Sfânta, Măriei Sale Neagoe Basarab

 

          În cuprinsul unei preafrumoase cărți la care a ostenit o întreagă obște monahală, cea a Mănăstirii Diaconești, a apărut la Editura Bonifaciu, volumul Măria Sa, Neagoe Basarab. Însemnările monahiei Platonida. Doamna Despina a Țării Românești, ediție alcătuită și îngrijită..., Bacău, 2012, 330 p. + 20 p. (ilustrații).

După trecerea la cele veșnice a Sfântului Voievod Neagoe Basarab, ilustrul ei consort, Despina Milița (1487 – 1554) s-a călugărit și a viețuit o vreme la Mănăstirea Ostrov, ctitoria familiei voievodale de pe Olt.

Chiar dacă norma de prezentare a unei cărți se stabilește cel mult cu trei ani, o amintim acum, cu prilejul trecerii în ceata sfinților, a Sfintei Cuvioase Platonida de la Argeș, cu zi de cinstire pe 26 septembrie.

O legătură specială a avut-o Sfânta Platonida cu Banatul. Sf. Platonida a fost primul copil al despotului sârb de Srem, Iovan Brancovici (1496-1505), ctitorul mănăstirilor Partoș și Sângeorge din Banat. În cadrul Însemnărilor, Sfânta Platonida ne spune acest lucru: ,,Aveam vreo șapte ani când tata a devenit despot al Sremului. El m-a iubit mult până la sfârșitul vieții sale și, deși era mereu plecat cu treburile Curții ori la vreo bătălie, totuși, din vreme în vreme își făcea timp și pentru mine, luându-mă în drumurile pe care le făcea la rudele noastre, la mănăstiri ori la curtea regelui Vladislav de la Buda, unde mergea uneori, deoarece ca despot a căutat peste tot sprijin pentru ca țărișoara noastră să nu piară cu totul sub stăpânirea turcească” (p. 17).

Această mențiune ne face să credem că Sfânta Platonida a fost prezentă și în vetrele monahale de la Partoș și Sângeorge, din vestul Banatului.

Cele mai consistente date despre viața Sfintei Cuvioase Platonida le avem din Însemnările sale făcute pe parcursul unui an bisericesc din 15 septembrie 1551 și până în 9 septembrie 1552. Așadar aceste rânduri, un succint Jurnal a fost scris la treizeci de ani de la moartea voievodului, după trecerea în veșnicie a celor șapte copii, la șaizeci și patru de ani ai fostei doamne.

            Însemnările vorbesc despre nașterea și copilăria monahiei, lupta de la Kosovo, orfană la 12 ani de tată, încredințarea copilei icoanei Născătoarei de Dumnezeu de către bunica Anghelina, logodna și nunta cu Neagoe Basarab, locuirea la Craiova și Târgoviște, nașterea copiilor, alegerea de domn al lui Neagoe și împărtășirea cu Sf. Taine și ungerea cu Sfântul Mir al viitorului domn, zidirea Mănăstirii Argeșului și sfințirea ei, așezarea moaștelor Sfântului Ierarh Nifon al Constantinopolului, daniile domnești către Muntele Athos, Ierusalim și Cruședol, boala și moartea copiilor și a soțului. Tot sub aspect bisericesc trebuie reținute daniile făcute mănăstirilor atonite: Dionisiu, Cutlumuș, Ascalonm lavra Sf. Atanasie, Vatoped, Xiropotamu, lavra Iviru (p. 207-208).

            Rămasă orfană, Sfânta Platonida a fost încredințată ocrotirii Maicii Domnului și unchiului său, Gheorghe Brancovici, călugărit Maxim, care a ajuns mitropolitul Țării Românești (1505-1508), în vremea căruia a apărut prima carte tipărită din Țările Române, un Liturghier (1508), tipărit de călugărul Macarie.

            Aflăm din cuprinsul volumului date importante despre viața de familie din Evul Mediu românesc, educația și religiozitatea ei, creșterea copiilor, manifestări ale filantropiei domnești în dezvoltarea culturală și artistică a diferitelor arte. Se păstrează o mediere făcută de Doamne Despina Milița pe lângă domnitorul Vlad cel Tânăr (1510-1512), la curtea căruia, Neagoe a fost comis.

