duminică, 30 decembrie 2018

,,Bocșa Culturală”, nr. 103 / 2018


               A apărut numărul 4 pe anul 2018 al prestigioasei reviste ,,Bocșa Culturală”. Editată de Biblioteca Orășenească ,,Tata Oancea” și trudită de managerul ei, Gabriela Șerban publicația oferă de-a lungul a 44 de pagini evenimente desfășurate la Bocșa sub egida Bibliotecii și Primăriei, participări ale Bibliotecii la evenimente culturale și religioase desfășurate la Reșița, Oravița și Alibunar. Tot în bogatul sumar regăsim rubricile tradiționale: ,,Să ne prețuim valorile!”, ,,Să vorbim corect românește”, ,,Povestea vorbei”. Regăsim aici și literatură (poezie, roman, tradiții ș. a.), recenzii, cronică literară dar și fotografie.
            Tema principală a acestui număr o constituie sărbătorirea Centenarului Marii Uniri. Prof. dr. Mihai Vișan în Editorialul acestui număr introduce cititorii în sărbătoarea Unirii prin articolul ,,Acțiuni premergătoare înfăpturii Marii Uniri din 1918 la Bocșa”. Dincolo de datele istorice am reținut atmosfera sărbătoarească a zilei de 1 Decembrie 1918: ,,Atmosfera de sărbătoare însoțea adunările populare desfășurate în incinta școlilor sau în aer liber, în curtea bisericilor ortodoxe române din cele trei localități ale Bocșei de mai târziu, acolo unde s-au adunat sute de localnici, de toate etniile, și unde era arborat drapelul tricolor românesc pe clădirile instituțiilor publice (pretură, primării, școli, biserici) sau purtat de mulțimea entuziastă pe străzile comunităților bocșene” (p. 1).
            În amintirea acestei Zile a Unirii a fost organizat un eveniment ,,Ziua Națională a României sărbătorită la Bocșa” (p. 7) dar și realizat un volum Reprezentanți bocșeni la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918, Ed. Tim, Reșița, 2018 (autori Gabriela Șerban și Valentin Costea).
            Tot în comunitatea culturală din Bocșa s-au mai organizat un ,,Festival de creație și interpretare a poeziei în grai bănățean Tata Oancea” și ,,Festivalul și concursul național de interpretare a romanței și liedului Nicolae Florei”.



,,Vatră nouă”, nr. 218 / 2018


       Un număr festiv care înmănunchiază în paginile lui mai multe activități realizate în comunitatea locală la inițiativa bisericii cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” păstorită cu pricepere de P. On. Părinte Vasile D. Suciu. De-a lungul paginilor este redat fotografic sau sub formă de cronică, de comunicare, momente din cadrul Simpozionul Internațional ,,Contribuții ale Bisericii Ortodoxe Române la săvârșirea Statului Unitar Român” organizat de Parohia Ortodoxă Giarmata Vii în colaborare cu prestigiose instituții științifice și religioase din Timișoara (Academia Română, Mitropolia Banatului, Universitatea de Vest) dar și personalității timișorene: Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan, Acad. Păun Ion Otiman, profesori universitari, cercetători științifici, crictici literari, clerici ș. a. m.  d..
            În cadrul acestui Simpozion au fost lansate mai multe cărți între care menționăm placheta de poezii Destăinuiri a poetului Vasile Derunc, nimeni altul decât părintele paroh Vasile D. Suciu.

Program religios în perioada 31 decembrie 2018-7 ianuarie 2019 în parohia Birda




      
  Luni, 31 dec.


            Ora 16,00 Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia);
            Ora 23,00 Slujba în noaptea trecerii dintre ani (Acatistul Mântuitorului și rugăciuni de mulțumire).

            Marți, 1 ian.
           
            Ora 10,00 Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile ce Mare;
            Ora 11,50 Te Deum la început de An Civil.

           
            Joi, 3 ian.

Ora 9,00-15,00 Sfințirea caselor (Birda, Str. Bisericii, Str. Mică).

            

            Vineri, 4 ian.

            Ora 9,00-15,00 Sfințirea caselor (Birda, Str. Mare).

            Sâmbătă, 5 ian.

            Ora 9,00-15,00 Sfințirea caselor (Sîngeorge);
            Ora 16,00 Slujba Privegherii (Vecernia uită cu Litia și Utrenia).

            Duminică, 6 ian.

            Ora 9,00 Sfânta Liturghie
            Ora 11,00 Slujba Aghesmei Mari (Birda);
            Ora 12,10 Slujba Aghesmei Mari (Sîngeorge);
            Ora 16,00 Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia)

            Luni, 7 ian.

            Ora 10,00 Sfânta Liturghie (Sîngeorge)


marți, 25 decembrie 2018

,,Vatra satului” nr. 44 / 2018


           Numărul 44 al periodicului ,,Vatra satului” încheie în mod fericit activitățile culturale dedicate Unirii de la 1 decembrie 1918 la Ferendia și în publicistica rurală bănățeană.
            Editorialul, ,,Ferendia în preajma Marii Uniri” realizat de către muzeograful Ioan Traia introduce pe cititori în jerfta sătenilor de altădată în Primul Război Mondial când au fost uciși 48 de locuitori, mulți alții fiind răniți. La aceștia se adaugă alți 16 soldați care au căzut în luptele împotriva Austro-Ungariei. La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a participat învățătorul Pavel Rămâneanțu din Ferendia (p. 2).
            Prof. Iosif Marius Circa și preotul Valentin Bugariu prezintă un eveniment de excepție ,,Forumul publiciștilor bănățeni”, al Asociației Publiciștilor din Presa Rurală din Bănat ajuns la cea de a VIII-a ediție. Au fost invitați cu acest prilej: personalități din cultura și spiritualitatea bănățeană (scriitori, istorici, jurnaliști și preoți), membrii Asociației, ferengieni. Cu acest prilej au fost evidențiați cei mai merituoși publiciști și s-au lansat două cărți iscălite de prof. Ioan Traia.
            Revista poate fi citită integral accesând site-ul: http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/vatra_satului_nr.44.pdf.

Praznicul Nașterii Domnului în parohia Birda


           Praznicul Nașterii Domnului a fost pregătit de cete de colindători care au vestit credincioșilor de apropierea praznicului. În Ajun de Crăciun a fost oficiată Vecernia unită cu Litia.
            În prima zi de Crăciun a fost oficiată Utrenia urmată de Sfânta Liturghie. La momentul potrivit mai mulți copii și tineri din parohie s-au împătășit cu Trupul și Sângele Domnului.
            La priceasnă a fost citită ,,Pastorala la Nașterea Domnului” a Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan.
            După otpustul Sfintei Liturghii mai mulți copii au vestit bucuria Nașterii Domnului. Prin glasul cristalin, portul popular al acestora și clinchet de clopoței Pruncul Iisus și-a găsit sălaș și în sufletele credincioșilor din Birda.

