joi, 30 martie 2017

Cu Hristos în ,,Săptămâna altfel” la Birda și Sîngeorge

Săptămâna a IV-a din Postul Mare a fost pentru preșcolarii și școlarii din Birda și Sîngeorge o perioadă de activități educative reunite sub genericul de ,,Săptămâna altfel”.
            O activitate propusă a reprezentat-o întâlnirea cu Hristos fie prin pelerinaj la mănăstirea Sfântul Ilie de la Izvor din Bocșa Vasiova fie printr-o cateheză susținută în școală în programul ,,Hristos împărtășit copiilor”.
            Miercuri, 29 Martie de dimineață copiii de la Grădinițele cu P. N. și Școlile Primare din Birda, Sîngeorge, Berecuța și Mănăstire însoțiți de profesori și de preoți au făcut un pelerinaj de o zi la Mănăstirea Sf. Ilie din Vasiova. Aici au fost întâmpinați cu căldură de viețuitoarele Sf. Mănăstiri care le-au oferit tinerilor creștini iconițe și cruciulițe.
            Părintele Ion Petrică, duhovnicul mănăstirii le-a vorbit despre începuturile vieții monahale ctitorite în jurul izvorului din apropiere, de activitatea cotidiană a monahiilor care împletesc în aceeași măsură: rugăciunea și munca.
            La finalul orelor de reculegere, copiii au fost poftiți în trapeza așezământului monahal unde li s-au oferit o agapă.
            Joi, 30 Martie a fost organizată o cateheză închinată Anului Omagial al iconarilor și pictorilor bisericești. Cu acest prilej lecția a fost prezentată sub forma unui material power-point care a scos în evidență arta pictorului Filip Matei (1853-1940) din Banat. În cadrul a două ore a fost expusă viața artistului, principalele biserici pictate, cu privire specială asupra lăcașelor de cult care mai păstrează pictura sa. Cateheza a fost pregătită și susținută de părintele Valentin Bugariu de la parohia Birda.

          
  În încheiere se aduc mulțumiri Domnului Primar, conducerii Școlii Gimnaziale, profesorilor implicați în cele două activități precum și tuturor copiilor care au fost receptivi la noile cunoștințe primite cu acest prilej.

luni, 27 martie 2017

Taina Sfântului Maslu în parohia Ghilad

În a IV-a Duminică din Post a Sfântului Ioan Scărarul a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din parohia Ghilad, protopopiatul Deta.
Prin grija P. C. Părinte Gheorghe Florea parohul locului în Duminica Sf. Ioan Scărarul a fost săvârșită Taina Sfântului Maslu. Au slujit cu această ocazie P. C. Părinți Emilian Păcurar, fost paroh, Tiberiu Nicoli (parohia Ciacova), Florin Groza (parohia Jebel), Daniel Rusan (parohia Livezile), Dragan Giorgiev (parohia Voiteg), Adrian Cohuț (Centrul de Îngrijire și Asistență, Ciacova) și Valentin Bugariu (parohia Birda).
Cuvântul de învățătură ocazional a fost susținut de părintele Dragan Giorgiev de la parohia Voiteg.

Alături de Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, de administrarea Sf. Taine ale Mărturisirii și Cuminecării, cu acest prilej de pregătire duhovnicească pentru măritul Praznic al Învierii a fost oficiată și Taina Sfântului Maslu prin purtarea de grijă a aceluiași părinte paroh.

duminică, 26 martie 2017

Cinstirea Patriarhului Justinian în parohia Birda

La o zi după Praznicul Bunei Vestiri, în 26 Martie în cea de-a IV-a Duminică din Postul Mare au fost comemorați 40 de ani de la trecerea la cele veșnice a Patriarhului Justinian Marina (1948-1977) cel de-al treilea Întâistătător al Patriarhiei Române.
Comemorarea de astăzi se înscrie în planul cadru de amintire al faptelor Patriarhului Justinian și al martirilor creștini din închisorile comuniste. După un prim popas biobibliografic închinat Patriarhului la sărbătoarea Sf. 40 de Mucenici, astăzi la predică a fost scos în evidență contribuția Preafericirii Sale la supraviețuirea, misiunea și dezvoltarea învățământului teologic și a presei bisericești în anii de instaurare a regimului comunist.
Totodată, la finalul Sfintei Liturghii a fost oficiată o slujbă de pomenire!

vineri, 24 martie 2017

Împărtășirea copiilor în parohia Berecuța

Vineri, în Ajunul Bunei Vestiri a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite în capela cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh” din localitatea Mănăstire, filie a parohiei Berecuța din protopopiatul Deta.
            Cu acest prilej, preotul Zoran Milovanov, parohul locului a invitat pe P. C. Părinți Călin Negrea (parohia Gătaia), Dan Dologa (parohia Teș), Sebastian Andrei Petrescu (parohia Percosova) și Valentin Bugariu (parohia Birda) pentru realizarea unei comuniuni euharistice.
            La momentul potrivit au fost împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului copiii preșcolari și școlari de la Grădinița cu P. N. și Școala Primară din Berecuța și Mănăstire. Copiii au fost însoțiți la Sf. biserică de profesorii lor. Tot acum au fost cuminecați mai mulți credincioși din parohie.
            Cuvântul de învățătură ocazional a fost pregătit și susținut de către părintele Valentin Bugariu din Birda.

            După otpustul Sf. Liturghii copiii și credincioși împreună cu profesori și preoți au făcut un popas la Mănăstirea ,,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din localitate. Aici cu toți s-au închinat moaștelor Sfântului Mucenic Purtător de Biruință, s-au miruit și s-au rugat în paraclisul așezământului monahal. Monahia Evghenia, viețuitoare a mănăstirii a dăruit copiilor o mică agapă. 

miercuri, 22 martie 2017

Cuncursul de Religie ,,Icoana și Școala mărturisirii” la Birda

În perioada 15 ianuarie - 10 martie 2017 a fost realizat proiectul catehetic ,,Icoana și Școala mărturisirii” propus de Parohia și Școala Gimnazială din Birda în cadrul Concursului de Proiecte catehetic-filantropice al Patriarhiei Române.
Au fost realizate lucrări în cele trei secțiuni: literară (scrisoare către Dumnezeu, poezie, rugăciune, eseu); secțiunea artistică (o icoană) și secțiunea multimedia (un material power-point).
Au participat în realizarea materialelor: 6 elevi, directorul școlii, profesorul de religie și preotul din localitate.
Finalitatea acestei întreceri de cunoștințe religioase a urmărit: evaluarea și formarea unor noi deprinderi și cunoștințe.
În cadrul activităților a fost realizat un atelier de creație intitulat ,,Prima mea icoană” la care au mai participat încă 8 elevi. În cadrul bisericii din Birda a fost organizată o expoziție de icoane pe pânză, vernisată în Duminica Ortodoxiei (5 Martie).
Ca mărturisire a credinței a fost realizată o manifestare religios-culturală intitulată ,,Mucenicii credinței” (9 Martie) când printr-o slujbă de pomenire, o cateheză, o expoziție de carte și observarea noilor cunoștințe din două planșe tematice, recitare de poezie ne-am adus aminte de suferința Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist. 
Ca fixare a activităților a fost realizat un D.V.D., fotografii, au fost realizate știri postate pe blogg-ul parohial, în revista eparhială ,,Învierea”, nr. 56, 2017, (p. 26). Materialele vor fi publicate și în revista ,,Arhanghelul” în două pagini: ,,Tinere condeie” și ,,Cronica parohială”.
La evaluare a fost declarat câștigător portofoliul propus de eleva Gabor Roberta, cls. a IX-a cu titlul ,,Icoana-mărturisire a credinței prin culori”. Acesta este compus din eseul: ,,Importanța icoanelor în viața noastră”, o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul și un material power-point despre pictorul bisericesc Filip Matei.
Felicitări tuturor participanților precum și celor care i-au coordonat! Proiectul a fost depus pentru evaluare la faza următoare, zonală pe Protopopiat.

marți, 21 martie 2017

Rezultate bune și foarte bune la Olimpiada de Religie

După jurizare copiii din Birda au obținut rezultate bune și foarte bune la Olimpiada de Religie, Faza Județeană. Au participat la această etapă 8 elevi care au obținut următoarele rezultate:
            Mențiune: Matei Cristina 82 p.
            Diploma ,,Florile Credinței”: Weisz Markus 75,5 p.; Brulincu Rodica 72 p.; Goanță Teodora 71 p; Murgea Alexandra Maria 70 p..
            Diplomă de Participare: Buha Florina 67 p.; Marcu Diana 65 p.; Stancov Lisa 55,5 p..

