,,Glasul Voislovei”, nr. 34 / 2025

 

A apărut în 16 pagini, un nou număr al revistei sătești ,,Glasul Voislovei” din județul Caraș-Severin. Editată de Asociația Culturală ,,Grănicerii Văii Bistrei” și redactată de Ec. Petru Opruț, publicația oferă un cuprins bogat și diversificat, cu pagini din trecutul și prezentul așezărilor și oamenilor din Banatul istoric.

Am reținut câteva titluri: Editorialul ,,Campionul gândului Prof. Viorel Florea, 5 ani de la trecerea la cele veșnice (2020-2025) iscălit de Petru Opruț. Profesorul și muzicologul Dumitru Jompan semnează comemorarea ,,In memoriam Ivan Liber” care ,,S-a dus (ca) o frunză ruginie pe apa cristalină a râului” (p. 4).

Petru Opruț este autorul unei fericite aniversări a publicistului săcălăzean Gheorghe Blejușcă: ,,Ghiță Blejușcă. Caracter – Demnitate – Seriozitate 75 de ani” (p. 7-8). Preotul Romulus Frâncu ne aduce aminte de ,,Luca Novac - ‹‹Taragotul de aur al Banatului›› (1941-2021)”.

Din Banatul de dincolo de graniță, gazetarul Iancu Murărescu din Sărcia ne ilustrează o aniversare dragă: ,,Satul Sărcia la 690 de ani”.

Felicitări editorilor, redactorilor și colaboratorilor acestei prestigioase reviste rurale din Banatul contemporan.

 

,,Am venit! Sunt aici!”

 

   Sunt cuvintele rostite de Toma Caragiu cu fiecare ocazie cu care își întâlnea familia extinsă formată din părinți, frați și nepoți. Astăzi neuitatul actor ar fi împlinit 100 de ani, dacă nu ar fi fost martorul mut al Cutremurului din 1977. În urma îndepărtării resturilor de locuințe, actorul a fost descoperit îmbrățișat cu un prieten, regizorul Alexandru Bocăneț care i-a adus vestea apariției unui nou film, ,,Gloria nu cântă”, în care Toma Caragiu a făcut un ultim rol.

     Jocul actoricesc, prezența pe scenă sau ecran, umorul a bucurat milioane de spectatori și telespectatori în vremuri grele pentru cultură. Vorbind despre geniul comic al lui Toma Caragiu, nu vom putea niciodată inventaria mijloacele și formele pe care le născocea, căci era inepuizabil în invenții și adecvare a lor la ființa scenică pe care o plămădea. Din simple crochiuri și schițe, din lutul monoloagelor rostite la televiziune, modela făpturi surprinzătoare care până la urmă s-au condensat într-un telepersonaj unic în istoria acestei arte la noi (cel puțin până în deceniul nouă), un tip cărui rădăcină trebuie să se afle undeva în arta lui Matei Millo când punea în scenă și juca năstrușnicele cânticele ale lui Alecsandri (Valentin Silvestru (coord.), Carte despre Toma Caragiu, cu un studiu introductiv de..., Editura Meridiane, București, 1986, p. 21).

    Toma Caragiu s-a născut pe 21 august 1925, într-o familie de aromâni, Nico și Athina Papastere Caragiu, în satul Aetomilitsa, regiunea Epir din Macedonia de Vest. În perioada interbelică, familia Caragiu s-a așezat la Sarnâslar în județul Durostor, iar de aici, după cedarea județului, Bulgariei, familia a peregrinat la Oltenița și Ulmeni, apoi s-a stabilit la Ploiești. Aici, viitorul actor a fost elev la Liceul ,,Sf. Ap. Petru și Pavel”, pe care l-a absolvit în 1943, cu nota 10 la Religie, dar și cu primele manifestări artistice, de cânt și presă locală. După Liceu, a urmat cursurile Conservatorului Regal de Muzică și Artă Dramatică din București la clasa lui Victor Ion Popa.

    La 24 de ani, tânărul absolvent a fost repartizat la Teatrul de Stat din Constanța pentru doi ani și Teatrul de Stat din Ploiești, unde doisprezece ani a fost directorul instituției. A fost remarcat de Liviu Ciulei care l-a adus la Teatrul Bulandra din București, unde a continuat seria reușitelor și pe scena bucureșteană. Toma Caragiu a fost actorul care a însuflețit spectacolele de-a lungul timpului: ,,Take, Ianke și Cadâr”, ,,O noapte furtunoasă”, ,,Revizorul” și ,,Lungul drum al zilei către noapte” sunt doar câteva reținute de memoria hârtiei.

