Praznicul Nașterii Domnului în parohia Birda

 

   Sărbătorirea Praznicului Crăciunului a debutat în Ajun cu Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia) în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, filia parohiei Birda.

    În ziua Praznicului a fost oficiată Sfânta Liturghie în biserica parohială cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda în prezența copiilor și credincioșilor.

 La momentul predicii a fost citită Pastorala Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan al Banatului.

  S-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului mai mulți copii și tineri.

   După otpustul Sfintei Liturghii credincioșii au primit colinda mai multor cete de colindători. Toți copiii prezenți au primit daruri din partea Parohiei și a Fundației Rudolf Walther din Timișoara.

       Pentru a doua zi de Crăciun a fost săvârșită în Ajun, Vecernia, iar în ziua Soborului Maicii Domnului, Utrenia și Sfânta Liturghie în biserica ortodoxă din Sângeorge.

      A fost de asemenea citită Pastorala Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan al Banatului, iar la momentul împărtășirii, mai mulți copii au primit Sfânta Euharistie.

       La final cei mai mici credincioși ai bisericii au primit daruri.

    Tot în biserica din Sângeorge a fost oficiată Slujba Privegherii pentru Sfântul Apostol și Arhidiacon Ștefan care a fost urmată în ziua cinstirii de Acatistul Sfântului Ștefan și Sfânta Liturghie în biserica din Birda.

Programul slujbelor religioase la Praznicul Nașterii Domnului Și Anul Nou în parohia Birda

 

Joi, ora 15,00 la Sângeorge, Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia);
            Vineri, ora 10,00 la Birda, Sfânta Liturghie;
                        ora 12,00 Recital de colinde. Daruri pentru cei mici;
                        ora 16,00 Vecernia.
            Sâmbătă, ora 9,00 la Sângeorge, Utrenia;
                            ora 10,00 Sfânta Liturghie;
                            ora 12,00 Daruri pentru cei mici;
                            ora 15,00 Vecernia unită cu Litia.
            Duminică, ora 9,00 la Birda, Utrenia;
                              ora 10,00 Sfânta Liturghie.
            Joi, ora 16,00 Birda, Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia;
                                               Slujba trecerii dintre ani.
            Vineri, ora 10,00, Birda, Sfânta Liturghie;
                        ore 12,00 Sângeorge, Tedeum la Anul Nou.

Recital de colinde la Sângeorge

 

       Duminica de dinaintea Nașterii Domnului a fost sărbătorită prin rugăciune, împărtășire cu Sfintele Taine, comemorare și colind în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhngheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sângeorge, filie a parohiei Birda, proropopiatul Deta.

       În Ajunul sărbătorii a fost oficiată Vecernia urmată Duminică dimineață de slujba Utreniei și Sfânta Liturghie. La momentul potrivit mai mulți copii și credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului

      La predică preotul Valentin Bugariu a scos în priveliște însemnătatea pericopei evanghelice duminicale, importanța comemorării eroilor Revoluției din 1989 și rostul Recitalului de colinde: ,,Duminica dinaintea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos are o întreită semnificație pentru noi creștinii ortodocși din această biserică. În primul rând ne amintim de strămoșii după trup ai Mântuitorului Iisus Hristos prin Cuvântul Evangheliei (Matei 1, 1-25). Această înșiruire istorică se bazează pe mărturia proorocului Isaia: ,,O Mlădiță va ieși din tulpina lui Iesei și un lăstar din rădăcinile lui va da” (11, 1). Dincolo de o simplă prezentare, amintirea strămoșilor Domnului Hristos este și un imn liturgic în care îi cinstim pe înaintașii Mântuitorului. Cinnstirea, prezența celor de demult este o realitate a rugăciunii comunitare când martori la Nașterea, Patimile, Moartea, Învierea Domnului nu sunt doar cei vii dar și cei adormiți trupește, dar vii prin credința lor.

            Această Duminică este și o zi de comemorare și amintire a celor ce și-au dat viața pentru libertate în Decembrie 1989. Ziua de 20 decembrie a fost și ziua în care nu s-a înregistrat nici un mort, o zi calmă în fața asaltului final și a victoriei poporului împotriva dictaturii.â

          Declanșarea Revoluției de la Timișoara a avut loc într-o zi de vineri (15 decembrie) când în sprijinul unui pastor reformat s-au aflat alături de enoriașii maghiari și oameni cu lumânări în mâini, credincioși care nu aparțineau cultului reformat. Credința a însuflețit pe credincioșii deveniți demonstranți și manifestanți în 16 decembrie, ea a fost și aluatul care a înmulțit poporul de la 20 de oameni la 2.000, iar până în 21 decembrie fiind 150.000 de oameni pe străzile orașului. Crucea din fața bisericii noastre a fost ridicată tocmai pentru a cinsti pe eroii Revoluției din 1989

            În această zi avem și Recitalul de colinde intitulat ,,Vin colindătorii cu veneau odată…”. Ajuns la cea de-a IV-a ediție manifestarea se dorește un moment de vestire a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos prin colindă. O profesoară din Pocola, un sat care aparține de Petranii Mitropolitului Ioan ne spune urmăroarele: ,,Puține popoare au însoțit minuniea venirii Fiului lui Dumnezeu cu o îmbrățișare așa de caldă și de duioasă și au exprimat-o așa de bogat în forme artistice, cum a făcut-o poporul român”[1]. O contribuție a locului, de promovare a glasul copiilor din Sângeoge și Birda, dar și din satele apropiate lor”.

