În curând...

 

Rechizite petru copiii din Voiteg

 

   Vineri, 17 septembrie, la Școala Gimnazială din comuna Voiteg, jud. Timiș s-a finalizat Campania ,,Școala poarta spre un viitor educat”. Organizată de Parohia Ortodoxă Română ,,Sf. Ier. Andrei Șaguna” din Emden din Germania, în colaborare cu Parohia Ortodoxă Română din Voiteg, activitatea filantropică a venit în sprijinul comunității școlare din Voiteg.

  Campania care s-a desfășurat în perioada 18 august-17 septembrie a.c., a vizat donarea a 32 de ghiozdane, cu toate cele necesare procesului didactic unor copii din familii cu posibilități financiare reduse. Acestea au fost distribuite elevilor din această categorie de la clasa O la clasa a VIII-a. Totodată, la ciclul primar au mai fost donate alte materiale didactice (caiete, top de hârtie, instrumente de scris).

    De această campanie s-a ocupat Pr. ic. Dragan Giorgiev, parohul bisericii ,,Sf. Gheorghe” din Voiteg, care desfășoară o colaborare de mai mulți ani cu preotul Vlad Cătălin Lia, de la parohia românească din Emden.

      Tot în acest an, părintele Dragan Giorgiev a participat la evenimentul on-line ,,Familia duhovnicească” organizat de parohia din Diaspora românească din Germania, iar împreună cu copiii din Voiteg la Concursul Național Catehetic de anul acesta inițiat de Patriarhia Română.

Debut de an școlar la Birda și Sângeorge

                    

    La început de toamnă, s-a deschis un nou an școlar, 2021-2022 și pentru Școala Gimnazială din Birda și Școala Primară din Sângeorge.

    Cu emoție dar și cu bucurie în cadrul festivităților de deschidere, preșcolarii și elevii celor două școli s-au reîntâlnit cu profesorii, învățătorii și educatorii lor. Au fost menționați diriginții fiecărei clase precum și noii dascăli.

            Festivitatea de deschidere a fost deschisă de slujba Tedeumului la început de an școlar, oficiată de P. C. Părinte Valentin Bugariu, de la parohia Birda. Dl. Marius Gheorghe Stoian, primarul Comunei Birda a amintit de grija permanentă a Primăriei și Consiliului Local pentru învățământul local. D-na prof. Sorina Onița, directorul Școlii Gimnaziale a rostit un cuvânt de bun venit, amintind de atuurile Școlii: bază materială bună precum și profesori devotați misiunii asumate. La Școala din Sângeorge, cuvinte de bun venit au fost rostite de prof. Maria Miron și prof. Daiana Curea.

            După încheierea festivităților de deschidere, elevii însoțiți de diriginți și ceilalți profesori au intrat în sălile de clasă, unde au făcut cunoștință cu noile manuale. 

Hramul Bisericii Ortodoxe din Birda

 

   La Praznicul Nașterii Maicii Domnului este sărbătorit și hramul bisericii parohiale, din comuna Birda. Cu acest prilej, în Ajun de praznic a fost oficiată Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia), continuată în ziua sărbătorii cu Acatistul Nașterii Maicii Domnului, Sfânta Liturghie și ritualul tăierii colacului.

     În cadrul Sfintei Liturghii s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți copii și tineri. Predica a fost susținută de P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului care a vorbit celor prezenți de însemnătatea hramului pentru comunitatea bisericească locală, în anul în care biserica parohială sărbătorește 110 ani de la punerea pietrei de temelie a actualului lăcaș de cult.

     Nașii acestui hram care au pregătit cele necesare prăznuirii au fost Robert Novac și Denisa Peia, împreună cu părinții.

    Cu acest prilej a fost așezat în raftul de colportaj nr. 39 al revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”.

       Au fost prezenți mai mulți credincioși în costume populare, tineri și copii. Omagiind Anul Diasporei ortodoxe românești au fost prezenți la slujbele bisericești familia Maria și Florin Suciu, împreună cu copiii Daria, Iulia și Luca.

      În organizarea Primăriei și Consiliului Local din Birda se vor derula Zilele Comunei Birda – Ruga Satului, în două zile (8-9 septembrie) cu muzică și voie bună!

