duminică, 24 februarie 2019

Taina Sfântului Maslu de obște în parohia Gătaia

        În Duminica a 34-a după Rusalii a fost oficiată Taina Sfântului Maslu în biserica cu hramul ,,Învierea Domnului” din parohia Gătaia, protopopiatul Deta.
            La invitația P. C. Părinte Călin Negrea, parohul locului au slujit P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei, P. C Părinți Adam Rugaci, pensionar; Ioan Marcu (Sculea); Codruț Matei (Spitalul de Psihiatrie); Valentin Bugariu (Birda); Zoran Milovanov (Berecuța); Iulian Popa (Colonia Gătaia) și Călin Negrea, parohul bisericii ortodoxe din Gătaia.
            Răspunsurile liturgice au fost date de Corul ,,Doina” al Parohiei Ortodoxe Gătaia.
            Predica ocazională a fost susținută de Preaonoratul Părinte Protopop care pornind de la textul Evangheliei de la Luca 15, 11-32 a arătat că fiul risipitor al zilelor noastre se poate reîntoarce în Casa Tatălui ceresc, în Biserică unde primește iertarea, binecuvântarea și sfințirea din partea lui Dumnezeu.
            Au participat cu această ocazie la Taina Sfântului Maslu mai mulți credincioși tineri și vârstnici, elevii de la liceul din localitate au fost însoțiți de profesorii de religie.


vineri, 22 februarie 2019

Olimpiada de Religie, etapa zonală

          Vineri, cu începere de la orele 14,00 s-a desfășurat faza zonală a Olimpiadei de Religie pentru clasele V-VIII la Liceul Teoretic ,,Alexandru Mocioni” din Ciacova.
            Cu acest prilej au participat 65 de elevi din 10 centre: Școala Gimnazială Birda – 8 elevi; Liceul Teoretic ,,Alexandru Mocioni” Ciacova – 7 elevi; Liceul Teoretic Gătaia – 8 elevi; Școala Gimnazială Ghilad – 4 elevi; Școala Gimnazială Denta – 6 elevi; Liceul Tehnologic ,,Sfântul Nicolae” Deta – 11 elevi; Școala Gimnazială ,,Martin Șuboni” Jebel – 5 elevi; Școala Gimnazială Liebling – 4 elevi; Școala Gimnazială Moravița – 9 elevi și Școala Gimnazială Voiteg – 3 elevi.
            Elevii au fost însoțiți de profesorii coordonatori de religie și de preoții parohi de la parohiile care au avut copii la acestă etapă a Olimpiadei de Religie. Coordonatori au fost: prof. Nedelcovici Camelia – Ciacova; prof. Fanu Ionela (Voiteg și Ghilad); prof. Brădeanu Nicoleta – Gătaia; prof. Popa Doru – Birda; prof. Ștefan Răzvan Florin – Denta; pr. prof. Popovici Dragoș Georgian – Moravița; prof. Ardelean Floare – Jebel; pr. prof. Griguță Damian – Deta. Însoțitori ai elevilor au fost: pr. Dragan Giorgiev (Voiteg); pr. Vasile Cheregi (Jebel), pr. Emanuel Popescu (Ciacova), pr. Ciprian Ene (Cebza) și pr. Valentin Bugariu (Birda).

            Olimpiada s-a bucurat de prezența P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei care a rostit un cuvânt de bun venit participanților și câte o rugăciune în fiecare sală de clasa care a găzduit concursul.
            Subiectele propuse au vizat verificarea cunoștințelor biblice; precizarea locului unui text biblic în Sfânta Scriptură și altătuirea unei compuneri care a scos în priveliște creativitatea participanților.
            Din partea Școlii Gimnaziale din Birda au participat: Draghici Snejana, Moscovici Andreea (cls. a V-a); Arpec Sabina, Danci Narcisa (cls. a VI-a); Ciobanu Alexandru (cls. a VII-a); Murgea Cristian Florin și Vălean Alexandru (cls. a VIII-a).

joi, 21 februarie 2019

Mitropolitul Dr. Vasile Lazarescu -50 de ani de la trecerea la Domnul-





            Pe 21 februarie 1969 în Mănăstirea Cernica de lângă București a trecut la cele veșnice Mitropolitul Dr. Vasile Lăzărescu al Banatului în vârstă de 75 de ani și o slujire a Bisericii de 49 de ani

            Prin hotărârea Mitropoliei Banatului, a Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan, Anul 2019 a fost declarat în Eparhia Timișoarei drept An Comemorativ al Mitropolitului Vasile.

            Prin grija Înaltpreasfințitului Ioan chipul spiritual al Mitropolitului Vasile Lazarescu a fost scos din uitare. Astfel că anual au fost oficiate slujbe de pomenire la mormântul ierarhului de la Catedrala Mitropolitană, au fost publicate volume, fie de către Arhiepiscopia Timișoarei, Mitropolitul dr. Vasile Lazarescu al Banatului (1947-1961). 70 de ani de la intronizare, Ed. Partoș, Timișoara, 2017, 278 p., fie că au fost realizate ediții critice a aperei, Mitropolitul dr. Vasile Lăzărescu, Pastorale și predici, Ed. Partoș, Timișoara, 2018, 2002. Acestora li se adaugă articole în revista eparhială ,,Învierea” și comunicări științifice în cadrul Simpozioanelor Naționale inițiate și organizate de Arhiepiscopia Timișoarei.