            Felicitări tuturor participanților însoțiți și pregătiți pentru acest Concurs de către prof. Doru Popa.

sâmbătă, 18 martie 2017

Faza Județeană a Olimpiadei de Religie

Sâmbătă, 18 Martie s-a desfășurat la Școala Gimnazială ,,Sf. Maria”, Faza Județeană a Olimpiadei de Religie.
În debutul întâlnirii a fost oficiată o slujbă de mulțumire de către P. C. Părinte Sorin Lungoci, consilier eparhial Sectorul Învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Timișoarei.
Subiectele în număr de 3 au avut următoarele cerințe:
I. Pornind de la un stih din Acatistul Tuturor Sfințiilor s-a cerut: argumente scripturistice ale cinstirii sființilor; rolul acestora în viața creștinilor; moduri de exprimare către sfinți și diferențe între cinstire și idolatrie.
II. Realizarea unui text argumentativ pornind de la citatul biblic: I Corinteni 6, 12.
III. Un eseu în care trebuie scoase în evidență care sunt datoriile creștinului față Dumnezeu.
Din cei 250 de elevi, șapte au reprezentat Parohia ̸ Școala Gimnazială din Birda, Liceul Teoretic Gătaia: Weisz Markus, Stancov Lisa (cls, a VIII-a); Murgea Alexandra Maria, Matei Cristina, Goanță Florența, Marcu Diana (clasa a IX-a) și Buha Florina (cls. a XI). Elevii au fost însoțiți de dl. Doru Popa, profesor de religie la cele două școli timișene.

Reporter: Alexandra Maria Murgea

Aurel Jivi, Istoria Bisericească Universală, Ed. Sitech, Craiova, 2016, 456 p.

La începutul fiecărei luni noiembrie ne aducem aminte cu prețuire de cel care în 2002 pleca pe calea veșniciei, pr. prof. dr. Aurel Jivi. În preajma zilei de pomenire a acestui an, soția sa, doamna prof. Liliana Jivi, ne-a dăruit un volum semnat de soțul dânsei, apărut la o editură din Craiova, cu purtarea de grijă a unui fost student de la Timișoara, pr. Valentin Bugariu.

Lucrarea intitulată „Istoria Bisericească Universa­lă”, după numele disciplinei pe care a predat-o vred­nicul de pomenire A. Jivi la Sibiu, Oradea, Timișoara sau Caransebeș, ne-a mirat, noi știind faptul că dânsul nu avea un curs tipărit cu acest titlu. Încă din preambul, editorul ne face cunoscut faptul că lucrarea cuprinde de fapt transcrierea prelegilor susținute de pr. prof. Jivi la Facultatea de Teologie din Timișoara sau suporturile de curs oferite studenților pentru o bună de pregătire a examenelor.
Prin parcurgerea lucrării nu putem să nu observăm bibliografia consistentă de care erau însoțite aceste note de curs sau prelegeri, bibliografie încă actuală. Stilul clar, dar și elaborat, al profesorului A. Jivi răz­bate parcă și din aceste pagini tipărite, reauzindu-l aievea cum accentua lucrurile esențiale ale prelegerii.
Totodată trebuie să subliniem faptul că e evidentă oralitatea acestei scrieri, neintervenindu-se asupra stilului. Acesta poate fi un aspect pozitiv sau negativ, în funcție de perspectiva din care privim.
Este salutară clasificarea din preambul legată de sursa acestor materiale (prelegeri sau note de curs), socotind însă că ar fi fost și mai potrivit dacă aceasta ar fi fost totuși o ediție văzută și de vreun ucenic sau urmaș la catedră al vrednicului de pomenire dascăl și istoric.

Totodată ne-am fi bucurat dacă lucrarea apărea sub egida unei edituri eparhiale, de la Sibiu sau Timișoara, mărturisindu-ne regretul că în acest fel nu am putut contribui la o și mai bună cunoaștere a personalității pr. prof. A. Jivi prin asumarea tipăririi lucrării și a desfacerii sale în sistemul intern al Bisericii

Mitropolitul Laurențiu


vineri, 17 martie 2017

Seară duhovnicească în parohia Percosova

Prin purtarea de grijă a P. C. Părinte Sebastian Andrei Petrescu, parohul bisericii ,,Adormirea Maicii Domnului” din parohia Percosova, protopopiatul Deta în Postul Mare au fost organizate seri de rugăciune, de inițiere catehetică, de aprofundare a tematicii propuse de Sf. Sinod legate de icoană și iconarii creștini precum și de faptele pilduitoare ale Patriarhului Justinian și al martirilor din închisorile comuniste.
            În acest sens, Vineri, 17 Mărțișor a fost oficiată Vecernia urmată de un cuvânt de învățătură susținut de părintele Valentin Bugariu de la parohia Birda.
            Cu acest prilej, vorbitorul a accentuat câteva din ipostazele picturale ale moalerului Filip Matei (1853-1940). Pornind de la cercetarea realizată de Aurel Cosma jr. și anume a faptului că pictorul bănățean a reușit prin întreaga sa operă să inspire sentimentul religios al credincioșilor. Între cele 60 de biserici în care a lucrat Matei a fost și cea de la Percosova. Din păcate astăzi doar icoanele de pe iconostas s-au păstrat, celelalte picturi fiind compromise.

            În final s-a insistat asupra modelului creator al omului care oferă lumii o fărâmă de cer aici pe pământ.