    În total, Caragiu a apărut pe scenele teatrelor din Ploiești și București – Bulandra, Național și Comedie – de peste 2.000 de ori, în 20 de spectacole diferite, (...) repetate timp de aproximativ 1.000 de zile. În fața a 782.766 de spectatori, conform numărului oficial de bilete vândute. A jucat în 40 de filme, în 28 având și rolul principal, ceea ce se poate cuantifica în 1.600 de zile de filmare și 200 de zile de post-sincron. La televiziune a putut fi văzut în 3 filme-serial, 10 show-uri și alte câteva zeci de emisiuni. Numele său figura pe două discuri Electrecord, iar vocea sa fusese imprimată pe 50 de emisiuni din ciclul duminical ,,Unda veselă” (Dan-Silviu Boerescu, Toma Caragiu – Actorul și sălbaticii, Editura Neverland, București, 2024, p. 102-103).

    Dincolo de prezența filmelor ideologice, în care vrând-nevrând erau popularizate realitățile socialiste, memoria peliculei a reținut pentru istoria Cinematografiei românești câteva capodopere de interpretare: ,,Haiducii” (1966), ,,Actorul și sălbaticii” (1975), ,,Operațiunea Monstrul” (1976) ș. a.

    Umorul prezent în momentele vesele realizate cu prilejul Revelionului, ,,Șopârlița liberă” (1969), de la simpla aluzie și până la umorul absurd, în care a fost vizat ,,Monstrul cel mare” din fruntea țării (Dan-Silviu Boerescu, op. cit., p. 150) au bucurat și încurajat telespectatorii singurului canal de televiziune.

   Finalul filmului ,,Actorul și sălbaticii”, încheiat cu moartea actorului Caratase este unul dătător de sensuri în interpretarea dramatică. Regizorul Manole Marcus a povestit emoționat scena finală: Cuprins de un fior lăuntric, cu o voce care parcă nu era a lui, a rostit sfios: ,,Iartă-mă... Nu știu să mor...” (Ibidem, p. 180).

  Și într-adevăr Toma Caragiu nu a murit, prezența actorului se dezvăluie de câte ori telespectatorul deschide internetul sau televizorul iar pe ecran apare chipul luminos al acestuia.

Ziua Națională de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor

 

   În fiecare ani, pe 16 august este pregătită și pomenirea celor care au suferit pentru credința creștină, într-o sărbătoare la nivel national, de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor.

   Anul acesta, ziua a fost omagiată prin slujba Vecerniei, cateheza cu tema: ,,Sfântul Preot Mucenic Ilarion V. Felea. Medalion Biobibliografic” și proiectarea filmului documentar ,,Părintele Ilarion Felea. De la altarul Catedralei arădene, în rândul sfinților”, în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda.

      După săvârșirea slujbei de seară, a fost pregătită și susținută de preotul Valentin Bugariu, cateheza care a ilustrat coordonatele biobibliografice a celui omagiat. Martir în temnțele comuniste, Părintele prof. Ilarion V. Felea (1903-1961) a format prin cuvânt și trăire duhovnicească generații întregi de studenți teologi, a condus reviste bisericești și a publicat mai multe cărți și studii de specialitate. Între cele tipărite, pomenim teza de doctorat, un inedit și completă cercetare a unei Sfinte Taine: ,,Pocăința. Studiu de documentare teologică și psihologică” (443 p.), Tiparul Tipografie Arhidiecezane, Sibiu, 1939..

    Filmul documentar produs de Televiziunea Trinitas a oferit o priveliște completă a vieții și operei Părintelui Ilarion V. Felea prin; documente și fotografii de arhivă, volume tipărite și mărturii ale unor ierarhi, profesori de teologie, preoți mărturisitori (colegi de generație și discipoli) și membrii ai familiei. Fiecare imagine vorbește de la sine de erudiția dascălului, trăirea clericului și disponibilitatea pastorală arătată în vremuri grele pentru credința creștină.

Momente de rugăciune și de învățătură creștină în parohia Birda

 

   În timpul Postului Adormirii Maicii Domnului și la Praznicul închinat acesteia (1-15 august), au fost oficiate slujbe liturgice speciale închinate Maicii Domnului, în fiecare seară în bisericile din Birda și Sângeorge. Așa au fost Acatistul Adormirii Maicii Domnului, precum și cele două Paraclise care vorbesc de mijlocirea Maicii Domnului, între Fiul său și oameni. Tot cu acest prilej au fost interpretate și audiate pricesnele Maicii Domnului.

  La Sfânta Liturghie din duminici și sărbători credincioși și copii din parohie și filie s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului.

      În Ajunul Praznicului Adormirii Maicii Domnului a fost oficiată o slujbă de priveghere compusă din Vecernia, unită cu Litia, Prohodul Maicii Domnului și Utrenia.

