Lansare de carte la Bocșa

În cadrul Zilelor Orașului Bocșa organizate cu prilejul sărbătorii Sfântului Ilie Tesviteanul (20 iulie), hramul Mănăstirii Vasiova și patronul orașului au fost organizate mai multe activități culturale și religioase.

În Ajunul sărbătoririi Sf. Ilie, în a II-a zi a manifestărilor închinate Orașului, în sala mare a Primăriei din Bocșa a avut loc o dublă lansare. Cu acest prilej a fost prezentat volumul Picături de artă și credință la Bocșa, coordonator Gabriela Șerban, Editura Tim, Reșița, 2018, 79 p. și nr. 2 (101) al revistei ,,Bocșa Culturală”. Inițiatorul și realizatorul celor două publicații precum și organizatorul manifestării este Gabriela Șerban, manager cultural și director al Bibliotecii Orășenești ,,Tata Oancea” din Bocșa.

La debutul întâlnirii, dl. Dan Liuț, directorul Casei de Cultură a Orașului a vorbit de întreita sărbătoare: lansare de carte și revistă, precum și vernisajul expoziție de pictură realizată de Nik Potocean, colaborator al bibliotecii și voluntar în cadrul Centrului de Tineret din Vasiova în proiectele plastice de aici.

Doamna Gabriela Șerban a vorbit despre însemnătatea cărții, o privire artistică și istorică a principalelor biserici din oraș, o prezentare a pictorului Nik Potocean și a bibliotecii orășenești. În cadrul capitolelor, preoții: Ciprian Costiș (Bocșa Montană), Ionel Ferciug (Bocșa Română), Ioan Petrică (Mănăstirea Sf. Ilie), bibliolog Gabriela Șerban (Intrarea Maicii Domnului în Biserică; ,,Adormirea Maicii Domnului în Biserică”; Vasiova),au coceput capitole distinte ale cărții. Celelalte biserici (romano-catolică, greco-catolică, reformată) sunt reproduse din volumul Istorie și administrație la Bocșa multiseculară iscălit de Mihai Vișan și Daniel Crecan. Prezentarea pictorului Nik Potocean și a bibliotecii se datorează coordonatoarei acestui volum. Fiecare istoric al bisericii este urmat de o reprezentare artistică realizată de Nik Potocean.

Părintele prof. dr. Ionel Petrică a salutat apariția cărții care se înscrie în lupta românilor pentru păstrare identitară într-o lume care a uitat de dimensiunea duhovnicească a vieții.

Editorul volumului, criticul și istoricul literar Gheorghe Jurma din Reșița a definit cartea ca memorie a lumii, un depozit de energie a înaintașilor dar și o compoziție artistică. A accentuat importanța scriiturii: ilustrarea istorică a devenirii bisericilor bocșene dar și a Creștinismului în general. Cu acest prilej a amintit și de rolul arhitectului Adrian Diaconovici din Bocșa.

Episcopia Caransebeșului a fost reprezentată la acest eveniment cultural de P. On. Părinte Mihai-Cătălin Ciucur, inspector social și activități cu tineretul al eparhiei. În cuvântul rostit cu acest prilej a accentuat faptul că la Bocșa slujirea comunității este realizată de Biserică prin: rugăciune, cultură și filantropie. Un rol deosebit îl deține în activitatea culturală Doamna Gabriela Șerban și Biblioteca Orășeneacă. Referitor la volumul apărut, Părintele Ciucur a apreciat atât textul, cât și reprezentarea iconografică. În toate reprezentările artistice ferestrele bisericilor sunt galben-aurii, culori ce trădează faptul că în ele se menține vie lumina spirituală dar și materială, ele fiind mereu deschise pentru credincioși.

Au mai vorbit cu acest prilej: scriitorul Nicolae Danciu-Petniceanu și istoricul Mihai Vișan. Primul a accentuat lupta națională a protopopului Mihail Gașpar prin intermediul presei, cel din urmă de rolul social al Bisericii Ortodoxe din trecut. La actul de la 1 Decembrie 1918 românii din Bocșa au arborat steaguri tricolore, rugăciuni în biserici și hore ale bucuriei, o adevărată emulație națională.