miercuri, 15 martie 2017

Săptămâna duhovnicească în parohia Colonia Gătaia

Prin grija P. C. Părinte Iulian Popa, parohul bisericii cu hramul ,,Sfântului Ierarh Nicolae” a fost organizată Săptămâna duhovnicească în parohia Colonia Gătaia, protopopiatul Deta.
În Săptămâna 12-19 Martie a fost oficiate servicii liturgice zilnice: Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite și slujba Vecerniei. Cu ocazia aceasta au fost susținute cateheze și predici ocazionale de către P. C. Părinți: Tiberiu Gherasim (parohia Ferendia), Călin Negrea (parohia Gătaia), Valentin Bugariu (parohia Birda), Adam Rugaci (adm. Șemlacu Mare) și Iulian Popa, parohul locului.
Miercuri, părintele Valentin Bugariu, fost slujitor al bisericii din Colonia Gătăii între 2001 și 2011 a vorbit credincioșilor despre ,,Prigonirea Bisericii Ortodoxe Române în comunism”. În cadrul catehezei, vorbitorul a atătat calvarul Bisericii sub regimul ateu: scoasă din spațiul public, persecutată, urmărită în toate activitățile cotidiene: cult, învățământ teologic, presă bisericească.
Un rol providențial l-a avut patriarhul Justinian Marina (1948-1977) care a reușit să păstreze Biserica deschisă nevoilor credincioșilor, a militat pentru dezvoltarea învățământului teologic și a producției de carte și presă bisericească. Chiar celor întemnițați, la eliberare le-a găsit locuri în care să-și continue misiunea: Sfântul Altar sau catedra școlară.
O realizare deosebită a reprezentat-o ridicarea de biserici și lucrări de reabilitare la alte lăcășuri de cult. Între acestea se numără și biserica nouă din parohia Colonia Gătaia: ,,În locul vechii capele, în luna aprilie 1975, am început zidirea noii biserici, terminându-se de zidit în luna noiembrie 1975. în primăvara anului 1976 s-a tencuit în interior și exterior. În septembrie 1976 s-a acoperit turnul cu tablă, s-au montat crucea mare și burlanele. În luma decembrie 1976 s-au făcut ușile interioare. […] azi, duminică 12 iunie 1977 s-a montat clopotul cel mare din cele două existente[1]. Biserica a fost sfințită în 5 noiembrie 1976 de Înaltpreasfințitul dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului.




[1] Valentin Bugariu, Parohia Ortodoxă Colonia Gătaia. Istorie, misiune și viață creștină, Editura Sitech, Craiova, 2011, p. 41.

duminică, 12 martie 2017

Taina Sfântului Maslu în parohia Șipet

În a 2-a Duminică din Post la echinocțiul zilei a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Duminica Tuturor Sfinților” din parohia Șipet, protopopiatul Deta.
            În satul în care s-a născut profesorul de teologie Dimitrie Cioloca (†1963), în vatra spirituală a satului, biserica ortodoxă ce se distinge prin monumentalitate arhitecturală și picturală păstorită de P. C. Părinte Marcel Nicolae Moclinda a fost oficiată Taina Sfântului Maslu la care au slujit P. C. Păr. Pavel Indru (parohia Moșnița Veche), Cezar Cojocaru (parohia Comloșu Mare), Ioan Sălvan (parohia Folea), Olivian Crișan (Maternitatea Odobescu), Călin Negrea (parohia Gătaia), Adrian Cohuț (Centrul de Îngrijire Ciacova) și Valentin Bugariu (parohia Birda).
            Cuvântul de învățătură a fost susținut de părintele Ioan Sălvan care a scos în evidență faptul că Mântuitorul în toate tămăduirile înfăptuite, înainte de toate iartă păcatele, cele care afectează sănătatea omului întreg. De aceea din Sf. Liturghie și din Tainele Bisericii cu toții primim ceea ce ne lipsește cel mai mult în ziua de astăzi: liniștire, mângăiere, speranță, sănătate.

            La final, părintele paroh a dăruit fiecărui credincios și preot câte o iconiță cu chipul Mântuitorului care să fie pe mai departe reazem al rugăciunilor lor.

vineri, 10 martie 2017

,,Sărcia”, nr. 39, 2017

A apărut nr. 39 al publicației ,,Sărcia” editată de Parohia Ortodoxă Sărcia în redacția lui Iancu Murărescu. Din acest număr am reținut două articole iscălite de preotul Cristian Popi, administrator al Parohiei Sărciei care prezintă cititorilor în manieră catehetică date despre ,,Sfințirea și târnosirea bisericii, un prilej de mare bucurie a parohiei” (p. 1; 3) și ,,Taina Sfântului Maslu”.
În viața parohiei sunt semnalate mai multe evenimente: prăznuirea hramului bisericii de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie cu participarea Corului Strana strămoșească” din Reșița; slujirea Corului Protopopiatului Reșița în 11 Decembrie și sfințirea bisericii pe 5 februarie 2017 de către Preasfințitul dr. Daniil, episcop al Episcopiei Dacia Felix.
Această zi de consacrare a efortului material și spiritual al credincioșilor s-a datorat unor lucrări complete de renovare a interiorului și exteriorului lăcașului de cult precum și al achiziționării unui nou mobilier liturgic.
Prevista poate fi consultată pe site-ul: http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/nr.39_sarcia_februarie_2017.pdf

Împărtășirea copiilor în biserica din Sîngeorge

Vineri, 10 Martie,  cu începere de la orele 900 a fost oficiată Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sîngeorge, filie a parohiei Birda, protopopiatul Deta.
Cu acest prilej au fost prezenți la Sf. Liturghie preșcolarii și școlarii de la Grădinița cu Program Normal și Școala Primară din localitate însoțiți de doamnele prof. Ștefania Cercega și Maria Miron.

La momentul potrivit au fost împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului, după ce în prealabil elevii claselor I-IV au fost mărturisiți primind dezlegarea pentru Cuminecarea euharistică. Tot cu acest prilej s-au împărtășit mai mulți credincioși din parohie.

Slujire și martiriu în epoca regimului comunist (1948-1989. Biserică, Învățământ teologic, Carte și presă bisericească. Clerici, monahi, teologi în închisorile comuniste

Potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române anul 2017 a fost declarat ca An comemorativ al Patriarhului Justinian și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română. Pentru a împlini această hotărâre, am scotit de bine să ne aducem aminte de martirajul Bisericii în timpul aniilor regimului comunist, cu aprofundare asupra perioadei de instaurare a regimului politic ateu și a perioadei 1948-1977, perioada de păstorire a patriarhului Justinian Marina.
Așa cum am fost obișnuiți și din anii trecuți când i-am cinstit pe Sfinții Constantin cel Mare, Sfântul Antim Ivireanul, sau am vorbit despre importanța educației creștine în societatea de azi, și în acest an am legat cultul de cultura creștină prin oficierea unei slujbe, a unei cateheze completată azi cu o expoziție de carte, care amintește de viața Bisericii Ortodoxe Române în perioada anilor 1948-1989, două planșe tematice realizate de eleva Gabor Roberta, care ilustează activitatea Bisericii și bineînțeles prezența mucenicilor, ca semne vizibile ale jertfei pentru credință.  Și la final elevii din clasa a VI-a vor prezenta câteva texte din operele celor întemițați pentru această mărturie (rugăciuni și poezie).
Așa cum a fost definit martiriul pe baza Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții: moartea prin violență, ura față de credință manifestată de prigonitori și acceptarea conștientă a voinței lui Dumnezeu[1].

