luni, 29 noiembrie 2010

Amintirea Apostolului Andrei în ţara lupilor

Pentru români, sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei are o importanţă aparte întrucât el este naşul de botez al poporului nostru. Misiunea lui pe pământurile fostei Dacii a fost nu de puţine ori contestată, deşi importante dovezi materiale, istorice, folclorice, arheologice etc. o confirmă din plin. În cele ce urmează vom prezenta trei asemenea exemple mai puţin cunoscute: Apostolul Andrei în memoria pustnicilor păstrători de la Râmeţi, ipoteza cercetătorului grec George Alexandrou şi declaraţia Papei Pius al II-lea.
Într-o scriere dedicată "Moşului din Carpaţi", pustnicul Neofit, din străvechea vatră eremită a Râmeţului, din Munţii Apuseni, vorbeşte despre "memorii ce nu se şterg", referitoare la momentul trecerii dacilor la creştinism, care se transmit de la un pustnic la altul, până în zilele noastre. Conform regretatului părinte Ghelasie de la Frăsinei, care a aflat şi a consemnat această tradiţie de la urmaşii pustnicului Neofit, cel care îi succeda moş-pustnicului petrecea o perioadă de timp în Sfântul Munte Athos.
"Se păstra tradiţia aceasta din vechimea traco-dacilor, când urmaşul lui Zalmoxe, şi după el al marilor preoţi, trebuia să călătorească în ţările înţelepţilor, după care se stabilea ca "înţelept divin" al neamului său şi totodată unul dintre înţelepţii lumii", explică părintele Ghelasie această tradiţie în volumul intitulat "Moşul din Carpaţi".

Preotul dac care L-a cunoscut pe Cel ce coboară din cer

Referindu-se la vatra eremită de la Râmeţi, părintele Ghelasie spune că în acest loc ar fi trăit ultimul urmaş al ultimului preot al dacilor, după cucerirea romană, care purta la piept o icoană ce o reprezenta pe Fecioara cu Pruncul Hristos în braţe.
Întors pe pământul străbun din călătoria la învăţaţii piramidelor din Egipt, acest ultim urmaş al lui Zalmoxis ar fi descoperit Dacia cucerită de romani, cu populaţia autohtonă care nu vrea să se supună decât legilor străbune. După moartea lui Decebal, marele preot-mag s-ar fi ascuns prin sihăstrii cunoscute doar de băştinaşi. În momentul în care a fost recunoscut, el le-ar fi descoperit "noua taină" geto-dacilor. Suspectat că şi-a schimbat credinţa strămoşească, punându-i-se clar într-o adunare problema alegerii între Zalmoxe şi Hristos, "moş-magul" le-ar fi spus dacilor următoarele: "Poporul meu iubit, ştiţi din moşi-strămoşi că Înţelepciunea Cerului S-a pogorât şi pe acest pământ prin chipul magului preot, al cărui nume de taină era Zalmoxe. Din neam în neam, moş-magul lăsa un altul după chipul şi asemănarea sa şi Glasul de Sus niciodată nu lipsea. Au trecut peste noi şi zile bune, şi zile rele... dar Puterea de Sus prin magul de jos le spulbera... Lumea căzu din chipul creat, dar Ziditorul nu putea lăsa chipul cel stricat. Iată taina ce de acum lumii se arată: Însuşi El din cer pe pământ vine, ca nimeni să nu-L mai închipuie în zei şi idoli şi în înţelepţi. Iată, poporul meu, ce trebuie să vă spun: Eu, magul, urmaşul Zeului-Moş al acestui pământ, pe Cel ce este Însuşi Dumnezeu Care coboară din cer şi Se descoperă la faţă, eu L-am cunoscut şi L-am întâlnit şi I-am căzut în genunchi la picioare şi El mi-a pus mâna pe cap şi chipul meu de mag s-a prefăcut în alt chip. Aşa, poporul meu, de acum nu mai aveţi pe magul-bătrân, ci pe preotul lui Hristos."