       La finalul fiecărui serviciu religios au fost pregătite cateheze tematice care au vorbit de semnificația Anului omagial și comemorativ din Patriarhia Română la împlinirea Centenarului: ,,Două năzuințe împlinite: Autocefalia și Patriarhia” (I); ,,Două năzuințe împlinite: Autocefalia și Patriarhia” (II); ,,Un model de sfințenie: Sfântul Cuv. Iraclie din Basarabia”; ,,Doi mărturisitori din mănăstirile românești: Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria”; ,,O colaborare filocalică a Părintelui Dumitru Stăniloae cu ieromonahul Arsenie Boca”; ,,Doi profesori de teologie în închisorile comuniste: Sfântul Liviu Galaction de la Cluj și Ilarion Felea de la Arad”; ,,Sfântul Alexandru Baltaga, luptător pentru unitate națională și unificare bisericească”; ,,Doi duhovnici din mănăstirile românești: Sfinții Cuvioși Sofian de la Antim și Dometie cel Milostiv de la Râmeț”; ,,Preoți în parohiile de la orașe și sate: Sfinții Mărturisitori Constantin Sârbu și Ilie Lăcătușu”; ,,Un mare stareț: Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus”; ,,Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova”; ,,Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana și Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici”. În duminici și sărbători a fost susținută predica zilei

      La pomenirea Sfântului Muc. Alexandru din Basarabia a fost proiectat filmul documentar: ,,Martirul Unirii. Protoiererul Alexandru Baltaga”, realizat de Televiziunea Trinitas a Patriarhiei Române. Tot pentru a mediatiza viața și minunile Sfinților Mărturisitori au fost realizate diapozitive de promovare a acestora, pe pagina catehetică a Parohiei Birda.

În curând...

 

Pomenirea Sfântului Mucenic Alexandru din Basarabia

 

În 8 august Biserica Ortodoxă Română îl pomenește pe Sfântul Mărturisitor Alexandru Baltaga din Basarabia, omul aflat în slujba unirii provinciilor Basarabia, Bucovina, Transilvania și Banatul cu România din 1918 și al unificării bisericești din 1925.

Pentru a-l face cunoscut pe acest Sfânt, canonizat, cu prilejul Centenarului Patriarhiei Române, a fost organizată o seară de rugăciune, cateheză și proiecția unui film documentar în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Sângeorge, jud. Timiș.

Sfântul Preot Alexandru a văzut zorii zilei pe 14 aprilie 1861, în familia preotului Ștefan și al preotesei Elena. Copilul a fost botezat în biserica ,,Sfântul Nicolae” din Lozova de preotul Vasile Sava Baltaga și diaconul Manuil Gheorghe Baltaga. După cursurile Școlii Primare absolvite la Lozova le-a urmat pe cele ale Seminarului Teologic din Chișinău, pe care le-a finalizat în 1883. Pentru o scurtă vreme (1883-1885), proaspătul absolvent de Seminar a fost pedagog al instituției teologice.

A primit intrarea în cler prin Taina Preoției și a fost rânduit preot pentru parohia Călărași-sat din jud. Lăpușna, unde a slujit mai bine de cincizeci de ani. Datorită pregătirii vocaționale a primit diverse ascultări în Biserica Ortodoxă din Basarabia: inspector bisericesc, președinte al congreselor eparhiale, protopop, membru în Comitetul și apoi Adunarea Eparhială, reprezentant al Eparhiei Chișinăului în Congresul Național Bisericesc. Pe plan economic și cultural și școlar a fost rând pe rând: președinte la Fabrica de Lumânări, a susținut redeschiderea Tipografiei Eparhiale și apariția ziarului bisericesc ,,Luminătorul”, a fost directorul Școlii de Cântăreți din Călărași-sat.

Chipul luminos al Sfântului Alexandru a fost prezent la adunările naționale și bisericești, în vederea unirii naționale și unificării bisericești. A reprezentat preoțimea basarabeană în Sfatul Țării (1917-1918) și Consfătuirea bisericească pentru unificare bisericească și ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie (1923), cu cinci mitropolii pentru provinciile românești care formau în 1918 România Mare.

Pentru întreaga activitate depusă în slujba Națiunii și Bisericii, părintele Alexandru Baltaga i s-au conferit mai multe ordine și distincții. Între acestea amintim: iconom stavrofor (1919) și mitrofor (1920), Ordinul Steaua României în grad de ofițer (1923) și Ordinul Coroana României, în rang de comandor (1928).

Păstorirea Sfântului Alexandru a coincis unor vremuri tulburi. Ocuparea sovietică a Basarabiei a coincis cu continuarea procesului de rusificare a locuitorilor prin deportarea moldovenilor în diverse țării a Uniunii Sovietelor și colonizarea unor persoane vorbitoare de limbă rusă. De aceste suferințe nu a fost străin nici ,,Patriarhul preoților basarabeni”, cum l-a numit Gala Galaction pe Părintele Baltaga. Anchetat, arestat și deportat la Kazan în 1941, unde a cunoscut moarte mucenicească pentru credința lui, la 80 de ani de viață.