Forumul publiciștilor bănățeni

          Sâmbătă, 27 cireșar, cu începere de la orele 11⁰⁰ a avut loc la Muzeul Satului Bănățean a V-a ediție a Forumului publiciștilor bănățeni, inițiat și organizat de Asociația Publiciștilor din Presa Rurală din Banat. Au fost prezenți: profesori universitari, muzeografi, redactori de publicații rurale, creatori de literatură dialectală, iubitori ai fenomenului presei rurale.

            Întâlnirea a debutat prin cuvântul de bun venit rostit de prof. Ioan Traia, președintele Asociației și Dan Radosav, managerul Muzeului Satului din Timișoara. În partea introductivă au fost dezbătute mai multe probleme organizatorice: plătirea cotizației, primirea de noi membri. Poetul Vasile Barbu a propus ca în anul 2016 lucrările Forumului să se desfășoare la Uzdin dar și conferirea unui premiu pentru publiciștii rurali care să poară numele ,,Petre P. Filip”, creator a trei publicații pentru românii din Banatul sârbesc.

            În cadrul acestei secțiuni a luat cuvântul prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu care a expus auditoriului câteva recomandări pentru publicațiile rurale care au vizat sistemul de scriere, prezența unei pagini pentru creatorii dialectali și câteva precizări de redare în scris.

            Partea a doua a reprezentat-o sesiunea de comunicări propriu-zisă. Șirul comunicărilor a fost deschis de prof. Ioan Traia, cu tema ,,Publicația ‹‹Bănățeanul›› din Făget”. Din expunere am aflat că învățătorul Traian Unipan a editat această publicație  fiind o ,,foaie socială, economică și culturală” creată cu scop educativ: ,,să educăm poporul către altarul culturii”. Ca subiecte tratate în revistă amintim: starea materială a românilor, gazeta oferind sfaturi practice și de igienă.

            Preotul Valentin Bugariu a prezentat comunicarea cu tema: ,,Fenomenul presei rurale la Gătaia”. În cadrul subiectului, vorbitorul a expus motivul redactării temei, a importanței presei locale pentru comunitate care se înscrie genul jurnalismului cultural. Au fost identificate în acest demers nu mai puțin de 8 publicații locale editate de Primărie, Școală și Biserică în localitate: ,,Curierul de Gătaia” (1997), ,,Jurnal de Gătaia” (2007-2012), ,,Monitorul de Gătaia” (din 2013), ,,Luminița”, ,,Caleidoscop școlar” (1968-1972), ,,D’ale noastre” (2003-2010), ,,Explorăm vara” (din 2015) și ,,Lumină Lină” (2005-2011).

            Ca structură publicațile dau știri legate de istoria Liceului Teoretic, a unor inițiative educative din cadrul acestuia: Cercul literar ,,Mihai Eminescu”, Asociația Sportivă ,,Școlarul”, Centrul de Documentare și Informare dar și rezultate ale absolvenților la admiterea în învățământul superior. Au fost expuse instituții și oameni care și-au lăsat amprenta asupra vieții comunității, reușite ale Corului ,,Doina” al Parohiei Gătaia, calendarul lucrărilor agricole dar și mărturii din război iscălite de veteranul de război Ioan Colța și colonelul (R) Gheorghe Ungureanu.

            Publicațiile școlare prezintă știri din viața școlii, iar cea religioasă articole care fac referire la păstrarea valorilor creștine autentice.

            Prof. Ion Murariu a expus tema: ,,Revista ‹‹Lumina satului››. Câteva aspecte” în care a adus în fața publicului auditor informația potrivit căreia revista giroceană înființată în 1993 a fost ,,a doua publicație rurală din România postbelică”. La revistă au colaborat personalități ale vieții culturale bănățene: mitropolitul Nicolae, G. I. Tohăneanu, Florin Medeleț, Damian Ureche, Marius Munteanu și alții. Tot din expunere am aflat că editorul acestei reviste a fost la început Primăria, iar din 1996 și până în 2010 Școlala cu clasele I-VIII din Giroc.