Ultimul urmaş al lui Zalmoxe, primul mucenic creştin

După această mărturisire, preotul ar fi fost acuzat de trădare, dar el le-ar fi explicat că Zalmoxe ar fi lăsat următorul cuvânt: "Când va veni Însuşi Dumnezeu pe pământ, chipul meu va trece în alt chip Că eu sunt doar umbra acestuia. Aşteptaţi marea zi pe care s-o primiţi cu toate inimile deschise, că sufletul acestui neam are deja taina lui... Recunoaşteţi, poporul meu, chipul lui Hristos în pământul neamului nostru. Eu, magul, preotul acestui neam, am împlinit porunca lui Zalmoxe".
Întrebat de un ostaş dacă a devenit creştin şi dacă este adevărat că "un apostol al lui Hristos a venit în Dacia noastră şi tu însuţi… l-ai primit şi din peştera de taină a lui Zalmoxe ai făcut biserică", acesta ar fi recunoscut spunând: "Apostolul lui Hristos, Andrei, într-adevăr a fost la noi şi ne-a adus chipul lui Hristos în faţa Căruia eu, chipul lui Zalmoxe, am îngenuncheat şi am dezbrăcat haina de mag şi am primit haina nouă de preot al lui Hristos". Aflând acestea, soldatul i-ar fi răspuns: "Bătrânule mag, va trebui să mori pentru această schimbare de credinţă. Lasă-ne în schimb un urmaş, un alt mag, ca să nu rămână pământul nostru fără legătură cu cerul".
"Voi merge până la Zalmoxe, căruia îi voi duce haina de creştin în locul celei de mag, haina sufletului dac, care începe o nouă naştere de viaţă nemuritoare, aşa cum a crezut din moşi-strămoşi că se va împlini şi această mare zi", ar fi replicat magul, atenţionându-şi poporul că în curând va auzi "din sufletul însuşi glasul lui Hristos", după care a săvârşit "primul botez al vieţii făgăduite", numindu-l pe noul preot Andrei, "după numele apostolului ce ne-a adus pe Hristos. Eu însumi am noul nume tot de Andrei, în locul celui de Zalmoxe".
Aruncat în suliţi, de către trei ostaşi legaţi la ochi, solul mag ar fi fost primit de zeul dacilor, ca ultim urmaş al lui, preot acum al lui Hristos. Astfel, ultimul urmaş al lui Zalmoxe ar fi devenit primul mucenic dac creştin, sângele lui sfinţit ridicând acest pământ la cer, "care s-a făcut haina lui Zalmoxe, ce de acum nu va mai fi zeu şi înţelept, ci preotul lui Hristos", pentru că doar Hristos este Adevărul şi Unicul Dumnezeu al Cerului şi Pământului", după cum mărturiseşte această excepţională tradiţie.

A petrecut Sfântul Apostol Andrei 20 de ani în Dacia?

Ziaristul grec George Alexandrou, bine-cunoscut reporter internaţional, scriitor şi comentator politic, absolvent al Universităţii din Grecia, călător pasionat şi luptător pentru ecologie, este autorul uneia dintre cele mai vaste monografii dedicate Apostolului Andrei. Lucrarea lui se numeşte "El a ridicat crucea pe gheaţă", are 1.000 de pagini şi se referă la călătoriile Sfântului Andrei. Autorul explorează sursele, tradiţiile, rutele şi culturile Apostolului, şi-şi defineşte volumul ca fiind "un goblen cultural".
Într-un interviu pe care l-a acordat cu ceva timp în urmă jurnalului ortodox de credinţă şi cultură "Drumul Emausului", din America, Alexandrou ne dezvăluie un fapt uluitor: Apostolul neamului nostru ar fi folosit "cartierul general" din Scythia Minor timp de 20 de ani! Referindu-se la cercetările sale, spune în interviul pomenit: "Era ca un tren, un vagon după altul, până când am ajuns să-mi lipsească doar 20 de ani… Cel mai incredibil lucru a fost acela că, potrivit vechilor tradiţii româneşti, anii pe care i-a petrecut acolo reprezintă exact perioada care îmi lipsea".
În documentarea sa, foloseşte tradiţii scrise din secolele II şi III d.Hr. şi este convins că la acea vreme Apostolii au putut străbate teritorii vaste, dovadă în acest sens fiind, spre exemplu, călătoriile din Antichitate cunoscute sau hărţile lui Ptolemeu.