            Atât colindătorii, cât și toți copiii au primit daruri din partea parohiei. Credincioșii au primit numărul 28 al revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”. Publicația a fost însoțită de un calendar creștin-ortodox de buzunar pe 2019.  

duminică, 16 decembrie 2018

Concert de Colinde în biserica din Sîngeorge


      Duminică, 16 decembrie după otpustul Sfintei Liturghii a avut loc în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sîngeorge, filie a parohiei Birda, cea de-a II-a ediție a Concertului de Colinde ,,Vin colindătorii cum veneau odată…”.
            Conceput ca vestire a Nașterii Domnului și destinat copiilor, activitatea se dorește o promovare a colindelor tradiționale românești, a mesajului acestora dar și a măiestriei interpretative. Au colindat anul acesta 6 copii din parohie și filie: Scrofan Tudor, Filip Bogdan, Birdean Daria, Bud Darian, Țibuleac Roberta și Scrofan Denisa. Pe lângă colinde tradiționale au fost interpretate unele cu caracter local: ,,Pleacă Lina la fântână” dar și altele aparținând altor provincii folclorice: ,,Am pornit cu colindatul”.
            Prin toate colindele interpretate au fost împărtășite valori ale spiritualității românești: iubirea de țară, munca, ospitalitatea și dărnicia, s-au făcut urări de belșug și sănătate celor colindați.
         

duminică, 9 decembrie 2018

Taina Sfântului Maslu în parohia Ferendia


              Duminică, 9 decembrie la la orele 15,00 a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” din parohia Ferendia.
            La inițiativa P. C. Părinte Tiberiu Dan Gherasim, parohul locului au slujit P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei și P. C. Părinți Valentin Bugariu (parohia Birda), Zoran Milovanov (parohia Berecuța), Damian Griguță (parohia Gherman) și Sebastian Andrei Petrescu (parohia Percosova).
            Cuvântul de învățătură a fost susținut de Preaonoratul Părinte Protopop care pornind de la Evanghelia Duminicii (Luca 13, 10-17) a vorbit de stăruința în credință a femeii gârbove care căuta vindecare în sinagogă. Aceasta o și primește vindecare. Gârbovirea este și un simbol al greutății patimilor și păcatelor. La final a dorit tuturor credincioșilor sărbători binecuvântate cu lumină și speranță.
            După Taina Sfântului Maslu, preoți și credincioși au cântat colinde.

sâmbătă, 8 decembrie 2018

Simpozion Internațional la Giarmata Vii


                Sâmbătă, 8 decembrie s-a desfășurat în parohia Giarmata un eveniment religios-cultural cu binecuvântarea și slujirea Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan al Banatului.
            La orele dimineții au fost sfințite Monumentul Eroilor și bustul revoluționarului pașoptist Avram Iancu (1824-1872) de către un sobor de preoți sub protia Înaltpreasfințitului Mitropolit. Au slujit cu acest prilej P. On. Părinți Ioan Bude și Mircea Szilagyi, protopopi ai Protopopiatelor Timișoara I și Timișoara II, P. C. Părinți Vasile Suciu, parohul locului, Ioan Mermeze, slujitor la parohia Giarmata Vii, preoții de la Ghiroda, Bucovăț, Dumbrăvița, Pișchia și Timișoara (Aeroport, Freidorf, Pădurea Verde).
            De la biserica parohială cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” până la Căminul Cultural unde s-au desfășurat activitățile culturale, invitații și localnicii au mers în procesiune cu steag tricolor purtat de elevii Școlii Gimnaziale din Ghiroda împreună cu profesorii lor și oficialități locale și județene.

            Simpozionul Internațional ,,Contribuții ale Bisericii Ortodoxe Române la desăvârșirea statului național unitar român” a debutat printr-o rugăciune în sala mare a Căminului din localitate. Cuvântul de deschidere a aparținut Acad. Păun Ion Otiman iar cel de binecuvântare Înaltpreasfințitului Ioan.
            Copiii de la Școala din Ghiroda și cei de la cea din Giarmata Vii au pregătit un bogat program sărbătoresc compus din poezie și cântec patriotic. ,,Legenda României” și-a prezentat fiicele ei.
            Lucrările Simpozionului au debutat cu referatul ,,Doi francezi celebri – Generalul Henri Mathias Bertholot și Prof. Emmanuel de Maratonne – cum au cunoscut poporul român și România”.
            Au pregătit comunicări: academicieni, profesori universitari, cercetători științifici, scriitori, economiști, profesori, muzeografi, protopopi și preoți. Toate aceste contribuții au fost publicate în volumul coordonat de părintele Vasile Suciu și tipărit la Editura Partoș a Arhiepiscopiei Timișoarei în 284 p..
            Tematica a acoperit evenimentele din apropierea Marii Unirii din 1 Decembrie 1918, evenimentul de Alba Iulia în plan internațional, național, al Bisericii dar și fapte și evenimente ale istoriei locale și culturii bănățene ș. a..
            Basarabia a fost reprezentată la sărbătorirea Unirii de la 1918 de la Giarmata Vii de dl. Vasile Frunză, primarul com. Răculești din Republica Moldova cu o delegație din localitate. Aceștia au interpretat două colinde din sat: ,,Sculați voi români plugari” și ,,Azi e ziua lăudată”.
           