            Într-unul din Cuvintele înainte la aceste volume, ,,Patruzeci plus unu”, Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan spune: ,,…Astăzi, când intru în Paraclisul din Reședința Mitropolitană, amenajat cu atâta dragoste și grijă de Mitropolitul Vasile, parcă-l aud rugându-se, suspinând și lăcrimând. Pe Altarul acestui Paraclis, Mitropolitul Vasile I-a adus lui Dumnezeu ultima jertfă: lacrimile sale. L-a sărutat pentru ultima dată și apoi a început drumul pribegiei”[1].



            Viața



             Mitropolitul Vasile s-a născut în 1 ianuarie 1894 în familia țăranilor Nicolae, cântăreț de strană și Ecaterina din Jadani (azi Cornești, jud. Timiș). Numele de familie al Mitropolitului provine de la un strămoș din veacul al XVIII-lea Lazăr, după care familia a primit numele de Lazarescu[2].

            Copilul Vasile a urmat cinci clase la Școala Confesională din sat (1899-1903), clasa a V-a la Dumbrăvița (1903-1904). În perioada 1904-1912 a fost elev la Liceul de Stat din Timișoara. După obținerea Diplomei de Bacalaureat, tânărul Vasile s-a înscris la Facultatea de Teologie din Cernăuți unde a urmat doi ani studiile teologice (1912-1914). Absolvent al anului II a susținut examene de diferențe și a obținut în 1915 absolutoratul teologic și capacitatea preoțească. Datorită calităților demonstrate a fost numit cancelist al Consistoriului Eparhial din Arad.

            Începând cu 1916 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Budapesta unde a studiat Filozofia și Pedagogia, în 1917 a a urmat aceleași specializări la Universitatea din Viena. După 1918 s-a reîntors la Cernăuți și a continuat studiile întrerupte din pricina războiului pe care le-a finalizat cu licența în filologie și doctoratul în teologie (1920) la vârsta de 26 de ani.



            Profesor de teologie



            În 1920 a fost numit ,,profesor titular provizoriu” la catedra de Dogmatică și Morală de la Academia Teologică Andreiană din Sibiu. Aici a predat timp de 4 ani (1920-1924).

            Lecțiile academice, ținuta ireproșabilă, ca și tactul prin care a știut a cuceri inimile studenților și ale colegilor, l-au făcut iubit și respectat de toți cei din Sibiu și Ardeal. Frecventarea regulată a bisericii și cântarea în strana Catedralei, alături de studenți, a impresionat credincioșii. Fiind un om conștiincios, nu improviza niciodată în timpul cursurilor, venind totdeauna pregătit, cu notițe studiate, vorbind clar și documentat. […] La examene era unul din cei mai exigenți profesori, notarea fiind una obiectivă. Era singurul care își crease o metodă aparte de evaluare a studenților, constatând din câte cinci testări într-un an școlar[3].

            De la 1 noiembrie 1924 a devenit profesor la aceeași catedră la nou înființata Academie Teologică de la Oradea. Aici a excelat atât ca profesor la catedră, cât și ca prefect de studii, iat mai târziu spiritual al Academiei[4].            Episcopul Roman Ciorogariu l-a hitotonit diacon în 7 noiembrie 1926, apoi preot necăsătorit pe 8 noiembrie același an. În 1926 același ierarh l-a hirotesit protopop onorific. În 9 aprilie 1928 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Hodoș-Bodrog. După câteva luni este hirotesit protosingel și arhimandrit (1929).



            Episcop al Caransebeșului



            În 1933 arhim. Vasile Lazarescu a candidat pentru scaunul vacant de episcop al Caransebeșului. Au fost patru candidați: diaconul Avram Imbroane, arhim. Filaret Scriban și arhiereul Tit Simedrea, Vasile Lazarescu a obținut 121 de voturi fiind declarat ales[5] .


            Vineri, 9 martie 1934 la Palatul Regal din București s-a făcut investitura la Palatul Regal din București a Preasfințitului dr. Vasile Lazarescu. Regele îi dăruiește ierarhului cârja arhierească, semnul distinctiv al puterii ierarhice recunoscând astfel în persoana alesului pe noul titular al Eparhiei Caransebeșului: ,,Preasfințite Vasile, Episcop al Caransebeșului, devi astăzi Arhipăstorul Banatului, ținut frumos de români, zdraveni, muncitori care râvnesc la o viață mai bună. […] Biserica a fost centrul vieții românești și e bine ca ea să rămâie tot astfel. […] Preasfinția Ta, prin studiile ce le-ai făcut la Timișoara și în străinătate, prin timpul ce l-ai petrecut profesând la academiile de la Sibiu și Oradea-Mare, prin publicațiile ce le-ai făcut, ești îndeosebi pregătit pentru nobila misiune ce ți s-a încredințat. Cunoști viața noastră bisericească, cunoști tineretul pe care ani de zile l-ai pregătit pentru chemarea bisericească. Prin cultura ce ai dobândit, ești chemat să dezvolți puterea intelectuală a românismului, operă la care biserica națională trebuie să-și dea cu prisosință obolul său”[6] .

