REACUVIOSULUI CIN MONAHAL,
PREACUCERNICULUI CLER
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI
DIN CUPRINSUL PATRIARHIEI ROMÂNE,
Har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări!
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi;
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Anul 2012 a fost proclamat de Sfântul Sinod ca Anul omagial al
Tainei Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română,
având în vedere că viaţa şi sănătatea omului sunt daruri ale lui
Dumnezeu faţă de care Biserica îşi arată mereu grija şi
responsabilitatea. Sfânta Evanghelie şi Sfinţii Părinţi subliniază
legătura între suflet şi trup, între viaţa spirituală şi activitatea
socială a omului, între rugăciune şi acţiune, între evlavie şi dărnicie,
între Liturghie şi filantropie.
Îngrijirea bolnavilor şi curăţirea de păcat au fost accentuate încă
din Vechiul Testament prin: îndemnul de a cerceta pe bolnavi „Nu te teme
a cerceta pe bolnavi, că pentru aceste fapte vei câştiga iubirea”
(Ecclesiastul 7, 37) şi sfatul de a recurge la ştiinţa medicilor, care
este de la Dumnezeu: „Şi doctorului dă-i loc, că şi pe el l-a făcut
Domnul […] că şi el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate
spre viaţă” (Înţelepciunea lui Iisus Sirah 38, 12, 14), subliniind rolul
curăţitor şi tămăduitor al untdelemnului sfinţit şi al ungerii
bolnavului de şapte ori cu acesta (Levitic 14, 15-17; Isaia 61, 1).
Vindecarea celor suferinzi este unul dintre actele însoţitoare
propovăduirii Mântuitorului Iisus Hristos pe acest pământ, o împlinire a
profeţiilor Vechiului Testament (Isaia 53, 4). Sfântul Evanghelist
Matei mărturiseşte că Hristos „a scos duhurile cu cuvântul şi pe toţi
cei bolnavi i-a vindecat, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin
Isaia proorocul, care zice: „Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile
noastre le-a purtat” (Matei 8, 16-17). De asemenea, tămăduirea
bolnavilor este o manifestare a puterii dumnezeieşti a lui Hristos, Care
a venit în lume spre a vindeca, prin Pătimirile, Moartea şi Învierea
Sa, întreaga umanitate căzută în boala păcatului „toţi câţi aveau
bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-şi mâinile pe
fiecare dintre ei, îi făcea sănătoşi. Din mulţi ieşeau şi demoni, care
strigau şi ziceau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu” (Luca 4, 40-41).
Mântuitorul Iisus Hristos a împărtăşit Apostolilor Săi puterea
vindecării când i-a îndemnat: „Mergând, propovăduiţi zicând: S-a
apropiat Împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe
cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i” (Matei 10,
7-8). Modalitatea biblică a vindecărilor, prin pocăinţă şi ungere cu
untdelemn, este relatată de Sfântul Evanghelist Marcu, care spune că
Apostolii propovăduiau pocăinţa „şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu
untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau” (Marcu 6, 13). Însă, puterea
vindecării sufleteşti, adică a iertării păcatelor, care depăşeşte
miracolul oricărei vindecări trupeşti, le-a fost încredinţată
Apostolilor după Înviere, când Hristos Mântuitorul le-a zis acestora:
„Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând
acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi
ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi
ţinute” (Ioan 20, 21-23).
Vindecarea bolnavilor sau alinarea acestora nu a fost niciodată
lucrarea exclusivă a puterii şi ostenelilor omeneşti, exprimate în actul
medical şi social. În Taina Sfântului Maslu, prin slujirea episcopilor
şi preoţilor, Mântuitorul Hristos este Cel care ne vindecă în mod
nevăzut, Sfântului Apostol Petru mărturisind că: „[…] noi suntem astăzi
cercetaţi pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el
vindecat, cunoscut să vă fie vouă tuturor şi la tot poporul lui Israel
că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi
răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru Acela stă
acesta sănătos înaintea voastră” (Fapte 4, 8-10).
Întrucât Taina Sfântului Maslu reprezintă lucrarea principală
Bisericii pentru bolnavi şi suferinzi, Sfântul Apostol Iacov îl îndrumă
pe creştinul bolnav „să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru
el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei
va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate
se vor ierta lui” (Iacov 5, 14-15). În acest fel, este evidenţiat
scopul vindecător al Tainei Sfântului Maslu, şi anume de a vindeca omul
bolnav sufleteşte şi trupeşte, prin mărturisirea prealabilă a păcatelor
în Taina Spovedaniei şi, apoi, prin primirea Sfintei Împărtăşanii,
pentru desăvârşirea vindecării primite de la Mântuitorul Iisus Hristos.