            Este ilustrat ritualul încoronării domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521): ,,La sfârșitul rugăciunii de încoronare Patriarhul (Pahomie n. n.) l-a uns pe domn cu Sfântul Mir pe frunte, pe ochi, pe buze, pe urechi, pe piept și pe brațe. Iar eu, nevrednica, am fost mirunsă după rânduială. Apoi ne-am împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos: domnul Neagoe în sfântul altar, cu clericii, iar eu înaintea ușilor împărătești” (p. 150-151).

            Ridicarea Mănăstirii Argeșului reprezintă o altă realizare a domniei Sfinților Voievozi Neagoe și Despina Milița: ,,În primăvara anului 1514 am început lucrul la zidirea poate celei mai frumoase biserici care s-a ridicat în tot Răsăritul de la căderea Constantinopolului încoace” (p. 172).

            Cu prilejul sfințirii mănăstirii (1517), au fost pomeniți în cadrul Sfintei Liturghii ctitorii acesteia: ,,-Ctitorilor sfântului lăcașului acestuia: Neagoe Basarab, domn a toată Țara Munteniei, Elena doamna și coconilor lor, Theodosie, Petru, Ioan, Stanca, Ruxandra și Anghelina, veșnică pomenire!” (p. 229).

            O viață de jertfă în slujba familiei și a țării dă luminozitate portretului Sfintei Platonida din pictura murală a celei mai însemnate ctitorii domnești

Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim la Birda și Sângeorge

 

Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim a fost sărbătorit și anul acesta prin rugăciune, împărtășire cu Sfintele Taine și jertfa credincioșilor care au îmbogățit prin ramurile de salcie cele două biserici, cea din parohie și cea din filie.

Sărbătoarea a debutat în Ajun, prin săvârșirea Slujbei Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia), în biserica parohială cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda, apoi mai mulți credincioși au primit dezlegarea păcatelor prin Taina Spovedaniei.

În ziua prăznuirii la orele dimineții, alți credincioși, tineri și vârstnici au trecut pragul aceleași Taine, de primenire sufletească. De la orele 9,30 a fost oficiată Sfânta Liturghie, cu un cuvânt de învățătură, slujită și susținut de către părintele Valentin Bugariu.

La momentul potrivit, mai mulți copii, tineri și credincioși au primit Trupul și Sângele Domnului.

După otpustul Sfintele Liturghii, strana Bisericii a interpretat un buchet de pricesne specifice acestui praznic.

Vecernia a fost oficiată în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din Sângeorge.

Au fost sfințite ramuri de salcie pentru credincioșii celor două biserici.

Împărtășirea copiilor la Sângeorge

 

   Joi, 2 aprilie, cu începere de la orele 8,00 a fost oficiată Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din Sângeorge, filia parohiei Birda, protopopiatul Deta.

   Cu acest prilej au primit Sfintele Taine preșcolarii de la Grădinița cu Program Normal din Sângeorge și mai mulți enoriași din filia amintită.

      Copiii au fost însoțiți la Sfânta biserică de către prof. Daiana Curea.

Împărtășirea copiilor la Birda

 

   Marți, 31 martie, de la orele 8,00 a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, din parohia Birda, protopopiatul Deta.

   Au slujit cu acest prilej P. C. Părinți Zoran Milovanov (parohia Berecuța), Călin Negrea (parohia Gătaia), Adrian Cohuț (parohia Percosova) și Valentin Bugariu, parohul locului.

      Au fost mărturisiți elevii de la Școala Gimnazială Birda, ciclul primar și au fost împărtășiți cu Sfintele Taine preșcolarii de la Grădinița cu Program Normal din Birda și elevii claselor 0-IV.

         Preșcolarii și școlarii au fost însoțiți de către profesorii Camelia Cazacincu, Ștefania Cercega, Maria Dârpeș, Mihaela Gherban, Iasmina Petrovici, Olivera Petrovici și Adina Spiridon.

          Participarea la Sfânta Liturghie și împărtășirea cu Sfintele Taine se înscrie în Acordul de Parteneriat încheiat între Biserică și Școală. Un cuvânt de mulțumire se rânduiește către prof. Sorina Onița, directorul Școlii Gimnaziale pentru reușita acestei activități religios – educative.