Instaurarea regimurilor comuniste în Europa de Est a fost posibilă prin voia învingătorilor din cel de al doilea Război Mondial. Prin înțelegerea de la Yalta (4 – 11 februarie 1945), Uniunea Sovietică a primit o zonă de influență politică și economică formată din statele din Răsăritul Europei: Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Albania, Iugoslavia, Bulgaria și România. În aceste țări a fost schimbat regimul politic democrat reprezentat prin Parlament ca legislativ, Guvern, executiv și Rege, garant al vieții democratice. În locul acestui regim a fost impus un regim totalitar patronat de un singur partid politic numit ,,al clasei muncitoare” care a avut diferite denumiri: Muncitoresc sau Comunist, iar statele au devenit: Democrate, Populare sau Socialiste, în realitate au fost totalitare în care prin forță a fost schimbată întreaga viață a locuitorilor: au dispărut partidele politice, deci dezbaterea, marile fabrici au fost naționalizate, a dispărut deci și concurența, agricultura a fost la rându-i naționalizată: a dispărut terenul agricol individual care s-a contopit în asociații agricole de stat.
Cultura și artele la rându-le au avut de suferit. A fost impus ca gen de creație: ,,realismul social” care proslăvea ,,realizările” noului regim. A apărut și s-a dezvoltat cultul personalității liderilor politici (în special conducătorul Partidului). Chipul acestuia este prezent în toate instituțile statului (Primărie, Școală, Miliție ș. a.), în manualele școlare. Literatura a fost aservită Partidului. A apărut poezia proletcultistă, iar proza și dramaturgia epocii aveau ca personaje principale: muncitorul, țăranul cooperatist care vorbea adeseori de binefacerile muncii în fabrică, sau a întovărășirii din viața satului românesc.
Biserica a avut de suferit ca și întreaga societate românească. În primul rând a fost exclusă din viața publică. Au fost interzise manifestările credinței cum au fost pelerinajele, prezența membrilor Bisericii la Ziua Națională, la debutul lucrărilor Parlamentului devenit Marea Adunare Națională, la începutul cursurilor școlare. Cu alte cuvinte activitatea bisericească a fost restrânsă la cult, învățământ teologic pentru formarea personalului bisericesc, carte bisericească. A fost scoasă din programa școlară ora de religie, au fost închise mai multe mănăstiri și biserici, au fost scoase în afara legii asociațiile creștine de tipul Oastei Domnului, a Societății Femeilor Ortodoxe, a fost interzisă orice mișcare religioasă, așa cum a fost ,,Rugul Aprins” de la București, membrii care au participat la ședințele de aici, care presupunea: participarea la Sfânta Liturghie, la cateheză dar și discutarea cărților religioase, au suferit ani grei de temniță, unii chiar și moartea (cazul lui Daniil Sandu Tudor). Au fost naționalizate bunurile bisericești. Alături de terenurile agricole au fost preluate și construcțiile și cu întreg inventarul viu și mort aferent culturii pământului. Or aceste contrucții și inventarul, spre deosebire de sesiile propriu-zise, aparțineau comunităților religioase. Organele Ministerului Agriculturii au trecut în patrimoniul statului și bunuri care aparțineau preoților[2]. Există suficiente dovezi în acest sens. Doar în Episcopia Râmnicului și Argeșului au fost confiscate 18 case parohiale care au devenit: dispensare, sedii ale Miliției locale, dispensare, magazii de lemne și cereale. În Eparhia Buzăului a fost rechiziționat sediul Școlii de Cântăreți care a devenit adăpost pentru Școala de Contabili. Au fost scoase icoanele din spațiile publice și au fost înlocuite cu portretele demnitarilor comuniști, au fost dizolvate eparhii, închise școli teologice și în toată perioada anilor 1948-1989, s-a exercitat un control asupra tipăriturilor (volume și presă bisericească) care trebuiau alături de pastoralele ierarhilor să primească de la puterea politică cunoscutul ,,B. T”. (adică bun de tipar).
Presiunea asupra Bisericii a fost mare aceasta forța o opțiune tragică: ori deținut, ori colaborator sau informator. Iar istoria bisericească cunoaște astfel de ipostaze din toate cele trei opțiuni impuse clerului, profesorilor de teologie, monahilor și credincioșilor.
Lupta împotriva credinței a cunoscut apogeul în anii de început ai comunismului românesc (1948-1965), când la cârma statului comunist s-a aflat Gheorghe Gheorghiu-Dej. Acum a apărut Securitatea ca forță coercitivă a Statului.
Avem o astfel de mărturie dintr-o țară comunistă de la Marea Baltică: Lituania. Spre exemplificare aș dori să o relatez: ,,Cazul Stasei Jansiunaite de la o școală medie dintr-un oraș din Lituania este concludent pentru atitudinea antireligioasă a autorităților comuniste. În cursul verii anului 1958, ea a fost convocată de Ministerul Instrucției Publice, unde șeful serviciului personal i-a comunicat că este dată afară de la școala medie din Kulautuva.
-Și de ce? a întrebat profesoara.
-Este adevărat că purtați la gât o cruciuliță?
-Este adevărat.
-O considerați o simplă podoabă sau o priviți ca pe un simbol religios?
-Cruciulița nu-i pentru mine un joc. Țin foarte mult la ea, căci o consider ca fiind un simbol al credinței.
-Sunteți credincioasă?
-Da, sunt!
După câteva zile, Stase Jansiunaite primi scrisoare de concediere de ministerul Instrucției publice ale R S. S. Lituania: ‹‹Cu începere de la 1 septembrie 1958, Stase Jansiunaite din Vincas este eliberată din funcția de profesor la școala medie din Kulautuva››. Rămasă fără slujbă, ea începu să-și caute un loc de muncă. În noiembrie 1958, fu angajată ca femeie de serviciu la bucătăria sanatoriului din Kulautuva, dar după puțin timp, fu concediată din nou. Jnsiunaite se adresă administrației provinciei Kaunas și Sovietului Suprem al Republicii, cerând să fie reprimită ca femeie de serviciu la Sanatariu. De fiecare dată, Comitetul executiv i-a răspuns că el nu era birou de plasare și că, prin urmare, nu era obligat să-i dea un serviciu”[3].
Lupta împotriva Bisericii cu toate îngrădirile publice, de organizare și funcționare a avut ca obstacol în preoții și învățători, în credincioșii practicanți din acele vremi. Chiar conducătorul Statului, Gh. Gheorghiu-Dej remarca că învățătorii și clerul sunt cu mici excepții, potrivnici regimului de tip sovietic și cu unanimitatea  țărănimii 76 % din populația țării, 12 milioane de oameni, sunt credincioși și nu-i putem face peste noapte materialiști[4].
Vom încerca să vedem care au fost mecanismele de control ale Bisericii: apropierea, epurarea, colaborarea. În perioada anilor 1948-1953 arhiereii și preoții care își începeau activitatea pastorală rebuiau să depună un Jurământ de credință ,,de a apăra Republica Populară Română împotriva dușmanilor din afară și dinăuntru”. Ministerul apoi Departamentul Cultelor a devenit un for de supraveghere și control. Această măsură potrivit dispoziției lui Gheorghiu-Dej s-a extins asupra tuturor organismelor teritorial-administrative: ,,În fiecare raion (județ) să fie cineva care să știe ce se îmtâmplă în biserici și să poată informa partidul[5]. Aceste persoane participau la slujbele bisericii, la hramurile mănăstirilor, la conferințele preoțești, interconfesionale ș. a..
În ascensiunea comuniștilor la putere, aceștia s-au folosit de clerul ortodox. Sunt câteva astfel de cazuri semnalate: cel al preotului George Mitrică din comuna Cetate, jud. Dolj care a binecuvântat alungarea vechiului consiliu comunal. Un alt preot, Neculai Sârbu a fost investit din partea Frontului Național Democrat, prefect al jud. Vaslui. Un alt preot, Constantin Burducea a ajuns ministru al Cultelor în guvernarea Petru Groza în perioada 6 martie 1945-9 martie 1946. Pe de altă parte, oficiali comuniști între care Teohari Georgescu și Petre Constantinescu-Iași împreună cu primul ministru Petru Groza, au fost prezenți în 1946 la solemnitățile legate de sfințirea catedralei din Timișoara.
Au reușit să creeze o mișcare preoțească în Biserică, cea a preoților democrați. Unul dintre aceștia a fost Gala Galaction, care a ajuns deputat în Parlamentul controlat de comuniști.
Pentru a reuși eliminarea oamenilor care erau împotriva sovietizării țării au modificat legislația bisericească în 1947. Pentru prima dată s-a vorbit acum de pensionarea clericilor și chiar de retragerea arhiereilor care nu răspundeau noii politici. Momentul a fost unul de conjunctură. Radu Roșculeț suucesorul lui C. Burducea îi declara patriarhului Nicodim Munteanu că ,,în toate sectoarele facem reduceri bugetare. Trebuie să le facă și Biserica[6].
În Adunările Eparhiale (forul legislativ al eparhiilor) a fost suprimat votul universal în alegerea membrilor și s-a propus cooptarea celor mai buni dintre fiii fruntași ai Eparhiei.
Al doilea pas al Partidului în aservirea Bisericii l-a constituit epurarea. Unii ierarhi simțind această amenințare s-au retras. Așa sunt cazurile mitropoliților Tit Simedrea al Bucovinei și Nifon Criveanu al Olteniei. În lista ierarhilor care trebuiau înlocuiți se aflau și mitropolitul Nicolae Bălan, care până la moartea survenită în 1955 a fost protejat de Petre Groza, membru din 1911 al Corporaților bisericești din Transilvania. Episcopul de la Arad, Andrei Magieru având un sfârșit tragic, otrăvit. De același ,,tratament” s-a bucurat și Sebastian Rusan, mitropolitul Moldovei și Grigore Leu, episcopul Hușilor.
Au fost înlăturați din scaunele arhierești: patriarhul Nicodim Munteanu, mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei, amândoi decedând în condiții neelucidate. Emilian Dunmitru Antal trimis de la București la Toplița unde a fost stareț până în 1971, Tot de la Patriarhie, vicarul Athanasie Dincă a fost trimis la Căldărușani. Tot la mănăstire de astă dată la Cernica a fost trimit mitropolitul Basarabiei, Efrem Enăchescu. La această mănăstire din apropierea Bucureștiului și-a sfârșit viața pământească și mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului.