Publicul a fost format din apropiați ai bibliotecii, iubitori de carte, redactori de reviste culturale și religioase, mai mulți clerici.   

,,Bocșa Culturală”, nr. 101 / 2018

A apărut numărul 2 al revistei trimestriale de cultură ,,Bocșa Culturală”. Ajunsă în cel de-al XIX-lea de apariție neîntreruptă revista Bibliotecii Orășenești ,,Tata Oancea” din Bocșa propune un sumar bogat și diversificat care oferă cititorilor din urbe și din Banat rubricici care oglindesc activitatea Bibliotecii, evenimente, aniversări, recenzii apoi proză, poezie, jurnal, interviu și comemorări.

Editorialul ,,Biblioteca – 65. Biblioteca Orășenească <<Tata Oancea>> din Bocșa, Caraș-Severin, la ceas aniversar – 65 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa” este iscălit de Gabriela Șerban. După prezentarea bibliotecilor reuniunilor de lectură, apoi a Despărțământului Astra, autorul amintește de apariția bibliotecii publice la 17 noiembrie 1952 la început bibliotecă comunală la Vasiova apoi orășenească în 1960. ,,Astăzi biblioteca deține un fond de documente de peste 71.000 unități de bibliotecă din toate domeniile și în diferite limbi (germană, franceză, maghiară, greacă), peste 2000 de utilizatori activi și o frecvență medie de 15 utilizatori pe zi, care, fie împrumută documente la domiciliu, fie studiază la sala de lectură, fie accesează calculatoarele de la sala Biblionet” (p. 3).

Dincolo de împrumutul de carte, Biblioteca editează o revistă de cultură trimestrială precum și 41 de volume reunite în colecția ,,Bocșa-istorie și cultură”; organizează concursuri literare și religioase sfârșite prin apariția unor volume: ,,Gânduri către Dumnezeu”, colaborări cu TVR Timișoara, a inițiat amplasarea unor plăci comemorative pe casele personalităților locului precum și reluarea Festivalului de Folclor ,,Aurelia Fătu-Răduțu”. Toate aceste realizări precum și altele nemenționate aici s-au concretizat prin efortul Doamnei bibliotecar Gabriela Șerban, directorul Bibliotecii. S-a reușit la Bocșa crearea unei Biblioteci vii și active, factor de cultură în localitate.

În rubrica ,,Evenimente”, Gabriela Șerban realizează o cronică a unei manifestări de suflet: ,,Revista Bocșa culturală – Numărul 100”. Au fost prezenți cu această ocazie: oficialități locale, profesori și preoți de la bisericile locului, colaboratori, cititori precum și redactori ai unor reviste din Caraș-Severin și Timiș. Între cei prezenți amintim pe criticul și istoricul literar Gheorghe Jurma, muzicologul Constantin-Tufan Stan, bibliotecarul Erwin Josif Țigla și publicistul redactorul radio și Tv. Vasile Bogdan.

,,Să ne prețuim valorile”, o rubrică permanentă a revistei aniversează în acest număr patru profesioniști: profesorul universitar și regizorul Ion Cărmăzan la 70 de ani; profesorul universitar și publicistul Constantin Falcă și profesorul și lingvistul Simion Dănilă la 75 de ani și profesorul universitar și muzicologul Dumitru Jompan la 80 de ani.

Pentru a marca cei 100 de ani de la Unirea de la Alba Iulia a fost creată o rubrică specială: ,,La Centenarul Marii Uniri”. Ing. Ion I. Grecu semnează articolul ,,Participarea României la Primul Război Mondial” și Petru Dalea cu ,,Samoilă Mârza – fotograful Unirii”.

Revista se încheie cu două prezentări de carte. Amintim cu acest prilej recenzia Gabrielei Șerban, ,,File de lectură: Gătaia: monografie/ Valentin Bugariu, Craiova, Sitech, 2018, 438 p”. În cadrul acestei recomandări la lectură ni se spun următoarele: ,,…O carte frumoasă atât ca prezentare, cât și în conținut. Imagini color înnobilează informații atent selectate, analizate și sintetizate, într-o manieră științifică și totuși accesibilă. Un volum al localității Gătaia, care, prin conținut și prin referințele bibliografice a depășit cu prisosință aria locală” (p. 28).