            Între rubrici sunt amintite: ,,Viața spirituală”, ,,Pagina elevului”, ,,Pagini pentru minte inimă și literatură” (,,Mult e dulce și frumoasă”, ,,Literatura”, ,,Șodzănii”, ,,De la lume adunate”, ,,Sport” ș.a. O reușită a colaborării la această revistă este cea a redactorului - șef Ion Murariu care a imprimat glosarul Vorbe d’ale noastre , aceasta având până în prezent 4 ediții.

            Prof. Gheorghe Lungu a făcut un ,,Istoric al ,,Foii Săcoșene” pe care o conduce de la apariție, din 2010 până astăzi. Foaia propune cititorilor: informații din viața Sacoșului Mare. Profesorul Lungu amintește de faptul că a tipărit un glosar al locului.

            Toma Sfetcu a portretizat chipul unui coleg de școală: ,,Inginerul Trandafir Leu”. Ferengian prin obârșie, ajuns la Botoșani, tehnolog, director de Gostat iar apoi epitrop la biserica din sat. Toată această prezentare bucurându-se de măiestria conferențiarului de a puncta în grai etapele devenirii umane ale colegului de liceu.

            În încheierea întâlnirii au fost expuse două intervenții, cea a prof. Iosif Marius Circa legată de sărbătorirea revistei ,,Vatra satului” la împlinirea de zece ani de apariție neîntreruptă. Cel din urmă vorbitor a fost conf. univ. dr. Ioan David care a propus câte lucruri concrete care vizează pe lucrătorul în presa rurală: pentru Asociație, tipărirea unor volume care să conțină comunicările expuse de-a lungul timpului, iar pentru ziaristul amator câteva întruniri viitoare pentru eficientizarea muncii jurnalistice în cadrul căreia textul să nu exprime o simplă știre, ci un comentariu pertinent pe marginea acesteia.

            La final s-au făcut schimburi de publicații, de volume între cei prezenți, din partea organizatorilor au fost decernate diplome de participare.

            Încheierea întâlnirii a fost făcută pe acordurile muzicii populare și a agapei frățești.

Pelerinaj la Mănăstirea Prislop

În organizarea Primăriei Comunei Birda și a Parohiilor Ortodoxe din Berecuța și Birda va fi realizat un pelerinaj de o zi la Mănăstirea Prislop, miercuri 1. 07. 2015 cu plecarea de la orele 7 din Birda.

Mănăstirea de la Prislop se află la aproximativ 15 km de Hațeg. Aceasta a fost ridicată spre sfârșitul veacului al XIV-lea de ucenicii Sfântului Nicodim de la Tismana (se pare că el însuși a stat aici, în primul deceniu al secolului următor și a copiat cunoscutul său Tetraevanghel slavon). În deceniul al optulea al secolului al XVI-lea, mănăstirea a fost rezidită din temelii de domnița Zamfira, fiica lui Moise Vodă al Țării Românești, căsătorită în Transilvania și îngropată în biserică (†1580). Din veacul al XVIII aici a funcționat o școală pentru pregătirea clericilor, care funcționează și astăzi sub forma unui seminar monahal. Dintre egumenii mănăstirii, doi, Ioan și Teofil au ajuns mitropolit al Bălgradului (1585) și respectiv episcop al Vadului (1615). Mănăstirea a ajuns în ruină, administrată ca parohie de mir. În perioada anilor 1948-1959 aici a condus obștea ieromonahul Arsenie Boca, cunoscutul părinte duhovnicesc al Ortodoxiei hunedorene. Din anul 1975 a devenit mănăstire de maici.

Cerc misionar-pastoral în parohia Birda

Duminică, 21 iunie a fost organizat Cercul pastoral zonal din cadrul Protopopiatului Deta în parohia Birda. Au fost prezenți: P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei și C. Păr. Adam Rugaci de la parohia Gătaia, Ioan Marcu de la parohia Sculea, Zoran Milovanov de la parohia Berecuța, Iulian Popa de la parohia Colonia Gătaia și Valentin Bugariu parohul locului.

            De la ora 18⁰⁰ a fost oficiată slujba Vecerniei, urmată de cateheza cu tema: ,,Biserica parohială și teologia ei ca lăcaș de închinare” susținută de C. Părinte Iulian Popa care susținea dimensiunea Bisericii locale ca realitate vie întreținută de vitalitatea Sfintelor Taine care întăresc activitățile religioase, catehetice, filantropice ale Bisericii.