Mulțumim turoror copiilor care prin colindă ne-au apropiat de Măritul Praznic al Nașterii Domnului.

---

[1] Florica Ardelean, ,,Semnificația colindelor”, https://www.scribd.com/document/363381095/SEMNIFICA%C5%A2IA-COLINDELOR, accesat în 18. 12. 2020.

,,Bocșa Culturală” nr. 4 (111 )/ 2020

 

   A apărut cel de-al patrulea număr al revistei trimestriale de cultură ,,Bocșa Culturală” editată de Biblioteca Orășenească ,,Tata Oancea” din orașul Bocșa și trudită de managerul ei, d-na Gabriela Șerban.

   Pe parcursul a mai multor pagini reunite sub titlul de ,,Eveniment”, autorul, Gabriela Șerban prezintă lansarea a două volume editate de Biblioteca din Bocșa. Primul volum, Portrete de preoți și teologi din Bocșa de ieri și azi, iscălită de Gabriela Șerban și preotul Valentin Costea a fost prezentată credincioșilor în bisericile ,,Adormirea Maicii Domnului” din cartierul ,,Nufărul” din Bocșa Română și ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Reșița. Cartea oferă 22 de medalioane ale unor clerici din Bocșa, între aceștia îi amintim pe protopopul și scriitorul Mihail Gașpar, profesorii de teologie Nicolae Popovici și Ioan Sauca și pe ieromonahul Ioanichie Petrică viețuitor la Mănăstirea Sf. Ilie din localitate. Despre această reușită publicistică au vorbit autorii, editorul, Gheorghe Jurma cunoscut critic literar, dr. Ada D. Cruceanu, dr. Dana Bălănescu, Erwin Josef Tigla și protopopul Gheorghe Șuveți. Cea de-a doua carte, Gânduri către Dumnezeu a fost lansată la biserica ,,Sf. Ier. Nicolae” din Bocșa Română. Volumul reunește realizările literare a 61 de copii și tineri care au participat la cea de-a XIII-a ediție a Concursului Județean de creație religioasă.

   Pentru aceste izbânzi editoriale, dar și pentru multe altele D-na Gabriela Șerban a fost răsplătită cu Premiul ,,Monica Andriesei” pentru merite în activitatea de bibliotecă.

   Tot în paginile revistei cititorii pot găsi literatură română (proză, eseu, pagini de jurnal) precum și rubricile atât de îndrăgite: ,,Remember”, ,,Să ne prețuim valorile”, ,,Dascăli de frunte” ori ,,Să vorbim corect românește”.

    Felicitări pentru toate aceste frumoase realizări!

În curând...

 

1 Decembrie în parohia Birda

 

   Ziua Națională a României a fost sărbătorită împreună cu pomenirea Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României în bisericile din Sângeorge și Birda. În Ajunul amintirii Sf. Andrei a fost oficiată Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia), în filia Sîngeorge. Sfânta Liturghie a fost săvârșită în biserica din Birda. La momentul potrivit destinat predicii, preotul Valentin Bugariu a susținut un cuvânt de învățătură cu tema: ,,Apostolatul și unitatea, două icoane ale spiritualității românești”.

   După otpustul Sfintei Liturghii a fost realizat montajul literar-artistic: ,,Ce-ți doresc eu ție dulce Românie?” compus din poezie și cântece patriotice interpretate de elevii Tudor și Denisa Peia.

   Cu prilejul Zilei Naționale a României pe 1 Decembrie a fost oficiată de la orele 10⁰⁰ slujba Tedeumului pentru această ocazie. Rugăciunea a fost urmată de proiecția filmului documentar: ,,Nașterea unei națiuni”, episod al filmului ,,1 Decembrie 1918. O zi pentru istorie” realizat de regizorul timișorean Vasile Bogdan. Pornind de la secvențele filmului, preotul Valentin Bugariu a prezentat câteva volume ale făuritorilor Unirii din Banat, dar și ai altor istorici bănățeni. Astfel au fost ilustrate contribuțiile lui Valeriu Braniște, Avram Imbroane, Ioan Munteanu și Pavel Panduru.

      De Ziua Unirii publicistul și luptătorul național Valeriu Braniște nota: ,,Ție, zi măreață a istoriei, în care s-a înfăptuit această minune, ne închinăm, înscriindu-te nu numai cu litere de aur pe paginile istoriei, ci și cu litere neperitoare pe lespezile sufletelor noastre.

      Am înviat! Suntem și vom fi. De acum încolo prezentul și viitorul este în mâinile noastre. Ne vom ocârmui prin noi înșine și singuri vor decide de destinele noastre” (De la Blaj la Alba Iulia, Articole politice, Ediție îngrijită de Valeria Căliman și Maria Elena Simionescu, Editura Facla, Timișoara, 1980, p. 386-387).

       Din partea autorităților locale, Primăria și Consiliul Local al Primăriei Comunei Birda au fost depuse coroane de flori la monumentele eroilor de pe raza comunei.

Sărbătoarea Sf. Ap. Andrei și Ziua Națională a românilor

          Printr-o sărbătoare cinstim Ziua Națională în amintirea unirii românilor din Transilvania și Banat cu România. Întreg anul 1918 este un an al unirii românilor basarabeni, bucovineni, transilvăneni și bănățeni cu România.