În partea a doua a Simpozionului au fost lansate 4 volume. Între acestea amintim volumul Relatări din Primul Război Mondial prezentate în presa ecleziastică din Banat, Editura Tritonic, București, 2018, 302 p. (autor Maria Alexandra Pantea). Cartea prezentată de Dr. Florin Popovici a fost definită ca o istorie a destinelor personale prin diverse relatări care au fost publicate în presa bisericească bănățeană. Al doilea volum, o plachetă de versuri intitulată Destăinuiri, Editura Kult, București, 2018, 43 p., autor Vasile Derunc (pseodonimul literarar al părintelui Vasile Suciu). Cartea oferă cititorilor crezul poetului, o poezie mărturisitoare încadrată în Trilogia vieții autorului: ,,Plecarea”, ,,Întoarcerea”, ,,Regăsirea”. Durerea, dorul, nostalgia după satul natal își găsește plinirea în Regăsirea întru credință.
            Simpozionul s-a încheiat prin colindă și cântec național interpretat de Corul Parohiei dar și Ansamblul Folcloric din localitate cu participarea prof. Carmen Biruescu și Ramona Sarchiz.
              O zi de rugăciune, cântec și rostire românească realizată prin grija și efortul P. On. Părinte Vasile Suciu împreună cu câteva instituții partenere: Academia Română, filiala Timișoara, Mitropolia Banatului, Consiliul Județean Timiș, Consiliul Local și Primăria Ghiroda, Universitatea de Vest, Liceul de Arte Plastice din Timișoara, Muzeul Satului Bănățean, Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat și Școala Gimnazială din Ghiroda.
            Din partea Parohiei Birda a participat la lucrările Simpozionului părintele dr. Valentin Bugariu care a pregătit comunicarea ,,Crâmpeie de luptă națională pentru Unire la Gătaia”.
           

marți, 4 decembrie 2018

,,Arhanghelul”, nr. 28 / 2018


            Ajunsă în cel de-al VII-lea an de apariție neîntreruptă revista trimestrială de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” oferă credincioșilor din Birda și Sîngeorge cât și iubitorilor de presă locală cel de-al 4 număr pe anul 2018.
            Editorialul, ,,1 Decembrie 1918. Prezențe clericale bănățene (II)” iscălit de P. C. Părinte Prof. Dr. Daniel Alic ilustrează în cuprinsul a 3 pagini -1; 5; 6- organizarea locală a românilor, peripețiile acestora în drumul spre Alba Iulia, constituirea Adunării Naționale și rezultatele acesteia.
            Rubrica ,,Tinere condeie” prezintă realizările copiilor în poezie, proză și desen tematic. Eseul ,,Credința – Un mijloc prin care dobândim libertatea” conceput de elevul Vălean Alexandru a fost prezentat la secțiunea Eseu în cadrul Concursului Județean de Religie ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”. Studiul a obținut Premiul I la faza zonală de la Deta (19 nov.) și Mențiunea IV la faza județeană (3 dec.).
            Paginile ,,Restituiri” și ,,Documentar” înfățișează contribuții diverse: monografice (,,In memoriam Florin Medeleț” de preotul Valentin Bugariu) și parohiale (,,Istoria localității Folea” a părintelui Ioan Sălvan, parohul bisericii ,,Sfântul Ierarh Nicolae” din localitate).
            ,,Cronica parohială” de-a lungul a două pagini (7-8) prezintă activitățile religioase, catehetice și misionare realizate de Parohia Birda în perioada 30 ianuarie – 30 martie a. c..
            Acest număr este dăruit împreună cu un calendar creștin-ortodox de buzunar pe anul 2019.
            Revista poate fi achiziționată de la parohia Birda, la bisericile din comună și Sîngeorge, dar poate fi consultată și pe site-ul: http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/arhanghelul_nr._4_2018.pdf.

sâmbătă, 1 decembrie 2018

,,Glasul Voislovei”, nr. 14 / 2018



            A apărut de curând nr. 14 din cel de-al VII-lea an de apariție neîntreruptă al revistei cărășene ,,Glasul Voislovei” în redacția Ec. Petru Opruț, fiu al Voislovei.
            Editorialul iscălit de Petru Opruț, redactorul șef al publicației amintește sănenilor despre sărbătorirea Centenarului Unirii: ,,100 de ani. Centenarul Marii Unirii (1918-2018). Autorul vorbește de rolul esențial al Bisericii Ortodoxe în întreținerea unității neamului românesc: ,,Biserica împărtășea tuturor, în aceeași limbă românească din același cărți de slujbă și cărți de învățătură a lui Hristos, aceleași sfinte slujbe și sfinte taine și aceleași așezăminte. Ea le spunea că românii din toate țările una sunt, că ei au aceeași origine, aceeași limbă, aceeași credință și aceleași obiceiuri. Tocmai prin această unitate a putut răzbi poporul român printre toate vitejiile și încercările la care a fost supus” (p. 1).
            În cuprins regăsim articole care amintesc de trecutul istoric al zonei dar și cronici a unor evenimente culturale organizate la Voislova sau la care a participat revista prin redactorul ei.
            Prof. Gheorghe Rancu aduce în atenția cititorilor un lotru, ,,Haidul Pătru Mantu (1893-1924)”. Fenomenul lotriei a reprezentat sub habsburgi o mișcare împotriva sistemului politic. Chiar dacă stăpânii vremelnici ai Banatului s-au schimbat, Mantu a ajutorat pe cei săraci punând chiar bazele unei noi școli în Bolvașnița. p. 5-6.