Integral revista ,,Bocșa Culturală poate fi lecturată la adresa: https://lookaside.fbsbx.com/file/BC2-18_BC2-18.pdf?token=AWwScLneatpX3YfSxzuW82J9J0K05OUCIrvfrW1flrDajYazQ7zza_THRdFv8CAOAaWjf3EndVrj4-WZ5iRdQByVHMsBNg6z1XEGPN12K5V-weBC80-kzv1MRrszJ2b629C2tPCpaF2FMvAmUrMZn5eAJTQwZi8KsA1vxH6m24AFew.

,,Vatră nouă”, nr. 212 / 2018

             Prin grija P. C. Părinte Vasile D. Suciu, parohul bisericii cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din localitatea Giarmata Vii a apărut numărul pe iunie al revistei comunității locale ,,Vatră nouă” din așezarea din granița Timișoarei.

            Cuprinsul acestui număr impresionează prin bogăție și diversitatea articolelor, machetare și ilustrații la care se adaugă colaboratori valoroși, rubrici permanente și un supliment religios botezat ,,Iconostas”.

            Ne vom opri la câteva însemnări considerate semnificative în Anul Comemorativ al Făuritorilor Marii Uniri din 1918. Editorialul ,,Centenarul făuririi României Mari (II). Mărăști, Mărășești, Oituz. Convenția de armistițiu” este iscălit de prof. univ. dr. Vasile Dudaș și Acad. Păun Ion Otiman. Autorii propun în continuarea studiului început în numărul trecut închinat ,,Primului Război Mondial” o expunere cronologică a evenimentelor premergătoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 între 7 iunie – 3 noiembrie.

            Tot pentru a marca Marea Unire amintim articolul ,,Sânzienele – Sărbătoarea universală a iei românești” de părintele Vasile D. Suciu. Autorul, prezintă sărbătorirea iei în biserica ortodoxă din Giarmata Vii, Sfânta Liturghie a fost urmată de steaguri tricolore, buchete de sânziene și ia românească care a îmbogățit serviciul religios. De menționat este faptul că părintele Suciu a fost unul din pionierii acestei serbări a bogației spirituale românești în lume.

            O realizare concretă a administrației parohiale de la Giarmata Vii o reprezintă apariția ,,Parcului Bisericii Ortodoxe Române Giarmata-Vii – Überland Preot Filip Doboș”. La inițiativa aceluiași harnic și destoinic preot paroh va fi amenajat un parc care să cuprindă: troița eroilor, alei, bănci, statui etc. Cele două ultime două materiale se regăsesc în două rubrici independente: ,,Tradiții” și ,,Parcul Bisericii”.

            În suplimentul religios al revistei regăsim două comunicări științifice ale Acad. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române și a Înaltpreasfințitului Ioan, Mitropolitul Banatului. C. S. dr. Viviana Milivoievici realizează și o cronică a manifestării științifice unde au conferențiat cei amintiți: ,,Congresul Internațional al Culturii Române”. În cadrul acesteia cronicarul mărturisește: ,,…Cultura și limba română dau substanță ființei neamului nostru românesc să dăinuie și dincolo de hotarele ei. Limba este vasul sacru al românilor și cu acesta se îndreaptă ei, să-și astâmpere setea, la izvoarele culturii și la izvorul harului lui Dumnezeu” (p. 10).  La acest Congres, părintele Vasile D. Suciu a expus referatul: ,,Promotori ai valorilor spiritului bănățean. Contribuții științifice regăsite în revista ,,Vatră nouă”.

            Aceste contribuții amintite sunt întregite cu alte știri și informații: utilitare (rubrica ,,Primăria… vă informează…”, proiecte culturale ale Parohiei Giarmata Vii (,,Poezia Cerului – Cerul Poeziei”, sport (,,Info Șah)”, cronica parohială (,,Din viața Bisericii”), curiozități (,,Știați că…), rețete culinare ș. a. m. d..