            Această sărbătoare a națiunii române este precedată de o altă mare sărbătoare închinată amintirii apostolatului Sfântului Apostol Andrei la străromâni. Cu acest prilej sfântul apostol a devenit Ocrotitorul României. Sărbătoarea spunea Vasile Băncilă: ,,E o comuniune cu transcendentul; e o comuniune cu natura cosmică; e o comuniune cu societatea; e chiar o comuniune cu lumea animală şi vegetală şi e, în sfârşit, o comuniune cu tine însuţi prin contenirea sau topirea contradicţiilor, decepţiilor, revendicărilor”[1].

            Amintirea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolat este păstrată în Evanghelie și în Epistola către Coloseni din Noul Testament, în scrierile Sfinților Părinți și scriitori bisericești, în cele ale istoricilor, dar și în creațile populare (poezie, obiceiuri, datini).

            Sf. Andrei a fost fratele lui Simon Petru și amândoi au fost fii pescarului Iona din Betsaida, localitate situată pe țărmul Mării Galileii, în nordul Țării Sfinte. El este amintit în cadrul relatărilor evanghelice la două evenimente: înmulțirea pâinilor (Ioan 6, 8-9) și după Învierea lui Lazăr (Ioan 12, 20-22).

            Prezența lucrării misionare în provincia romană Scythia Minor (Dobrogea) este ilustrată de istoricul Eusebiu de Cezareea în Hist. Eccl. III, 1-3: ,,Când Sfinții Apostoli și ucenici ai Mântuitorului nostru s-au împărăștiat peste întreg pământul, lui Toma, după spusele Tradiției, i-a căzut la sorți țara parților, lui Andrei, Scyhia, lui Ioan Asia, unde și-a petrecut viața până ce a murit la Efes...”[2].

            În Pătimirea Sf. Andrei de la 30 Noiembrie, păstrată în limba greacă în Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae (sec. al X-lea?) citim că lui Andrei i-a căzut ,,toată regiunea Bitiniei și Pontului, provinciile romane Thracia și Sciția, apoi a mers la Sevastopolis (în Crimeea)”[3].

            Până la Sinodul Apostolic din Ierusalim (49-50) activitatea propovăduitoare a Sf. Apostoli s-a desfășurat în mediul iudaic din Palestina și Siria. Cu acest prilej trebuie să fi avut loc și împărțirea regiunilor de evanghelizare între apostoli, care s-a făcut prin tragere la sorți. Tot atunci i-a fost stabilită și Sfântului Apostol Andrei zona în care avea să-și desfășoare activitatea misionară, anume Scythia[4].

            Activitatea misionară a Sfântului Apostol Andrei s-a soldat cu primirea primilor ucenici: Inna, Rhina și Pina, de origine foști lucrători de pământ și care au primit cununa muceniciei pentru credința în Mântuitorul Iisus Hristos, ei murind înghețați pe timpul iernii[5]. La Odessos (Varna), Sf. Ap. Andrei l-a hirotonit pe Apion, episcop al locului.

            Din creațiile folclorice avem date cu privire la bisericile Sf. Andrei dar și de misiunea acestuia între sciți. Preotul Ștefan Vasilescu (1935) amintește de existența a două peșteri devenite biserici în urma predicii andreiene: ,,Peștera cea mare care cuprinde ca la 1.000 de oi și cea mică mai puține, ca la 3-400... peștera mare s-a făcut mai târziu, după ce s-au înmulțit creștinii și nu mai era loc în cea mică. Acestea erau bisericuțele lor. El n-a stat mult, dar cât a stat, a învățat lumea să se închine”[6]. Sfântul Apostol Pavel confirmă această misiune a Sf. Andrei: ,,Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul și în toți” (Coloseni 3, 11).

            Se păstrează o creație în versuri intitulată Peștera lui Andrei:

,,Colo pe grindei

Crâng de alunei

Val de arțărei

Sfânta mănăstire

Loc de tăinuire,

Și tămăduire,

Se pitește-n tei,

Casa lui Andrei,

De la schit la cruce,

Scară care duce,

Din cruce de schit,

Scări a coborât...

De la schit în sus

Crucea lui Iisus...”[7].

Numeroase obiceiuri amintesc de prezența Apostolului în Dobrogea. La 30 noiembrie se pun ramuri de copac într-un vas de apă, ele fiind ținute până la Anul Nou, când se merge cu plugușorul. Tot pe această dată se puneau ramuri de măr, cireș sau vișin în apă, iar dacă ele vor înflori de Anul Nou, semnul va aduce prosperitate casei.

Aminirea apostolatului celui dintâi chemat la misiune reprezintă o dovadă a vechimii Creștinismului românesc propovăduit de un ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos. Sf. Ap. Andrei rămâne în primul rând Ocrotitorul Românei.

Pe 1 Decembrie sărbătorim încununarea eforturilor de libertate, independență și unitate a românilor. Idealul unității a fost întreținut de valorile spirituale ale poporului român: limba, credința ortodoxă și tradițiile comune ale locuitorilor de dincolo și dincoace de Carpați.