            Noul ierarh s-a bucurat de o primire caldă la Caransebeș unde Preasfințitul a fost întâmpinat de toate autoritățile în frunte cu Primarul orașului care l-a bineventat pe noul, cel mai important cetățean al Orașului. Din gara Caransebeș s-a format un conduct, gardat de două plutoane de cavalerie, parcurgând drumul principal până la biserica catedrală[7].

            Ca ierarh s-a evidențiat prin hărnicie efectuând vizite pastorale în parohii, sființind biserici și case parohiale, ocrotind pe românii din Banatul iugoslav. A sprijinit Academia Teologică din Caransebeș și a publicat două volume omiletice.

           

            Grija față de biserici



            A efectuat 200 de vizite la bisericile din eparhie. Vom menționa doar lucrările efectuate la bisericile din zona Deta. Acestea au fost primele cercetate de ierarhul bănățean.

           
1935 – S-au zidit noi biserici: Șipet și s-au efectuat lucrări capitale la bisericile din Banloc, Berecuța, Cerna, Jebel, Sculea, Toager, Voiteg, Cebza, Ciacova, Deta, Macedonia. S-au reparat casele parohiale din Ciacova, Petroman și Voiteg. S-au reparat școlile din Denta, Ghilad și Macedonia. S-au cumpărat câte două clopote pentru bisericile din Folea, Omor (azi Rovinița Mare, jud. Timiș) și Voiteg

            1936 – s-a finalizat biserica din Șipet. Reparații la edificiile bisericești: Banloc, Pădureni, Gaiu Mic, Obad. S-au reparat casele parohiale din Tolvădia, Cebza, Ciacova, Denta, Partoș.

            1937 – reparații la bisericile din Gaiu Mic, Banloc, Birda, Cerna, Ciacova, Ghilad, Pădureni, Toager. S-au pictat bisericile din Pădureni și Cerna. Au fost cumpărate clopote pentru bisericile din Folea și Opatița. S-au reparat casele parohiale din Obad, Omor, Petroman și Tolvădia. La Tolvădia a fost zidită o Casă Națională.

            1938 – lucrări la biserica din Clopodia, reparații la cele din Berecuța, Ciacova, Ghilad, capela din Mănăstire. S-au renovat casele parohiale din Banloc, Ciacova, Denta, Gaiu Mic, Omor, Partoș, Toager, Tolvădia. S-a zidit o casă parohială în Lățunaș, iar la Dolaț s-a ridicat o clopotniță. A fost reparată școala din Birda iar la Gaiu Mic a fost ridicat un monument al eroilor.

            1939 – s-au renovat bisericile din Cebza, Denta, Gaiu Mic, Macedonia, Omor, Pădureni, Partoș, Petroman. A fost finalizată casa parohială din Lățunaș. S-au reparat casele parohiale din Denta, Macedonia și Pădureni.



            Monahismul bănățean



            O realizare deosebită a episcopului Vasile a reprezentat-o strădania de reînviere a monahismului. Mănăstirea Săracă, strălucită vatră de spiritualitate și cultură creștină a fost răscumpărată de la urmașii familiei nobiliare care au stăpânit domeniul de la Șemlacu Mare. Mănăstirea socotită ,,pepinieră de schismatici” a fost desființată de autoritățile imperiale în anul 1788 ajungând mai apoi în proprietatea unui funcționar sârb din Timișoara[8].


            Prin grija episcopului Lazarescu a fost trecută în patrimoniul Eparhiei Caransebeșului (1934). A fost renovată biserica, refăcându-se părțile care lipseau, apoi s-au construit chiliile și unele dependințe. Episcopul Caransebeșului a contribuit personal la renovarea mănăstirii, pentru început cu suma de 10.802 lei pe care a suplimentat-o de mai multe ori. În 1938 au fost instalate aici călugărițe aduse de la Sucevița și Agapia.

            Dincolo de reparații edilitare și aducerea monahiilor, P. S. Vasile a reușit să să transforme mănăstirea într-un centru de spiritualitate ortodoxă.

