Biserica din Șipet într-o carte

 

   De curând, a apărut o nouă monografie parohială, intitulată Biserica Ortodoxă din Șipet. Istorie, adevăr, credință, la prestigioasa Editura Eurostampa din Timișoara, în 2026.

     Autorii, cunoscutul monografist Ioan Traia și economistul Ioan Dancea, fiu al satului, reușesc să ofere o lucrare monumentală în 300 de pagini, cu o solidă documentare (edită și inedită) și fotografie recuperată din colecțiile particulare ale șipețenilor.

    Volumul în cinci capitole distincte însoțite de un Argument iscălit de Ioan Traia introduc cititorul în ani de rugăciune și jertfă pentru consolidarea unei vieți religioase locale adunate în jurul altarului bisericii parohiale: ,,...Astăzi, în această imensitate a șesului bănățean, sărbătorim o nouă poartă a cerului: biserica din Șipet. Într-un Banat multicultural și multietnic, altarul ortodox a reprezentat -ne spune Ioan Traia- mereu un far de pace, omenie și respect reciproc. ,,Niciun popor nu poate supraviețui fără memorie, și nicio comunitate nu se poate mântui fără Altar” (p. 7).

       Primul capitol, ,,Biserica din Șipet. Generalități” tratează despre așezarea geografică și atestarea documentară a satului, din 1458. Satul s-a dezvoltat etapizat, a cunoscut momente de mărire și decădere, fie din pricina unor catastrofe naturale, a unor pandemii, așa cum a fost epidemia de holeră din 1873, fie din pricina unor neînțelegeri cu vecinii tormăceni sau a conflagrațiilor mondiale care au fost urmate de lipsuri și constrângeri pentru ca viața locuitorilor să poată merge mai departe.

       Dovezile arheologice, precum și documente din diferite perioade (otomană, habsburgică, austro-ungară) dovedesc un lucru prețios: continuitatea viețuirii românilor pe aceste meleaguri.

         Piatra de temelie a bisericii parohiale, cu hramul ,,Duminica Tuturor Sfinților” a fost pusă în 1935 de către vrednicul de pomenire Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului, iar lăcașul de cult a fost edificat cu sprijinul marelui filantrop basarabean, Vasile Stroescu.

       Capitolul al doilea al volumului, prezintă etapele prezenței bisericii în viața satului. Astfel că, o conscripție eparhială din 1767, trece parohia în rândul celorlalte parohii bănățene. În vremea aceasta, Șipetul a avut 277 de case și a făcut parte din protopopiatul Jebelui fiind deservit de doi preoți: Nicolae Popovici și Adam Pavlovici.

       Prima biserică cunoscută a fost așezată pe ,,Dâmpul” de la Șcipoanea, care se afla pe pământul Cionvincionilor, familie originară din Băbenii Vâlcii. Un membru al acestei familii, Ilie Cionvică a fost ctitorul acestei biserici (p. 51).

       A doua biserica a fost ridicată pe locul pe care este așezată actuala biserică. Ea a fost ridicată în 1881 ,,în formă de corabie cu un turn foarte înalt, în stil bănățean” (p. 54).

       Actuala biserică a fost începută în 1935, a fost pictată de Iulian Toader si Arad între 1943-1946, care a realizat: pictura iconostastului și cea murală a lăcașului bisericesc.

        Biserica a suferit și o înnoire, prin reparații exterioare în 1968. După doar un an, lucrările au fost binecuvântate de Mitropolitul Nicolae al Banatului.

    Acest capitol tratează pe larg: obiectele de cult, șirul epitropilor, cântăreților și crâsnicilor, colaboratorii preotului în activitatea religioasă cotidiană.

     În șirul preoților îi menționăm selectiv pe preotul Toma Porumb (1886-1937), ctitorul bisericii, preotul Petru Turlici (1911-1992), cel care s-a îngrijit de biserică peste 50 de ani și preotul actual, Constantin Oliviu Crișan, cel care a demarat și executat lucrările de consolidare și înfrumusețare a bisericii timp de 12 ani.

       Tot aici sunt menționate cele șase cimitire confesionale ale localității.

      Capitolul al III-lea ilustrează ,,Informații din presa vremii legate de preoții și Parohia și Șipet”. De aci aflăm că la Șipet a existat de-a lungul vremii o viață religioasă și culturală deosebită concretizată în: parastase pentru ctitorii bisericii, activitatea Astrei bănățene, conferințe de popularizare susținute de preoți și învățători, cursuri pentru gospodine, serbări școlare, activități corale, petreceri cu scop filantropic și producții dramatice (p. 126-129).

      Dintr-un alt anunț suntem înștiințați că este de vânzare moșia compusă din 1000 de jugere, pământ arător, două curți mari în sat, cu un parc, un hambar cu etaj și o moară cu vapor. Toate aceste acareturi au aparținut baronului de Șipet, Petru Duca. Rămâne interesantă figura acestui nobil. Înnobilarea lui Duca s-a produs în urma unor fapte de arme din armatele care au luptat la Waterloo împotriva lui Napoleon. Astfel feldmareșalul Petre Duca a primit din partea Curții de la Viena, satul și pământul arabil de lângă el (p. 12-13).

     Capitolele IV-V tratează Activitatea culturală și Personalitățile locului.

    Două domenii strâns legate prin actul creator care a dat roade în cultură și au fost ipostaziate prin personalitățile care au rămas vii în conștiința locului și memoria Banatului.

     Și Șipetul a avut un cămin cultural numit în perioada interbelică Casa Națională, care în 1924 l-a avut ca președinte pe Iuliu Popovici și un număr de 153 de membri. În sat a activat Corul ,,Ion Vidu”. Ultimul lui dirijor a fost părintele Petru Turlici (1938-1970) și un ansamblu de călușari (1926).

        Dintre personalitățile locului am reținut pe profesorul de teologie din Caransebeș, Dimitrie Cioloca (1874-1963), autor și editor de cărți teologice, culegător de folclor și autor a trei importante contribuții: Cântece de război, 2 vol., Caransebeș, 1915-1916 și Povești din Banat, Caransebeș, 1924.

      Poetul și scriitorul Alexandru Jebeleanu (1923-1996) a fost membru și apoi președinte al filialei Uniunii Scriitorilor din România din Timișoara (1950-1970). Redactor și apoi director al Editurii Facla din orașul de pe Bega. Este autorul a 14 volume de poezie și epistole.

     Inginerul și economistul Nicolae Țăran (n. 1945) a fost conferențiar universitar la Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității de Vest. Este autorul mai multor studii de specialitate, ca autor și în colaborare.

      Prin documentare și structurare a informației, prin ilustrare și concept grafic, monografia dedicată Bisericii din Șipet dezvoltă istoria locului, adevărul întemeietor și credința profesată de locuitorii satului de-a lungul timpului. Astfel gândită și prezentată de către iscusiții autori, Ioan Traia și Ioan Dancea, cartea, Biserica Ortodoxă din Șipet. Istorie, adevăr, credință reprezintă un izvor important al cunoașterii trecutului Ortodoxiei din Banat.

       Felicitări autorilor, iar cititorilor răbdare în dezvelirea unei izbânzi cărturărești.