Avem din arhivele laice și bisericești câteva date despre martiriul mitropolitului Vasile, care a fost controlat de consilierii săi, ajunși colaboratori ai regimului. Mitropolitul și-a prevăzut tristul sfârșit încă imediat ce se instaurase regimul totalitar, cu care intrase în conflict. Într-o discuție cu un agent al Securității, mitropolitul a afirmat: ‹‹Să nu te miri dacă auzi într-o bună zi, că pe vlădica l-au dat afară și l-au închis la mănăstire. Nu este greu să-ți găsească o vină. Sunt mereu suspectat și mă simt parcă supravegheat de personalul meu de la Mitropolie. Vezi mai toți câți au fost în jurul meu au părăsit preoția și au luat posturi mirene, uite și pe părintele Secoșan pe care-l țineam ca pe propriul meu copil, el m-a denunțat pe nedrept, scornind minciuni pe seama mea. Apoi în cine să mai ai încredere?››”[7]. În acțiunea de înlocuire a mitropolitului de la Timișoara (creatorul Mitropoliei, ctitorul Catedralei și inițiatorul trecerii în rândul sfinților a Sf. Iosif cel Nou de la Partoș) i s-au reproșat: misiunea din Transnistria în timpul guvernării legionare (1942), angajarea la Mitropolie a foști preoți uniți dar și a unora cu trecut legionar, delapidări financiare.
Semnificativă rămâne profeția venerabilului mitropolit de la Timișoara din 1961, făcută preotului Victor Vlăduceanu în legătură cu prezentarea unui articol omagial închinat patriarhului Justinian cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viață: ,,putem noi zice început de veac nou ortodoxiei românești. Suntem convinși că acest început durează un veac și că patriarhul Justinian va sta un veac? Nu înțelegi că acest început nu va ține un veac[8].
Foarte importantă rămâne afirmația acestui valoros studiu monografic închinat Mitropolitului Vasile, în care argumentează faptul că pe perioada vieții sale de după retragere (1961-1969), acesta a rămas mitropolit deoarece nu a fost judecat, nici depus din treaptă sau caterisit[9].
Alți arhierei au fost pensionți, alții destituiți, alții puși în retragerere, decedând în scurt timp: episcopul Valeriu Moglan de la Iași, Cosma Petrovici de la Galați, Eugen Laiu de la Cernăuți, Veniamin Pocitan de la București, Lucian Triteanu de la Roman.
Trimiși la mănăstiri au fost: Pavel Șerpe la Curtea de Argeș, Nicolae Popovici la Cheia, Policarp Morușca din America și Veniamin Nistor de la Caransebeș la Alba Iulia.
Un caz special a fost Mitropolitul Visarion Puiu arhipăstorul Transnistriei între 1942-1944. În 1946 a fost condamnat la moarte de Tribunalul Poporului în contumacie (lipsă n. n.). Acesta a ajuns între 1949-1958 episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Paris care ținea atunci de Biserica Rusă din Exil[10].
Din cele relatate până acum vedem că arhiereii considerați ,,necorespunzători” de puterea politică au fost fie îndepărtați din scaun: pensionați, puși în retragere la mănăstiri, alții au fost scoși din scaune prin dispariția eparhiei sau contopirea acesteia cu Arhiepiscopia din cadrul Mitropoliei, unde funcționa cum a fost în cazul Arhiepiscopiei Timișoarei și Caransebeșului.
În această situație deloc fastă a fost înscăunat ca arhiereu vicar la Iași cu titlul de Vasluianul, apoi mitropolit la Iași și mai apoi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române în perioada 24 mai1948- 26 martie1977, Justinian Marina cel de-al trielea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Fiecare dintre cei care participăm la Sfânta Liturghie îi cunoaștem numele din pomenirea la Sfânta Liturghie în duminici și sărbători: ,,Pe adormiții întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Miron, Nicodim și Justinian, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa”[11]. Tot din perioada păstoririi sale în inventarul de carte bisericească al parohiei Birda avem: Evanghelie (1956), Aghiasmatar (1965), Catavasier (1970), Triod (1970), Penticostar (1973), Octoih Mare (1975), Aghiasmatar și Tipic bisericesc (1976) și Minei-ele pe Ianuarie (1975), Februarie (1976), Martie (1977), Aprilie (1977) și Decembrie (1975), iar în biblioteca parohială deținem 6 cărți iscălite de patriarhul Justinian. Amintim de volumele IV, V, VI, VII, VIII din culegerea de cuvântări: Apostolat social (1952-1966). Tot de numele patriarhului Justinian stă colecta pentru Fondul Central Misionar așa cum am auzit cu toții din citirea Pastoralei în Duminica Ortodoxiei[12]. Iată ceea ce știm despre patriarhul Justinian Marina de la Biserica noastră.
Vom încerca să vedem care a fost rolul patriarhului Justinian în anii de instaurare a regimului comunist în România. În creionarea chipului său ne vom folosi de mărturia unui colaborator apropiat, Bartolomeu Valeriu Anania: ,,Voi sunteți tineri, credeți că vin americanii. Eu nu voi încerca să vă stingheresc în credința voastră; voi credeți ce vreți. Politica Bisericii însă o fac eu, iar eu sunt convins că americanii nu cin, sau cel puțin nu vin curând, că această stăpânire comunistă este de durată, iar strategia Bisericii trebuie să fie o strategie pe termen lung. Strategia pe termen scurt presupune confruntarea cu un dușman inegal și, eventual, martiri. E posibil acest lucru. Sunt câteva exemple în Bulgaria și alte exemple în Rusia, dar eu vreau pe durata acestei stăpâniri preoții mei să nu fie în pușcărie, ci în bisericile lor, să facă Liturghie pe cât este posibil[13].
Acest lucru a fost posibil datorită diplomației de care a dat dovadă. A reușit și datorită creditului pe care l-a avut asupra lui Gheorghiu-Dej. Liderul comunist aflat în închisoarea de la Târgu-Jiu trebuia să participe la evenimentul de la 23 August 1944. Evadatul trebuia să ocolească Râmnicu-Vâlcea, însă o pană de cauciuc l-a dus pe Dej în casa preotului Ioan Marina.
Nu vom stărui cu amănunte biografice asupra Patriarhului[14], ci ne vom opri la realizările patriarhului aflat 29 de ani la conducerea Bisericii Ortodoxe Române.
Anul acesta s-au împlinit pe 22 februarie 116 ani de la naștere (n. 1901 în Suești, Vâlcea) și pe 26 martie, 40 de ani de la moarte a patriarhului Justinian.
Prina sa grijă în calitatea de Întîistătător al Bisericii a reprezentat-o grija pentru baza materială a Bisericii. A reorganizat fabrica de lumânări și i-a determinat pe preoți să achiziționeze lumânări și alte consumabile produse de Biserică. De asemenea, a smuls o aprobare de la stăpânire. Biserica să-și creeze ceea ce s-a numit ,,fonduri proprii”, anume ca, pe lângă puținul pe care-l plătea Statul, Biserica să-și poată realiza venituri prin mijloace proprii și să le administreze propriu. Aceste fonduri proprii se păstrează până astăzi și sunt ctitoria patriarhul Justinian. A fost o luptă, folosindu-și creditul politic de care am vorbit, pentru salarizarea preoților. Ne spunea: ,,Nu banii mă interesează, pentru că aceștia vor fi foarte puțini: 50 de lei, mă interesează statutul social al preotului și siguranța lui în societate[15].

