Taina Sfântului Maslu în parohia Pădureni

   În Duminica a 24-a după Rusalii, a fost oficiată Taina Sfântului Maslu, în biserica cu hramul ,,Sfântul Ioan Botezătorul”, din parohia Pădureni, protopopiatul Deta.

   Cu acest prilej au slujit P. On. Părinte Ciprian Boșca, protopopul Detei și P. C. Părinți Valentin Bugariu (parohia Birda), Zoran Milovanov (parohia Berecuța), Emanuel Popescu (parohia Ciacova), Călin Negrea (parohia Gătaia), Ionuț Mania (parohia Liebling), Adrian Cohuț (parohia Percosova), Ștefan Mareniuc (parohia Stamora Română) și Sebastian Andrei Petrescu, parohul locului.

  Cuvântul de învățătură pe marginea pericopei evanghelice duminicale (Luca 8, 41-56) a fost susținut de Părintele Protopop. În cuprinsul acestuia, vorbitorul s-a oprit la câteva aspecte în tălmăcirea pericopei și la semnificația duhovnicească a morții și a învierii prin credință, temelia vieții creștine.

  S-au împărtășit de bucuria comuniunii, a rugăciunii și eleoungerii mai mulți credincioși din comunitatea euharistică locală, precum și de la parohiile învecinate.

Cult și cultură pe urmele a doi cărturari români (II)

 

   La sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, îl vom evoca pe domnitorul și cărturarul român Dimitrie Cantemir de la a cărei naștere s-au împlinit 350 de ani (26 octombrie 1673) și 300 de ani de la trecerea la cele veșnice (21 august 1723). Dincolo de același nume purtat, două războaie ruso-turce ni l-au adus la București pe Sfântul Dimitrie cel Nou (1768-1774) și l-au trimis în exil pe Dimitrie Cantemir (1711).

     Dimitrie Cantemir cel mai mare umanist din perioada feudală a literaturii române[1] s-a născut în satul Silișteni, de pe malul Elanului, în ținutul Fălciului, sat astăzi dispărut într-o familie modestă. Tatăl său, Constantin, a fost mercenar în armata poloneză a craiului Jan Cazimir, ceauș spătăresc în Țara Românească, iscoadă a otomanilor către Camenița și apoi domnitor al Țării Moldovei (1685-1693). Mama, Ana Bantăș a avut cu soțul ei, Constantin, doi fii, pe Antioh și Dimitrie. Constantin a fost un apropiat al domnitorului muntean Șerban Cantacuzino care l-a sprijinit în obținerea tronului.

         Deși de condiție modestă (nu știa carte), Constantin l-a trimis la școală pe fiul Dimitrie, mai întâi pe lângă preotul Ieremia Cacavelas, originar din Creta, unde a deprins limbile greacă, latină și italiană și teologia ortodoxă. Ajuns la Constantinopol în anul tipăririi Bibliei de la București (1688) a cunoscut Marea Școală a Patriarhiei Ecumenice. Aici, Cantemir a luat cunoștință și de cultura arabo-turcească, intrând în legături cu învățați turci și deprinzând limbile: turcă, persană și arabă. Cunoaște în felul acesta: istoria, teologia și folclorul mahomedan despre care va scrie mai târziu. Le cunoaște obiceiurile, datinile, credința și scrie în lucrarea Sistema religiei mahomedane, în care apar elemente din creația artistică, școală, filosofia, medicina și dreptul[2].

        În 1693 boierii Țării l-au ales pe Dimitrie Cantemir domnitor pentru trei săptămâni (martie-aprilie 1693). În jurul anului 1700, Cantemir a revenit în Moldova unde s-a căsătorit cu Casandra, fiica lui Șerban Cantacuzino. După 10 ani, la 14 noiembrie 1710, Dimitrie Cantemir a ajuns domn al Moldovei, domnind până la 16 iulie 1711, când în urma luptei de la Stănilești a trebuit să ia calea exilului în Rusia. Țarul Petru cel Mare i-a dăruit o curte la Moscova și o alta la Harkov, unde s-a și stabilit. În scurt timp a devenit sfătuitor al țarului, traducător, iar pentru lucrarea Descrierea Moldovei a devenit membru al Academiei de Științe din Berlin.