            În final din partea Bisericii din Birda a fost prezentat un material power-point gândit în Anul Omagial al Misiunii Parohiei care ilustrează principalele activități desfășurate de parohie: slujire liturgică, cateheză, filantropie, revistă parohială, tipărituri, organizarea forumului publiciștilor bănățeni, lansări de carte, simpozioane științifice, activități derulate în pragramul ,,Hristos împărtășit copiilor”, aniversări-comemorări ș.a 

Cerc misionar-pastoral în parohia Birda

Duminică, 21 iunie, cu începere de la orele 18 în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din comuna Birda se va oficia slujba Vecerniei urmată de susținerea unui cuvânt de învățătură cu tema: ,,Biserica parohială și teologia ei ca lăcaș de închinare”. La finalul catehezei va fi proiectat un material power-point realizat cu prilejul Anului omagial al misiunii parohiei, care evidențează caracteristicile pastoral-misionare ale parohiei Birda.

Această acțiune se înscrie în activitatea Cercului misionar-pastoral din Protopopiatul Deta.

Contăm pe prezența Dvs. de a fi împreună la o seară de rugăciune și meditație creștină!

Împărtășirea copiilor în parohia Berecuța

           Vineri, 12. 06 a. c. a fost oficiată Sfânta Liturghie în capela cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh” din satul Mănăstire, parohia Berecuța. La inițiativa și invitația C. Păr. Zoran Milovanov, parohul locului au slujit în cadrul Sfintei Liturghii: P. Cuv. Nikon de la Mănăstirea din localitate, C. Păr. Matei Codruț de la parohia Gătaia și Valentin Bugariu de la parohia Birda.

            La momentul potrivit elevii de la Școlile Primare din Berecuța și Mănăstire s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului!

            La final copiii s-au închinat și la altarul Mănăstirii ,,Sfântul Gheorghe” unde ca dintotdeauna au fost primiți cu dragoste creștinească de către monahii de aici.

Acoperiș nou la casa parohială

Cu ajutorul bunului Dumnezeu, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan, Mitropolitul Timișoarei s-a făcut lucrări capitale în ceea ce privește acoperișul casei parohiale. A fost înlocuit învelitoarea ceramică compromisă de timp cu una nouă. A fost totodată schimbată parțial și învelitoarea lemnoasă a acoperisului.

            Un gând de mulțumire membrilor Consiliului Parohial, tuturor celor ce au trudit la realizarea acestei lucrări și tuturor credincioșilor care au sprijinit realizarea acestui obiectiv.

            Doar așa am concretizat fapta cea bună a credinței, casa parohială fiind un bun imobil al parohiei iar grija față de ea, precum și de biserici demonstrează calitatea de credincioși a noastră a tuturor!

O carte ,,deschisă”: Cugetări mai târzii (întâlniri de suflet, nunți de vis și reportaje), Editura Sitech, Craiova, 2015. de prof. Iosif Marius Circa

Parcurgând în creionul în mână textul prezentului volum alcătuit de venerabilul profesor Iosif Marius Circa am putut lesne observa contribuția deosebită a autorului care consemnează fapte cotidiene înțesate însă de maxime, sentințe de viață și mărturisiri făcute în chip realist de către un iubitor de frumos care este nimeni altul decât autorul.

Despre dascălul Circa știu puține, în parte din primul volum Cugetări târzii imprimat în 2013 din care am aflat că a fost profesor și apoi director al Școlii din Ferendia (1965 -1973) apoi profesor de limba și literatura română la Liceul din Deta până la pensionarea survenită în 2004. Personal am avut bucuria de a-l cunoaște în biserica din Colonia Gătăii, locul de baștină al autorului. Am aflat de faptul că este un om atașat valorilor religioase, membru în mai multe legislaturi a Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Timișoarei, forul legislativ al acestei instituții bisericești. Prin preocupările scriitoricești a contribuit în mod esențial la creșterea valorică a două publicații parohiale din această zonă: ,,Lumină lină” de la Gătaia și ,,Arhanghelul” din Birda. De la înființare este membru activ al Asociației Publiciștilor din Presa Rurală din Banat condusă cu atâta pricepere de prof. Ioan Traia.