,,Ciudata viață a cuvintelor”

 

Ediție îngrijită și selecție de pr. dr. Valentin Bugariu)

                                                            -recenzie-

 

                   „Cărțile te învață să gândești în cuvinte, iar rugăciunea te învață să  gândești cu inima.”

                                                                                         Ștefan Mallarme

 

Ne aflăm iarăși în fața unui nou obiect spiritual, în fața unei noi apariții editoriale. Suntem pregătiți de întâmpinare și abia așteptăm să intrăm în universul ei. Să cunoaștem un nou prieten, să convorbim sincer și deschis, căci ea a fost și va rămâne o sursă vie de emoții și trăiri. Atmosfera dintr-o carte tipărită și citită cu pasiune nu a putut fi  nici măcar egalată de vreun regizor pe marele sau micul ecran. Și asta pentru că are forță și viață în universul creat, asemenea unei ființe cu care comunici în spațiul zămislirii. Din cărți, sorbim cu atâta sete licoarea vieții și învățăm ce au gândit alții, ca apoi să ne fie ușor să gândim singuri.

Dacă pentru Andrei Pleșu, ea „ dă oamenilor aripi”, pentru Platon „odată aruncată în lume, ea se desparte de autorul ei și intră în tăcerea textului”, pentru Liiceanu, ea „depozitează experiența trăită de altul și noi îl credem pe cuvânt”, pentru Emerson „viața este o carte, iar noi o filă din ea”, pentru Nicolae Iorga „Cartea bună e un prieten care-ți vorbește”, iar pentru Grigore Vieru, „o carte nu poate fi citită, poate fi doar recitită”, pentru pr. dr. Valentin Bugariu, alcătuirea de față „se dovedește a fi un gest de amintire și de prețuire la adresa unui dascăl fără pereche”.

De la atari cugetări, credem noi, a plecat autorul acestei ediții grupate în volume, când s-a hotărât să dea luminii tiparului cele 171 de articole structurate în trei părți: vol.I, 72 de articole, (301 p.), vol. al II-lea, 53 (286 de p.) și cel de-al III-lea, 46 (în 303 p.).

Apărut la Editura Tiparnița din Arad, în 2018, în „Colecția Arhanghelul” de pe lângă revista de cultură și religie rurală cu același nume, la împlinirea a 10 ani de când profesorul, lingvistul și stilisticeanul G. I. Tohăneanu a trecut pragul acestei vieți, „volumul (citez din Precuvântare) se dorește încă un act de omagiere a celui care a intervenit salvator în viața multor studenți și doctoranzi”. Titlul „Ciudata viață a cuvintelor” reproduce numele care recomandă un articol, iar subtitlul „Publicistica I”, ne lămurește autorul ediției, „dezvăluie cititorilor faptul că sumarul conține doar câteva articole din cele peste 600 publicate”. În cadrul revistei „Orizont”, prof. Tohăneanu a dat viață unei rubrici botezate în amintirea unei cărți realizate „Dincolo de cuvânt”. Aici și-a tipărit aceste articole între anii 1990 și 2005.

Experiența a demonstrat că omul devine mai înțelept și mai bun în funcție de ce volume a citit și de universul descoperit, dar, în același timp, și de oamenii pe care i-a întâlnit în drumul vieții. Pr. dr. Valentin Bugariu este prin formația sa profesională aproape de credincioși, aproape de oameni, li se dăruie spiritual prin ținuta duhovnicească, și, din prinosul de înțelepciune și de bunătate sufletească, ne-a oferit de-atâtea ori prilejul ca, din cugetările Domniei-Sale, să ne împărtășim ca dintr-un izvor nesecat al cunoașterii. Lista cărților scrise și publicate este bogată și variată tematic; alături de cele religioase, toate dovedesc dăruirea și profunzimea credinței unui apostol al culturii.

Scrierile Preacucerniciei-Sale luminează fiecare cătun asemenea cunoscutei ziceri: „Un bec luminează o stradă, o carte luminează o casă”. La dragul nostru părinte, bunătatea și recunoștința față de semeni sunt trăsături nobile, iar exigența, temeinicia și responsabilitatea față de actul creației reprezintă un cult al cărturarului, completând de minune portretul moral al unui intelectual creștin exemplar.