            Lăcașul călugărilor din Șemlacu Mic a fost un centru de unire a tuturor credincioșilor. Se păstrează organizarea unui pelerinaj la hramul mănăstirii: Vestea bună dată de la Sf. Altare a mers din gur în gură și credincioșii s-au pregătit pentru calea pocăinței. tânări și bătrâni, femei, bărbați și foarte mulți copii au pornit la drum din depărtări considerabile. Din protopopiatul Buziașului au venit: Berecuța în frunte cu preotul Ioan Halas, […] Birda, […] Cerna cu preotul Siviu Mioc, […] Folea cu preotul Simeon Țona, Opatița cu preotul Tiberiu Mărgineanțu, Sculea cu preotul Ioan Ogârlaci, […] Șipet cu preoții Nicolae Stoia și Petru Turlici. […] Din protopopiatul Vârșețului: Butin cu preotul Nicolae Câlniceanu,  Clopodia cu preotul Miron Bălean, Dejan, Ferendia cu preotul Traian Olde, Gătaia cu preotul Petru Raica, Gherman cu preotul Gheorghe Pascu, […] Jamu Mare cu preotul Moise Mreja, Lățunaș cu preotul Simion Stoica, Percosova cu preotul Nicolae Ivu, Șemlacu Mare cu preotul Mircea Popovici. […].

            Din Șemlacu Mare au fost școlarii formând un cor, iar din Gătaia a fost corul plugarilor. Întinderea litiilor pe culmea colinelor cari înconjură Sf. Loc, era neîntreruptă, iar coborârea lor în luncă a umplut de viață liniștea ce stăpânește ținutul. Văzduhul s-a umplut de laude și preamărirea lui Dumnezeu a fost unanimă, dorința inimilor ce s-au ostenit până aici. Sf. Locaș e neîncăpător dar lumea e fericită că se știe la adăpostul zidurilor cernite de veacuri. Vecernia s-a celebrat în Sf. Mănăstire. Binecuvântarea Litiei însă s-a săvârșit în art liber pontificând protopresb. Ioan Geția din Buziaș, însărcinat cu conducerea acestui pelerinaj”[9].



            Vizite canonice



           
În 1934 episcopul Vasile a făcut mai multe vizite canonice în plasa Ciacovei. La orele dimineții însoțit de colaboratori, P. S. Vasile a ajuns în parohia Lighed (azi Pădureni, jud. Timiș). Aici au putut di observate mai multe realizări: Lighedenii, în ultimul deceniu, au zidit una din cele mai frumoase Case Naționale, o școală  rimară de model, casă parohială, un monument al eroilor comunei, au făcut mari îmbunătățiri bisericii și înfrumusețări cimitirului. După citirea raportului de către preotul Constantin Tismonariu, parohul locului, P. S. Vasile oficiază Sf. Liturghie împreună cu un sobor format din prot. Augustin Ghilezan (Ciacova), preoții din Jebel, Ghilad, Banloc, Voiteg, Cebza, Macedonia, Lighed, diac. Teodor Roșea. La pricească, episcopul Vasile a predicat. În după-amiaza zilei a slujit Vecernia în parohia Petroman. Răspunsurile au fost date de corul bisericesc. La Praznicul Adormirii Maicii Domnului, Preasfințitul Vasile a săvârșit slujba de târnosire și Sf. Liturghie în biserica din Ghilad. La priceasnă episcopul a vorbit celor prezenți despre însemnătatea praznicului. În după-amiaza zilei a săvârșit Vecernia în biserica din Voiteg. Răspunsurile au fost date de corul din localitate condus de înv. Ionel Băcală. La sfârșitul Vecerniei P. S Sa. a ținut o predică despre ,,Slujba de creștin a plugarului”. La plecarea din biserică a cântat corul din Folea condus de I. Lina.

            În Duminica după Praznicul Adormirii Maicii Domnului, P. S. Vasile a sfințit biserica din Macedonia asistat de protopopul Ciacovei și preoții din apropiere. La orele 16,00 a fost oficiată slujba Vecerniei în biserica din Cebza, episcopul Vasile a predicat tâlcuind stihurile troparului Sf. Treimi[10].



            Activitatea culturală



            Imediat după instalarea ca episcop, vlădica Vasile a creat un fond pentru zidirea unui nou sediu pentru Academia Teologică din Caransebeș și a oferit 28 de apartamente cadrelor didactice și consilierilor eparhiali. Pentru studenți a zidit un nou cămin și a reorganizat librăria și tipografia diecezană[11].

            A primit profesori noi: dr. Laurențiu Busuioc, dr. Mircea Chialda, dr. Petru Rezuș, dr. Gheorghe Cotoșman, dr. Marcu Bănescu, dr. Nicolae Corneanu, dr. Dumitru Belu.

            A acordat burse pentru studenții merituoși. A beneficiat între alții de astfel de ajutoare: Ieremia Ghita, Traian Dobromirescu, Cornel Olariu, Gheorghe Geția. Doi teologi, Victor Vlăduceanu și Marcu Bănescu au primit burse și pentru continuarea studiilor teologice la Cernăuți.

            În calitate de conducător al eparhiei, Vasile Lazarescu a vizitat de mai multe ori Academia Teologică, asistând la cursuri. A inspectat internatul, interesându-se de viața pe care o duc studenții, dându-le sfaturi folositoare. A luat parte la întâlnirile festive ale Academiei, precum și la conferințele publice, șezătorile religioase, organizate în Postul Mare; a prezidat examenele anuale și cele generale de la finea anului, într-un cuvânt, s-a interesat îndeaproape de tot ce contribuia la bunul mers al școlii[12].