   Dimitrie Cantemir a trecut la cele veșnice  la moșia sa, Dimitrovska de lângă Moscova unde a și fost prohodit în curtea bisericii ,,Sfinții Constantin și Elena”, ctitoria sa. În anul 1935, osemintele domnitorului și cărturarului moldovean au fost așezate la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași.

   Opera lui Cantemir e bogată. Vom nota cărțile lui teologice cele mai importante: Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea, sau giudețul sufletului cu trupul (1698), Imaginea cu neputință de zugrăvit a științei sacre (1700); Loca obscura in Catechisi (1720); Sistemul sau Întocmirea religiei mahomedane (1722) și capitole dedicate Bisericii din Descrierea Moldovei[3].

   Cercetătorii operei cantemiresciene au vorbit despre Ortodoxia prezentă prin învățăturile teologice, fundamentate biblic și patristic. Credința într-un Creator și Providență dumnezeiască.

     Încă de la începutul carierei sale de scriitor, el va dezvolta pe larg ideea biblică și patristică potrivit căreia omul-microcosmos, e liber să se supună rânduielilor din macrocosmos: ,,Cunoscând cele adevărate alegem cele bune, scrie el, căci are putința de a alege în chip desăvârșit liber (Divanul III, 1).

      Ortodoxia, într-un sens larg, este sinonimă cu libertatea pentru Cantemir; această parte a Bisericii creștine poate fi concepută ca un templu al libertății integrale a credincioșilor, iar apărarea Ortodoxiei poate echivala cu ,,apărarea ființei noastre naționale” precum s-a spus[4].

      În cadrul Ortodoxiei sale, Cantemir vorbește de prezența harului lui Dumnezeu, necesar mântuirii, importanța și cinstirea poruncilor, înnoirea credinței prin har și deosebirile interconfesionale între iudei, creștini și mahomedani uniți însă prin legea morală și rugăciunea comună a celor trei religii.

      Prin lupta sa națională realizată prin domnie, diplomație și carte, Dimitrie Cantemir a făcut cunoscut peste hotarele țării lui viețuirea unui popor latin și ortodox, păstrător al credinței Mântuitorului oglindită în datinile și obiceiurile lui.

---

[1] I. D. Lăudat, Dimitrie Cantemir. Viața și opera, Editura Junimea, Iași, 1973, p. 5 (Se va prescurta în continuare Dimitrie Cantemir…).

[2] I. D. Lăudat, Dimitrie Cantemir…, p. 17.

[3] Antonie Plămădeală, Dascăli de cuget și simțire românească, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, p. 242-243.

[4] Nicolae Chițescu, ,,Ortodoxia în opera lui Cantemir”, în ,,Glasul Bisericii”, nr. 9-10 / 1973, p. 1098.

Cult și cultură pe urmele a doi cărturari români (I)

 

La Sărbătoarea Sfântului Mucenic Dimitrie Izvorâtoul de Mir, ne-am propus să evocăm în câteva cuvinte viața și activitatea preotului profesor Dumitru Stăniloae, de la a cărei înveșnicire s-au împlinit pe 5 octombrie, 30 de ani. Într-una din cărțile sale, teologul ortodox a dat o frumoasă definiție a Ortodoxiei, care ,, este ochiul prin care privește românul spre cer și  plin de lumina de acolo, și-l întoarce spre lume, conducându-se după el în atitudinile și pașii săi. Și știm că ea e singurul ochi corect, sănătos” (Reflecții despre spiritualitatatea poporului român, Editura Basilica, București, 2018, p. 257-258). Iată două motive de a ne apropia de personalitatea celui mai mare teolog ortodox al veacului XX.