Ca patriarh a realizat o nouă legislație bisericească care a fot aprobată de Prezidiul Marii Adunări Naționale la 23 februarie 1949. Punctul de plecare este Statutul șagunian care are la bază următoarele principii: autonomie, subsidiaritate, constituționalism, spirit democratic, participarea laicilor la viața Bisericii[16]. S-a urmărit prin noua elaborare legiuitoare, ridicarea puterii episcopatului în defavoarea mirenilor. Potrivit nouului Statut au dispărut adunările protopopești, iar protopopul este numit de ierarh din trei preoți recomandați de un colegiu constituit din toți preoții și diaconii activi sau pensionați și din primul cântăreț al fiecărei parohii a protopopiatului respectiv.
În anul 1948 a fost desființată Biserica Greco-Catolică, ierarhii au fost întemnițați, și s-a făcut o unire cu Biserica Ortodoxă Română, o parte din preoții uniți au ajuns în parohii ortodoxe, alți vicari, protopopi, iar unii cum au fost arhiepiscopul Teofil Herineanu și episcopul Visarion Aștileanu, ierarhi la Roman și Cluj, respectiv la Arad. La Sibiu, Cluj și Oradea s-a numit câte un vicar și un consilier dintre preoții reveniți, iar 50 % din membrii adunărilor eparhiale și din deputații eparhiali din Adunarea Națională Bisericească sunt dintre preoții și mirenii reveniți. Pentru ajutorarea bisericilor revenite s-a prevăzut numai în bugetul Patriarhiei pe 1951 suma de 1.500.000 lei[17].
Aceasta a fost o realizare a patriarhului Justinian. Și anume păstrarea preoților reveniți la altar, supraviețuirea materială a lăcașelor de cult și al caselor parohiale într-un regim comunist care nu permitera funcționarea Bisericii Greco-Catolice rupându-se astfel orice fel de legătură, chiar spirituală cu Vaticanul.
O altă realizare a fost reorganizarea învățământului teologic superior și mediu. Odată cu instaurarea comunismului au fost suprimate toate Academiile Teologice din Ardeal și Banat. În perioada de păstorire a patriarhului Marina au funcționat trei Institute Teologice la București, Sibiu, și Cluj, ultimul până în 1952 când s-a contopit cu cel de la Sibiu. Au funcționat 6 Seminarii Teologice, câte unul pentru fiecare mitropolie: București, Buzău (Muntenia), Mănăstirea Neamț (Moldova), Cluj-Napoca (Ardeal), Craiova (Oltenia), Caransebeș (Banat). Tot la Seminarii funcționau și Școlile de cântăreți bisericești.
O realizare a patriarhului Justinian a reprezentat-o înființarea cursurilor de îndrumări misionare la București, Sibiu, Arad, Curtea de Argeș. Durata acestor cursuri era de 45 de zile la București și 30 la Sibiu, iar tematica prelegerilor a fost structurată pe trei categorii: social-religioase, cetățenești și religioase.
Cateheza scoasă din școli a continuat să fie susținută la biserica, în școli de duminică. În Banat, mitropolitul Vasile Lăzărescu printr-o circulară din 1949 cerea preoților: ,,să țină școli duminicale de cateheză, după-amiaza, cu rugăciuni, cântări religioase, poezii și tălmăcirea Evangheliei și Apostotului zilei”. Episcopul Andrei Magieru a întocmit chiar și o programă a acestor ore: Viața Mântuitorului cu sărbătorile, Crezul, Tatăl nostru – tâlcuite, Cele 10 Porunci, Păcatul, Cele 7 păcate capitale, pocăința, Cele 7 Taine. Restul se va completa după putință. E de dorit ca fiecare copil să aibă o carte de rugăciune, cruciulițe și iconițe – chiar cumpărate de parohie[18].
O dovadă a acestor inițiative catehetice o reprezeintă prezența în arhiva Bisericii din Birda a unui catalog cu copiii care au participat la aceste ore în anii 70.
Un rol deosebit al patriarhului a fost acela de a primi în Institutele Teologice, profesori care au trecut prin infernul închisorilor comuniste: cazurile Acad. Dumitru Stăniloae (lotul Rugul Aprins) la București, cel al prof. Teodor Bodogae la Sibiu, laici cu posibilități intelectuale deosebite: cazul Acad. Alexandru Elian.
Pentru nevoile elevilor și studenților teologi a finanțat tipărirea de manuale la Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă. Tot aici a tipărit cărțile de slujbă necesare cultului creștin, cărți de rugăciuni, de cântare bisericească, monografii istorice ș. a.
A reușit imprimarea Bibliei sau a Sfintei Scripturi în 200.000 exemplare (1968) și o nouă ediție în 1975. S-a tipărit de mai multe ori Noul Testament cu Psalmi (1949-1951 și 1972), Mica Biblie (1972). A inițiat apariția Catehismului (1952) și a diortosit Cazania care a apărut în 1960 și 1973.
Un dectractar[19] al activității patriarhului sfârșește prin recunoașterea faptului că în ansamblul Bisericilor Ortodoxe din Est, Biserica Ortodoxă Română se distinge prin extraordinara ei producție de publicații, monografii și periodice. Presa religioasă, publicațiile Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, publicațiile Patriarhiei și ale editurii mitropoliilor formează un bogat corpus de surse[20]. (de documentare n. n.). În această perioadă pe lângă buletinul oficial ,,Biserica Ortodoxă Română”, la București au luat ființă alte două reviste: ,,Ortodoxia”, revista Patriarhiei și ,,Studii Teologice”, revista Institutelor Teologice. Fiecare Mitropolie deținea câte o publicație proprie: ,,Glasul Bisericii” (Mitropolia Ungrovlahiei), ,,Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Iași), ,,Mitropolia Ardealului” (Sibiu), ,,Mitropolia Olteniei” (Craiova), ,,Mitropolia Banatului” (Timișoara). La Sibiu a continuat să fie editată foaia șaguniană ,,Telegraful român”.
Monahismul a fost de la început o problemă a guvernării comuniste. A apărut Decretul 410 ̸ 1959 care a limitat primirea tinerilor în mănăstiri. Aici se putea ajunge doar după pensionare. O altă problemă a fost educația personalului monahal. La institute și seminarii au fost primiți numeroși monahi și monahii.
Potrivit lui Alexandru Drăghici, ministru de interne, călugării și călugărițele vor fi primite la Institutele Teologice doar cu aprobare din partea Statului, în timp ce seminariile monahale au fost desființate. Mănăstirile înființate după 23 August 1944 potrivit aceluiași ministru vor fi transformate în biserici parohiale iar clădirile acestora să fie destinate pentru case de nașteri, spitale, cluburi, case de odihnă și școli. Terenurile, inventarul agricol și utilajele acestora, să fie predate Gospodăriilor Agricole Colective din jurul acestor mănăstiri[21].
Patriarhul cu o solidă vechime în cooperație a reușit să păstreze în mănăstiri adevărate centre meșteșugărești din care să poată supraviețui personalul monahal. Naționalizarea și cedarea unor terenuri ale mănăstirilor ar fi trebuit să aibă ca urmare scăderea numărului călugărilor. Conducerea Bisericii Ortodoxe însă a reușit să obțină o bază materială nouă (Cooperativele meșteșugărești din mănăstiri, utilizarea călugărilor și călugărițelor la atelierele bisericești etc.)[22].
O grijă deosebită a fost arătată ridicării de noi biserici, de reparație și întreținere a celor vechi. Ne vom folosi doar de datele existente la Arhiepiscopia Timișoarei și Caransebeșului. Aici s-au ridicat biserici noi în: Armadia, Breazova, Berini, Cărbunari, Dudeștii Noi, Gottlob, Luncani, Orțișoara, Românești, Remetea Pogănici, Știpănari, Fratelia, Timișeni și Plopi. Lucrări de conservare au fost efectuate la 32 de biserici: Belinț, Caransebeș, Comloșu Mare, Crivina de Sus, Crușovăț, Dragomirești, Domașnea, Hezeriș, Oloșag, Ohabița, Povergina, Românești, Fabric, Iosefin, iar bisericuța de lemn din Hodoș a fost adusă în parcul Arhiepiscopiei[23].
O astfel de realizare a fost cea din Colonia Gătăii, pe atunci filie a Parohiei Sculea, păstorită de preotul Octavian Găvan. Inițial existase o capelă, părintele obținuse avizul de reparație și pe acel loc a apărut o nouă biserică: ,,În locul vechii capele, în luna aprilie 1975, am început zidirea noii biserici, terminându-se de zidit în luna noiembrie 1975. În primăvara anului 1976 s-a tencuit în interior și exterior. În septembrie 1976 s-a acoperit turnul cu tablă, s-au montat crucea mare și burlanele. În luma decembrie 1976 s-au făcut ușile interioare. […] azi, duminică 12 iunie 1977 s-a montat clopotul cel mare din cele două existente[24].