            Episcop, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului



            În anul 1939 a fost înființată Episcopia Timișoarei ca sufragană a Mitropoliei Ardealului. Episcopia cuprindea toate parohiile din județul Timiș-Torontal, precum și parohiile din protopopiatele Belinț, Balinț și Birchiș aflate în județul Severin. Atribuindu-i-se, spre folosință, o suprafață de 300 de hectare de pădure și 100 ha. cultură. La 1 aprilie 1940 Eparhia Timișoarei a primit de la P. S. Vasile, episcopul Caransebeșului două protopopiate întregi, al Buziașului și al Ciacovei și 11 sate din partea protopopiatului Vârșețului cu un total de 73 de parohii și 74 preoți[13].


            Prin votul Colegiului electoral bisericesc de la București din 12 iunie 1940, dr. Vasile Lazarescu a fost ales episcop eparhiot. La 13 martie 1941 Regele Mihai I în sala Tronului din Palatul Regal i-a înmânat arhiereului ales cârja arhierească. Întronizarea a avut loc la 25 martie 1941, zi în care a fost prăznuită Bunavestire[14].

            La 7 iunie 1947 Episcopia Timișoarei a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie, titularul fiind înălțat în demnitatea de arhiepiscop. Pe 2 iulie 1947 a fost reactivată Mitropolia Banatului cu două eparhii: Arhiepiscopia Timișoarei și Episcopia Caransebeșului.

Mihai I

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României. La toți cei de față și viitori sănătate



Lege,

Pentru înființarea Mitropoliei Ortodoxe a Banatului



Art. 1 Se înființează, pe data publicării prezentei legi, Mitropolia Ortodoxă Română a Banatului.

            Art. 2 Mitropolia Ortodoxă Română a Banatului cuprinde eparhiile: Arhiepiscopia Timișoarei, Morisenei și Lipovei și Episcopiei Caransebeșului. […].

            Art. 3. Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Timișoarei devine și Mitropolit al Banatului”[15].



            Catedrala mitropolitană



            Pentru ridicarea catedralei mitropolitane a fost ales din cele 7 proiecte cel al arhitectului Ioan D. Traianescu, profesor la Academia de Arhitectură din București. Zidirea catedralei a început la 16 martie 1936.

           
În 1943 a donat pentru terminarea lucrărilor de la catedrală un milion de lei.

            Sub directa supraveghere a episcopului Vasile s-au realizat următoarele lucrări: de tâmplărie (uși, strane, dulapuri, cuiere etc.); de sculptură și auritură (iconostasul, policandrele, tronul arhieresc și al Maicii Domnului, amvonul); de pietrărie artificială (pardoseală internă și mozaic); de pictură executată de pictorul Anastasie Demian; de pietrărie naturală, zidărie și dulgherie; de marmură naturală și artificială și alte lucrări mai mici[16].

            La 6 octombrie 1946 catedrala a fost sfințită de către patriarhul Nicodim Munteanu și un sobor de 6 arhierei între care mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului. Au fost prezent Regele Mihai I al României, primul ministru, trei miniștri și doi generali.

            Regele Mihai I îmbrăcat în veșmânt ritual, participă activ la sfințire, ungând cu Mir zidurile catedralei, după care se retrage. La Liturghie au participat toți ierarhii, mai puțin patriarhul care s-a retras împreună cu Regele[17].



            Academia Teologică din Timișoara



            În urma Dictatului de la Viena, Episcopia Oradiei s-a mutat la Beiuș, iar Academia Teologică a fost divizată: patru profesori și studenții la Arad, iar ceilalți patru profesori la Caransebeș. La inițiativa episcopului Vasile Lazarescu, Academia Teologică de la Oradea a funcționat la Timișoara. La 2 noiembrie 1941 în edificiul care a apaținut Camerei de Comerț de pe Bulevardul C. D. Loga, nr. 3 donat Episcopiei a început un nou an universitar cu 46 studenți.

            Cea mai de seamă activitate extrașcolară a profesorilor a constat în organizarea, la îndemnul episcopului Vasile, de conferințe publice, ținute în după-amiezele sâmbetelor din Postul Mare. Se dezbăteau teme teologice, filosofice, istorice, social-culturale, în acordurile corului studenților, care executa piese corale adecvate momentului[18].

           

            Canonizarea Sfântului Iosif cel Nou



            La inițiativa Patriarhiei Române au fost canonizați, adică trecuți în rândul sfinților o seamă de cuvioși români sau cu moaște păstrate în România. Din Banat a fost canonizat în 1956, cu prilejul împlinirii a 360 de ani de la adormire a Cuviosului Mitropolit al Timișoarei, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș. Mitropolitul Vasile Lazarescu a fost nu doar inițiatorul acestui demes, ci vel care a vegheat la buna desfășurare a întregului proces care a fost compus din acțiunea de deshumare a osemintelor, transportul acestora la catedrala din Timișoara, îndeplinirea cerințelor sanitare pentru acest lucru. Ba, mai mult a organizat slujbele ceremoniale pentru proclamarea Sfântului Iosif cel Nou cu zi de cinstire în 15 septembrie[19].