Prin rugăciunile rostite la slujba Sfântului Maslu, cerem de la
Hristos tămăduire celui care este în neputinţa sufletului şi a trupului
(Cf. Rugăciunea a cincea de la Taina Sfântului Maslu, în Aghiazmatar,
EIBMBOR, Bucureşti, 2002, pp. 157-158) şi să întărească toate mădularele
şi gândirea acestuia cu harul Tău. (Cf. Rugăciunea a şasea de la Taina
Sfântului Maslu, în Aghiazmatar,p. 152) Bolile nu constituie un efect
exclusiv al păcatului şi, prin urmare, vindecarea sufletească şi cea
trupească nu pot fi separate. Când trupul se vindecă, se bucură şi
sufletul, iar când sufletul se vindecă, atunci şi trupul se luminează şi
devine o icoană a curăţiei sufletului. În acest sens, părintele Dumitru
Stăniloae precizează că, „în Taina Maslului, se împărtăşesc
credinciosului bolnav, în chip nevăzut, harul tămăduirii sau uşurarea
durerii trupeşti, al întăririi sufleteşti şi al iertării de păcatele
rămase după mărturisire, prin ungerea cu untdelemn sfinţit, însoţită de
rugăciunile preoţilor”. (Pr. prof. univ. Dumitru Stăniloae, Teologia
Dogmatică Ortodoxă, vol. III, EIBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 211)
Persoanele care au primit vindecarea trebuie să arate, aşa cum
îndeamnă Sfântul Vasile cel Mare, pocăinţă şi viaţă nouă în Hristos şi
„să dea dovadă de îndreptare, prin aceea că fac roade vrednice de căinţă
şi să-şi aducă aminte de Domnul, Care spune ‹‹Iată că te-ai făcut
sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău››
(Ioan 5, 14)” (Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, 45, în vol. Scrieri.
Asceticele, partea a doua, trad. prof. Iorgu Ivan, în coll. PSB, vol.
18, EIBMBOR, Bucureşti, 1989, p. 299-300).
Unele pericope biblice, care se citesc la Taina Sfântului Maslu,
precizează îndatoriri ale creştinilor vindecaţi sau participanţi la
Taina Sfântului Maslu, şi anume: de a se ruga neîncetat unul pentru
altul în scopul vindecării (cf. Iacob 5, 16 şi cf. I Tes. 5, 16), de a
purta (a se îngriji) de slăbiciunile celor neputincioşi (cf. Romani, 15,
1), de a purta sarcinile unii altora (cf. Gal. 6, 2), de a îmbărbăta pe
cei slabi la suflet şi a sprijini pe cei neputincioşi (cf. 1 Tes. 5,
14), de a spori în iubirea faţă de omul neajutorat, care pe toate le
rabdă (cf. 1 Cor. 13, 7) şi, nu în ultimul rând, de a da mulţumire
pentru toate binefacerile primite, căci aceasta este voia lui Dumnezeu
(cf. 1 Tes. 5, 18). În lumina acestor îndemnuri, creştinii trebuie să
aibă mereu prezentă în suflet porunca Mântuitorului Hristos de a-i
cerceta pe cei suferinzi: „bolnav am fost şi M-aţi cercetat” (Matei 25,
36).
Taina Sfântului Maslu, ca lucrare sfinţitoare şi tămăduitoare a
Bisericii, este şi un act de comuniune şi de responsabilizare a fiilor
Bisericii faţă de fraţii lor aflaţi în suferinţă. De aceea, lucrarea
Bisericii în general şi a fiecăruia dintre noi pentru ajutorarea
aproapelui este binefăcătoare şi pentru cel ajutat şi pentru cel care
ajută.
Efortul individual al fiecărui credincios în sprijinirea bolnavilor
este completat de lucrarea filantropică sau caritabilă a Bisericii, ca
rod al lucrării vindecătoare, sfinţitoare şi mântuitoare a Domnului
nostru Iisus Hristos, îndreptată către fiecare om. Din acest motiv,
filantropia socială a Bisericii nu trebuie despărţită de Liturghia
eclesială, întrucât rugăciunea este izvor de iubire smerită şi
jertfelnică în şi pentru comunitate.
În prezent, întrucât omul a slăbit relaţia sa cu Dumnezeu, este
necesar să unim mai mult ştiinţa cu spiritualitatea, arta medicală cu
rugăciunea, cuvântul bun cu fapta caritabilă, grija pentru sănătatea
noastră, inclusiv morală, cu grija pentru sănătatea celor din jurul
nostru şi a celor mai departe de noi. Pentru realizarea acestui demers
este nevoie şi de o cooperare mai intensă a Bisericii cu diferite
asociaţii, fundaţii şi organizaţii umanitare, în măsura în care Biserica
nu-şi diminuează vocaţia ei pastorală şi sfinţitoare.