Doctorul în filologie, editorul acestor volume, îi poartă un veșnic respect și o nevremelnică recunoștință celui care i-a fost mentor la Școala Doctorală a Filologiei timișorene. În Precuvântarea ediției, ne oferă selectiv date biografice despre venerabilul Dascăl și mărturisește că: „Amintirea  Magistrului, admirația față de știința limbii, încrederea și generozitatea arătate față de mine m-au determinat să amintesc celor din apropierea mea de un model uman și științific nepereche”. Și asta a făcut neobositul-scriitor atât prin publicarea ediției de față, cât și prin cele două articole publicate anterior: „Valori  religioase în opera Magistrului G. I. Tohăneanu” în „Calendarul Arhiepiscopiei Timișoarei”, 2012 și în vol. „Istorie și semn religios”, 2015, apoi „Gh. Tohăneanu și terminologia creștină”, în ziarul „Lumina. Ediția de Banat” din iunie 2016. Comemorarea  din 7 mai 2015 (ziua aniversară), care a avut loc la Birda, în prezența soției eminentului Dascăl, slujba de pomenire, expoziția de carte și fotografii, audierea glasului, completrează evantaiul acestui omagiu.

Aflăm prin grija editorului că Magistrul şi-a început viaţa intelectuală în capitală, a terminat Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti în 1947 cu menţiunea „Magna cum laude”. A cunoscut unele somități ale timpului în domeniu, cărora le-a păstrat o cucernică amintire. Merită să-i cităm pe Al. Rosetti „boierul incontestabil al lingvisticii românești, omul care nu cunoaște ura, invidia, ranchiuna, meschinăria”, pe Al. Graur, de la care a învățat „lecția superioară a firescului, a simplității” și pe prof. N.I. Herescu, cel care i-a marcat destinul creator și de la care a învățat „iubirea pentru cuvântul literar, poetic”.

A fost apreciat și sprijinit de Iorgu Iordan, conducătorul științific al tezei de doctorat din 1968 și de Tudor Vianu, în a cărui casă „călca” săptămânal, fiind dascăl de latină pentru fiul acestuia. Vianu își amintește că Tohăneanu „avea o inteligență vie, realistă și era un  om de carte”. În 1956, prof. vine la Timișoara și, până în 1970, parcurge toate gradele didactice.

Autorul editor, pr. dr. Valentin Bugariu a realizat o  Precuvântare bine documentată, selectând cele mai reprezentative informații și reușind să contureze portretul moral al prof. timișorean cu citate, cu păreri și mărturisiri autorizate din surse sigure, pentru ca cititorul să cunoască cu adevărat monumentalitatea acestui Dascăl.

Merită să amintim și faptul că Magistrul a fost admirat și iubit și de studenții săi, unii devenindu-i prieteni de nădejde. Aflăm că Ianoș Kohn, unul din învățăcei, își amintește că „ideile și vocea erau deopotrivă de clare, un dinamism al mișcărilor în surprinzător contrast cu scrisul aproape caligrafic...te cucereau din primele clipe”, iar  I. Funeriu mărturisea că „Din primul moment m-au frapat eleganța expresiei, organizarea perfectă a prelegerii, naturalețea și spontaneitatea exprimării și, mai ales faptul că vorbea liber și nu dicta...Nu a descurajat pe nimeni, a oferit cu generozitate idei, experiența... fără a interveni tutelar sau didactic în gândirea nimănui”.

Cuvântul de început, în cele 15 pagini bine structurate și cu o solidă documentare, ne aduce lămuriri și ne orientează și asupra articolelor selectate de către autor. Despre ele, Th. Hristea afirma că sunt „de o rară densitate și acuratețe stilistică și abundă în observații fine, în analize lingvistice pătrunzătoare și în sugestii din cele mai valoroase”, iar Vasile Țăra, care-l considera o personalitate distinctă a lingvisticii românești, remarcă „ amploarea și profunzimea investigației, prin originalitatea metodei de cercetare...și prin contribuțiile aduse stilisticii și lingvisticii românești”.