Limba și credința s-au sprijinit în susținerea unității româniilor. ,,Limba noastră-i limbă sfântă” cum ne învață părintele Alexe Mateevici. Din această sfințenie s-au născut primele cărți tipărite la 1508 la Târgoviște prin strădania călugărului Macarie și cu sprijinul financiar al principelui Radu cel Mare.

Limba a rămas vie prin exercițiu continuu, prin carte românească care a ajuns în toate provinciile locuite de români. Prin păcurari sau oieri limba a fost dusă de la șes la Munte, din Dobrogea și până în Banat: ,,Reconstituind drumul din urmă al bărbatului său Nechifor, Vitoria Lipan din Baltagul află că nişte oameni mânaseră la vale o sută din oile lui, „ca să le ducă la un iernatic”. Cum de la văraticul din goliştea Carpaţilor până la iernaticul de la şesusi e drum, nu glumă, care trebuia bătut periodic, se poate afirma răspicat că acest neîntrerupt cutreier dinspre munte către câmpie şi invers, ritmat nu numai de zvonul tilincilor, ci şi de perindarea anotimpurilor, a contribuit în largă măsură la statornicirea graiului mioritic unitar, condiţie şi chezăşie a conştiinţei unităţii naţionale”[8].

            Azi este însă mai clar decât altădată că românii s-au numit întotdeauna români (rumâni), de când există ei ca popor, adică de la începuturile lor. Dar numele vlah, cu toate variantele sale, de unde vine? Vlah este numele dat românilor (și altor latinofoni) de străini, iar această situație a celor două nume – unul intern și altul extern – este departe de a fi una singulară. Interesant este iarăși faptul că ambele denumiri date românilor amintesc de Roma și de latinitate: termenul român vine de la Cetatea Eternă și de la numele poporului romanizat, Volcae, primul trib celtic romanizat, a lăsat lumii și modelul unor neromanici deveniți vorbitori de limba latină sau neolatină. Astfel, vlahii au fost la început, mai ales pentru anumite medii cultivate, toți aceia al căror grai suna latinește[9].

            Sfântul Simeon Ștefan, mitropolitul Transilvaniei și ctitorul de limbă românescă prin publicarea Noului Testament de la Bălgrad (1648) înscria în Predoslovia cărții este însemnătatea limbii și circulația ei în spațiul locuit de români: ,,Bine știm că cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sunt buni carii îmblă în toate țările, așea și cuvintele acelea sunt bune care le înțeleg toți”[10].

            Sfințenia limbii, cultivarea acesteia în și prin Biserica Ortodoxă Română și susținerea românității de către domnitorii români în Evul Mediu, au fost atâtea punți de legătură între românii atât de fărâmițați politic. De pe la 1300 domnitorii erau monarhi de drept divin (,,din mila lui Dumnezeu” sau ,,din îndurarea lui Dumnezeu” și până la opincă și-au asumat și limba și credința pe care le-au folosit ca scut împotriva dezrădăcinării identitare și religioase.

 

            La mulți ani creștini!

            La mulți ani popor român!

 

---

[1] Vasile Băncilă, ,,Declinul sărbătorii”, în ,,Gândirea”, nr. 5 / 1936, p. 229.

[2] Emilian Popescu, ,,Izvoarele apostolice ale Creștinismului românesc: Sfântul Apostol Andrei și Tomisul”, în Studii de istorie și de spiritualitate creștină, vol. I, Editura Academiei Române / Basilica, București, 2018, p. 192 (Se va prescurta în continuare Studii de istorie…).

[3] Emilian Popescu, ,,art. cit”., p. 193.

[4] Emilian Popescu, ,,Apostolicitatea Creștinismului românesc. Misiunea Sfinților Apostoli Andrei și Filip”, în Studii de istorie…, p. 218.

[5] Epifanie Norocel, Pagini din istoria veche a Creștinismului la români, Editura Episcopiei Buzăului, Buzău, 1986, p. 23; 25 (Se va prescurta în continuare  Pagini din istoria veche a Creștinismului…).

[6] Epifanie Norocel, Pagini din istoria veche a Creștinismului…, p. 30.

[7] Epifanie Norocel, op. cit., p. 32.

[8] G. I. Tohăneanu, Ciudata viață a cuvintelor, vol. I, Ediție îngrijită și selecție de Valentin Bugariu, Editura Tiparnița, Arad, 2018, p. 125-126.

[9] Ioan-Aurel Pop, Veghea asupra Limbii române, Editura Litera, București – Chișinău, 2020, p. 35 (Se va prescurta în continuare Veghea asupra Limbii…).

[10] Ioan-Aurel Pop, Veghea asupra Limbii…m p. 109.

Lucrări edilitare în parohia Birda

 

   În cursul anului 2020 s-au efectuat două lucrări mai însemnate la biserica filială din Sângeorge și la casa parohială din Birda. Aceste lucrări au fost posibile prin donația unor credincioși și munca benevolă a altora.

   La biserica cu hramul ,,Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Sângeorge a fost realizat un sistem de încălzire centrală compus din centrală, 11 calorifere și coș de evacuare a fumului. Materialele pentru realizarea întregului sistem a însumat 11.003 lei. Manopera a fost realizată de Familia Eleonora, Dan și Mircea Milac.