Scythia Minor, locul pe care Andrei l-a iubit cel mai mult

În urma cercetărilor sale, George Alexandrou a constatat că, din uriaşul puzzle, reprezentat de teritoriul unde se presupune că ar fi ajuns Andrei în cele patru călătorii misionare ale sale, "secvenţa" de 20 de ani care lipseşte este cuprinsă între întoarcerea Apostolului la Marea Neagră din Valaamo (Finlanda) şi plecarea spre Sinopae şi de acolo spre Patras, în Achaia, unde avea să fie martirizat. Această lungă perioadă de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi petrecut-o în Dobrogea de astăzi, unde îşi avea "cartierul general" în peştera de care tradiţia i-a legat numele. De aici, ar fi întreprins călătorii evanghelizatoare în restul Daciei, pe Dunăre, în sudul fluviului, pe malul Mării Negre, dincolo de Prut şi chiar în teritorii mai îndepărtate. După fiecare asemenea misiuni s-ar fi întors în peştera sa.
Alexandrou explică această lungă rămânere a Apostolului în Scythia Minor prin faptul că s-ar fi "simţit foarte apropiat de daci deoarece erau monoteişti. Potrivit lui Flavius Josephus, preoţii locului erau ca esenienii: virgini, strict vegetarieni, ca asceţii din deşert. Societatea era foarte liberă, femeile aveau aceeaşi poziţie cu bărbaţii, spre deosebire de societatea greco-romană, dacii nu aveau sclavi. De fapt, erau unici în lume la acea vreme pentru că nu aveau sclavi. Potrivit tradiţiilor româneşti şi descoperirilor arheologice, dacii au devenit creştini datorită Sfântului Andrei însuşi, în primul secol. Este firesc să se fi simţit ca acasă în rândul clerului dac şi ca ei să-l fi acceptat rapid şi să fie convertiţi", mai spune jurnalistul grec în interviul amintit.
Alexandrou crede că Apostolul Andrei a iubit acest loc din Scythia Minor mai mult decât orice, după Hristos. "Cred că Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare deoarece a avut călătorii misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri unde nu a fost bine-venit, de unde a fost obligat să plece. Lucrurile au fost deseori foarte dificile, mai ales când a fost la slavi, unde sacrificiul uman era încă practicat. Vă puteţi imagina: era obosit să treacă prin astfel de lucruri şi când a venit la daci... unde grecii şi evreii erau acceptaţi în aceeaşi măsură şi unde existau preoţi sihaştri asceţi, se înţelege cât de lesne s-a integrat. Putea să predice, era fericit acolo. De fapt, dacii credeau că religia pe care el a adus-o nu era numai mai bună decât a lor, ci şi o continuare a vechii religii. Au privit religia nativă ca prevestitoare pentru creştinism. Douăzeci de ani înseamnă mult şi se înţelege de ce românii îşi amintesc de el mai mult decât de alte tradiţii", mai spune cercetătorul grec.

A fost Andrei martirizat în timpul împăratului Traian?

George Alexandrou acordă o mare credibilitate tradiţiilor româneşti despre Apostolul Andrei, pe care le consideră "cele mai de nădejde". În baza lor afirmă că, la vremea martiriului, Apostolul ar fi avut 85 de ani, poate chiar 95. Totodată, cercetătorul grec este de părere că martiriul lui nu ar fi avut loc pe vremea lui Domiţian sau Nero, conform tradiţiilor greceşti, ci la începutul celui de-al doilea secol, pe vremea domniei lui Traian, între anii 95 d.Hr. şi 105 d.Hr. El ia de bază tradiţiile româneşti şi versiunea Sfântului Grigore de Tours a "Faptelor lui Andrei", în care se spune că înainte de martiriu Apostolul a avut un vis în care şi-a văzut fratele Petru şi pe Ioan Evanghelistul în Rai. Această ar putea fi o referire indirectă la faptul că Apostolii Petru şi Ioan muriseră deja. Sfântul Epiphanius spune acelaşi lucru, la fel şi Pseudo-Abdia, Episcopul Babilonului. De altfel, tradiţia greacă plasează moartea misterioasă a Sfântului Ioan Evanghelistul din Efes (cum că ar fi fost îngropat de viu până la gât şi apoi corpul lui a dispărut pur şi simplu) în anul 102 sau 103 d.Hr. "De fapt, există şi acum cântece populare (româneşti, n.n.) care vorbesc despre o întâlnire între împăratul Traian şi Sfântul Andrei", concluzionează cercetătorul.
Importanta misiune evanghelizatoare a Sfântului Apostol Andrei în teritoriile de la Istru este confirmată şi de o declaraţie oficială a Vaticanului. Referindu-se la faptul că la trei decenii după moartea poetului latin Ovidiu, la jumătatea secolului I d.Hr., Sfântul Andrei a ajuns pe malurile Dunării, Pius al II-lea, papă al Romei între 1458 şi 1464, spune că acesta a fost primit de către o uriaşă mulţime "înflăcărată de cuvintele sale".