            Vizite canonice



            Ca episcop apoi ca arhiepiscop și mitropolit al Banatului, Înaltpreasfintul Vasile a continuat șirul vizitelor canonice în Eparhia Timișoarei și Caransebeșului, deoarece istorica Episcopie a Caransebeșului a fost contopită în 1949 cu cea a Timișoarei.


            În 20 iunie 1943 Preasfințitul Vasile a poposit în parohia Opatița păstorită timp de 20 de ani de preotul Tiberiu Mărgineanțu. Parohul a fost apreciat de ierarh datorită activității pastorale și științifice ca unul ce a adus ,,un real serviciu bisericii noastre”. A devenit colaborator apropiat al ierarhului în diferite slujiri: administratorul Catedralei, consilier eparhial la Timișoara. După amiază Preasfinția Sa a vizitat parohia Berecuța unde a asistat la serviciul Vecerniei. Aici a slujit alături de paroh, preotul Ioan Mărgineanțu din Birda. La slujbă a participat și preotul Iuliu Crainic de la parohia Sîngeorge[20].

            Episcopul Vasile a sfințit la 27 octombrie biserica din comuna Cebza. Pictura murală a fost realizată în mai puțin de un an de pictorul bănățean Simion Băcală[21].

            Duminică, 1 iunie 1952 Arhiepiscopul și Mitropolitul Vasile a fost prezent în parohia Obad din raionul Deta. A fost întâmpinat de un sobor format din protopopul raional, Gh. Milovan, parohul locului, 9 preoți între care pr. George Florin de la Birda, diaconul ceremonial și un număr mare de credincioși.

            A fost sfințită biserica apoi a fost oficiată Sfânta Liturghie. Predica a fost susținută de Chiriarh și a fost substanțială, adică bogată. A accentuat faptul că: Biserica este aceea care, ca o mamă adevărată ne îndrumă pe calea propovăduirii adevărului spre cunoașterea lui Dumnezeu și a vieții veșnice. Cei ce s-au bucurat de nădejdea vieții veșnice au fost mucenicii, ale căror moaște au fost așezate în Sfântul Altar.

Ierarhul timișorean a realizat și vizite inopinate. Astfel că în 6 mai 1955 a vizitat parohiile Jebel, Pădureni și Voiteg. În 19 septembrie 1955 a vizitat parohia Ciacova.

Cu prilejul acestor vizite, Î. P. S. Sa, a inspectat oficiile parohiale s-a întreținut cu preoții respectivi, interesându-se de activitatea lor pastorală[22].



            Misiunea în Basarabia și în Transnistria



            În 15 august 1941 s-a înființat Misiunea Ortodoxă Română în Transnistria cu binecuvântarea patriarhului Nicodim și sprijinul mareșalului Ion Antonescu. În 31 august 1941 mitropolitul Ardealului printr-o circulară își înștiința sufraganii de realizarea unei misiuni în Basarabia și Transnistria. Din eparhia Timișoarei a participat episcopul Vasile însoțit de 11 clerici. S-au oprit la catedrala din Chișinău distrusă de bolșevici apoi la Bălți unde P. S. Vasile a oficiat Liturghia. Pe 8 septembrie a vizitat localitatea Slobozia unde s-a sărbătorit hramul bisericii. pe 9 septembrie au fost vizitate localitățile Iablona și Glodeni, satul Hanciu și schitul Sturzești.

            Pe 11 septembrie P. S. Sa a vizitat Spitalul Militar din Bălți unde a oferit bolnavilor cărți și icoane. În Duminica din 14 septembrie a oficiat Liturghia în catedrala din Bălți. Un popas a fost făcut la Mănăstirea Căpriana unde a oficiat un parastas pentru mitropolitul Gavriil Bănulescu (1746-1821).

            De aici a fost trecut Nistrul ajungându-se în Transnistria vizitându-se mai multe localități: Mălăești, Grigorianopol și Dubăsari unde s-au oficiat slujbe religioase[23].

            În drumul misiunii noastre, am cutreierat peste 85 de sate basarabene, biruind orice neajuns, trecând peste piedici ținta noastră fiind, îndeplinirea imperativelor naționale și creștine, pe care biserica și țara ni le-au încredințat[24].

           

            Opera scrisă



            Încă din perioada de activitate didactică Mitropolitul Vasile Lăzărescu a conceput și apoi a tipărit mai multe studii: ,,Cultul inimii lui Iisus la romano-catolici” în Anuarul IV al Seminarului Andreian”, Sibiu, 1923, p. 3-29 (și extras, 95 p.); ,,Creștinismul și cultele oculte” în ,,Anuarul V al Seminarului Andreian”, Sibiu, 1924, p. 3-36.

           
      Ca episcop al Caransebeșului a publicat Pârga darului. Cuvântări, Caransebeș, 1938, 111 p. și Praznic luminat. Gânduri de sărbători, Caransebeș, 1940, 208 p.