Taina Sfântului Maslu în parohia Voiteg

 

   În Duminica a 5-a din Postul Mare a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște, în biserica cu hramul ,,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, din parohia Voiteg, protopopiatul Deta.

      Au slujit cu acest prilej P. C. Părinți Ioan Zaharie George, fostul paroh al bisericii din Voiteg, Petru Achim (parohia Banloc), Valentin Bugariu (parohia Birda), Zoran Milovanov (parohia Berecuța), Radu-Mihai Codreanu (parohia Folea) și Dragan Giorgiev, parohul locului.

      Cuvântul de învățătură ocazional a fost susținut de preotul Valentin Bugariu, care a tâlcuit prima pericopă evanghelică de la Taina Sfântului Maslu, subliniind importanța Pocăinței în întâlnirea cu Hristos Domnul pe drumul vieții.

     Răspunsurile liturgice au fost date de Corala ,,Sf. Gheorghe” a Parohiei Voiteg și de către d-na Gabriela Boieșan de la Parohia Ortodoxă Sârbă Becicherecu Mic.

    S-au împărtășit de darurile Sfintei Taine, dl. Niculae Ioan Pop, Primarul Comunei Voiteg, dl. Adrian Cornea, viceprimarul Comunei, prof. Camelia Fogaș, directorul Școlii Gimnaziale Voiteg, mai mulți credincioși din parohie și din cele învecinate.

 

Suferințele Mamei Blondina (1906 - 1971), o martiră a Siberiei

 

În Anul Centenarului Patriarhiei Române (2025) au fost canonizate 16 femei cu viață sfântă (monahii, mare și soții), care au trăit pentru Hristos și credința în El. Despre unele avem mărturii scrise, despre altele orale, toate contribuind la realizarea chipului acestor mărturisitoare în vremuri mai îndepărtate sau mai apropiate de lumea în care trăim.

Una din această ceată a sfintelor este Sfânta Cuvioasă Blondina Gobjilă (1906 – 1971), despre care putem afla citind însemnările lăsate și păstrate de Biserică, Suferințele mamei Blondina (1906 - 1971), o martiră a Siberiei, ediția a III-a, 2010, 146 p., carte tipărită cu binecuvântarea IPS. Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Sub forma unor capitole, Sfânta Blondina își mărturisește suferințele începute prin arestarea soțului, apoi a sa și continuă cu viața din închisoare, cea din lagăre, eliberarea și apoi viața în libertate în Basarabia și România.

Fiica de preot, învățătoare cu frumoase rezultate, Sfânta Blondina s-a căsătorit și a avut un fiu. Imaginea aceasta aproape idilică a fost ruptă de invazia sovietică în Basarabia și care a fost supusă procesului de rusificare, în care românii nu mai aveau vreun rol. În primele pagini ale cărții, Sfânta devenită autoarea mărturisirii propriei suferințe nota: ,,În ziua de 13 iunie, ora 4 dimineața, în casele oamenilor înstăriți a năvălit securitatea, dând ordin ca într-o oră să se pregătească de plecare, luând cu ei numai banii, aurul și lucrurile necesare. Așa au fost expediați și deportați mii de oameni cu familiile lor. [...] Am întrebat: <<Sunt arestată?>>, și fără să vrea am căzut pe scaunul care era lângă mine. Atunci el cu un ton mulțumit îmi răspunde: <<Da, sunteți reținută>>” (p. 18-20).

Fără prea multe cercetări asupra ,,vinovăției” sale, împreună cu alți basarabeni a fost urcată într-un tren de marfă și trimisă spre o destinație necunoscută cu suferință de nedescris: ,,În timpul călătoriei, în vagonul nostru au murit trei femei și, când noi dădeam alarma, bătând cu picioarele în ușa vagonului nostru, la oprire veneau milițienii și ne certau că de ce îi deranjăm. Morții se descompuneau. Îi luam și-i aruncam în câmp spre mâncarea păsărilor sau a fiarelor” (p. 21).