Am parcurs cu atenție articolele din cele trei volume și, selectiv, m-am oprit asupra câtorva, nu pentru a face un studiu critic, departe  de mine această îndrăzneală, ci pentru a evidenția profunzimea observațiilor de specialitate și atenta argumentare cu secvențe, versuri, fragmente din operele literare privind unitatea lexicală analizată. Evidențiez, deasemenea, convingerea care te învăluie după fiecare studiu: Da, așa este! Iată un mare specialist cât de informat este, cât de adânc și de metodic stăpânește tehnica cercetării lingvistice și cât de bine îl înțeleg acum pe „pontiful rostirii românești”, cum numeau învățăceii de la Timișoara această personalitate cu valoare emblematică.

Citiți, dragii mei, articolul „O dulce limitare”,(vol I), în care profesorul nepereche se confesează! Redau selectiv: „ Sunt dascăl și de m-aș zămisli iarăși, dascăl aș rămâne. M-am străduit să-mi lărgesc mereu zările înguste ale cunoașterii... Ca dascăl, n-am vorbit niciodată decât despre ceea ce însumi înțeleg și știu foarte bine...despre rădăcinile graiului mioritic, despre nobila-i obârșie,...dar și despre infinitele disponibilități de rostire limpede...”. Ne mărturisește deasemenea că: „nu am cultivat polemica de tip catedratic, considerânde-o subumană” și recunoaște că: „Mângâietor e pentru mine amănuntul că m-am bucurat totdeauna de înțelegerea elevilor mei”.

Ce frumoase, sincere și înălțătoare destăinuiri și gânduri ale unui pilduitor și venerabil om al catedrei, numit de conf. Dr. Mirela-Ioana Borchin „Vârful cu dor” al lingvisticii românești! Omul acesta, un adevărat român, pledează în articolul „Pro Domo” pentru sorgintea latină. „Dacă româna este limba maternă, atunci putem spune, cu aceeași îndreptățire și cu aceeași mândrie, că latina înseamnă pentru obștea românească limba ei paternă”.

Desprindem apoi din articolul „Mens sana...”, p. 67, vol. I, ideea că „cea mai izbitoare trăsătură a românei pentru specialiștii străini, este remarcabila ei unitate”. Este adusă ca argument și cugetarea lui Eminescu: „Limba română e singura în Europa care se vorbește în același chip în toate părțile locuite”. Profesorul timișorean motivează că, de fapt, Carpații n-au constituit un „zid” despărțitor, ci, dimpotrivă, o largă și înaltă punte a Dorului și a Întâmpinării românilor de pretutindeni. Din acest prim volum, ne mai putem informa și despre lingvistica mai multor cuvinte și expresii: termenii „Paște”, „a astruca”, „parlament”, îndrugând”, „aurul negru”, „nătărău”, „matusalem”. La finele volumului I, găsim observații și analize despre „Mite sau Veronica” și despre personajul central al multor povestiri, „Făt-Frumos din lacrimă”.

Volumul al II-lea ne oferă alte situații interesante. Cunoaștem istoricul altor termeni și expresii ca: „venit-venitură”, „imn, imnuri, imne”, „a amâna”, „șăgalnic”, „turmentat”, iar din pagina cu titlul „Eminescu și limba latină”, aflăm concluzia lui Călinescu despre autorul „Scrisorilor”: „Ca poet, Eminescu a fost cel mai cult dintre poeții noștri, cu cea mai ridicată putere de folosire a tuturor factorilor de cultură..., în schimb, Hașdeu înspăimânta prin erudiție”.

În continuare, ne întâlnim cu alte unități lingvistice comentate și analizate: „măritul împărat”, „scrisoare”, „pârgă” unde vom cunoaște memorabilele versuri ale lui Voiculescu din poemul cu același nume.