Părintele Stăniloae a văzut lumina zilei, la 16 noiembrie 1903 în satul Vlădeni, din fostul județ Făgăraș (azi Brașov), în familia țăranilor Irimie și Raveca[1] Stăniloae, binecuvântată de Dumnezeu cu 5 copii.

A făcut școala confesională în satul natal. Apoi a urmat din 1917 cursurile Liceului confesional ,,Andrei Șaguna” din Brașov pe care l-a absolvit în mod exceptional în 1922 prin susținerea Examenului de Bacalaureat. Cu o bursă oferită de Arhiepiscopiei Sibiului, tânărul Dumitru s-a înscris la Facultatea de Teologie din Cernăuți. Cursurile au fost finalizate în 1927 prin susținerea Examenului de Licență cu teza Botezul copiilor sub îndrumarea prof. Vasile Loichiță.

În august 1927, cu o bursă oferită de Arhiepiscopie, a urmat studii la Facultatea de Teologie din Atena. Întors în țară în mai 1928, și-a susținut, la Cernăuți examenele în vederea obținerii doctoratului, iar în toamnă teza intitulată Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile acestuia cu țările românești. Aceasta a apărut în revista ,,Candela”, apoi în volum, cu o prefață iscălită de prof. Vasile Loichiță.

În noiembrie 1928, cu o nouă bursă din partea Arhiepiscopiei a plecat la München, pentru studii de Bizantinologie și Dogmatică. În primăvara anului 1929 a plecat la Berlin, apoi la Paris în vederea unor cercetări privitoare la opera Sf. Grigorie Palama.

La 1 septembrie 1929, la vârsta de 26 ani, a fost numit profesor suplinitor la Academia teologică ,,Andreiana” din Sibiu. Aici a predat Dogmatica (1929-1946), precum și alte discipline: Apologetica, Pastorala, Limba greacă. În 1932 a devenit ,,titular definitiv”, apoi rector al Academiei (1936-1946).

La 1 octombrie 1930, profesorul Dumitru Stăniloae s-a căsătorit cu Maria  Mihu din Șura Mare care i-a dăruit trei copii Dumitru și Maria, gemeni și Lidia. La puțin timp a fost hirotonit diacon (1931) și preot (1932). O reușită a părintelui rector sprijinit de mitropolitul Nicolae Bălan a fost ridicarea Academiei la rang universitar (1943). La Sibiu a fost și redactor al ziarului bisericesc ,,Telegraful român” (1934-1945).

În acești ani și-a început munca de traducător și autor al unor volume teologice pe care le enumerăm selectiv: Ortodoxie și românism (1939); Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și Ortodoxie (1942); Viața și învățătura Sf. Grigorie Palama (1938); Iisus Hristos sau restaurarea omului (1943). Tot în această etapă sibiană, teologul a început traducerea Filocaliei și tipărirea primelor patru volume între 1946 și 1948.

Instaurearea regimului comunist a adus cu sine înlăturarea din funcția de rector al Academiei (1946), apoi din cea de profesor (1948). A plecat cu familia la București unde a fost angajat la Facultatea de Teologie ,,prin chemare” la catedra de Asceză și Mistică.

După 1948 în cadrul Institutului a predat cursul de Dogmatică și Simbolică la cursurile ,,de magisterium” (doctoratul de mai târziu).

Acuzat de ,,uneltire”, părintele Stăniloae a fost arestat în 1958 și a stat în temniță până în 1963.

Niciodată nu s-a plâns nici măcar celor apropiați de suferințele îndurate nici măcar apropiaților însă comportamentul trăda această nedreptate trăită: ,,De câte ori se întorcea acasă, cumpăra pâine. ‹‹Dumitre, nu mai tot aduce pâine››, îi spunea mama. ‹‹Se usucă››. ‹‹Las' să fie››, răspundea. Ani de zile duseseră dorul pâinii. Se hrăniseră cu ‹‹turtoi››, un fel de cocă de mălai, uscată. Când, spre sfârşitul detenţiei, primiseră câte o ceapă crudă, li s-a părut o hrană imperială. ‹‹N-am mâncat niciodată ceva mai bun››, spunea tata, zâmbind”[2].