Pentru preoți patriarhul a oferit cea mai înaltă distincție și anume ,,Crucea patriarhală” de recunoaștere a efortului depus.
Pentru diaspora ortodoxă (în fond exilul românesc) a purtat de grijă trimițând: cărți de slujbă, teologie, veșminte liturgice, dar și preoți, unii profesori de teologie: Gheorghe I. Moisescu (Viena), Alexandru I. Ciurea (Stockholm), Dan Miron (Hamburg), Mircea Basarab (München), Vintilă Popescu (Londra), Traian Valdman (Milano), Ion Bria, Emil Roman (Geneva), Dumitru Găină (Melbourne), Gabriel Popescu (Sidney).
Tot în afara granițelor țării mai funcționau două Vicariate la Vârșeț cu 39 de parohi arondate în 3 protopopiate: Panciova, Toracu Mic și Vârșeț și Jula în Ungaria.
A purtat de grijă bisericii românești de la Locurile Sfinte care a fost înzestrată cu catapeteasmă și pictată pe cheltuială proprie. Aceeași grijă a avut-o și față de călugării români de la Podromul (Muntele Athos).
O grijă permanentă a avut-o în legătură cu preoții, monahii, profesorii de teologie, studenții și elevii teologi din închisorile comuniste. Printr-un ordin telegrafic nr. 1361 din 12 decembrie 1948 a solicitat tuturor eparhiilor situații detailate cu privire la preoții închiși în temnițele comuniste. Și nu au fost puțini. O listă finală nu avem, Sergiu Grossu amintește de 2000 de reprezentanți ai Bisericii întemnițați, iar dicționarul Biserica întemnițată, 2.544 persoane. Datele sunt insufiente așa că nu se poate în starea actuală a cercetărilor să fie înaintată o cifră definitivă.
Bartolomeu Anania își amintește de faptul că în închisoare a fost ,,cercetat” de Patriarh al cărui intendent fusese: ,,...În pachet am găsit o cămașă, care nu era a mea; era mai bună, mai fină, și, la un moment dat, la lumina unui bec, m-am uitat mai lung la ea și m-a trecut un fior de emoție. Ca unul care fusesem intendentul palatului patriarhal, știam că multe din cămășile Patriarhului aveau o monogramă scrisă cu mătase albă, aici, pe piept: litera J, de la Justinian. Ei bine, cămașa pe care o aveam în fața ochilor avea răritura literei J în țesătură, litera fusese tăiată cu forfecuța sau cu lama, dar urma cusăturii rămăsese imprimată în pânză. Și atunci am știut că este semnul său, că nu m-a uitat, că se află lângă mine și că prin mine se află alături de preoții lui, în închisoare”[25].
Acum câteva zile (4 Martie) s-au împlinit 40 de ani de la Cutremurul de la București. Alături de personalități ale scenei și ecranului românesc, interpreți de muzică ușoară, realizatori tv a pierit în acest cutremur și Diac. Prof. Nicolae Nicolaescu, profesor de Noul Testament și rector al Institutului Teologic din București. Acest cataclism a fost punctul de început al activității de sistematizare a Bucureștiului. Au dispărut cartiere întregi: Uranus, Cotroceni, Pantelimon. Au fost demolate biserici și unele au fost translate prin grija specialiștilor români. Unele din păcate monumente de artă medievală: biserica Enei, clădirile Schitului Maicilor, Mănăstirea Văcărești, altele fără motivație și forme locale cum e cazul bisericii Doamna Oltea[26].
Chiar dacă patriarhul Justinian nu a văzut nicio biserică demolată, el în ultimele zile de viață a văzut Bucureștiul în ruină, iar în drum spre spital a văzut câteva biserici care suferiseră de pe urma Cutremurului.
Dacă prin colaborare și epurare nu s-a găsit rezultatul scontat, Biserica a trecut și prin martiriu. Au fost închiși profesorii de teologie socotiți mistici, protopopii care în trecut făcuseră politică legionară, preoți de parohie pentru că s-au opus colectivizării, sau transformării bisericii unde slujeau în cinematografe etc, monahi care au militat pentru libertatea catehizării tinerilor ș. a.. Mulți preoți au ajuns și chiar sfârșit în cononii de muncă, închisori: Aiud, Gherla, Sighet, Jilava, Periprava, Pitești. Unul din torționarii de la Periprava, Ion Ficior, candantul Coloniei de Muncă a rămas vestit pentru metodele originale de anchetă, corecțiile fizice, cum ar fi cele 15 lovituri la tălpile goale, și la ambele palme. Unele expresii au rămas în memoria orală: ,,Voi numai în plic mergeți acasă![27]”.
Vina preoților, studenților teologi s-a rezumat la ,,uneltire împotriva ordinii sociale”, într-un cuvânt: uneltire împotriva Uniunii Sovietice, condamnare pentru ridicarea bisericii, a opoziției transformării acesteia într-un cinematograf dar și protest împotriva profanării lăcașului de cult. Alți preoți au fost condamnați pentru deținere de publicații religioase interzise, dar și de multiplicare a unor astfel de publicații. La acestea se adaugă: favorizarea infractorului, neplătirea cotei de lapte dar și participarea la organizație subversivă (în cazul Rugului Aprins).
Mijloacele coercitive aplicate pentru astfel de delicte au fost: reținerea de Securitate, închisoarea (în multe cazuri fără forme legale), condamnarea la moarte și executarea sentinței, împușcarea și abandonarea cadavrului. Unii preoți și-au sfârșit viața în închisoare, alții după eliberare din pricina unor traume pshihomotorii. După închisoare a urmat degradarea socială, deportarea, domiciliul obligatoriu.
Între beneficiarii acestui tratament s-au numărat: profesori de teologie, protopopi, monahi, preoți, studenți teologi precum și studenți ai altor facultăți care au devenit preoți după eliberarea din detenție. Amintim doar câțiva: Ierodiacon Bartolomeu Anania, Ilarion Argatu, Dumitru Bălașa, istoric, Dimitrie Bejan, confesor militar, Nicolae G. Bordașiu, Ioan Beju, protopop și profesor de religie la Sibiu, Ioan Bunea, lector universitar apoi profesor de Seminar, Spiridon Cândea, profesor de Liturgică și Pastorală, Sebastian Chilea, profesor la Seminariile din Craiova și București, Toma Chiricuță, preot în București, Dumitru Cristescu, profesor de Catehetică la Sibiu și apoi București, Mina Dobzeu, Stud. teol. Gheorghe I. Drăgulin, Ilarion Felea, profeesor de teologie la Arad, Alexandru Filipașcu, Constantin Galeriu, Benedict Ghiuș, Daniil Sandu Tudor, Valeriu Literat, Acad. Ioan Lupaș, Galaction Liviu Munteanu, Florea Mureșan, Arsenie Papacioc, Stud. teol. Leonida Plămădeală, Pr. Prof. Dumitru Stăniloae.
Au fost și mulți mărturisitori ai lui Hristos din Banat. Mulți din Caraș-Severin, dar și din Timiș. Amintim acum doar pe câțiva: Preotul Iosif Coriolan Buracu din Prigor, Traian Dobromirescu a slujit în parohia Cornuțel, protopopiatul Caransebeș. Preotul din Curtea, Timiș, Petru Iana, n. Var, Caransebeș a suferit detenție politică. La eliberare a slujit la Sălbăgel și Găvojdia. Alți doi întemnițați au fost tot doi cărășeni: Alexandru Gruia care a slujit la Sînandrei și Lazăr Magheți care a fost preot la Dezești, Cuptoare-Secu, Zorlențu Mare și Iablanița. Horia Vișoiu de la Giroc a suferit ani de temniță pentru misiunea din Transnistria.
Din cuprinsul Protopopiatului Deta avem preoți care au suferit în temnițele comuniste: Preotul Petru Bulea din Ferendia. După eliberare a slujit în parohiile Gad, Iam și Cernăteaz.
Ioan Craia, licențiat al Facultății de Teologie din Cernăuți a fost preot la Jebel. După perioada de temniță a slujit în prohiile Liebling, Lovrin și Bozovici.
Romulus Pop din Banloc a slujit la Foeni, apoi la Delinești, Bogodinț și Buchin.
Născut la Șicula, Arad, Florian Rațiu a fost după eliberare între 1964-1974 a fost preot la Clopodia.
Preotul Gheorghe Pleavă, n. la Lățunaș. A fost preot la Forotic și Comorâște. Este înmormântat în cimitirul parohiei Gătaia.
Prin această mărturie a Bisericii putem lesne vedea că puterea Bisericii izvorăște din puterea de jertfă a Mântuitorului și a sfinților săi, care dă întotdeauna putere de a trece peste suferințele și nedreptățile de tot felul a diferitelor epoci istorice.