       În curtea casei parohiale din Birda au fost realizate două trotuare și un foișor. Au fost achiziționate materiale în valoare de 5.500 lei. Prin donație a fost primite următoarele materiale: 1 palet ciment de la S.C. Angelessi Srl., două camionete de nisip și balast de la Fam. Delia și Mircea Peia. Manopera foișorului a fost executată de Fam. Ștefan Sas.

       Tururor donatorilor și truditorilor mulțumiri pentru susținerea Parohiei Birda.

,,Arhanghelul” nr. 36 / 2020

 

   A apărut revista de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” din Birda. Din cuprinsul acestui ultim număr din 2020 cititorii pot găsi în rubricile permanente câteva contribuții cu privire la literatura română, istorie orală, medalioane artistice, tinere condeie și cronica parohială.

   Conf. univ. dr. Mirela Ioana Dorcescu iscălește un medalion închinat unui viețuitor și duhovnic de la Mănăstirea Timișeni-Șag: ,,Un mistic-martir: Părintele Ioan Negruțiu”, iar prof. Iosif Marius Circa își continuă seria amintirilor ,,Din amintirile unui colonist din Gătaia” cu cel de-al XIII-lea episod.

     Elevii și tinerii semnează o pagină proprie de poezie și eseu cu cele mai fragede realizări publicistice.

  Preotul Valentin Bugariu scrie două articole dedicate unor evenimente care au avut loc anul acesta și care Parohia Birda le-a pregătit: ,,Ioan Alexandru la 20 de ani de la înveșnicire” (,,Editorial) și ,,Remember Irina Petrescu” (,,Documentar”). Cronica parohială încheie cele douăsprezece pagini ale publicației.

   Revista este și anul acesta însoțită de calendarul creștin-ortodox de buzunar pe anul 2021. Acesta amintește cititorilor de împlinirea a 110 ani de slujire bisericească neîntreruptă în actuala biserică a satului.

 În format electronic revista ,,Arhanghelul” poate fi lecturată accesând linkul:  https://www.scribd.com/document/486047423/Arhanghelul-Nr-4-2020-Color. 

Sfeșnicul” nr. 2 / 2020

 

   

   De curând a apărut un nou număr al revistei ,,Sfeșnicul”. Editată de Parohia și Școala Gimnazială din Mașloc în cuprinsul a 24 de pagini oferă cititorilor un variat și bogat sumar. Editorialul acestui număr ,,Copii, dascălii și părinți ai copiilor din învățământul preuniversitar privat” este iscălit de prof. Aura Codruța Danielescu.

   Ne-au reținut atenția două documentare realizate de Alina Sorina Spineanu, ,,Străvechea tradiție a colindatului” și de prof. Vandana Cotoc, ,,Izvoare documentare care atestă localitatea Mașloc”. Din cel de-al doilea articol aflăm că localitatea este menționată documentar din anul 1326 și că a fost locuită în toate perioadele istorice din trecutul Banatului. În vremea stăpânirii habsburgice, satul a fost colonizat cu etnici germani care au botezat așezarea cu un nou nume ,,Bumenthal”, adică ,,Satul florilor”.

  Tot din cuprinsul revistei aum remarcat un studiu de specialitate realizat de prof. Marina Pavlovici Pătruț, ,,Cadrul conceptual, stadiul actual și tendințe privind educația copiilor cu cerințe educative speciale” în care autorul tratează pluridisciplinar stituația educației speciale.

     Prof. Livia Ghighlicea printr-o prezentare de carte îmbie pe cei mai mici cititori ai publicației în cuprinsul unei cărți fascinante: Cartea cu Apolodor a lui Gellu Naum. Tot în acest număr se mai refăsesc incursiuni religioase și misionare creștine, creații personale ale elevilor (eseu, biografii a unor sfinți), știri ș. a..

        Revista poate fi consultată la Parohia Ortodoxă din Mașoc și la Școala Gimnazială din localitate.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a transmis pentru prima duminică din Postul Naşterii Domnului 2020 o scrisoare pastorală tuturor credincioşilor din Patriarhia Română.

 

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2020, privind însemnătatea Anului omagial al pastorației părinților și copiilor şi a Anului comemorativ al filantropilor ortodocși români, în Patriarhia Română 

 

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi preaiubiţilor credincioşi din Patriarhia Română,

 

Har, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

 

Continuând tradiția începută în anul 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2020 ca ,,Anul omagial al pastorației părinţilor şi copiilor” şi ,,Anul comemorativ al filantropilor ortodocşi români”, în Patriarhia Română.

Cele două teme, omagială și comemorativă, evidențiază două coordonate cu o importanță majoră în viața și activitatea bisericească. Pe de o parte, omagierea pastorației părinților și copiilor are ca scop cultivarea vieții creștine în familie și promovarea educației creștine în societatea contemporană.

Pe de altă parte, comemorarea filantropilor ortodocși români are ca scop promovarea filantropiei creștine astăzi, ca lucrare esențială în activitatea Bisericii, inclusiv prin identificarea marilor filantropi care, de-a lungul timpului, au susținut spiritual și material activitatea social-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române.

 

Dreptmăritori creștini,

 

Familia a ocupat întotdeauna un loc central în învățătura și viața creștină, fiind cadrul intim cel mai de preț pentru cultivarea iubirii conjugale, părintești, filiale și frățești. Atât Sfânta Scriptură, cât și Sfânta Tradiție ne oferă mărturie despre faptul că familia este binecuvântare și icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate, un spațiu sacru al lucrării harului dumnezeiesc, orientat spre viață și iubire eternă.