Rolul Bisericii românești din zona Deta și Marea Unire


           Societatea bănățeană în veacul al XIX-lea și începutul celui următor a trăit în aceeași tihnă patriarhală consemnată de un scriitor cleric: ,,După ani de zile miʼau remas intacte primele impresii, câmpiile netede ale frumosului colț de țară, a iubitului meu Banat, cu satul nașterii mele ascuns în dosul unei pădurice de băgrini, cu casele șiruite bine, cu coperișele cu mușchiu verde, scăldate în năpraznica căldură a verii. Pe undeva, pe de laturi, se scurg încet la vale valurile lenește, galbine ale Bârzăvei, aducând nisipul galbin tocmai din <<codru>> de la Bocșa. Prin urechi, pare că aud și acum sunând, accentul moale al graiului nostru bănățenesc, din gura oamenilor pururi veseli, pururi dispuși la cântece și veselii”[1].
            Comunitatea satului constituia în fapt, una cu comunitatea bisericii. Tot satul era un sat de creștini, un sat structurat în jurul bisericii. Desigur că gradul de înscriere reală în viața bisericii era mult diferit de la un individ la altul, fără ca aceasta să afecteze însă condiția generală a comunității[2].
            Construcția satului în jurul bisericii a dat acestuia dincolo de o trăire creștinească și instituția în care s-a vorbit și simțit românește. Un participant la Marea Unire, profesor de teologie a arătat însemnătatea Bisericii pentru românii din Ardeal și Banat: ,,Pentru noi românii însă credința și Biserica ortodoxă a mai avut și o altă importanță. Biserica noastră nu numai că a condus pe străbunii noștri la mântuirea sufletelor făcându-i creștini buni, oameni evlavioși, morali și cu frica lui Dumnezeu, dar fără credința și Biserica ort. nici nu se poate închipui ființa noastră românească, nici nu s-ar fi putut forma individualitatea noastră națională specifică, deosebită de cea a altor neamuri”[3].
            Cu un astfel de scut, societatea românească a arătat continuitate și unitate de-a lungul veacurilor și în Transilvania și în Banat. Odată cu sfârșitul secolului al XIX-lea lupta națională a românilor din Imperiul Austro-Ungar s-a intensificat atât în arena politică, cât și în cea culturală.
            La 26 aprilie 1881 s-au întrunit la Timișoara alegătorii români din comitatul Timiș. Cu acest prilej s-a întemeiat aici Partidul Național Român condus de protopopul Meletie Drăghici. Avocatul Pavel Rotariu, ginerele protopopului Drăghici, și redactorul ,,Luminăroriului” a fost desemnat la 20 iunie 1881 pentru un loc de deputat pentru cercul Rittberg (Tormac). Pavel Rotariu a străbătut localitățile Sculea, Gătaia, Șoșdea etc., fiind bine primit cu însuflețire de sătenii români care și-au exprimat ,,cu satisfacțiune generală” adeziunea la programul Partidului Național Român. Cu această ocazie Pavel Rotariu a elogiat purtarea exemplară a locuitorilor din Șipet, Sculea etc., care au arătat ,,adevărată însuflețire pentru scopul național”. Cronologia județului Timiș menționează faptul că în 17 mai 1903 Partidul Social Democrat a organizat la Gătaia o mare întrunire populară[4].
            Social-democrații pe de altă parte au organizat mari întruniri publice începând din 1902. La Banloc pe 12 octombrie 1902 au participat peste 2.500 de țărani din localitățile Deta, Tolvădia, Toager, Birda, Ghilad, Cebza etc. Pe 9 noiembrie 1902 peste 4.500 de săteni români, germani, sârbi și de alte naționalități au fost prezenți la întrunirea politică din comuna Toager cu revendicări sociale și naționale. Frământările erau atât de mari încât în 1904 autoritatea austro-ungară a declarat stare de asediu în comitatele bănățene[5]. Un lider al Partidului Social Democrat a fost Iosif Jumanca. Născut la 23 decembrie 1893 la Folea a participat la Marea Unire fiind membru în Consiliul Național Român Central (1918), în Consiliul Dirigent din Sibiu (1918-1920) și deputat în Parlamentul României[6].
            Românii au candidat și la alegerile din ianuarie 1905 când Ioan Pepa și George Breban din cercurile Buziașului și Ciacovei au fost înviși. La alegerile din 1906 Partidul Național Român a avut candidați în toate cercurile electorale: Oravița, Bocșa, Lugoj, Sasca, Zorlențu Mare, Recaș, Ciacova, Moravița, Becicherecul Mic, Sânnicolau Mare, Făget și Caransebeș. Dr. George Breban și Vladimir Spătaru au fost candidații din cercurile Ciacovei și Moraviței care au grupat satele din zona Detei. De astă dată au fost aleși și românii Coriolan Brediceanu, Ștefan Petrovici, Aurel Novac și George Popovici reprezentând cercurile Banatului de Sud (Oravița și Bocșa, Zorlențu Mare, Sasca) și Lugoj. Candidații de la Ciacova și Moravița au fost învinși chiar dacă în localitatea Moravița conferința electorală a scos în evidență ,,însuflețirea poporului” și sprijinul deplin arătat programului Partidului Național[7]. În alegerile din 1910 au candidat la cercurile Moravița, Caius Brediceanu și Rittberg, Ioan Erdeli.
            Presa a consemnat o adevărată sărbătoare: Convoie de căruțe împodobite cu drapele tricolore și ramuri de stejar, grupuri formate din zeci de sate de călăreți, însoțeau candidații români, străbăteau localitate după localitate, și ele împodobite de sărbătoare, zădărniceau măsurile de intimidare luate de autoritățile locale. Coriolan Brediceanu, însoțit din sat în sat de călăreți în costume naționale ,,binecuvântat de preoți și învățători, trece ca un rege din comună în comună, iar când vorbește poporului cum numai dânsul știe a vorbi, dulce, la inimă și suflet, văile Carașului răsună de ecoul miilor de strigăte” și de melodia imnului ,,Deșteaptă-te române”[8].
            În anul 1907 contele Albert Apponyi a elaborat un proiect de lege prin care se urmărea șicanarea școlilor confesionale românești, germane, slovace și sârbe având ca finalitate accelerarea procesului de maghiarizare. În această luptă pentru limbă și școală românească a intrat și Mihail Gașpar. Născut în 12 ianuarie 1881 la Gătaia a fost cu începere din 1903 diacon al bisericii ortodoxe din Lugoj până în 1911 când a fost ales protopop la Bocșa Montană.
            La Lugoj, Mihail Gașpar s-a pus în apărarea cauzei naționale atât ca redactor (colaborator intern) al ,,Drapelului”, cât și ca secretar al Reuniunii de Cânt și fond teatral din localitate.
            Diaconul Gașpar a fost condamnat la închisoare pentru publicarea a două articole. Primul ,,Ne trebuiesc fapte” reprezintă o istorie critică a poporului român, în comparație cu gloria de odinioară a înaintașilor: ,,Timpul în care trăim cere de la popor, care ține la viață – fapte! Să dezbrăcăm rugina ce mare că ne-a amorțit membrele, atât de temute în trecut. Să ne aducem aminte că fără jerfe nu se poate nimic, iar jerfele se aduc numai prin fapte. [...] Fapte dar și nu vaete, și atunci [...] se va ști cu cine stau de vorbă, ce va veni nu va afla gata, vor ști că Horia bea, Horia plătește”. Al doilea articol, ,,Care-i ținta?” vizează procesul de maghiarizare prin limbă și școală: ,, Scopul este: totul să fie maghiar, oameni, animale, pământ, apă, aer, pâne, îmbrăcăminte, minte, suflet, - cu un cuvânt tot şi toate. Dar deoarece păsărilor nu le poate porunci să cânte ,,Jaj de hunazut a nemet”, nici animalelor să latre, să urle, să zbiere în limba maghiară, a gândit una şi bună şi şi-a zis: Dacă nu pot să poruncească regnului animal, este aici regnul omenesc foarte împestriţat, acestuia îi voi porunci şi-l voi sili să se supună. […] Nu, limba maghiară nu se poate impune în afară de oficii, din simplul motiv, că nu se poate. Cine vrea, o învaţă şi de bună voie, cine nu, n-o învaţă nici cu toate proiectele lui Berzeviczy. […] Partea a doua din ţinta proiectului este impunerea culturii maghiare. […] Noi aici în Ungaria trăim de un mileniu la un loc cu maghiarii şi în răstimpul acesta uriaş, nicio fibră de cultură ,,echt” maghiară nu s-a lipit de noi! Şi oare pentru ce? […] Pentru că noi românii am avut o cultură naţională, românească în toate timpurile – bună, rea, slabă, mică, cum a fost, dar a fost a noastră şi fiindcă alta mai bună în jurul nostru n-am aflat, am ţinut la dânsa cu tărie. […] În cartea vieţii este scris că: românul va trăi şi nici o putere în lume nu va putea înfăptui contrariul. Sus să avem inimile!”[9].
   Pentru aceste articole a fost intentat un proces în urma căruia împreună cu Mihail Gașpar condamnat la 10 luni de închisoare au mai fost întemnițați alți doi redactori ai ,,Dreapelului”, Cornel Jurca și Ștefan Petrovici. Detenția a fost executată la Seghedin: ,,Ajuns la Seghedin pe la ora 8 dimineaţă mi-am asigurat o birjă şi coborîi bagajul, o coşară cât minunea cu care pleacă lumea la băi vara. Luasem cu mine albiturile trebuincioase şi o întreagă bibliotecă. Era doar vorba de 10 luni de zile.
Cum eram însă alterat sufleteşte am uitat să dau birjarului adresa. Cam pe la mijlocul drumului îmi adusei aminte că birjarul a pornit-o cu mine aşa în neştire. Dau să-l opresc să-i zic: Stai prietene, să-ţi spui unde să mă duci. Ungurul mă priveşte cu coada ochiului şi făcând un gest larg cu mâna în care ţinea biciul îmi răspunde: – Las’ părinte, când vine un popă valah cu aşa un cufăr mare la Seghedin ăla numai la temniţă poate să meargă!
O clipă rămăsei cu gura căscată în faţa acestei profunde înţelegeri a chestiei naţionale. Pe urmă, confirmai lucrul iar ungurul încheie scurtul dialog cu cuvintele: Apoi ce-ţi spuneam eu? Nu’s eu copil de ieri alaltăieri, am dus eu şi pe ăi cu ,,memorandum”. Aşa zău! […].
Celula avea o lungime de 4 paşi şi lăţime de doi. Un pat, un scaun, un cuier, un dulap, o scuipitoare şi o masă formau mobilierul. […] Aşa mi-a fost intrarea în temniţa din Seghedin în anul mântuirii 1907 ziua întâi din luna februarie”[10].