Apostolul nostru era umil şi avea simţul umorului

Din tradiţiile studiate de George Alexandrou, s-au conturat imaginea şi caracterul omului Andrei. Aşadar, Apostolul care i-a creştinat pe străbunii noştri era un om simplu, umil, dar ciudat. Tradiţiile din Kurdistan, Valaamo, Etiopia şi Persia îl descriu la fel. Avea obiceiul de a fixa pietre mari sau cruci de fier pretutindeni. Căra un baston imens cu cruce. Era foarte modest şi nu umbla cu prea mulţi discipoli după el. Nu predica mulţimilor ca Petru sau Pavel. Aduna puţină com-panie, precum un stareţ de mănăstire. Era în schimb un om cu simţul umorului. În acest sens, unele surse spun că, atunci când a văzut pentru prima oară saunele slavilor, la Novgorod, ar fi trimis scrisori prietenilor spunându-le: "Aceşti slavi sunt nişte oameni aşa ciudaţi: se autotorturează cu crengi de mesteacăn". Râdea când se gândea la acest lucru. Ar fi călătorit alături de crescătorii de reni din Laponia, cu hunii, ar fi vorbit cu filosofii greci, comercianţii slavi, ar fi cunoscut birocraţi chinezi, ar fi vizitat triburi primitive din nordul Pakistanului şi pe berberii din deşertul Sahara. Ar fi călătorit pe jos, cu bărci şi canoe, pe cai, pe cămile, reni sau pe elefanţi. Fiind foarte modest, nu ar fi ieşit în evidenţă alături de triada Petru, Iacov şi Ioan, deşi a fost "cel dintâi chemat". El credea că fiecare persoană pe care o întâlneşte este Însuşi Hristos. Tradiţia coptă spune că a fost persecutat la antropofagi. De altfel, el a mai fost persecutat în Kurdistan, la Sinopae în Pont, la Tesalonic, în Chalandritsa, lângă Patras.
Din apocrifa "Faptele lui Andrei" reiese că era un tip înalt, puţin aplecat de spate, cu sprâncene stufoase, care se întâlneau deasupra unui nas mare. Avea părul ondulat şi o barbă căruntă, care se separa în două spre capăt. Avea ochii, probabil, albaştri.
Apostolul lui Hristos, Andrei, într-adevăr a fost la noi şi ne-a adus chipul lui Hristos în faţa Căruia eu, chipul lui Zalmoxe, am îngenuncheat şi am dezbrăcat haina de mag şi am primit haina nouă de preot al lui Hristos."

http://www.ziarullumina.ro/articole;1448;1;48814;0;Amintirea-Apostolului-Andrei-in-tara-lupilor.html