În volumul al III-lea, colegul nostru, neobositul om de cultură, dr. Valentin Bugariu, în selecția făcută, s-a oprit și asupra unor termeni din domeniul religios (troiță, monstru, mărit, colindă) și a triat din cuvintele analizate pe unele neînregistrate în alte lucrări de specialitate (caiaflâc, bagatelă, balivernă...). Cunoaștem apoi și alte articole ce se opresc la construcții ca: „renumerație mică”, „otravă-venin”, „victimă”, „procopsi”, „mă fură somnul”, iar, la p. 175, eruditul lingvist declară că: „studiul vocabularului este necesar, câteodată prețios și întrucât statornicește legături temeinice între cuvinte...”.

Ultima parte, „Varia” găzduiește alte materiale. Vezi „Lexicul voiculescian” la p.193, iar la 203, după citarea poemului „Era grozav...”, tradus de Perpessicius, Dascălul nepereche se gândește fără obidă: „Cât de utilă ar fi lectura temeinic comentată a unui atare poem...la televizor, căci avem un tineret care trebuie hrănit nu cu banalități blazate, ci cu sfânta simplă frumusețe”.

Și iată-ne la finalul acestei intinse prezentări. Mărturisesc cu sinceritate că alături de exemplara analiză lingvistică a atâtor unități lexicale, alături de comentariile și observațiile de mare valoare științifică, pe mine m-a impresionat, până la admirație, exprimarea simplă, accesibilă cititorului, dar mai ales naturalețea formulărilor într-o limbă română autentică, curată fără un belșug obositor de neologisme care încarcă textul. Pentru exemplificare, am selectat: „opere nevremelnice”, „nopți de cumpănă și obidă”, puterile întunericului se subțiază și se destramă”, „cum primenește lexicul în operă”, „a face rânduială în vocabular”, „de unde s-a urnit discuția noastră”, „nu lipsită de șugubeție”, „ciugulind din același blid”, „de la ferăstruica acestei rubrici”, „nu pot duce casă bună laolaltă”...

Am ales voit, ca încheiere, o cugetare ilustrativă a eruditului Dascăl care, la p. 87, vol. al II-lea, își motivează pasiunea pentru știința limbii: „O adevărată față a cuvintelor se vădește nu odată vicleană și amăgitoare: este o dulce osteneală să o descoperi”. La fel de dulce este, adăugăm noi, și aprecierea magistrului despre pr. dr. Valentin Bugariu, editorul acestor volume, lansate azi: „De admirat e faptul că se mai află încă oameni de cultură dăruiți cu har, care fac din receptarea unor autori o pasiune și un crez. Afirm cu satisfacție că Valentin Bugariu face parte din această rară familie a aleșilor”.

Mulțumesc încă odată, părinte drag, pentru comoara ce ne-ai oferit-o! Ea  înfrumusețează sufletul și ne hrăneste cu„ sfânta simplă frumusețe” a limbii române.

 

                               30 aug. 2019, Birda   

                                                                      Prof. Iosif Marius Circa

 

 

Lansare de carte în curând...

 

Tedeum la început de an bisericesc în parohia Birda

 

       Miercuri, 1 septembrie de la orele 10,00 a fost oficiată slujba Tedeumului la începutul anului bisericesc în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda.

        Dacă anul civil începe la 1 ianuarie, cel bisericesc debutează la 1 septembrie, după tradiția moștenită din Legea cea Veche. Semnficația simbolică este următoarea ,,în această zi s-a început creația lumii și tot în această zi și-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică, atunci când a citit în sinagogă cuvintele proorocului Isaia (cap. 61, 1-2), care profețeau despre Sine: <<Duhul Domnului peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor…, să vestesc anul mulei Domnului>> (Luca 4,18-19)*.

         Tot în această zi Biserica Ortodoxă face pomenirea Sf. Cuv. Dionisie Exiguul. Călugăr născut în Dacia Pontică în 470 d. Hr. Aici a intrat în monahism și și-a însușit o temeinică cultură creștină. După un popas la Constantinopol s-a așezat la Roma unde s-a remarcat ca organizator al arhivei și bibliotecii eclesiastice de aici, profesor de Dialectică, traducător al operelor Sfinților Părinți. De la Sf. Dionisie ne-a rămas o operă originală Cartea despre Paști. Argumente pascale prin care a rămas în istoria bisericească ca părinte al erei creștine.

---

* Ene Braniște, Liturgica Generală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993.