            În variantă electronică revista poate fi accesată la adresa: https://www.facebook.com/VatraNoua/photos/pcb.1851454658282266/1851452781615787/?type=3&theater. 

           

Gătaia. Monografie de pr. dr. Valentin Bugariu (recenzie)

Trecutul nu poate pieri, căci viitorul se naște din el.”

                                                                                                                  Anatole France

„Fiecare popor și fiecare epocă stau pe umerii vremurilor trecute”, cugeta poetul nostru național. Și asta, adaug eu, pentru că trecutul este un uriaș edificiu al lumii, iar arhitectul priceput care așază câte-o cărămidă la împlinirea istoriei este timpul cu memoria lui.

Acest edificiu trebuie întreținut, trebuie mereu consolidat, numai așa îi asigurăm nemurirea, aducând în fața prezentului câte un tablou din peisajul istoriei. Asta înseamnă că „pentru a înainta în timp, oamenii trebuie să se creadă pe cuvânt, adică să scrie cărți și să le citească”. Numai așa păstrăm măreția și splendoarea edificiului despre care vorbeam mai sus.

Da, să scriem, să punem pe hârtie evenimentele de ieri, de azi, fiindcă s-a demonstrat că „piatra nu egalează cuvântul în perenitate și că, ciudat, pergamentul este mai rezistent decât mortarul și stânca”. Oricum, trecutul nu poate pieri, el este temelia prezentului și bază pentru viitor. „Prezentul nostru nu s-a născut din senin, ci s-a născut din trecut”, este convins și Dan Puric. Și-apoi cunoașterea trecutului patriei este o datorie de onoare a fiilor acestui neam. Necunoașterea acestuia este ca și cum nu ne-am recunoaște strămoșii și părinții. Se observă, e adevărat, o afișată tendință spre o amnezie istorică, dar vrem, nu vrem, suntem legați organic de trecut prin niște artere prin care seva de ieri se revarsă în albia prezentului și acesta, la rându-i, va deveni trecut pentru viitorime.

Și cum „cartea este un mijloc de a comunica cu departele tău” (C-tin Noica), scrierea monografică este cu atât mai mult, o fereastră deschisă spre ieri. Prin ea, cititorul are rara ocazie, oferită de autor, de a pătrunde în abisul Istoriei și de a-i deveni părtaș în călătoria imaginară printr-un tunel al timpului. Sau, altfel spus, această zămislire este o rădăcină adăugată la Stejarul-Timp, care-i menține echilibrul, vigoarea în bătaia aprigă a vremelniciilor aspre învăluite în umbre și lumini.

Iată de ce, apariția unei noi monografii în peisajul cultural al unei localități este mai mult decât benefică. Iată de ce, cutezătorii monografi sunt, de fapt, niște arheologi ai cuvântului care sapă în straturile ascunse ale unei așezări. Iar Banatul, ținutul nostru drag, despre care istoricul și prof. Ioan Hațegan afirma că „Nu am găsit un loc în lume, în afară de Banat, în care să zic: Aici mă simt ca acasă!”, este o comoară monografică, un câmp larg de cercetare. Ne poate confirma acest lucru cu autoritate, d-l prof. Ioan Traia, cunoscut și apreciat monografist bănățean, autor a numeroase alcătuiri de referință din domeniu.

Se alătură acestor cercetători ai trecutului și Preacucernicia-Sa, pr. dr. Valentin Bugariu. Prin misiunea sfântă, părintele se află aproape de enoriași, de oamenii locului, li se dăruie spiritual, iar, din prinosul de cunoaștere, de inteligență și de talent, cărturarul, cu destoinicie și bunătate, oferă cititorului o rază, luminându-i și pe alții. Bogata opera a distinsului preot se întregește astfel cu lucrarea Gătaia. Monografie, apărută la Editura Sitech, 2018, în 438 p..

Volumul de față este „o ladă de zestre în care, deschizând-o, descoperi o comoară” afirmă un admirator al autorului, pr. dr. Marius Florescu.  Asta am făcut și noi, dragii mei, am deschis-o și iată ce valori prețioase am descoperit.