Ofertă de carte de la parohia Malovăţ










Am primit la redacţia revistei ,,Lumină lină" o ofertă de carte de la parohia Malovăţ, jud. Mehedinţi. Făuritorul de cărţi de la Malovăţ este nimeni altul decât părintele profesor doctor Alexandru Stănciulescu-Bârda, binecunoscut prozator, istoric, teolog, specialist în paremiologie, folclorist, ,,medievist", editor şi bibliograf. Părintele Stăciulescu-Bârda a reuşit să pună bazele unei edituri, singura din mediul rural românesc denumită ,,Cuget românesc". În decursul anilor s-a reuşit tipărirea Noului Testament, precum şi cărţi de rugăciune, formare duhovnicească şi literatură pioasă. De asemenea părintele Alexandru a reuşit imprimarea unui buletin parohial care se distribuie gratuit credincioşilor din cele două sate ale parohiei: Malovăţ şi Bârda.
Prezenta ofertă ne propune 15 titluri:
1. Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Studii și documente privind Istoria României, vol. II(Banatul), Craiova, Editura Sitech,  2010, format A5, 460 pag., tipar și hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 25 lei.
2. Prof. Nicolae Tomoniu, Sfântul Nicodim de la Tismana, Editura ,,Cuget Românesc”, 2010, 224 pag., dintre care 40 pagini din hartie cretată cu imagini color, hărți, tabele genealogice.
3. Pr. Prof. Alexie Buzera, Șapte cântece pe versuri de Traian Dorz, Editura ,,Cuget Românesc”, 2010, 16 pag., format A5, tipar și hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 5 lei
4. Artur Silvestri, Perpetuum mobile, Bucureşti, Editura ,,Carpathia”, 2009, 264 pag., format A5, hartie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 8 lei.
5. D. Bălaşa, Țara Soarelui sau Istoria Dacoromâniei, Bârda, Editura ,,Cuget Romanesc”, 2009, 342 pag., format A5, hartie offset, tipar offset, coperta policroma, plastifiata, 12 lei. 
6. G. Călinescu, Aforisme si reflecții, Editura ,,Cuget Romanesc”, 2009, 148 pag., format A5, hârtie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 10,00 lei.  
7. Artur Silvestri, Apocalypsis cum figuris, Editura Carpathia, 2009, 204 pag., hârtie si tipar offset, coperta policroma, plastifiata,  7 lei. 
8. Matei al Ciprului, Șiragul  Mărgăritarului, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2009, 326 pag., cu numeroase planșe color, format A4, hârtie offset, copertă policromă, 12 lei. 
9. Coloana Infinitului, vol. II, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2009, 618 pag., format A4, hârtie offset, copertă policromă, 40 le
10.  Pr. D. Bălaşa, Dacii de-a lungul mileniilor, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2009, 286 pag., format A5, hărtie offset, copertă policromă,  12 lei. 
11. Balade din Transilvania, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2008, 300 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, 12 lei. 
12. Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisoare pastorală, vol.III, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2008, 430 pag. şi numeroase planşe color, format A5, hârtie offeset, copertă policromă, 20 lei. 
13. Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda şi Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-2004), vol. III(format A5, 930 pag., copertă policromă, carton lucios, 40 lei).
14. Grigore Maerean, Chemări la Domnul, vol.VII(format A5, 206 pag., coperta policromă, hârtie offset, 12 lei.
15. Nifon Criveanu, Cugetări şi maxime pentru viaţă, 2o lei.
Cărţile pot fi comandate la tel. 0724.99.80.86, în scris la adresa: Malovăţ, Mehedinţi sau la e-mail: stanciulescubarda@gmail.com





vineri, 26 noiembrie 2010

O carte cât o revistă

A apărut la editura Mirton din Timişoara o carte inedită atât prin tematică cât şi prin conţinut, Revista Lumina satului (Giroc, Timiş). Repere monografice, 2010, 65 p.. Autorul acestei reuşite este nimeni altul decât profesorul Ion Murariu, veritabil cărturar din urbea giroceană.
            Până astăzi –cred eu- nu au mai apărut astfel de monografii care nu fac altceva decât să marcheze festiv împlinirea unui număr de ani sau al unui număr de numere. Şi revista ,,Lumina satului” nu face rabat de la această cutumă, astfel că publicaţia mai sus amintită împlineşte 17 ani de apariţie neîntreruptă şi 70 de numere publicate.
            Sprijinit pe o tradiţie publicistică reprezentată de preoţii David Voniga şi Horia Vişoiu, Ion Murariu a reuşit să adune în jurul revistei valorile limbii, literaturii, istoriei şi religiei locale care au reuşit prin scrisul lor să creeze la Giroc o adevărată şcoală de presă care a dat publicului  o revistă cu caracter apolitic, pusă în slujba culturii, a redescoperirii valorilor spirituale din trecut şi a promovării celor contemporane, locale, naţionale, universale, a informării şi educaţiei cititorilor. (p. 12).
            Revista ,,Lumina satului” a fost considerată –cronologic – a doua gazetă fondată în mediul rural al Banatului  o publicaţie trimestrială  care cunoaşte două etape istorice în devenirea sa: 1993-1996 când a apărut sub egida Primăriei comunei Giroc, numerele 1-15 şi 1996-2010 când apare sub auspiciile Şcolii din localitate, numerele 16-70. Ca format publicaţia foloseşte unul clasic: A4, iar ca număr de pagini: 8. Există deja un şablon al revistei: pe prima pagină apare articolul de fond (editorialul), rubrica ,,În actualitate” se întinde în cea de-a doua pagină. În pagina a treia este ilustrată ,,Viaţa spirituală”, iar următoarele trei pagini sunt reunite sub titlul: ,,Pagini pentru minte, inimă şi literatură”. Ultimele două pagini cuprind informaţii sportive, fapte de limbă (Şodzănii), anunţuri şi sponsorizări.
            Colaboratorii care au onorat prin scris revista au contribuit la creşterea valorică a articolelor, amintim aici pe regretaţii: Damian Ureche, G. I. Tohăneanu, Dumitru Craşoveanu, Florin Medeleţ, Ion Drăgan şi Ştefan Pătruţ. Revista dezvoltă fapte de limbă română, istorie locală, aniversări, semnificaţii ale sărbătorilor religioase, poezie locală şi naţională ş.a.
Felicitări neobositului truditor al literelor, Ion Murariu cunoscut prin activitatea sa multilaterală: scriitor – condeier, editor, ziarist, iar revistei ,,Lumina satului” doriri de continuare în luminrea cititorilor cu fapte şi momente vrednice de a fi reţinute.