La reîntoarcere, patriarhul Iustinian i-a oferit un post la Arhiepiscopie în 1963, apoi a fost reîncadrat la Institutul Teologic în toamna anului 1965, dar numai pentru cursurile de doctorat. Aici a funcționat până în 1973 când a fost pensionat pentru limită de vârstă. După această dată a rămas ca profesor consultant pentru doctoranzi.

Din 1976 s-a reluat apariția Filocaliei cu volumul V și până în 1982 a publicat alte 5 volume. Din 1983 a fost membru în comisia de redactare a Colecției ,,Părinți și scriitori bisericești”. A tradus din Sfinții Grigorie de Nyssa, Maxim Mărturisitorul, Atanasie cel Mare și Chiril al Alexandriei.

În 1978 au apărut cele trei volume din Teologia dogmatică ortodoxă, apoi volumul III din Teologia morală ortodoxă, sub titlul Spiritualitatea ortodoxă. La Craiova i-au fost tipărite două cărți: Spiritualitate  și comuniune în Liturghia ortodoxă (1986) și Chipul nemuritor al lui Dumnezeu (1987).

A conferențiat la Universitatea din Freiburg (1968), Oxford (1969), Köln, Tübingen, Bonn, Haidelberg, Paris, Strasbourg. Geneva, Ierusalim (1970); New York, Boston, Detroit, Wahington și Chicago (1982).

A fost distins cu numeroase premii și distincții: ,,doctor honoris causa” al Facultății de Teologie din Tesalonic (1976), al Institutului ,,St. Serge” din Paris (1981), al Facultății de Teologie din Belgrad (1982) și Atena (1991). I s-a atribuit Premiul ,,Dr. Leopold Lukas” al Facultății de teologie evanghelică din Tübingen, ,,Crucea Sf. Augustin de Canterbury” din partea primatului Angliei (1981). În România a fost ales membru corespondent (1990), apoi titular (1992) al Academiei Române.

La Craiova i-a apărut un volum masiv Studii de teologie dogmatică ortodoxă (1991), Reflecții despre spiritualitatatea poporului român (1992), Comentariu la Evanghelia de la Ioan (1993), iar la Sibiu, Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos (1992). La București apar Șapte dimineți cu Părintele Stăniloae (1992), Iisus Hristos și viața lumii (1993) și mai multe volume reeditate.

 

Bibliografie:

 

1.       Abrudan Dumitru, ,,Părintele prof. dr. Dumitru Stăniloae – redactor al ‹‹Telegrafului Român›› (1 iamuarie 1934-13 mai 1945)”, în vol. vol. Prinos de cinstire Preotului Profesor Academician Dumitru Stăniloae (1903-1993), Editura Arhiepiscopiei, Sibiu, 1993:

2.       Păcurariu Mircea, ,, Preotul Profesor și Academician Dumitru Stăniloae. Câteva coordonate biografice”, în vol. Prinos de cinstire Preotului Profesor Academician Dumitru Stăniloae (1903-1993), Editura Arhiepiscopiei, Sibiu, 1993;

3.       Stăniloae Lidia, ,,Lumina faptei din lumina cuvântului”. Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2010.

---

[1] Lidia Stăniloae, ,,Lumina faptei din lumina cuvântului”. Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2010. P. 18 (Se va prescurta în continuare ,,Lumina faptei din lumina cuvântului”…).

[2] Lidia Stăniloae, ,,Lumina faptei din lumina cuvântului”…, p. 301.

Activități religios-educative în ,,Săptămâna altfel” la Sângeorge și Berecuța

 

   În cadrul Săptămânii altfel (23-27 octombrie) au fost planificate două activități în cadrul orelor de Religie la Școlile Primare din Berecuța și Sângeorge, jud. Timiș.