La Budapesta a fost întemnițat un alt luptător național, pictorul Filip Matei (1853-1940). Pictorul a urmat școala confesională românească la Șemlacu Mare începând cu 1866. A rămas atașat de această zonă a Detei unde a pictat atât înainte de 1918 la bisericile ortodoxe din Banloc, în două rânduri 1869 și 1877, Voiteg (1910), Percosova și capela unită din Ghilad (1913), cât și după Unire la Birda (1925), Gătaia (1926) și Șemlacu Mare (1936). La închisoare Filip Matei l-a învățat pe Aurel Novac un cântec interpretat de acesta la București în 1906: ,, ,,Până când frate ardelene, ̸ Să te lupți tot cu nevoi – ̸ Până când o bănățene, ̸ Râde-or, râde-or ungurii de noi? ̸ … ̸ Frați români scăpați moșia, ̸ Faceți toți piept bărbătesc – ̸ Reîntocmiți iar România ̸ Măriți, măriți neamul românesc. ̸ … ̸ S-arătăm în lumea toată ̸ Că românul n-o pierit ̸ El în vorbă și în faptă ̸ Este, este vrednic de trăit. ̸ Că nici timpurile grele, ̸ Nici maghiarul cel păgân – ̸ N-a curmat zilele mele, ̸ Căci am, căci am fost și sunt român!”[11].
Filip Matei a reprezentat Astra din Bocșa la Marea Unire din Alba Iulia. La reîntoarcere acasă a adus cu sine poezia 1 Decembrie 1918: ,, ,,…De la Tisa pân՚ la Nistru ̸ Una este glasul nostru ̸ O frenetică strigare ̸ Ura, România Mare! ̸ Mureș, Mureș apă lină ̸ Nu mai curgi tu՚n țară străină ̸ Că izvorul tău răsare ̸ Azi în România Mare! ̸ Și te-ntorci la Seghedin ̸ Loc de՚amar și de suspin ̸ Ș՚apoi pleci îngândurat ̸ Cu apa Tisei amestecat ̸ Și cu Dunărea bătrână ̸ Vă luați cu toții de mână ̸ Pân՚la Marea Neagră leagă ̸ Dorule, aleargă, aleargă! ̸ Și cu apa Nistrului ̸ Faceți semn hotarului ̸ Unei țări mândre sub soare ̸ Ura, România Mare!”[12].
Un mijloc de luptă pentru Unire l-a reprezentat cultura. Presa și cântecul au însoțit și îmbărbătat pe români în cadrul mișcării naționale. Reuniuni de Cântări și Citire au ființat în aproape toate satele bănățene.
Corurile de plugari din Cebza și Ciacova, în 1882-1885 au organizat mai multe concerte apreciate în ,,Luminătoriul”. Corurile au cântat ,,Steaua României” și ,,Cântecul gintei române”[13].
În sprijinul românilor au activat periodicele ,,Luminăroriul” din Timișoara (1880-1894) și ,,Drapelul” din Lugoj (1901-1920). Un rol deosebit în lupta pentru Unire l-a reprezentat Asociațiunea transilvană pentru literatura română și cultura poporului român (ASTRA). Despărțământul Vârșeț (1900-1918) a cuprins și localitățile Deta, Berecuța, Birda, Gătaia, Sîngeorge, Șemlacu Mre, Șemlacu Mic, Percosova, Butin, Sculea și Banloc. În anii următori adunări generale au avut loc la Deta și Gătaia.
Adunarea generală de la Gătaia din 8 octombrie 1911 l-a ales pe Traian Oprea în fruntea Despărțământului. Din comitetul cercual au făcut parte preotul Gheorghe Suciu. Adunarea s-a bucurat de o participare numeroasă, alături de localnici au venit să asculte mesajul Asociațiunii și sătenii din localitățile învecinate: ,,Clopodia, Ferendia, Șemlacu Mare, Percosova și Gherteniș. În 1913 Despărțământul a avut o bibliotecă poporală în fiecare din cele 24 de agenturi: Gătaia cu 88 volume, Șemlacu Mare cu 60 de volume, Percosova cu 60 de volume[14].
   În cadrul Astrei se țineau conferințe, unele cu teme practice cum au fost cele ale lui Patrichie Rămneanțu, ,,Problemele Asociațiunii. Despre asigurări” la Șemlacu Mare în fața a 60 de participanți și la Gătaia, aceeași conferință la 120 de oameni. Popularizarea literaturii române a fost realizată de Mihail Gașpar: ,, La Lugoj era adesea invitatul seratelor literare ale tineretului, ţinute în unele luni ale anului, săptămânal sau din două în două săptămâni, conferinţele sale alternînd cu cele ale lui Valeriu Branişte. Într-o sâmbătă din luna decembrie a anului 1909, Gaşpar a vorbit tineretului despre poetul Bucovinei, G. Rotică Rotariu. Conferenţiarul a început cu o introducere consacrată curentului poporanist, pentru ca apoi să zăbovească mai mult în literatura română din Bucovina, cu referire specială la G. Rotică Rotariu. Citările din versurile autorului, ne informează o cronică a timpului, au impresionat adânc publicul asistent, versurile fiind de o duioşie ,,fascinătoare”. Următoarea serată literară, acelaşi conferenţiar a dedicat-o piesei lui Delavrancea, Apus de Soare, care tocmai atunci se juca cu mult succes pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Oratorul, înzestrat cu deosebit dar al descrierii, a vorbit uşor, plăcut şi precis. Piesa a fost analizată amănunţit, aproape scenă cu scenă, oferindu-i-se astfel publicului prilejul să-şi formeze o imagine cuprinzătoare asupra ei”[15].
Fie că au sprijinit în campanile electorale pe candidații români, fie că au publicat, citit sau interpretat texte care amitesc de originea comună a românilor sau uneori fără vreun motiv, clerici și credincioși, intelectuali și țărani au fost întemnițați, unii chiar deportați de autoritățile austro-unagare. În rândul celor întemnițați amintim câțiva:
1. Preotul Liviu Radu din Macedonia a fost denunțat de notarul Müller, ca fiind un element indezirabil naționalist, a fost deferit instanței, târât prin tribunal, maltratat cu cruzime încât moare înainte de pronunțarea sentinței[16].
2. Țăranul Filip Șoșdean din Obad. A fost condamnat de tribunalul militar din Timișoara la 6 luni de închisoare pentru că a pronunțat în public că aici va fi ,,România”[17].
3. Preotul Ioan Mitar din Opatița a fost arestat în 1914 după izbucnirea războiului pentru ținuta sa românească, dar a fost eliberat neputându-se dovedi nimic împotriva lui[18].
4. Preotul Aurel Maghețiu din Toager a fost denunțat de notarul Feszling pentru ,,intenționată trădare de patrie, în urma căreia, după achitarea din partea Tribunalului, Curia regală l-a condamnat la 4 ani de temniță; din această pedeapsă a făcut 2 ani și 2 luni în temnițele din Seghedin și cea din Vaț[19].
Au fost și români deportați de autoritățile austro-ungare în lagăre: Țăranul Ioan Gădeanu din Cebza, Trifu Jivoin din Obad internat la Șopron, acuzat de spionaj în favoarea României. Din Gătaia a suferit învățătorul confesional Dumitru Bulgea iar din Jebel avocatul Vichentie Pop și comercianții Iovan Șuboni și Nicolae Iacobescu. Învățătorul Andrei Mureșan din Pădureni, preotul Iuliu Nedici, învățătorul Pavel Maroeviciu, țăranii Nicolae Crai, Vasile Opriș, Iosif Mărgan, Trifu Jula din Percosova, țăranul Patrichie Miloș din Șemlacu Mare și proprietarul Gligor Chindea au avut aceeași soartă[20].
În cadrul deportaților o figură distinctă a fost cea a preotului martir Atanasie Conciatu ucis de armata austro-ungară în 4 noiembrie 1918. Preotul Conciatu s-a născut la 27 ianuarie 1885 în Tolvădia (azi Livezile). A urmat Preparandia la Arad și teologia la Caransebeș. A funcționat ca învățător la Tolvădia și Percosova apoi preot la Banloc (1916-1918). În anul 1916  a fost condamnat și internat la Wiperd, comitatul Sopron. În toamna anului 1918 notarul din Denta, Ungér Pál, a adunat populația comunei spre a o convinge să semneze o declarație prin care să ceară rămânerea sub ocupație mghiară. Preotul Atanasie Conciatu, reîntors la Denta, a determinat hotărârea unanimă a românilor, care au respins cu fermitate alternativa propusă de notar. Din mijlocul mulțimii adunate în fața primăriei s-a auzit glasul preotului ortodox român care scanda: ,,Trăiască România Mare”, pân-la Tisa-i România!”. Preotul A. Conciatu i-a organizat pe români într-o formă primară de ,,gardă națională” care a preluat conducerea comunei, înlăturând administrația maghiară locală. Masele răzvrătite au pătruns în postul de jandarmi, au preluat puștile, au ocupat primăria, de unde au scos registrele impozitelor și alte documente și le-au dat foc. Seara țăranii au pătruns în moara din localitate, unde au împărțit făina și grânele depozitate. Notarul maghiar a fugit din localitate. În ziua de 5 noiembrie s-a apropiat de Denta un tren cu două detașamente de soldați unguri comandate de trei ofițeri[21]. Pe treptele Primăriei au fost uciși noaptea preotul Conciaru și patru țărani: Ștefan Avram, Nicolae Șoșdean, Simion Trifu și Antonie Jurca[22]. Acestora le-au urmat alți 7 răzvrătiți uciși în zilele ce au venit.
   Unii luptători pentru cauza națională au fost puși sub pază politică cu domiciliu forțat: țăranul Ioan Uzun din Ciacova, preoții Petru Olde și Virgil Pop (Clopodia), Gheorghe Pascu (Gherman), Dimitrie Țieranu, dr. Ioan Roșiu (Ghilad), Vasile Trebențiu (Petroman), avocatul dr. Ioan Demian, funcționarul Mita Minda (Deta), învățătorul Petru Arnăutu, țăranul Dănilă Creguț (Pădureni) și țăranii Petru Șuța și Constantin Ivașcu din Percosova[23].
La începutul lunii octombrie 1918, Comitetul executiv al Partidului Național Român s-a reunit sub președenția lui Teodor Mihali la Oradea. Din partea Banatului a fost prezent protopopul dr. George Popovici al Lugojului. Acum s-a redactat și votat varianta finală a unei declarații prin care românii transilvăneni și bănățeni au cerut dreptul de autodeterminare negând reprezentarea de către Guvernul maghiar. Delclarația a fost citită în parlamentul maghiar în ședința din 18 octombrie 1918 de către Alexandru Vaida-Voievod[24]. Al doilea pas l-a constituit Consiliul Național Central din Arad care a propus înființarea în orașe și sate a Consiliilor Naționale și a Gărzilor Naționale pentru apărarea localităților.
În 31 octombrie 1918 a fost ucis contele István Tisza iar Ungaria s-a declarat Republică. La Timișoara avocatul dr. Otto Roth a proclamat Republica bănățeană, care mai apoi să fie atașată Ungariei. Fruntașii români conduși de Dr. Aurel Cosma au alcătuit Consiliul Militar Central care s-a solidarizat cu Consiliul Național Român de la Arad.
            Urmând propunerii venite de la Arad și în localitățile din zona Deta au luat naștere Consilii Naționale care au administrat comunele și Gărzi Naționale cu specificul fiecărei localități.
            Până la 7 noiembrie 1918, după aprecierea lui Valeriu Braniște au fost instaurate Consilii Naționale românești în 40 de localități mai însemnate[25]. Consiliul Național Român de la Banloc a luat naștere în noiembrie 1918 cu vărsare de sânge. Mulțimea pașnică a fost atacată de un grup de jandarmi maghiari care au ucis trei oameni și au rănit pe alții. Între președinții acestor Consilii și comandanți ai Gărzilor sunt menționați preotul Gheorghe Pascu din Gherman și învățătorul Alexandru Țieranu din Voiteg. S-au format gărzi mixte româno-sârbă în Ciacova, româno-germano-slovacă în Clopodia și româno-maghiară la Gătaia[26].
           