OUL DE CUC. Un film de IOAN CĂRMĂZAN


Realizat cu sprijinul
CENTRULUI NAŢIONAL AL CINEMATOGRAFIEI
Scenariul: TITI POPESCU
după romanul „FUGA” de Rodica Ojog-Braşoveanu
Cu:
ANDI VASLUIANU
BOGDAN DUMITRACHE
Cu participarea extraordinară:
RUDY ROSENFELD, GEORGE ALEXANDRU
MARILENA CHELARU, GABRIEL SPAHIU
Genul: politist Durata: 98 min.
 alte roluri:
SABINA BĂLĂUŢĂ, NICOLAE BUNEA, SENDILE MAXER, CRISTINA CABEL, GHEORGHE BĂNETE, VIOREL COMŞA, CORNEL IOANOVICI,
GHEORGHE IORDAN, ROBERT BUNEA, TINA SAMOILĂ, RALUCA PANTIŞ,
ILIE STELEA, MIHĂIŢĂ STAVILĂ
Machiaj: MIHAI IONESCU

Muzica:
ENE GELU SERGIU, BUZOIANU ANDREI, BADIU SEBASTIAN MIRCEA
Decor şi costume: CRISTINA MITITELU
Director de film: SENDILE MAXER Producător executiv: DOINA DRAGNEA
Montaj: CORINA STAVILĂ Sunet: MIHAI BOGOS
Producător: FILMEX FILM
Imaginea: MARIAN STANCIU
Regia: IOAN CĂRMĂZAN
Regizori secunzi: DEAN CĂRMĂZAN, DRAGOŞ SILIVESTRU
Operator secund: ZORAN CĂRMĂZAN
Asistenţi:
Imagine: AVRAM POMPILIU, CONSTANTIN TERENCHE
Costume: RALUCA PANTIŞ, ELENA BUNEA
Decor: GHEORGHE BĂNETE
Sunet: MIHNEA BOGOS, FILIP DINU
Producţia: MIHAELA IŞTOC , DUMITRU NICOLAESCU
MARIANA COSTEA, IOAN NECULA, TINA SAMOILĂ, CORNEL IOANOVICI
EUGENIA MARDALE, VIOREL COMŞA
Şef electrician: SĂNDEL BACALU
Maşinişti: NICOLAE BUNEA, ROBERT BUNEA
Costumieră: NINA IACOB
Secretar platou: GABRIEL STĂNCIUC

Distribuit de Asociatia Film Romania

SINOPSIS

   Două destine, parcă împotriva voinţei lor, sunt puse în situaţia de a traversa toată ţara, unul alături de celălalt în dorinţa nebună de a nu fi prinşi de organele legii. Doi paria, doi evadaţi, ca două cremene încărcate de energie, caută să se strecoare spre o libertate ce nu poate fi reală.
   Vasile Dragu, profesor, pe care viaţa l-a încercat cu o nenorocire nemeritată – dublă crimă şi o condamnare pe măsură, pe de o parte, şi, Mitu Suveică, un notoriu criminal trecut prin toate probele mizeriei şi decăderii umane, prin toate spaimele şi urâţeniile unei vieţi nenorocite, pe de altă parte
Vor încerca – aproape tot filmul – să scape de urmăritori. Vor fugi, se vor ascunde, se vor furişa – totul într-un ritm ameţitor, în speranţa că şi pentru ei Dumnezeu a lăsat o dâră de lumină, o speranţă neticăloşită.
  Mitu Suveică, zis Litruţă, şi-a omorât cu sânge rece camarazii de tâlhărie şi a ascuns prada (o mare, foarte mare sumă în dolari americani).
   Ei se feresc de toată lumea, se suspectează şi se urmăresc chiar între ei, sunt fugăriţi şi hăituiţi de lege, de ceilalţi din tagmă, de viaţă, de soartă, de destin.
Finalul poveştii – neaşteptat poate – încearcă să urmărească numai Dumnezeu ştie ce. Oare avem dreptul de a judeca pe alţii, de a ne judeca pe noi înşine?
   Suntem noi, oare, mai presus de lege, de alţi oameni, de soartă?
   Toate poveştile pot fi frumoase, triste, amare sau nu pot fi. Totul depinde din ce tabără faci parte!