            Ajuns Mitropolit al Timișoarei a publicat volumul: În ce ne deosebim…?, Timișoara, 1955 iscălit cu pseudonimul Bisericanul Ortodox.

            A realizat mai multe traduceri care din păcate au rămas în manuscris: Eternul din om, lucrare filosofică editată de Max Scheler la Leipzig în 1921. Lucrarea a fost tradusă în 1955. Alte două traduceri din filosofia germană: Fritz Heinemann, Drumuri noi în filozofie – spirit, viață, existență. O introducere în filosofia contemporană (1929) și Hernrich Straubinger, Introducere în filosofia Religiei, Freiburg, 1939[25].

            Dincolo de studii și volume, Ierarhul bănățean este autorul unor pastorale, articole, recenzii, alte cuvântări în presa bisericească.



            Destituirea Mitropolitului



            Faptele Mitropolitului au fost ,,reevaluate” de noul regim politic. Astfel a fost realizat de către Securitate un Dosar care cuprinde activitatea ierarhului înainte și după 23 august 1944.

            Înainte de venirea regimului comunist la putere, episcopul Vasile Lazarescu al Caransebeșului l-a socotit în Pastorala de Crăciun a anului 1940 pe conducătorul statului ,,soldat și patriot încercat”, a sfințit o troiță ridicată de legionari între Căpăt și Buziaș, a primit în gara din Caransebeș delegația fascistă italiană oferindu-i acesteia o cruce. Tot în această perioadă l-a poftit la masă la reședința eparhială pe Horia Sima.


            După rebeliunea legionară (1941) a sprijinit refugierea a 150 de legionari în Banatul iugoslav, strângându-se și fonduri  pentru ,,ajutorul legionar”. Înainte de 1944 episcopul a fost membru al P. N. Ț - Maniu având legături strânse cu Sever Bocu.

            După 1944 a sprijinit persoane socotite a fi ostile regimului: oameni, politici, juriști, profesori, preoți. A acordat ajutoare în bani dar și a angajat pe unii în serviciul Mitropoliei (șoferi, magazioneri, cântăreți de strană ș. a.). În sarcina Mitropolitului au căzut și alte delicte: oferirea unor mese și ascultarea unor posturi de Radio străine cu persoane socotite vrăjmașe regimului.

            A fost învinuit pentru predică. La Glodeni în Basarabia, episcopul Vasile a afirmat: ,,…păstrând credința noastră ortodoxă; dragostea față de Rege și supunerii Legii, vom păstra unitatea noastră națională și religioasă în granițele de la Banat și până la Bug”[26].

            Mitropolitul s-a opus Securității în 1950, cea din urmă a interzis procesiunea din Vinerea Mare și a ordonat ca totul să se desfășoare în interiorul Catedralei. Ierarhul însă a săvârșit Prohodul Domnului după tipicul ortodox.

            Prin intermediul vizitelor pastorale a înconjurat poporul creștin la rezistență împotriva ateismului propagat de regim. La Mănăstirea Partoș, a spus ,,Legătura cu trecutul să ne fie un sprijin și pavăză ocrotitoare în lupta ce avem de dus”[27].

            Chiriarhul din Timișoara a avut legături cu Dumitru Steanță fondator al organizației ,,Sumanele negre” din comuna Sărmășel, jud. Cluj. L-a ajutat material și l-a recomandat pe episcopul Andrei Magieru ca om de încredere.

            La agravarea situației mitropolitului a contribuit și răcirea relațiilor cu Petru Groza, primul ministru și membru în Adunarea Eparhială și Petre Constantinescu-Iași, ministru al Cultelor.

           
Au devenit surse de informare a Securității aproape toți colaboratorii Mitropolitului Vasile, unii iscălind note informative cu privire la activitatea ierarhului. Într-o discuție cu un astfel de agent Mitropolitul face următoarea destăinuire: ,,Să nu te miri, dacă auzi într-o bună zi, că pe vlădica l-au dat afară și l-au închis la mănăstire. Nu este greu să-ți găsească o vină. Sunt mereu suspectat și mă simt parcă supravegheat de personalul meu de la Mitropolie. Vezi mai toți câți au fost în jurul meu au părăsit preoția și au luat posturi mirene, uite și pe părintele Secoșan pe care-l țineam ca pe propriul meu copil, el m-a denunțat pe nedrept, scornind minciuni pe seama mea. Apoi în cine să mai ai încredere?”[28].

            Cauza principală a destituirii a fost de natură economică. A fost acuzat de sustragerea unor fonduri bănești și materiale de construcție. A fost realizat chiar un control financiar la Mitropolie. În urma ,,neregulilor găsite” însumând un prejudiciu de 3.668.607 lei a fost acționat în judecată mitropolitul și pe unii dintre colaboratori.