Atmosfera a fost una de sărbătoare națională cu adunări populare, în școli sau cel mai adesea sub cerul liber, cu participarea a sute și chiar mii de oameni din multe localități. Drapelele tricolore românești arborate pe clădirile publice sau purtate de mulțimile entuziaste pe străzile satelor, înlăturarea emblemelor și inscripțiilor maghiare de la instituții, intonarea imnului național, depunerea jurământului de credință față de Consiliul Național Român Central, confereau solemnităților o semnificație aparte. În ziua alegerilor deputaților pentru Alba Iulia prezența a fost nemaiîntâlnită. Președintele adunării electorale din Gătaia sublinează faptul că ,,s-au prezentat un număr însemnat de alegători și popor mult” din comunele Sculea, Birda, Șoșdea, Berecuța, Cerna etc[27].
            Fiecare astfel de adunare electorală a eliberat un ,,Credențional” care  asigură deputatului ales posibilitatea de a participa la Alba Iulia. În adunarea de la Gătaia s-a emis următirul act de confirmare:
,,Credențional
După ce Marele Sfat al Națiunii Române din Ungaria și Transilvania a convocat Adunarea Națională a națiunii române din Ungaria și Transilvania la Alba Iulia pe ziua de 18 noiembrie (1 decembrie) 1918 și a ordonat, ca la Adunarea Națională să ia parte câte 5 delegați ai cercurilor locuite de români, poporul și alegătorii români ai cercului Rittberg – comitatul Timiș - s-au adunat în comuna Gătaia în ziua de 15 ̸ 28 noiembrie 1918 și au ales de reprezentanți (delegați) ai săi pe: Dr. Nicolae Popovici, paroh în Gătaia, Damaschin Marian, profesor în Deta, Ioan Mițariu, paroh în Opatița, Ioan Ciucurel, econom în Șoșdea și Pamfilie Jurcovici, econom în Gherteniș.
Deci numiții sunt poftiți și împuterniciți a reprezenta cercul acesta la Adunarea Națională, ce se va ținea la Alba Iulia în 18 noiembrie v[echi], 1 dec[embrie] n[ou] a. c. pentru care scop acest credențional s-a compus în cinci exemplare, dintre care cel prezent se predă dlui delegat Damaschin Marian, profesor în Deta.