        Astfel pentru preșcolarii și elevii de la Grădinița cu P. N. și Școala din Berecuța, cu sprijinul prof. Ștefania Cercega și prof. Camelia Cazacincu a fost realizată o oră dedicată compozitorului Ciprian Porumbescu, cu prilejul împlinirii a 170 de la naștere (14 octombrie 1853). Cu prilejul prezentării vieții și operei muzicale a lui Ciprian Porumbescu, preșcolarii și școlarii au putut vedea fotografii de epocă, au audiat două piese muzicale, una religioasă, ,,Tatăl nostru” și a doua profană ,,Balada pentru vioară și pian”. Au fost prezentate secvențe din filmul artistic ,,Ciprian Porumbescu” (1973).

    Elevii Școlii din Berecuța îndrumați de prof. Camelia Cazacincu au realizat o planșă tematică dedicată compozitorului român.

         La Școala Primară din Birda a fost susținută o cateheză dedicată lui Dimitrie Cantemir cu prilejul împlinirii a 350 de ani de la naștere (26 octombrie 1673) care a fost înfăptuită cu ajutorul videoproiectorului. Astfel, preșcolarii și elevii de la Grădinița cu P. N. și Școala din Sângeorge, prin implicarea prof. Maria Miron și prof. Daiana Curea au fost prezenți pentru această activitate. Copiii au putut vedea fotografii, desen din epocă, cărți ale lui Dimitrie Cantemir și chiar un fragment din filmul artistic ,,Cantemir” (1974).

        Pentru fixarea cunoștințelor a fost realizată o planșă în care copiii au putut observa etapele acestei ore.

       Cele două activități au fost înfăptuite pentru a evidenția rolul ,,Anului cultural Dimitrie Cantemir și Ciprian Porumbescu” pentru comunitatea școlară.

Prof. Gheorghe Rancu Bodrog (1946-2023)

 

   O veste tristă s-a abătut prin intermediul internetului în sufletele noastre. În după-amiaza zilei de 19 brumărel, profesorul, scriitorul și gazetarul Gheorghe Rancu Bodrog a plecat din această lume în veșnicie.

     Calitățile morale și intelectuale ale dascălului Gheorghe Rancu ne-au apropiat, iar în jurul omului și al satului său de o viață, Șopotu Vechi, jud. Caraș-Severin ne-am adunat la fiecare sunet de clopoțel din recreațiile vieții, spre a participa la lucrările unor simpozioane, lansări de carte, inaugurarea unor instituții culturale, cum a fost cea din urmă cu două săptămâni: Muzeul Presei Rurale din Banat, care va funcționa în satul Șopotu Vechi.

       Profesorul și publicistul Gheorghe Rancu a văzut lumina zilei la 2 aprilie 1946 în satul Bodrogul Vechi din județul Arad. În amintirea satului natal, al părinților și a casei părintești, a luat supranumele de Bodrog. În cristenița Botezului, copilul a primit un nume nobil pentru lumea satului românesc, Gheorghe. Dincolo de semnificația primară a cuvântului: ,,agricultor”, ,,lucrător al pământului”, Gheorghe este în cultura tradițională un personaj deosebit, cel care poartă la brâu cheile care închid iarna și deschid vara (23 aprilie).

        A urmat cursurile școlilor din Zădăreni și Pecica, jud. Arad, apoi cursurile Institutului Pedagogic din Arad, pe care le absolvă în 1966 devenind învățător, răspândind vreme de 40 de ani lumina cărții elevilor din satele Văii Almăjului. La deplina maturitate, Gheorghe Rancu a absolvit Facultatea de Socio-Psiho-Pedagogie a Universității ,,Hercules” din Băile Herculane (2001), unde a fost și director cu probleme de învățământ a Universității (1994-2004), apoi metodist în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Caraș-Severin, din 1998 până la pensionare.

