Am primit la
parohie numărul 2-3 ̸ 2015 al revistei timișorene ,,Orient latin”, publicație
editată de Fundația Culturală ,,Orient latin” din metropola Banatului.
Ajunsă în cel
de al XXII an de la apariție în fiecare număr este prezentată mișcarea
culturală din localitate, provincie și din țară propunând cititorilor în
fiecare număr –ca dealtfel și în acesta – creație literară (poezie, proză),
istorie și critică literară, recenzii ale ultimelor apariții editoriale care
beneficiază chiar și de prezentare ilustrată, cronică literară ș.a.
Numărul acesta
se deschide cu două materiale care evocă personalitatea unui om, a unui
profesor devenit Magistru pentru toți învățăceii săi de la Timișoara. Conf.
univ. dr. Mirela Borchin își începe medalionul închinat Magistrului cu o
mărturisire: ,,Orice aș spune despre Magistru îl onorează și mă onorează. Eram
elevă de liceu când l-am văzut prima oară, într-o seară de toamnă, la
centenarul lui Sadoveanu. Profesorul și-a început discursul cu fraza: ‹‹Sadoveanu
împlinește 100 de ani. Ar fi putut 1000››. M-a șocat. Ce a vrut să spună cu
asta? Magistrul nu-și tălmăcea spusele, dar răspândea lumină. Ceva din Lumina
Învățătorului dintâi. Longevitatea unui scriitor este incumensurabilă, dar
uneori, predictibilă. G. I. Tohăneanu împlinește 90 de ani. A scris între
altele Arta evocării lui Sadoveanu.
Ca Tohăneanu, nimeni nu putea evoca. De aceea, ar putea împlini și el 1000 de
ani. Pentru ceea ce a făcut într-o viață de om. De om superior”. (p. 3).