Gătaia, la 15 ̸ 28 noiembrie 1918

Dr. Nicolae Popovici,
președintele cercului electoral

Petru Bohariu,                                                                          Petru Bohariu,
bărbat de încredere din Șoșdea                                                       notarul actului electoral

               Zaharie George,                                                                   Ioan Mărgineanțu,
            Augustin Nedilțiu,                                                                       Iosif Petruți,
bărbați de încredere din Berecuța                                             bărbați de încredere din Birda
                                                                                                                    C. Baia,
                                                                                      bărbat de încredere din Șemlacu Mare[28].


Din zona Deta au fost aleși deputați cu Credențional: Alexandru Crâsta, Laurean Crâsta, Gheorghe Treta (Cebza), Augustin Ghilezan (Ciacova), Damaschin Marian (Deta), George Nicolescu, Nicolae Pescariu și Ioan Roșiu (Ghilad), Trifon Cocora (Partoș), Mihail Jivanca (Petroman), Avram Ciocoiu (Vucova), Alexandru Țieran (Voiteg). Alături de acești deputați au participat fără Credențional mai mulți români: Zaharia Gheorghe și Augustin Nefițiu (Berecuța), Ioan Mărgineanu și George Ciorba din Birda. Părintele Mărgineanțu l-a avut pe fiul său, preotul Tiberiu Mărgineanțu de la Cercul Timișoara III la Alba Iulia, George Zaharie (Mănăstire), Iuliu Coste, Patrichie Crișciu, Constantin Diminescu, Plotogel Enciulescu, Ion Gruiescu, Mihail Jivanca, Iuliu Luchici, Virgil Lugojan, Nicolae Miclăescu (Ciacova), Vasile Stoica (Denta), Pavel Rămneanțu (Ferendia), Nicolae Crăciunescu, Ion Mustețiu (Folea), Nicolae Iacobescu (Jebel), Ioan Coșariu (Tolvădia), Aurel Miloș (Macedonia), Cornel Popescu (Opatița), Petru Bojin (Pădureni), Iova Drăgălina, Ștefan Popoviciu, Iosif Minda, Petru Blăglina (Petroman), Ilie Broșteanu (Sculea), Simion Popovici (Șipet), Ioan Iacob, Dănilă Bosică (Tolvădia), Alexandru Marta, Nicolae Popovici din Voiteg[29].
La Alba Iulia a fost prezent și fiul Gătăii, Mihail Gașpar, protopop în Bocșa Montană.
Armata sârbă ocupă în 15 noiembrie Timișoara și până în 1919 Serbia administrează militar Banatul. Unele localități din zonă, spre exemplu Gaiu Mic au fost pur și simplu blocate de trupe sârbești pentru a zădărnici plecarea spre Alba Iulia. Au fost arestate diverse delegații: cea a Ciacovei în Gara din Timișoara, cea a Tolvădiei și Petromanului nu au mai ajuns la Alba Iulia[30].
Între cei 212 de membrii ai Marelui Sfat Național Român a fost și preotul dr. Ioan Roșiu din Ghilad.
La 3 august 1919 armata română a intrat în Timișoara și a pus începutul administrației românești. Acum a luat naștere județul Timiș-Torontal cu 11 plăși. Pentru zona Deta amintim: Buziaș, Ciacova, Deta și Gătaia la care au fost arondate satele din zonă.
Comunitatea sătească din Banat așezată la strașina bisericii a găsit în preot și învățător luptători pentru cauza națională. Au fost animați în lupta politică și culturală tocmai de siguranța dată de așezarea lor din vremuri bătrâne în acest ținut dintre Dunăre și Mureș. Chiar persecutați ei au mers până la ultimul act al Unirii rămânând fideli Consiliului Național Român Central. Zona cercetată a dat două personalități în lupta națională: protopopul și scriitorul Mihail Gașpar și preotul martir Atanasie Conciatu. Și cu acest prilej bănățenii s-au dovedit dechizători de drum în lupta pentru libertate și unitate națională. Începute în Banat, mișcările se răspândesc cu repeziciune în toată Transilvania[31].
  