      În toamna vieții, lumina cărții răspândită în băncile școlarilor, a continuat-o prin activitatea culturală. Prof. Gheorghe Rancu a inițiat în propria locuință o valoroasă Colecție muzeală, unică în felul ei în lumea satului bănățean, a temeluit o bogată bibliotecă personală, a condus destinele Asociației Culturale ,,BanatCult”, Almăj și pe cele ale revistei lunare ,,Almăjul” (1995-2023).

          Prof. Rancu este autorul unor temeinice cărți cum sunt: Istoria bisericilor ortodoxe din Almăj, în două ediții (2007; 2018), Din Panteonul bănățean (2018), mai multe volume îngrijite și colaborator în altele.

        Pentru meritele didactice și culturale, Prof. Gheorghe Rancu a fost răsplătit cu numeroase distincții și premii. Selectiv amintim câteva: ,,Medalia pentru învățământ, clasa I” din partea Președintelui României (2004); ,,Premiul Cultural de Excelență” al Fundației ,,Niște Țărani” (2006); ,,Premiul Satului Bănățean” al Societății ,,Tibiscus” din Uzdin (2010) și ,,Premiul Astra Arădeană” (2023).

       De la întemeierea Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat (2008) a fost membru și apoi a fost ales vicepreședintele Asociației, participând activ la întâlnirile publiciștilor.

       Prof. Gheorghe Rancu a fost un apropiat al parohiei Birda, al revistei de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul”. În cadrul Forumului Publiciștilor bănățeni desfășurat în 31 august 2019 și-a lansat a doua ediție a cărții Istoria bisericilor ortodoxe din Almăj (https://parohiaortodoxabirda.blogspot.com/2019/08/o-carte-remarcabila-istoria-bisericilor.html). Volumele și numerele din revista ,,Almăjul” se găsesc în fondul de carte al bibliotecilor parohială și comunală din localitatea Birda

      În anul Centenarului Unirii (2018) a fost organizată prin bunăvoința prof. Gh. Rancu în biserica din Birda o expoziție cu obiecte din Primul Război Mondial care au aparținut țăranilor și militarilor bănățeni.

   Bunul Dumnezeu să-i răsplătească bunătatea, omenia, înțelegerea, iar contribuțiile didactice și cărturărești ne vor rămâne ca o urmă a trecerii prin timp. Peste ani, o nouă generație din Șopotu Vechi, din satul bănățean își vor aminti de ,,Domnul Rancu”, așa cum un scriitor român a scris de ,,Domnul Trandafir”.

    Hristos a înviat!  

În curând...

 

Lucrări de consolidare la capela mortuară din Birda

 

   În vara anului 2023 s-au realizat mai multe lucrări la capela mortuară din cimitirul din comuna Birda. S-au efectuat lucrări de consolidare în exterior și interior, montat gresie în interior, lucrări de zugrăveală în exterior, precum și confecționarea unui foișor în două ape, necesar oficierii slujbelor bisericești din cimitir.

     Mulțumiri tuturor care au sprijinit această lucrare prin donația de materiale, dar și prin manopera executată.

,,Glasul Voislovei”, nr. 29 / 2023

 

De curând a apărut un nou număr al revistei ,,Glasul Voislovei”. Editată de către ec. Petru Opruț, publicația oferă în 12 pagini, un cuprins bogat și diversificat. Am reținut ,,Editorialul”, iscălit de către Ghiță Blejușcă, ,,Drumuri de spice, ediția a XXX-a”, o cronică a Festivalului internațional cu același nume, inițiat și condus de poetul Vasile Barbu, președintele Societății Literar-Artistice ,,Tibiscus” din Uzdin, Voivodina, Serbia. Același autor realizează o pagină aniversară dedicată jurnalistului Iancu Murărescu din Sărcia, Serbia, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de viață.