După două săptămâni, trenul s-a oprit în gara din Kazan, în centrul Rusiei. Aici au fost cazați în marea catedrală de aici, devenită peste noapte adăpost pentru basarabenii strămutați aici. Primele semne ale vieții de aici au fost: suprapopularea și mâncarea insuficientă. Pentru a depăși toate aceste nenorociri, credința i-a dat putere Sfintei Blondina. Aceasta dă mărturie despre un vis pe care l-a avut: ,,Într-o noapte, am visat ca la gemulețul acela mic a apărut Mântuitorul cu coroana de spini pe cap, răstignit pe Sfânta Cruce. Și din cap, în jurul coroanei, șiroia sângele, iar Iisus mișca capul la dreapta și la stânga, a durere, și atunci curgea sângele mai mult. Eu am vrut să merg să-I șterg rănile, să-I opresc sângele, iar Iisus mi-a zis: <<Vezi cât sufăr și Eu pe nedrept, nevinovat!?>>” (p. 25).

Au urmat anchete ,,cu revolverul pe masă” și apoi mutarea deținuților în închisoare, la 40 de km. de Kazan. Prima sarcină a fost lucrul la bucătăria și spălătoria închisorii. A fost martora ultimelor zile de viață ale episcopului catolic de Ismail, Ioan Hondru care a încurajat-o să ducă toate greutățile cu răbdare și mulțumire. Apoi ,,mi-a zis: Pomenește-mă și pe mine în rugăciunile matale” (p. 36).

Sfânta s-a îmbolnăvit de pelagră. Și cu toate acestea a fost trimisă împreună cu 300 de bărbați și femei în lagărul Orlovo Rozovo. Aici a muncit în brigada de cosași pentru vitele lagărului, apoi ca bucătăreasă pentru cei 10.000 de oameni ai lagărului. Aici a aflat că soțul ei, Gheorghe, a murit de foame în închisoare încă din 1943. Din însemnări aflăm că a botezat copiii din lagăr.

După opt ani de arest, a urmat alți șapte ani de domiciliu obligatoriu, dar nu în Basarabia, ci în centrul Siberiei într-un colhoz, unde a îngrijit de viței, iar preotul era văcar. Bucuria cea mare a acestor ani a reprezentat-o prezența mamei, Serafima care fusese preoteasă. Aceasta a trăit ultimii ani aici, a murit, iar crucea mormântului a fost o dovadă vie a vieții basarabenilor în gulag.

La 21 iunie 1956, Sf. Blondina a fost eliberată și s-a reîntors acasă, în Basarabia, mai întâi la rude, în satul Chișla. Aici pentru prima dată a îngrijit biserica din sat, ca ajutor al dascălului.

În ianuarie 1957 Sf. Blondina a primit pașaportul pentru a pleca în România, unde trăia fiul ajuns la rându-i pe urmele tatălui, inginer agronom, mai întâi la București, apoi la Iași. Suferințele însă nu s-au încheiat pentru Sfântă. Aflată fără drept de pensie, alungată de copil care a fost căsătorit cu o persoană atee, Sfânta a trăit la unchiul său, preot lângă Arad, apoi pe lângă Mitropolie și bisericile Iașului. A locuit în ultimii ani în casa părinților preotului Mircea Stoleriu și a fost înmormântată în cavoul familiei.

Toate aceste însemnări, și altele cuprinse în acest volum, dau mărturie de speranța unui suflet, mângâiat și miluit de Dumnezeu, prin oamenii săi.

 

Împărtășirea copiilor în parohia Berecuța

 

   Vineri, 27 martie, cu începere de la orele 9,00, a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, în biserica cu hramul ,,Învierea Domnului”, din parohia Berecuța, protopopiatul Deta.

     Au slujit cu acest prilej P. C. Părinți Călin Negrea (parohia Gătaia), Georgian Popovici (parohia Stamora Germană), Adrian Cohuț (parohia Percosova), Valentin Bugariu (parohia Birda) și Zoran Milovanov, parohul locului.

      La momentul potrivit au fost împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului preșcolarii de la Grădinița cu P. N., din localitate, mai mulți credincioși din parohie.

     După otpustul Sfintei Liturghii, părintele Călin Negrea a susținut un bogat și însuflețit cuvânt de învățătură despre înmulțirea rugăciunii, minunile din timpul Sfintei Liturghii și importanța prezenței active a credincioșilor la rugăciunea comunitară.

       Cântarea de strană a fost dăruită de cântărețul Florin Butiri, de la parohia Sculea.

        Preșcolarii au fost însoțiți la Sfânta biserică de către prof. Olimpia Popa.