Prezentul volum imprimat la presigioasa Editură Sitech din Craiova este structurat în patru capitole: 1. Niciodată toamna n-a fost mai frumoasă”; 2. Întâlniri cu școlari de suflet; 3. Iubirea (într-o căsătorie) nu se garantează, se întreține, se păstrează; 4. Cu condeiul prin locurile dragi, la rându-le împărțite în mai multe subcapitole. La acest conținut bogat se adaugă o ,,Prefață” iscălită de muzeograful Ioan Traia, un ,,Argument” al autorului și la final câteva imagini care ajută mai bine la înțelegerea textului, toate însumând 220 de pagini.

Aceste contribuții înșiruite în volum sunt în fapt articole, comunicări științifice și reportaje care au apărut în revista ,,Vatra satului” dar și în alte publicații și volume. Ele sunt rodul trudei profesorului Circa prin care dă mărturie asupra trecerii timpului. Dădea cineva o defințiție meseriei de dascăl care se potrivesc ca o mănușă autorului acestei cărți: ,,ea presupune o veșnică ‹‹ucenicie››, care, pe lângă alte mai prețioase însușiri, o are și pe aceea că-ți întreține o dublă iluzie: aceea că ești încă util și încă… tânăr”[1].

Argumentul și definția cărții sunt cheia de înțelegere a întregului volum: ,,Consecvent principilor mele, mă raportez mereu trecutului și deschid ușa viitorului și, astfel trăiesc profund prezentul, pe care zilnic îl înfrumusețez cu parfumul de demult, pregătind un mâine mai prosper. […] Cartea, în drumul sinos al vieții, este ca un anotimp. Este ca dogoarea plăcută a soarelui văratic și ca natura însuflețită a primăverii cu verdele ei tămăduitor și liniștitor sau ca blana cojocului de iarnă care-ți încălzește sufletul plin de promoroacă, dar, mai ales, ea poate fi asemuită cu o toamnă înmiresmată și roditoare, de pe fruntea căreia înlăturăm vălul galben și mohorât al frunzelor obosite”[2].

Catedra, școala și elevii sunt valorile profesorului Circa. Acest lucru decurge din nostalgia amintirilor ,,filoane trainice în cristalizarea personalității” (p. 33). Un solid capitol din volum este închinat elevilor din Deta la absolvire apoi la reîntâlnirile de zece, douăzeci, treizeci în final la treizeci și cinci ani. Aceste momente sunt presărate cu maxime cum ar fi cea a filosofului Seneca dă o sentință valabilă și astăzi: ,,Nu pentru școală, ci pentru viață învățăm”. (p. 52), dar și cu mărturii ale deascălului mulțumit de ,,misia” sa: ,,Câteodată, meditând la soarta omului de la catedră, de azi, mă simt satisfăcut că am putut, în vremea noastră, să modelăm caractere și suflete și să ne împlinim nobila misiune de dascăli. Azi, chiar dacă aș mai fi provocat, n-aș putea să fac educație umană, ci doar una ‹‹mecanică›› și am nici crezul, și nici pregătirea pentru asta. Viața și timpul vor discerne…” (p. 70).

Iubirea umple cu unde de lumină și speranță al treilea capitol. Acest fragment este dedicat cununiilor la care autorul a luat parte, la cald după o expresie jurnalistică. Sunt descrise aceste momente ,,de vis” în cele mai mici detalii, până chiar la reținerea unei invitații în care ni se spune: ,,Unde vei merge tu, ̸ Acolo voi merge și eu. ̸ Unde vei locui tu, ̸ Acolo voi locui și eu ̸ Și nimeni nu mă va despărți de tine ̸ Decât moartea”. (p. 91). Autorul întărește aceste mărturisiri cu o credință personală: ,,Argumentul principal și credibil este acela că omul nu este numai trup, ci trup și suflet, și, când doi oameni se unesc, ei se unesc și sufletește”. (p. 86). O mărturie solidă în motivarea Tainei Cununiei astăzi când tot mai mulți tineri aleg libertinajul și nu rânduiala familială.