[1] Adrian Nicolae Petcu, ,,Studiu introductiv” la vol. Martiri pentru Hristos, din România în perioada regimului comunist, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2007, p. 11.
[2] Cristian Vasile, Biserica Ortodoxă Română în primul deceniu comunist, Editura Curtea Veche, București, 2005, p. 214. (Se va prescurta în continuare Biserica Ortodoxă…).
[3] Sergiu Grossu, Biserica persecutată. Cronica a doi români în exil la Paris, trad. Mioara Izverna, Editura Compania, București, 2004, p. 136.
[4] Cristian Vasile, Biserica Ortodoxă…, p. 219.
[5] Cristian Vasile, op. cit., p. 211.
[6] Ibidem, p. 129.
[7] Petrică Zamela, Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului (1894-1969). Monografie istorică, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2011, p. 144. (Se va prescurta în continuare Mitropolitul Vasile Lăzărescu…).
[8] Petrică Zamela, Mitropolitul Vasile Lăzărescu…, p. 148.
[9] Petrică Zamela, op. cit., p. 197.
[10] Vasile Manea, Preoți ortodocși în închisorile comuniste, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2001, p. 14-21. (Se va prescurta în continuare Preoți ortodocși…).
[11] Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980, p. 128.
[12] Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul 2017, p. 5.
[13] Bartolomeu Anania, ,,Amintiri despre Patriarhul Justinian”, în vol. Biserica în misiune. Patriarhia Română la ceas aniversar, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Patriarhiei Române, București, 2005, p. 530. (Se va prescurta în continuare ,,Amintiri despre patriarhul…”).
[14] Expuse in extenso de Constantin Tudosă, Patriarhul Justinian Marina (1948-1977), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2016, 425 p..
[15] Bartolomeu Anania, ,,Amintiri despre patriarhul…”, p. 533.
[16] George Enache, Adrian Nicolae Petcu, Patriarhul Justinian și Biserica Ortodoxă Română în anii 1948-1964, Editura Partener, Galați, 2009, p. 71. (Se va prescurta în continuare Patriarhul Justinian…).
[17] George Enache, Adrian Nicolae Petcu, Patriarhul Justinian…, p. 125.
[18] Bogdan Georgescu, Biserica Ortodoxă Română și puterea comunistă (1945-1964), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2015, p. 111; 114. (Se va prescurta Biserica Ortodoxă Română…).
[19] Cf. D.E.X: A căuta să micșoreze pe nedrept meritele cuiva
[20] Oliver Gillet, Religie și naționalism. Ideologia Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist, trad, Mariana Petrișor, Editura Compania, București, 2001, p. 27.
[21] Bogdan Georgescu, Biserica Ortodoxă Română…, p. 136-137.
[22] George Enache, Ortodoxie și putere politică în România contemporană. Studii și eseuri, Editura Nemira, București, 2005, p. 101.
[23] Constantin Tudosă, Patriarhul Justinian Marina (1948-1977), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2016, p. 212.
[24] Valentin Bugariu, Parohia Ortodoxă Colonia Gătaia. Istorie, misiune și viață creștină, Editura Sitech, Craiova, 2011, p. 41.
[25] Bartolomeu Anania, ,,Amintiri despre patriarhul....”, p. 542.
[26] Lidia Anania, Cecilia Luminea, Livia Melinte, Ana-Maria Prosan, Lucia Stoica, Neculai Ionescu-Ghinea, Bisericile osândite de Ceaușescu, 1977-1989, Editura Anastasia, București, 1995, p. 188.
[27] Octavian Roske (coord.), România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist. Represiunea, P-R, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2016, p. 180.