Părintele dr. Ionel Popescu, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Timișoarei semnează articolul-semnal ,,Minivacanță sau sfântă sărbătoare” (p. 3-4), iar preotul Romulus Frîncu, două materiale cu referire la spațiul în care se difuzează revista: medalionul închinat preotului Nicolae Velovan (1820-1903) și ,,Legende din Țara Gugulanilor”. Tot un medalion este realizat de prof. univ. dr. Constantin Falcă, ,,Gheorghe Goian”.

În sumarul revistei, cititorii se mai pot întâlni cu poezie creată de Mirela Cocheci și sport, cu un articol iscălit de Petru Opruț și dedicat fotbalistului voislovean, Radu Opruț.

Felicitări echipei redacționale și colaboratorilor pentru acest nou număr deosebit de interesant prin abordare și diversificarea domeniilor.

Taina Sfântului Maslu în parohia Percosova

 

În Duminica a 21-a după Rusalii, a fost oficiată Taina Sfântului Maslu, de obște în biserica cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”, din parohia Percosova, protopopiatul Deta.

Cu acest prilej au slujit P. On. Părinte Ciprian Boșca, protopopul Detei și P. C. Părinți Florin Groza (parohia Jebel), Călin Negrea (parohia Gătaia), Sebastian Andrei Petrescu (parohia Pădureni) și Adrian Cohuț, parohul locului.

Cuvântul de învățătură a fost susținut de către Preaonoratul Părinte Protopop, care a vorbit despre semnificația Tainei Sfântului Maslu pornind de la textul pericopei evanghelice duminicale (Luca 8, 8-15).

S-au împărtășit de bucuria comuniunii, rugăciunii și eleoungerii mai mulți credincioși din parohie și din filia Butin.

,,Foaia Săcoșană”, nr. 49 / 2023

 

   De curând, a apărut un nou număr al revistei ,,Foaia Săcoșană”, publicația satului Sacoșu Mare, din județul Timiș.

    Cuprinsul bogat și diversificat oferă cititorilor contribuții care au aplicabilitate la viața satului de astăzi. Am reținut o pagină de sinaxar: ,,Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” iscălită de prof. Gheorghe Lungu (p. 2), un interviu realizat de ziaristul Nicolae Toma cu preotul Răzvan Marinescu, parohul bisericii locale (p. 5-6), un studiu semnat de Alina Maria Cheiaua, ,,Gheorghe Lungu, poet al satului natal (I)”, p. 4. În ultima pagină a publicației este prezentată cartea Spații sacre a regretatului prof. Gheorghe Luchescu în rubrica ,,Semnal editorial”.

   Felicitări autorilor pentru acest nou număr care ne deschide o nouă fereastră spre bogăția spirituală a satului bănățean de ieri și de azi. 

Conferința istoricilor bănățeni la Șopotu Vechi, jud. Caraș-Severin

 

   Sâmbătă, 7 brumărel, a avut loc cea de-a doua conferință a istoricilor bănățeni, ,, Istorie,  biserică, școală, tradiții și obiceiuri în Banatul Istoric”. Găzduită de localitatea Șopotu Vechi, sat care aparține comunei Dalboșeț, Conferința a fost precedată de două evenimente deosebite: inaugurarea primului Muzeu al Presei bănățene și dezvelirea unei plăci comemorative închinată unui Fiu al Satului: Preotul Ion Velcotă (1958-2020).

    De organizarea acestei Conferințe s-a ocupat prof. Gheorghe Rancu-Bodrog, iar de coordonarea lucrărilor, muzeograful dr. Dacian Rancu. Sesiunile de comunicări cu tematica: ,,Istorie”, ,,Biserică și Școală” și ,,Tradiții și obiceiuri” au fost deschise în mod festiv în biserica parohială cu hramul ,,Înălțarea Sfintei Cruci”, printr-o slujbă de Tedeum, oficiată de către P. On. Părinte Iosif Frenț, protopop de Băile Herculane și P. C. Preot Sorin-Ioan Horescu, parohul locului. La final Preaonoratul Părinte Protopop a transmis cuvântul de binecuvântare al Preasfințitului Lucian, Episcopul Caransebeșului.