Monografia aceasta, o adevărată carte de vizită pentru localitatea mea natală, este rezultatul unui efort mare de muncă. Truditorul este exigent cu structura, cu informația, cu fomulările de conținut, cu exprimarea clară și coerentă, cu relația dintre scris și imagine.

Împărțită în șapte capitole, care, la rându-le, au mai multe subcapitole cu titluri de mare forță sugestivă, unitatea volumului este dată și de argumentul prin care pr. Valeriu Bugariu își motivează demersul cultural, dar și de concluziile din final ca o sinteză privind lucrarea ce oferă „ o priveliște asupra dezvoltării localității în diferite epoci istorice”.

Dacă din primul capitol aflăm date despre așezarea  geografică, despre relief (aici impresionează amănuntele despre Măgura vulcanică Șumig), despre clima zonei, rețeaua hidrografică, cu trimiteri clare la surse, din cel de-al doilea,  ne informăm cu date despre istoricul așezării, pe epoci și zone bine definite. M-au mișcat relatările despre Valea Begului care mi-au readus în minte perioade, când, copil fiind, păzeam pepenii. Erau hectare întregi cultivate și un sat de colibe. Iar „noaptea, miresmele se împleteau cu răcoarea pământului văratic și luna, regina nopții, ne lumina cărările. Ne adunam în fața unei colibe și depănam povești, apoi, pe muzica unui acordeonist, jucam de mama focului. Eram singuri cu luna, cu refexele ei aurii și jucăușe pe obrajii noștri... și dădeam frâu liber copilăriei înaripate”.

Aflăm din același capitol despre perioadele și stăpânii acestor locuri. Cunoaștem pe Iștvan Gorove și rolul acestui politician în zonă. Neobositul autor pigmentează informațiile reci cu secvențe literare din epica scriitorului gătăianț, Mihail Gașpar, iar, ultima parte, bogată în evenimente, ne oferă date despre perioada dualismului austro-ungar, despre Războiul cel Mare (1914-1918) și eroii așezării (vezi la p. 67 și 68), apoi monografistul stăruie asupra momentului Marii Uniri din 1918, notificând delegații din zonă. Este momentul să amintim că preotul,  român convins, dedică această valoroasă operă tocmai centenarului.

Pentru mine, o altă secvență emoțională a fost amintirea Reformei agrare din 1921, prilej cu care printre coloniștii împroprietăriți au fost și bunicii mei. Și ei au fost părtași la întemeierea Coloniei din Gătaia, ( în 1927), aducând din Ardeal și istoria, botezându-și străzile cu numele eroilor din acel ținut: Horea, Cloșca, Crișan și Avram Iancu. Nu-i scapă meticulosului cercetător nici perioada Celui de-al II-lea Război mondial. Cunoaștem eroii localității și monumentele ridicate întru amintirea ambelor confruntări.

Cititorul și trăitorul de pe aceste locuri este emoționat și strânge din dinți citind despre rușinoasa strămutare a atâtor familii în Bărăgan, în noaptea Rusaliilor din 1951. Avem pagini întregi cu nume, cu declarații de la victime și urmași, cu fotografii ilustrative, toate ca rezultat al unei valoroase cerecetări elaborate de meticulosul și exemplarul truditor al scrisului. (vezi p. 85). Printre cei deportați, a fost și cunoscutul prof. Păun Antalag cu familia din Gătaia.

Acest capitol se încheie cu aspecte concrete despre Revoluția din 1989, influența ei, și eroii localității. Au căzut în Piaţa Operei din Timişoara: prof. Ladizlau Cizmaric, 50 de ani, şi Haţegan Petru Petrişor, 46 de ani. Merită parcursă secvența evocatoare despre acest eveniment, citată din Ciprian Cipu, la pagina 94, prin ea, emoțional, ne imginăm sălbăticia și cruzimea autorităților de atunci, care, ciudat, nu mai aveau nimic românesc în suflet. 