În calitate de instituție umană fundamentală, familia a fost creată și binecuvântată de Dumnezeu în Rai, „… Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: «Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți!»” (Facere 1, 27-28). De asemenea, familia a fost binecuvântată şi cinstită de Mântuitorul Iisus Hristos prin prezența Sa la nunta de la Cana Galileii (cf. Ioan 2, 1-11), unde a săvârșit minunea transformării apei în vin, arătând astfel valoarea sfântă a familiei conjugale pentru viața Bisericii.

Familia, binecuvântată de Dumnezeu spre a cultiva iubirea reciprocă şi a da naștere copiilor, este izvor de viață sfântă pentru fiecare popor şi pentru întreaga umanitate. În familie, relația părinți-copii se înțelege mai ales din perspectiva relației omului cu Dumnezeu.

Copiii nu se nasc doar pentru o viață terestră, ci se nasc și ca să poată deveni, prin Botez, fii ai lui Dumnezeu după har (Ioan 1, 12-13) și să dobândească  viața veșnică prin credinţă şi fapte bune.

De aceea, familia a fost numită adesea „mica biserică” sau „biserica de acasă” (ecclesia domestica), tocmai pentru caracterul ei comunitar și atmosfera de sfințenie pe care trebuie să o cultive.

În familie, copilul învață ce înseamnă dragostea părintească, învață să vorbească, învață să se roage, învață credința în Dumnezeu şi tot aici, în familie, el învață dărnicia sau generozitatea.

Sfântul Ioan Gură de Aur amintește că, pentru a fi părinte, nu este de ajuns să dai naștere la copii, ci trebuie să le oferi şi educație. În acest sens, Sfântul Ioan îndeamnă „să ne străduim să-i învățăm pe copii noștri virtutea și să chemăm peste ei binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru că aceasta este cea mai mare bogăție, care sporește în fiecare zi bogăția noastră. Nimic nu-i egal cu virtutea, nimic nu-i mai puternic decât ea”[1].

Din nefericire, mutațiile și transformările din ultimele secole au condus la o slăbire a rolului și a importanței familiei în societate.

În lumea de azi, părinții și copiii trăiesc într-o realitate secularizată și confuză din punct de vedere spiritual; ei se confruntă cu multiple provocări și crize, precum: îndepărtarea de valorile tradiționale, sărăcia, șomajul, alcoolul, infidelitatea, divorțul, nesiguranța zilei de mâine, instabilitatea și dezorientarea, înstrăinarea reciprocă, migrația, conflictele personale etc.

În acest context, în care sunt propuse „modele” străine de valorile creștine, este necesar să afirmăm cu tărie sfințenia căsătoriei, solidaritatea în familie şi între familii, demnitatea maternității, a paternității, a filiației şi a fraternității, ca daruri ale iubirii lui Dumnezeu, ce trebuie cultivate în comuniune de iubire şi coresponsabilitate.

Cunoscând provocările actuale la adresa familiei creştine, preoţii ortodocşi sunt îndemnaţi să ajute personal, dar și să încurajeze pe credincioșii mireni să sprijine material și spiritual familiile numeroase, familiile monoparentale sau familiile aflate în situații dificile, inclusiv prin activități de formare religios-morală a copiilor din comunitate.

În scopul dezvoltării unei educații temeinice pentru viaţă binecuvântată, Biserica trebuie să îndrume în primul rând părinții să acorde mai mult timp educației copiilor, întrucât caracterul copiilor se formează nu numai prin vorbe şi sfaturi, ci şi prin viaţa şi exemplul părinţilor. Clement Alexandrinul amintește că „o căsătorie fericită nu trebuie judecată nici după bogăție, nici după frumusețe, ci după împlinirea virtuții”[2], adică după calitatea vieții spirituale a familiei.

Părinții sunt chemaţi să trăiască viața creștină prin rugăciune şi fapte bune, dar şi să cultive iubirea şi dărnicia în familie, după chipul iubirii milostive a Preasfintei Treimi, astfel încât familia să fie mereu izvor de iubire şi de bucurie pentru copii.

În egală măsură, părinţii sunt chemaţi să ocrotească viaţa încă de la zămislire şi să îi înveţe pe copii să preţuiască sănătatea ca dar al lui Dumnezeu, ce trebuie apărat și cultivat cu responsabilitate.

 

Iubiți credincioși,

 

În anul 2020, Biserica Ortodoxă Română îi comemorează pe filantropii ortodocși români. Între virtuțile distincte ale poporului român, cultura dărniciei, a dăruirii sau a omeniei reprezintă o moștenire importantă a valorilor şi normelor care au modelat spiritualitatea şi cultura neamului românesc.

Rodirea Evangheliei iubirii smerite şi milostive a lui Hristos în spiritualitatea poporului român a condus la manifestarea iubirii faţă de Dumnezeu şi de aproapele în forme concrete, exprimate fie individual şi spontan, fie instituțional şi sistematic.

Biserica Ortodoxă Română îi pomenește cu recunoștință pe toți cei care s-au străduit, de-a lungul istoriei, să dezvolte cultura creștină a dărniciei. Printr-un asemenea efort, ierarhi, preoți și diaconi, monahi și mireni au contribuit pilduitor la organizarea lucrării social-filantropice a Bisericii în mijlocul poporului român.