Astăzi, Biserica noastră încearcă să contribuie mai mult la alinarea
suferinţei atât prin lucrarea ei spirituală, cât şi prin lucrarea ei
social-filantropică şi social-medicală, inclusiv prin promovarea unei
culturi medicale a populaţiei, pentru ca oamenii să preţuiască mai mult
darul sănătăţii, evitând bolile, şi să fie recunoscători faţă de
persoanele care îi ajută când sunt bolnavi, mai ales când ei singuri,
din cauza sărăciei, nu-şi pot plăti consultaţiile sau medicamentele. La
toate acestea se adaugă şi problemele legate de neajunsurile sistemului
de sănătate, care duc la creşterea suferinţei şi a numărului de bolnavi.
În acest context agravat de contraste şi polarizări sociale, este
absolut necesară cooperarea dintre Stat şi Biserică, pentru a promova o
viaţă sănătoasă în familie şi în societate.
Implicarea Bisericii în asistenţa medicală socială este deopotrivă o
vocaţie spirituală şi o necesitate practică. În acest sens, Biserica
noastră promovează atât colaborarea cu unităţi medicale de stat şi
private din România, cât şi crearea de unităţi medicale proprii, între
care se disting: Spitalul Providenţa din Iaşi, Centrul socio-medical al
Fundaţiei Sfântul Spiridon Vechi din Bucureşti, Centrul de îngrijiri
paliative Sfântul Ierarh Nectarie din Bucureşti, inaugurat în data de 24
octombrie 2012, şi Centrul de îngrijiri paliative din Cluj-Napoca,
Centrul social-filantropic eparhial medical Sf. Doctori fără de arginţi
Cosma şi Damian - Galaţi, Centrul de recuperare neuro-motorie de tip
ambulatoriu din Turda ş.a.
De asemenea, între cele peste 710 instituţii şi servicii sociale şi
medicale organizate în cadrul unităţilor bisericeşti din Patriarhia
Română, trebuie menţionate cele 21 de centre medicale, cabinete medicale
şi stomatologice, cu servicii interne sau de ambulatoriu, cele 20 de
cămine şi centre multifuncţionale destinate persoanelor vârstnice, cele
46 centre de zi destinate persoanelor vârstnice, cele 22 servicii
sociale de îngrijire a vârstnicilor, dar şi zeci de cantine sociale
destinate asigurării hranei zilnice, atât persoanelor care pot veni
singure pentru a servi masa, cât şi celor care nu se pot deplasa. Să nu
omitem că, tot pentru sprijinirea bolnavilor şi persoanelor vârstnice,
mai sunt în curs de edificare sau de a fi date în folosinţă un număr de
155 instituţii medicale şi social-filantropice aparţinând unor unităţi
bisericeşti.
Filantropia creştină însă nu se limitează doar la a dărui săracilor
şi bolnavilor cele de trebuinţă trupului, ci izvorăşte din credinţa
însoţită de rugăciune şi are ca scop sănătatea trupului şi mântuirea
sufletului. În acest scop în spitalele publice şi private şi în unele
aşezăminte social-filantropice îşi desfăşoară activitatea un număr de
265 de preoţi de caritate, care săvârşesc Sfânta Liturghie şi asigură
asistenţă religioasă (liturgică şi pastorală) în cele peste 240 de
capele (paraclise) existente.
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti în Domnul,
Cu părintească dragoste vă îndrumăm ca în faţa suferinţei să vă
întăriţi şi credinţa în Dumnezeu şi iubirea lucrătoare pentru aproapele.
Grija pentru părinţii, soţii, copiii şi rudele dumneavoastră, care se
află în boală şi neputinţă, trebuie să fie mărturie a iubirii creştine
în societate.
Viaţa şi sănătatea sunt daruri ale lui Dumnezeu, pe care vă îndemnăm
să le apăraţi şi cultivaţi, spre slava lui Dumnezeu şi binele
oamenilor. Chiar dacă nu toţi avem ştiinţa de a vindeca trupurile, putem
toţi alina sufletele, vesti bunătatea lui Dumnezeu şi sprijini pe cel
aflat în neputinţă, mai ales în societatea secularizată şi
individualistă de astăzi.
Pentru a cunoaşte mai bine, în această perioadă a Postului Naşterii
Domnului, toate sfintele învăţături şi deprinderile practice şi
duhovniceşti acumulate pe durata acestui An al Sfântului Maslu şi al
îngrijirii bolnavilor şi pentru a ţine aprinsă flacăra credinţei şi a
dragostei de aproapele, se vor organiza la parohii, mănăstiri,
protopopiate şi la centrele eparhiale colecte de bani, alimente, haine
şi medicamente pentru a fi distribuite tuturor celor aflaţi în suferinţă
şi bătrânilor bolnavi.