            Din punct de vedere canonic, Sinodul Patriarhiei (9-10 noiembrie 1961) a comis o eroare. Îndepărtarea din scaun nu înseamnă vacantarea postului și nici alegerea unui nou titular. Îndepărtarea temporară din funcție pentru a-și ispăși o pedeapsă, ca apoi, după ispășirea ei, să se poată întoarce în postul său cu toate drepturile legale. El nu a fost judecat, nici depus din treaptă sau caterisit[29].

            A fost pedepsit cu domiliciul obligatoriu la Mănăstirea Brâncoveanu apoi la Cernica în 1962. Aici s-a stins din viață Mitropolitul Vasile în 21 februarie 1969. A fost înhumat în cripta familiei din Jadani apoi a fost reînhumat la Catedrala Mitropolitană în cavoul ierarhilor.

            În istoria Eparhiei Timișoarei, chipul Mitropolitului Vasile este pomenit prin câteva realizări notabile: finalizarea și construcția Catedralei (1946); efectuarea a 261 de vizite canonice și sfințirea a 101 biserici; reînființarea Protopopiatului Făget (1952); sprijinirea Seminarului Teologic și Școlii de cântăreți din Caransebeș; canonizarea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, vizitarea unor biserici din fosta Iugoslavie și U. R. S. S[30].







































[1] Mitropolit Vasile Lazarescu, Pastorale și predici, Ediție critică și Cuvânt Lămuritor: Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu și Eugen Dorcescu, Ed. Partoș, Timișoara, 2018, p. 6-7.
[2] Petrică Zamela, Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului (1894-1969). Monografie istorică, Ed. Universității din Oradea, Oradea, 2011, p. 21 (Se va prescurta în continuare Mitropolitul Vasile Lăzărescu…).
[3] Petrică Zamela, Mitropolitul Vasile Lăzărescu…, p. 24-25.
[4] Petrică Zamela, op. cit., p. 27.
[5] Ibidem, p. 36.
[6] (,,Intronizarea P. S. Episcop Dr. Vasile Lăzărescu al Caransebeșului”, în ,,Foaia Diecezană”, nr. 14 / 1934, p. 14.
[7] ,,Intronizarea P. S. Episcop Dr. Vasile Lăzărescu al Caransebeșului”, în ,,Foaia Diecezană”, nr. 14 / 1934, p. 14.
[8] Valentin Bugariu, Gătaia. Monografie, Ed. Sitech, Craiova, 2018, p. 213.
[9] Ioan Geția, ,,Pelerinajul la Sf. Mănăstire Săraca în 6 Aug. a. c. în ,,Foaia Diecezană”, nr. 34 / 1938, p. 2.
[10] ,,Vizitații canonice”, în ,,Foaia Diecezană”, nr. 34 / 1934, p. 2-3.
[11] Petrică Zamela, Vasile Lăzărescu…, p. 41.
[12] Petrică Zamela, op. cit., p. 57.
[13] ,,Adunarea eparhială”, în ,,Foaia Diecezană”, nr. 13 / 1940, p. 1.
[14] Petrică Zamela, Vasile Lăzărescu…, p. 68; 71
[15] ,,Mitropolia Banatului”, în ,,Biserica Bănățeană”, nr. 40-43 / 1947, p. 1.
[16] Petrică Zamela, Vasile Lăzărescu…, p. 77.
[17] Petrică Zamela, op. cit., p. 79.
[18] Petrică Zamela, op. cit., p. 80-81.
[19] Valentin Bugariu, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului, Ed. Tiparnița, Arad, 2016, p. 7-12.
[20] Rap., ,,Sfințirea bisericii din Opatița”, în ,,Biserica Bănățeană” nr. 27 / 1943, p. 4.
[21] I. Olariu, ,,Sfințirea bisericii din Cebza” în ,,Biserica Bănățeană”, nr. 45-46 / 1946. p. 5.
[22] Arhiepiscopia Timișoarei, Mitropolitul dr. Vasile Lazarescu al Banatului (1947-1961) – 70 de ani de la întronizare, Ed. Partoș, Timișoara, 2017, p. 78-79; 94; 99.
[23] Petrică Zamela, Vasile Lăzărescu…., p. 105-108.
[24] Horia Vișoiu, ,,Misiune Sfântă în Basarabia desrobită (fragmente)”, în vol. Ion Murariu (coord.), Condeierii noștri. Antologie a creatorilor din Giroc și Chișoda, Ediție îngrijită, cuvânt înainte și glosar de…, Ed. Mirton, Timișoara, 2007, p. 175.
[25] Petrică Zamela, Vasile Lăzărescu…, p. 98-100.
[26] Petrică Zamela, Mitropolitul Vasile Lăzărescu…., p. 121.
[27] Petrică Zamela, op. cit., p. 122.
[28] Ibidem, p. 144.
[29] Ibid., p. 197.
[30] Marius Florescu, ,,Mitropolitul Vasile Lazarescu (1947-1961)” în vol. Arhiepiscopia Timișoarei, Mitropolitul Vasile Lazarescu al Banatului (1947-1961) – 70 de ani de la întronizare, Ed. Partoș, Timișoara, 2017, p. 13-14).