[1] Mihail Gașpar, Dʼale vieții, vol. I, Ediție critică, studiu introductiv, tabel cronologic și note de Valentin Bugariu, Editura Eubeea, Timișoara, 2008, p. 35.
[2] Costion Nicolescu, Elemente de teologie țărănească, Editura Vremea XXI, București, 2005, p. 30.
[3] Nicolae Popovici, ,,Îndemnuri din trecut pentru zilele de astăzi”, în ,,Biserica și Școala”, nr. 20 / 1924. p. 3.
[4] Valentin Bugariu, Gătaia. Monografie, Editura Sitech, Craiova, 2018, p. 63.
[5] Ioan Munteanu, Mișcarea națională din Banat (1881-1918), Editura Antib, Timișoara, 1994, p. 170-171. (Se va prescurta în continuare Mișcarea națională…).
[6] Ioan Sălvan, Parohia Folea. Istorie și artă bisericească (manuscris), 2018, p. 9.
[7] Ioan Munteanu, Mișcarea națională…, p. 178.
[8] Ioan Munteanu, op. cit., p. 178.
[9] Valentin Bugariu, Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic, Editura Eurostampa, Timișoara, 2007, p. 83-84. (Se va prescurta în continuare Protopopul Mihail Gașpar…).
[10] Mihail Gaşpar, ,,Cum am intrat în temniţă. Amintiri din viaţa de gazetar”, în ,,Răsunetul”, nr. 5/1918, p. 3;  Cf şi Vasile Râmneanţu, Lucian Ciucurel, Istoricul gazetei ,,Cuvântul Satelor" (scris de Ion Ciucurel), Editura Mirton, Timişoara, 2005, p. 40.
[11] Valentin Bugariu, Pictorul Filip Matei. Întregiri biografice și artistice, Editura Tiparnița, Arad, 2017, p. 15-16. (Se va prescurta în continare Pictorul Filip Matei...).
[12] Valentin Bugariu, Pictorul Filip Matei…, p. 17-18.
[13] Ioan Mureșan, Istoriografia românească din Banat și realizarea unității politico-statale (1790-1918), Editura Excelsior Art, Timișoara, 2007, p. 110.
[14] Dumitru Tomoni, Societate, cultură și politică ,,Astra” în Banat (1896-1948), Editura Învierea, Timișoara, 2009, p. 176; 179; 183. (Se va prescurta în continuare Societate, cultură și politică ,,Astra”…).
[15] Dumitru Tomoni, Societate, cultură și politică ,,Astra”…, p. 185-186; Valentin Bugariu, Protopopul Mihail Gașpar…, p. 88-89.
[16] Ioan Traia, Cornel Bercea, Viorel Jiva, Macedonia. Un sat cu nume și oameni de renume, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2006, p. 60.
[17] Ioan Traia, Ioan Doț, Teofil Gh. Subu, Contribuții la Monografia localității Obad. Județul Timiș, Editura Eurostampa, Timișoara, 2012, p. 60.
[18] Dan N. Buruleanu, Ioan Traia, Deta. Album monografic, Editura Solness, Timișoara, 2012, p. 61.
[19] Victor Aga, Galeria de biografii ilustrate din Banat și Crișana, Tipografia Mückstein, Sânnicolau Mare, 1934, p. 124.
[20] Ioan Munteanu, Vasile Mircea Zaberca, Mariana Sârbu, Banatul și Marea Unire 1918, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1992, p. 81-83. (Se va prescurta în continuare Banatul și Marea Unire…).
[21] Cornel Vițan, Monografia comunei Livezile, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 189.
[22] Vasile Tcaciuc, Voitegul pășind prin istorie, Editura Eurostampa, Timișoara, 2011, p. 103
[23] Ioan Munteanu, Vasile Mircea Zaberca, Mariana Sârbu, Banatul și Marea Unire…, p. 84-85.
[24] Daniel Alic, Biserica românească din Banat și Marea Unire, Editura Partoș, Timișoara, 2018, p. 5.
[25] Ioan Munteanu, Vasile Mircea Zaberca, Mariana Sârbu, Banatul și Marea Unire…, p. 38
[26] Ioan Munteanu, Vasile Mircea Zaberca, Mariana Sârbu, Banatul și Marea Unire…, p. 47; 53-55.
[27] Ioan Munteanu, Vasile Mircea Zaberca, Mariana Sârbu, op. cit., p. 45; 63.
[28] Ibidem, p. 126.
[29] Ibid., p. 144-145; 147-148; 150; 152; 154-155; 157; Bogdan Enășel, Monografia comunei Birda, Editura Excelsior Art, Timișpara, 2008, p. 26; Dan N. Buruleanu, Ioan Traia, Deta. Album monografic, Editura Solnees, Timișoara, 2012, p. 61; Cornel Vițan, Monografia comunei Livezile, p. 80; Aurel Cosma, ,,Biserica Ortodoxă Română din Banat și Unirea de la Alba Iulia”, în vol. Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire, vol. I, Editura Basilica, București, 2018, p. 68.
[30] Ioan Munteanu, Mișcarea națională…, p. 254-255; Cornel Vițan, Monografia comunei Livezile, p. 80; Ioan Traia, Viorel Jiva, Cornel Bercea, Petroman, adevărat sat bănățean, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2008, p. 52.
[31] Ștefan Pascu, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Intreprinderea Poligrafică Cluj, Cluj-Napoca, 1968, p. 347.