Ultimul capitol este dedicat reportajului. Din aceste însemnări ne-am oprit la două pe care le-am considerat definitorii pentru toate celelalte. Primul îl reprezintă ,,Aspecte de factură culturală oglindite în revista ‹‹Vatra satului›› din Ferendia”. Aflăm din conținutul acestei însemnări un fapt important: ,,Colectivul de redacție al periodicului ‹‹Vatra satului›› și-a orientat tematica spre domenii de mare interes pentru săteanul acestui început de mileniu. Sunt predominante cele de factură culturală care, nu informează, ci sensibilizează cititorul, îl marchează sentimental dezvoltând sau consolidând în sufletul acestuia patriotismul și starea de românitate într-un context, atât de controversat, al globalizării”. (p. 154-155). Sunt înșiruite apoi contribuțiile istorice ce fac referire la vatra Ferendiei iscălite de istoricul Ioan Traia, apoi cea a dlui ing. Mircea Miloia care a publicat Monografia satului alcătuită de învățătorul confesional Achim Miloia care a fost dascăl în sat timp de peste 23 de ani. Din această lucrare aflăm spre exemplu de evenimentul trecerii prin Ferendia a împăratului Iosif al II-lea în 13 aprilie 1773.

Ferendia este locul de naștere al dr. Ioachim Miloia, ,,fruntaș al culturii bănățene” (N. Iorga), ,,glas din Banat” (G. Călinescu) în fond un erudit cărturar care după studii la București și Roma a ajund director al Muzeului Bănățean, prim-director al Direcției Arhivelor Regionale Banat și șeful Comisiei Regionale a Monumentelor Istorice din Banat. Satul îi cinstește astăzi memoria, Școala Primară având numele ,,Dr. Ioachim Miloia”. (p. 157-158).

O altă personalitate reprezentativă este Vasile Marcu, ,,Gazda Vesa” cum a rămas în amintirea ferengienilor. Acesta a contribuit la ridicarea școlii, a ctitorit o capelă în cimitir, a înființat o fundație care avea menirea de a ajuta copiii nevoiași să-și continue studiile, lăsându-și întreaga avere consătenilor săi. (p. 158).

Prin condeiul iscusit al prof. Circa avem materiale grupate sub titlul ,,Ferendia-evocări”. Din cadrul acestora aflăm de participarea tinerilor din localitate în doi ani, 1973 și 1976 în cadrul fanfarei unite Ferendia – Lățunaș, ,,singura formație țărănească din județ” (p. 161) la Festivalul portului, cântecului și dansului timișan la Valea lui Liman.

Al doilea reportaj, în fapt un medalion biografic este închinat unei personalități eclesiastice locale, preotul Traian Olde, ,,model de bunătate și generozitate pentru enoriași” (p. 168). Din cronologie aflăm că și tatăl, George Olde a slujit în comună din 1907 până în 1945 când a trecut în veșnicie. Fiul Traian a funcționat între 1933 – 1945 capelan, deci asistent, iar apoi titular până la pensionare. (p. 169).

Toate acestea și desigur multe altele le găsim în carte. Felicităm călduros pe autor pentru osteneală depusă și îl rugăm totodată să dea luminii tiparului alte ,,bucăți de suflet” din ,,Jurnalul intim” pe care îl deține de peste 50 de ani. Un ultim argument pentru lectura cărții ni-l oferă autorul prin gura unui prezentator T.V.: ,,Am ajuns să trăim vremurile când știm să zburăm ca păsările, să înotăm ca peștii, dar am uitat să trăim ca oamenii”. (p. 71). Rândurile acestei cărți ne reînvață să trăim frumos, să ne bucurăm de eternitatea clipei.

În încheiere accentuăm cuvintele lui Arghezi care ,,plinesc” emoția amintirilor profesorului Iosif Marius Circa:

,, Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis”[3].

---

[1] G. I. Tohăneanu, Lampa de lângă tâmplă, Editura Amphora, Timișoara, 2005, p. 5.

[2] Iosif Marius Circa, Cugetări mai târzii (întâlniri de suflet, nunți de vis și reportaje), Editura Sitech, Craiova, 2015, p. 11; 17.

[3] Tudor Arghezi, ,,Ex libris” din vol. Cuvinte potrivite (1927).