Capitolul al III-lea se ocupă de organizarea administrativă și de instituțiile așezării. Găsim ample informații bine documentate din timpul cnejilor, juzilor până la Consiliile populare din vremurile noastre. Autorul se oprește apoi la Spitalul de Psihiatrie (organizare, evoluție), la Centrul de sănătate, Postul de poliție, Oficiul poștal, Farmacia, Banca, Pompierii, Căminul Cultural și Biblioteca. Sunt multe aspecte care merită notate, dar structura recenziei nu ne permite.

Unul dintre capitolele cu cercetare extinsă este cel de-al IV-lea, care se referă la școală și activitatea culturală. Aflăm date despre începuturile învățământului în microzonă, ne încântă din nou autorul cu ample fragmente din opera lui Mihail Gașpar, cunoaștem situația învățământului între 1948-1989, cu trimiteri și ilustrații, ni se oferă date biografice despre nume marcante din învățământul așezării. Sunt rezervate pagini întregi unor chipuri de intelectuali ca prof. Dumitru Buda, prof. Petre Tomescu, prof. George Pleavă, prof. Herbert Weissmann și prof. univ. Marcel Tolcea. Un subcapitol plin este rezervat învățământului de după 1990 cu situații, cu tabele nominale cu elevi merituoși participanți la olimpiade și concursuri (p. 164), iar câteva file sunt rezervate și pentru școlile din satele aparținătoare. Ultima parte a acestui capitol ne oferă date, cifre, tabele, ilustrații alb-negru și color cu belșugul de cultură din așezare, cu accent pe Ruga bănățeană, pe Zilele orașului, pe concursul „Lada cu zestre” și pe diferite expoziții organizate în localitatea Gătaia.

Și cum „Biserica este maica spirituală a neamului românesc” (M. Eminescu) și „Noi creștinii aparținem unei culturi cerești”, (Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan), iar preotul mediază cerescul cu pământescul, și Sfinția-Sa, pr. Valentin Bugariu, acordă un spațiu de aproape 50 de pagini capitolului al V-lea, Biserica. Periplul descrierii merge de la dovezile arheologice și mărturiile formării limbajului creștin la români, până la prezentarea cu amănunte, cu ilustrații a fiecărei parohii din microzona cercetată. Emoția m-a încercat din nou când a fost prezentat istoricul bisericii din Colonie-Gătaia, unde a fost cândva un bun cântăreț și tatăl meu, fie-iertat!

Un spațiu meritoriu și de referință a fost rezervat cunoscutei și apreciatei rev. „Lumină lină”, scoasă de autor în vremea cât a slujit la biserica din Colonie (2005-2011), unde am avut onoarea să colaborez și eu. A fost o foaie culturală cu structură, tematici și publiciști aleși.

Penultimul capitol, al VI-lea, este cel mai scurt, dar bine întocmit cu date, cu dovezi certe, cu cifre și imagini pe perioade clare privind evoluția economiei locale, mai cu seamă din 1948 până în 1989 și până azi.

Cel de-al VII-lea capitol, adică ultimul, ne invită să aflăm date despre „Demografie, tradiții și interculturalitate”. Autorul, un om de-o aleasă cultură și de mare responsabilitate față de cuvântul scris și tipărit, folosind o vastă bibliografie, ne dă date despre populație și evoluția ei, în tabele, pe ani și stratificare națională. Ne completăm informațiile despre case și gospodăria tradițională, susținute de ilustrative imagini, despre portul popular și despre familie. Apreciatul preot tratează superb, captivând chiar, sărbătorile, obiceiurile locale presărând zona documentară cu povești din bătrâni evocate ilustrativ (p.297), care înalță cota informativă până la emoționante și nostalgice trăiri, statornicind definitiv interesul pentru cartea măiestrit zămislită. Exemplară și de apreciat munca sa de temeinică cercetare.

Dar valoarea documentar-informativă este pecetluită, cred eu, și de subcapitolul intitulat „ Toponimie, onomastică, limbă românească și folclor”. Apreciem munca de culegere și de cercetare în domeniu și asemuim acest segment cu un glosar explicativ foarte util.