      După otpustul slujbei de mulțumire, prof. Gheorghe Rancu-Bodrog a fost felicitat pentru activitatea culturală, de dr. Doru Sinaci, subprefectul județului Arad, care i-a oferit cărturarului din Șopotu Vechi, Ordinul ,,Astra Arădeană”. De asemenea, cuvinte de gratitudine au fost rostuite de către dl. Miodrag Staniov, viceprimarul Comunei Pecica, jud. Arad, dl. Iosif Velcotă, viceprimarul Comunei Dalboșeț, Cercet. șt. dr. Ioan Hațegan de la filiala Academiei Române din Timișoara, prof. Ioan Traia, președintele Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat, poetul Vasile Barbu din Uzdin, Serbia și scriitorul Ion-Marin Almăjan.

      În partea a doua, a fost organizate cele trei secțiuni de comunicări. Secțiunea ,,Biserica și Școala” a fost moderată de către P. On. Părinte Protopop Iosif Frenț și a fost deschisă cu comunicarea moderatorului cu tema: ,,Biserica din Petnic” în care a fost tratată arhitectura și pictura, precum și momentul sfințirii picturii din 2018.

      Au susținut comunicări, prof. Anton Lazăr (Liceul din Bozovici) cu o temă care vizează Ecologia și care poate fi realizată printr-un parteneriat între Școală și Biserică. O învățătură deosebită din acest referat este accentul pe partea morală în gestionarea (guvernarea) creației.

     Prof. Pavel Sârbu (Arad) a dezvăluit participanților aspecte din trecutul mișcării ,,Oastea Domnului la Rudăria”; Diana Šolcotović (Kladovo, Serbia) a susținut o comunicare legată de ,,Balada Raiului”. Culeasă de Cristea Sandu Timoc, balada păstrează ideea de moralitate creștină și este un liant alături de celelalte creații literare, de limbă și spiritualitate românească în Timoc.

  Bibliotecarul Ioana Nistor de la Biblioteca Județeană din Arad a prezentat ,,Radiografia vieții bisericești din actele sinoadelor eparhiale din 1883”; Ing. Mia Rogobete a împărtășit celor prezenți din tainele vieții și operei pictorului Nicolae Hașcă.

  Alte comunicări au vizat alte subiecte interesante ,,Uzdin – vatră de cultură și spiritualitate românească” și ,,Preotul martir Ilie Imbrescu”.

   Preotul dr. Valentin Bugariu de la parohia Birda, jud. Timiș a pregătit o comunicare cu tema: ,,Conceptul de ecleziologie organică la Sfântul Andrei Șaguna”, alcătuită cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la trecerea la cele veșnice.

   Primirea călduroasă din partea organizatorilor, cu pâinea și sarea locului, bucuria de pe chipul localnicilor au fost tot atâtea motive de încununare a zilei.

Taina Sfântului Maslu de obște în parohia Birda

 

   La Praznicul Acoperământului Maicii Domnului a fost oficiată Taina Sfântului Maslu, în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, din parohia Birda, protopopiatul Deta.

    Cu acest prilej au slujit P. On Părinte Ciprian Boșca, protopopul Detei și P. C. Părinți Zoran Milovanov (parohia Berecuța, Emanuel Popescu (parohia Ciacova), Dragan Giorgiev (parohia Voiteg), Călin Negrea (parohia Gătaia), Sebastian Andrei Petrescu (parohia Pădureni) și Valentin Bugariu, parohul locului.

  Cuvântul de învățătură a fost susținut de Preaonoratul Părinte Protopop, care a tâlcuit pericopa evanghelică duminicală (Luca 10, 38-42) și a vorbit de însemnătatea virtuții milosteniei pentru creștinii din zilele noastre.

        S-au împărtășit din bucuria comuniunii, rugăciunii și eleoungerii mai mulți credincioși din parohie, din filia Sângeorge, precum și din parohiile învecinate.