În mod deosebit, evocăm numele unor evlavioși și darnici domnitori români, precum Sfântul Neagoe Basarab (1512-1521), ctitorul bolniței (cămin pentru bolnavi) de la Mănăstirea Bistrița, Sfântul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), ctitorul bolniței de la Mănăstirea Brâncoveni, domnitorul Grigorie II Ghica, fondatorul spitalului Mănăstirii Sfântul Pantelimon de lângă București (1757).

În Moldova, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a construit bolnițele de la Putna și Pătrăuți, domnitorul Constantin Racoviță Cehan a avut inițiativa întemeierii spitalelor lor Sfântul Proroc Samuil din Focşani și Precista din Roman, iar Grigorie al V-lea a întemeiat ospiciul Galata din Iași, toate acestea fiind în grija unor așezăminte monahale.

O valoroasă activitate filantropică a fost desfășurată și de către ierarhii Bisericii noastre.  În Țara Românească s-au evidențiat Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul (1708-1716) care, în Așezământul Mănăstirii Antim, a prevăzut sume pentru educaţia copiilor săraci, pentru înmormântarea sărmanilor, miluirea săracilor, găzduirea străinilor etc.; Mitropolitul Grigorie al II-lea, alături de domnitorul Alexandru Ipsilanti, a fost întemeietorul primului așezământ pentru orfani din Țara Românească; Sfântul Ierarh Calinic, starețul Mănăstirii Cernica (1818-1850) și Episcop al Râmnicului (1850-1868), supranumit de popor „vindecătorul bolnavilor și miluitorul săracilor”, a ctitorit bolnița din ostrovul Sfântul Gheorghe de la Mănăstirea Cernica; Mitropolitul Nifon Rusăilă (1850-1875) a înființat Seminarul Nifon din București, care oferea numeroase burse de studiu elevilor săraci și eminenți (1875).

Moldova a cunoscut o bogată activitate de binefacere în special în timpul Mitropolitului Anastasie Crimca, ctitorul bolniței de la Dragomirna (1602) și al unui spital în Suceava (1619), precum și în vremea Mitropolitul Veniamin Costachi (1803-1808, 1812-1821, 1823-1842), care și-a lăsat toate bunurile moștenire spre a fi folosite în scopuri filantropice; de asemenea, s-au remarcat Sfântul Mitropolit Iosif Naniescu cel Milostiv (1875-1902) și Episcopul Ioanichie Hasan al Romanului (1747-1769), fondatorul bolniței de lângă biserica Precista Mare din Roman.

Cel mai de seamă ierarh filantrop al Transilvaniei a fost Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna (1864-1873), care s-a îngrijit permanent de ajutorarea elevilor săraci și silitori la învățătură. De asemenea, Mitropolitul Vasile Lăzărescu (1947-1962) a contribuit substanțial la zidirea Catedralei mitropolitane din Timișoara, a acordat ajutoare materiale românilor din Basarabia și Transnistria și i-a sprijinit financiar pe românii asupriți de regimul comunist, iar Mitropolitul primat Miron Cristea (1919-1925), viitorul Patriarh al României (1925-1939), a inițiat înființarea unui Seminar pentru orfanii de război, la Câmpulung-Muscel.

Împreună cu domnitorii și ierarhii amintiți, numeroși filantropi mireni s-au evidențiat de-a lungul timpului prin fapte de binefacere generoase.

Între aceștia, se numără spătarul Mihail Cantacuzino (1640-1716), ctitorul Mănăstirii și Spitalului Colțea din București, Safta Brâncoveanu (1776-1857), ctitorul Spitalului Brâncovenesc din București, Clucerul Gheorghe Boldescu (1775-1845) din Ploiești, Theodor Balș (1790-1867) din Darabani, Moldova, Anastasie Bașotă (1796-1869) din Botoșani, Emanuil Gojdu (1802-1870) din Oradea, Alexandru Mocioni (1841-1909) și Emanuil Ungurianu (1846-1929) din Timișoara, Vasile Stroescu (1845-1926) din Basarabia, Familia Golescu, Hagi Pop (†1808) și Alexandru Lebu (1835-1918) din Sibiu, Vasile Adamachi (1817-1892) din Iași, Stroe Belloescu (1838-1912) din Câmpina, Iorgu Dumitrescu (1851-1934) din Răcari, Teodor Stănescu (1868-1915) din București, Anastase Simu (1854-1935) din Brăila, Elena Dalles (1849-1921) din Giurgiu, Dumitru Seceleanu (1857-1932) din Buzău, și alții ale căror chipuri și activități au fost evidențiate pe parcursul Anului comemorativ al filantropilor ortodocşi români, atât prin reportajele, documentarele și materialele difuzare de Televiziunea și Radio TRINITAS sau publicate în cotidianul religios Lumina, cât și în cadrul diverselor acțiuni comemorative organizate de eparhii.

În secolul XX, în România, activitatea filantropică instituțională a Bisericii a fost brutal întreruptă, pentru aproape o jumătate de veac, odată cu instalarea regimului comunist (1946-1989), tocmai în perioada când cea mai populară temă era chiar asistența socială.

Aflată sub prigoana comunistă, Biserica a fost nevoită să-şi exercite doar misiunea ei sacramentală, liturgică şi pastorală, fără să desfășoare activități social-filantropice instituționale și fără să i se permită o prezență activă în societate.