Sfătuim părinteşte copiii şi tinerii din Biserica noastră să îşi
aducă aminte de cei neajutoraţi, să viziteze şi să ajute oamenii
singuri, bolnavi şi săraci, fie acasă, fie la patul de spital sau în
aşezămintele sociale, preţuind şi aducând alinare celor aflaţi în
suferinţă şi celor vârstnici.
Îndemnăm pe toţi părinţii protopopi să comunice, fără întârziere,
centrelor eparhiale, iar centrele eparhiale Patriarhiei Române modul în
care au fost organizate, la nivel local, activităţile desfăşurate în
sprijinul bolnavilor şi a celor vârstnici care au nevoie de ajutor, în
Postul Naşterii Domnului.
Ne rugăm lui Dumnezeu pentru medici şi pentru ceilalţi ostenitori în
lucrarea de vindecare şi îngrijire a bolnavilor, îi preţuim şi îi
îndemnăm părinteşte să continue şi să sporească această lucrare sfântă
şi nobilă, spre a fi constant mâinile iubirii milostive a lui Hristos
pentru oameni şi apărători ai demnităţii umane.
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Cu nădejdea că îndemnul nostru pastoral va fi o întărire în credinţă
şi o chemare la fapta cea bună în folosul celor bolnavi şi vârstnici,
ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor
noastre, să vă binecuvinteze pe toţi cu darurile Sale cele bogate, spre a
arăta mai ales în vremea Postului Crăciunului multă rugăciune şi grijă
pentru cei bolnavi, precum şi milostenie faţă de toţi cei neajutoraţi.
În felul acesta ne vom pregăti mai bine pentru slăvitul Praznic al
Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul veşnic al lui Dumnezeu,
Care S-a făcut Om din iubire milostivă pentru oameni şi pentru mântuirea
lor.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl
şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13,
13).
PREŞEDINTELE SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE,
† D A N I E L
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
† Teofan
Arhiepiscopul Iaşilor şi
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
† Laurenţiu
Arhiepiscopul Sibiului şi
Mitropolitul Ardealului
† Andrei
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi
Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
† Irineu
Arhiepiscopul Craiovei şi
Mitropolitul Olteniei
† Nicolae
Arhiepiscopul Timişoarei şi
Mitropolitul Banatului
† Petru
Arhiepiscopul Chişinăului,
Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor
† Iosif
Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi
Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale
† Serafim
Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei,
Austriei şi Luxemburgului
Mitropolitul Ortodox Român
al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
† Nifon
Mitropolit onorific,
Arhiepiscopul Târgoviştei
şi Exarh Patriarhal
† Teodosie
Arhiepiscopul Tomisului
† Pimen
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor
† Irineu
Arhiepiscopul Alba Iuliei
† Gherasim
Arhiepiscopul Râmnicului
† Eftimie
Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului
† Epifanie
Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei
† Calinic
Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei
Arhiepiscopul Aradului
† Nicolae
Arhiepiscopul Ortodox Român
al celor două Americi
† Justinian
Arhiepiscop onorific,
Episcopul Ortodox Român
al Maramureşului şi Sătmarului
† Ioan
Arhiepiscop onorific,
Episcopul Covasnei şi Harghitei
† Corneliu
Episcopul Huşilor
† Lucian
Episcopul Caransebeşului
† Sofronie
Episcopul Ortodox Român al Oradiei
† Nicodim
Episcopul Severinului şi Strehaiei
† Vincenţiu
Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor
† Galaction
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
† Ambrozie
Episcopul Giurgiului
† Sebastian
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor
† Visarion
Episcopul Tulcii
† Petroniu
Episcopul Sălajului
† Gurie
Episcopul Devei şi Hunedoarei
† Daniil
Episcop-locţiitor (administrator) al
Episcopiei Daciei Felix
† Siluan
Episcopul Ortodox Român al Ungariei
† Siluan
Episcopul Ortodox Român al Italiei
† Timotei
Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei
† Macarie
Episcopul Ortodox Român
al Europei de Nord
† Mihail
Episcopul Ortodox Român
al Australiei şi Noii Zeelande
† Ciprian Câmpineanul
Episcop-vicar patriarhal
† Varlaam Ploieşteanul
Episcop-vicar patriarhal
† Varsanufie Prahoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
† Calinic Botoşăneanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor
† Andrei Făgărăşeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
† Vasile Someşeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului şi Clujului
† Paisie Lugojeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei
† Marc Nemţeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a Europei Occidentale
† Sofian Braşoveanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului
† Emilian Lovişteanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului
† Ioachim Băcăuanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Romanului şi Bacăului
† Ioan Casian de Vicina
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a celor două Americi
† Iustin Sigheteanul
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe
Române a Maramureşului şi Sătmarului
† Ignatie Mureşeanul
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe a Spaniei şi Portugaliei
http://www.patriarhia.ro/ro/documente/comunicat_126.html
.JPG)
.JPG)
