măgureni, Râmnicu Sărat și reparații capitale în cazul unora mai vechi: Cozia, Arnota, Bistrița, Strehaia, Sadova, Gura Motrului, Dintr-un Lemn, Curtea de Argeș, Dealu și Snagov. În Transilvania au zidit o biserică în Făgăraș, alta în Ocna Sibiului, precum și Mănăstirea Sâmbăta de Sus și au acordatoare bisericilor din Orientul Apropiat și Balcani.

În domeniul învățământului familia princiară a sprijinit Academia Domnească de la Mănăstirea Sfântul Sava, precum și activitatea școlilor de la Sf. Gheorghe Vechi și Colțea. Au fost înființate biblioteci la Hurezi și Mărgineni.

Din cauza uneltirilor inițiate de Cantacuzini, sultanul a trimis firmanul de mazilire. Familia domnitorului, împreună cu sfetnicul Ianache a luat drumul Istanbulului. Aici au fost întemnițați și apoi domnitorul și fii săi și sfetnicul familiei li s-a tăiat capul pe 15 august 1714, ziua în care doamna își serba onomastica, iar domnitorul a împlinit 60 de ani de viață.

Volumul oferă cititorilor un fragment din cartea Cerurile Oltului scrisă de Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania sub forma unui dialog între clericul Bartolomeu și mireanul Valeriu, amândouă personajele stăpânitoare ale tainelor culturii românești.

Aflăm cu acest prilej că doamna Păuna Greceanca, soția lui Ștefan Cantacuzino, finii lui Brâncoveanu se afla la câteva luni de la izbândă la Mănăstirea Dintr-un Lemn la sărbătoarea Sântămăriei Mari. Aici s-a întâmplat o minune. În timpul Liturghiei, doamna a suferit un acces de nebunie: geme, țipă, urlă, și-a rupt straiele, pe urmă a leșinat: ,,Pe când privea la icoana Maicii Domnului, în țesătura poalei a văzut cum turcii din Stambul taie capetele Brâncovenilor...”[2].

După moartea domnitorului și a copiilor, Doamna Maria a reușit cu ajutorul a 100 de pungi cu galbeni să se elibereze din surghiun și apoi să-și pregătească revenirea în Țară. Iarăși o altă uneltire zădărnicește planul pentru trei ani de zile. Cu toate acestea, odată ajunsă acasă și-a recuperat averea: moșiile, palatele, viile.

În 1720 Doamna Maria a adus la biserica Sf. Gheorghe – Nou din București rămășițele soțului și copiilor. Deasupra mormântului a așezat o candela cu următoarea inscripție: ,,...Această candelă.. iaste făcută de Doamna Mării Sale, Maria, care și Măria Sa nădăjduiește în Domnul, iarăși aici i se odihnesc oasele, Iulie, în 12 zile, leat 7228”[3].

Sfânta Maria a cunoscut și mărirea și decăderea, strâmtorarea. Cu toate acestea credința în Dumnezeu i-a fost chezășia vieții, alinarea sufletului în orice ipostază.

 

 

---

[1] Mineiul Sfinților Români, vol. VI, Slujbele Sfintelor femei românce canonizate în anul Centenarului Patriarhiei Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2026, p. 180; 187; 194-196.

[2] L. S. Desartovici (ed.), Sfânta Doamnă  Maria Brâncoveanu, Tainica biruință a lacrimilor, ediția a III-a, Editura Sophia, București, 2026, p. 19.

[3] L. S. Desartovici (ed.), Sfânta Doamnă  Maria Brâncoveanu, Tainica biruință a lacrimilor, ediția a III-a, Editura Sophia, București, 2026, p. 23.

Ziua Națională de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor în parohia Birda

 

La 16 august, cu prilejul cinstirii Sfinților Martiri Brâncoveni este comemorată Ziua Națională de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor. Ținând seama de tematica Anului comemorativ, rugăciunile și cuvintele de învățătură au vizat viața și suferințele Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu.

În Ajun, a fost oficiată slujba Vecerniei unită cu Litia, în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din localitatea Sângeorge, filia parohiei Birda. Cu acest prilej, în cuvântul de învățătură, preotul Valentin Bugariu a prezentat volumul Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, Tainica biruință a lacrimilor, ediția a III-a, Editura Sophia, București, 2026, 181 p.. și a vorbit despre rolul Sfintei Doamne în dezvoltarea culturii și artei feudale, de suferințele îndurate și de biruința acestora prin puterea rugăciunii.

Duminică, a fost oficiată Utrenia și Sfânta Liturghie în biserica parohială cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, din Birda. Cu acest prilej a slujit P. On. Părinte Ciprian Boșca, protopopul Detei.

Predica a fost susținută de Părintele Protopop care a tâlcuit textul pericopei evanghelice duminicale (Matei 18, 23 – 35) și a accentuat importanța iertării în actul religios și în relațiile interumane din societatea contemporană.

S-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți copii și credincioși din parohie.

După otpustul Sfintei Liturghii, părintele paroh a mulțumit Părintelui Protopop pentru slujire și cuvântul de învățătură oferit, precum și pentru purtarea de grijă arătată în timp.

,,Bocșa Culturală”, nr. 133 / 2026

 

   A apărut de curând un nou număr al prestigioasei reviste culturale a orașului Bocșa. Editată de Biblioteca Orășenească ,,Tata Oancea” din oraș și realizată în 44 de pagini, publicația scoate în priveliște un sumar doldora de fapte culturale: evenimente din viața orașului, interviuri cu personalități ale urbei, cronici, medalioane biografice, restituiri istorice, recenzii și literatură (poezie, proză), articole ,,In memoriam” ș. a..

   Editorul, redactorul și autorul Gabriela Șerban, managerul Bibliotecii însemnează pe hârtie contribuția bocșenilor la Gala U.A.R.F de la București, la înfrumusețarea bisericii parohiale din Vasiova, la organizarea unor evenimente excepționale, cum a fost prezența prof. univ. dr. Sorin Șipoș de la Universitatea din Oradea care și-a lansat cel mai fraged volum. Una din realizările deosebite ale Bibliotecii este organizarea, jurizarea și publicarea creaților literare ale elevilor, din cadrul Concursului Județean de creație literar – artistică ,,Gânduri către Dumnezeu” ajuns la cea de-a XIX-a ediție.

        Felicitări pentru realizări, cărți și evenimentele organizate în orașul de pe Bârzavă și consemnarea acestora în amintita revistă.

În curând...