Abia după anul 1989, când cultele religioase au primit libertatea reală de organizare şi slujire în societatea românească, vechea tradiție filantropică a Bisericii a revenit în actualitate. Astăzi Biserica Ortodoxă Română contribuie în mod sistematic și substanțial la alinarea suferințelor oamenilor, atât prin lucrarea liturgică, duhovnicească și pastorală, cât și prin lucrarea de asistență socială și filantropică.

În prezent, Biserica Ortodoxă Română deține un spital (102 paturi, 2 săli operație, ATI, laborator analize), 20 de centre medico-sociale, 55 de centre de servicii de îngrijire și asistență la domiciliu, 3 centre de recuperare neuromotorie (tip ambulatoriu), 3 centre pentru îngrijiri paliative, un serviciu de ambulanță și 49 de cămine pentru persoane vârstnice.

Astfel, opera social-filantropică a Bisericii este inspirată din lucrarea filantropică, vindecătoare, sfințitoare și mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos şi are, totodată, o profundă dimensiune pastorală, exprimând o credință lucrătoare prin iubire darnică şi contribuind la cultivarea comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii, adică la dezvoltarea unei culturi a dărniciei sau a generozităţii.

 

Iubiți frați și surori în Domnul,

 

Postul Naşterii Domnului, care începe astăzi, este, în primul rând, o perioadă de pregătire spirituală, de sfințire a sufletului și a trupului nostru, prin Spovedanie şi Împărtăşanie. Totodată, este și un prilej de întărire a comuniunii, de întrajutorare și de fapte de milostenie, care sunt roade ale dreptei credințe, expresii concrete ale iubirii noastre smerite față de Dumnezeu și de oameni.

Traversăm o perioadă extrem de dificilă privind sănătatea și chiar viața noastră și a persoanelor dragi nouă. Mulți dintre români sunt încercați de noua epidemie. Prin urmare, este mare nevoie de mai multă rugăciune, de solidaritate și ajutorare frățească.

De aceea, este necesar să transformăm această perioadă de criză medicală într-o perioadă de întărire în credință, prin rugăciune, și de sporire a dragostei noastre față de semeni, prin fapte bune, pentru a mărturisi ,,cu vrednicie și cu dreptate” Evanghelia iubirii lui Hristos.

În acest sens, ne adresăm preoţilor şi credincioşilor Sfintei noastre Biserici cu îndemnul părintesc de a se organiza, la parohii, mănăstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale, pentru a veni în ajutorul celor aflaţi în suferinţă şi în lipsuri, familiilor sărace, familiilor cu mulţi copii, bătrânilor și persoanelor singure, fără copii sau rude, cu precădere celor care locuiesc în mediul rural.

Având încredințarea că veți arăta şi în acest an dărnicie creștină şi veţi răspunde cu dragoste chemării noastre părinteşti în această lucrare sfântă de binefacere și ajutorare, vă mulţumim pentru generozitatea arătată în anii precedenţi şi vă reamintim cuvintele Domnului Iisus Hristos: ,,Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).

În încheiere, exprimăm recunoștință și prețuire față de toți cei care sprijină activitățile pastorale, educaționale și social-filantropice ale Bisericii Ortodoxe Române, precum și faţă de toţi ortodocşii români milostivi sau darnici. Îi îndemnăm să continue cu multă râvnă și bucurie lucrarea lor generoasă şi folositoare, spre slava Preasfintei Treimi și spre binele poporului român.

Cu multă prețuire, vă îmbrățișăm părintește și vă împărtășim binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).

 

† DANIEL

Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei și
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

† Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei	† Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului
† Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului	† Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei
† Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului	† Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor
† Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale și Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale	† Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului și Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord
† Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al Statelor Unite ale Americii și Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi	† Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh Patriarhal
† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului	† Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților
† Irineu, Arhiepiscopul Alba-Iuliei	† Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului
† Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului	† Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului
† Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei	† Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei, Arhiepiscopul Aradului	† Ignatie, Episcopul Hușilor
† Lucian, Episcopul Caransebeșului	† Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei
† Iustin, Episcopul Ortodox Român al Maramureșului și Sătmarului	† Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei
† Antonie, Episcopul de Bălți	† Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud
† Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor	† Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei
† Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului	† Ambrozie, Episcopul Giurgiului
† Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților	† Visarion, Episcopul Tulcii
† Petroniu, Episcopul Sălajului	† Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei
† Daniil, Episcopul Daciei Felix	† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei
† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei	† Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei
† Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord	† Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei și Noii Zeelande
† Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei	† Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar Patriarhal
† Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar Patriarhal	† Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor
† Ilarion Făgărășanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului	† Benedict Bistrițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului
† Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei	† Marc Nemțeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale
† Sofian Brașoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului	† Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
† Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului	† Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului
† Atanasie de Bogdania, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei	† Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei

[1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, în colecția PSB, vol. XXII, EIBMBOR, București, 1989, p. 329.
[2] Clement Alexandrinul, Stromata a IV-a, în colecția PSB, vol. V, EIBMBOR, București, 1982, p. 290.

 

https://basilica.ro/pastorala-sfantului-sinod-la-prima-duminica-a-postului-nasterii-domnului-din-anul-2020/