Apreciatul autor, un bun cunoscător al operei scriitorului Mihail Gașpar, face și o profundă radiografie a mijloacelor artistice întâlnite în scrierile protopopului. Desprindem din opera prozatorului: elemente lexicale, populare și regionale încorporate în enunțurile citate, urmate de explicații structurate științific pe părți de vorbire, elem. de ordin fonetic și gramatical, elem. arhaice, toate selectate cu aceeași exigență.

Partea cu „Folclor literar” ne oferă legende (vezi legenda Șumigului), cântece și strigături. Ele conturează mai bine identitatea și specificul locuitorilor din microzonă. Se încheie acest capitol cu un gest de nobilă recunoștință și respect al autorului față de  personalitățile timpului: Mihail Gașpar, Horvath Ianoș, Ion Șuța, Iulian Olaru, Bukovinsky Janoș, Dimitrie Acea, Gheorghe Borca, Dorin Grigoraș, Valentin Românu, Aurelia Ardeleanu, Bocskei Laszlo și Marinela Ilie.

Izbutitul volum monografic își rotunjește și mai mult valoarea științitico-documentară, prin ampla Bibliografie întinsă pe 16 pagini.

Și-atunci ne întrebăm la finalul acestei prezentări: Cum să piară trecutul, când oameni ca reputatul preot-scriitor și cărturar neobosit, Valentin Bugariu, țin flacăra istoriei aprinsă și luminează patriotic cărările bătătorite de strămoșii noștri, întru perpetuarea acestui neam!?

Respect și adâncă recunoștință, precum și sincere felicitări autorului pentru această carte, model de ținută intelectuală, prin care face cinste națiunii, acum în miezul aniversării centenare, cu gândul la Alba Iulia, km 0 al românismului.

                                                                    17 iunie, 2017,  Deta

                                                                               

                                                                                   Prof. Iosif Marius Circa

,,Foaia Săcoșană” nr. 28 / 2018

            Prin grija dl. prof. Gheorghe Lungu, redactor șef sprijinit de un priceput și entuziast Colegiu de Redacție, a apărut un nou număr al revistei ,,Foaia Săcoșană”. Așa cum deja au fost obișnuiți cititorii și în acest număr se regăsesc știri, informații, poezie dar și articole cu caracter de eseu.

            M-am oprit la recenzia realizată de prof. Marius Terchilă la volumul Însemnări-Cuvântări (Editura Eurobit, Timișoara, 2018) iscălit de prof. Gheorghe Lungu. Iată un crâmpei semnificativ asupra mesajului cărții: ,,(…) Satul tradițional prinde viață în carte, trăiește în funcție de ocupațiile specifice anotimpurilor și de sărbătorile creștine. Scriitorul evidențează personalitățile satului natal, reproduce artistic limbajul savuros al săcoșenilor. Impresionează portretul lui Gh. A. Lungu, tatăl autorului, ale cărui trăsături au fost bunătatea, nărnicia, talentul, credința în Dumnezeu” (p. 5).

Revista poate fi consultată pe site-ul: http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/foaia_sacosana_nr.2-2018.pdf.

,,Lunina vieții”, nr. 1 / 2018

        Prin grija P. C. Părinte Aurel Cristian Tomescu, paroh la Parohia Ortodoxă Timișoara-Est a apărut o nouă revistă catehetică denumită sugestiv ,,Lumina vieții”. Tipărită în condiții grafice deosebite, color, în 12 pagini, revista va fi distribuită gratuit prin intermediul protopopiatelor pentru parohiile din Arhiepiscopia Timișoarei.

            Editorialul ,,Un nou început” iscălit de Redacția publicației amitește cititorilor că această nouă publicație va fi continuatoarea ,,Suplimentului catehetic” din revista eparhială ,,Învierea”. De astă dată, revista este mesagera Centrului educativ-misionar ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș” al parohiei Timișoara-Est.

            În acest număr regăsim câteva rubrici cu caracter permanent: ,,Istoria Bisericii și a țării”, ,,Ora de Religie”, ,,Cateheză”, ,,Temeiuri biblice” la care se adaugă creațiile elevilor concretizate în eseu, poezii și desene cu tematică religioasă.