http://stiri.lacasuriortodoxe.ro/fdfac-balcanii-2010/4976-oul-de-cuc-un-film-de-ioan-carmazan.html

miercuri, 24 noiembrie 2010

Hristos împărtăşit copiilor

În cadrul orei de cateheză duminicală ,,Hristos împărtăşit copiilor se desfăşoară un Cerc de desen religios. Primele realizării ale copiilor au fost grupate sub tema Naşterii Domnului.














































































































































































marți, 23 noiembrie 2010

Veşminte noi bisericeşti

Prin ajutorul bunului Dumnezeu şi a unor fii ai satului au fost dăruite bisericii cu hramul ,,Sfântul Ierarh Nicolae" din parohia Colonia Gătaia un nou set de veşminte bisericeşti necesare oficierii cultului divin. Mulţumiri speciale fam. Melania Balosin împreună cu fraţii şi surorile.
Dumnezeu să le răsplătească fapta cea bună!

Întâlnirea jurnaliştilor din presa rurală

Sâmbătă, 20.11. 2010 a avut loc la şcoala cu clasele I-IV din satul Urseni, com. Moşniţa Nouă o nouă întâlnire a Asociaţiei publiciştilor din presa rurală în Banat. Preşedintele Asociaţiei, d-nul Vasile Todi a prezentat un scurt bilanţ al Asociaţiei în anii 2009 şi 2010 printre care se numără premeierea oamenilor de cultură din judeţul Timiş la spectacolele din Săcălaz şi Buziaş. În finalul expunerii a anunţat retragerea sa din această funcţie şi fondarea unei Uniuni a presei rurale din Banatul istoric, o nouă organizaţie a presei fără membrii care să cuprindă asociaţiile de presă şi cultură din judeţ şi din întreg Banatul. Această Uniune va organiza: întâlniri cu cititorii, lansare de carte precum şi susţinerea tipografică a gazetor aflate în dificultate. Domnul Ioan Traia, secretarul general al Asociaţiei publiciştilor din presa rurală în Banat a nuanţat faptul că Asociaţia este legal constituită şi că doritorii se pot înscrie în aceasta. A urmat semnarea unor adeziuni, în urma acestei acţiuni s-au înscris în această Asociaţie publicişti din: Cenad, Gătaia, Giroc, Ferendia, Oraviţa, Recaş, Timişoara şi Urseni. Pentru funcţia de preşedinte va fi interimar P. On. Păr. Vasile Suciu, vicepreşedintele Asociaţiei până la noi alegeri.
În parte a doua a întâlnirii s-a lansat volumul Lumina satului. Repere monografice, Ed. Mirton, Timişoara, 2010, 65 p. a profesorului Ion Murariu din Giroc, un istoric a celor 70 de numere a revistei girocene.   

Calendare bisericeşti pe 2011

Au apărut calendarele de perete pe 2011. Acestea pot fi achiziţionate de la biserica parohială la preţul de 4 lei.

,,Vatră nouă", nr. 123/2010

A apărut un nou număr al prestigioasei reviste ,,Vatră nouă" editată de comunitatea locală din Giarmata Vii. Şi acest număr se bucură de informaţii culturale, sociale, agrare şi religioase. Aflăm cu bucurie de acţiunile parohiei păstorite de On. Păr. ic. stavr. Vasile Suciu în aria socialului sătesc: dezvoltarea unui Cerc de pictură bisericească ,,Icoana fereastră spre cer", coordonat de prof. Veronica Adorian şi prof. Nicoleta Spătar. Proiectul va încerca să iniţieze şi să perfecţioneze doritorii în tainele picturii tradiţionale pe sticlă. (p. 1). Părintele Suciu aminteşte de lupta pentru ridicarea Aşezământului Preot Filip Doboş, aşezământ care va cuprinde: capelă mortuară, două săli multifuncţionale, o bucătărie, magazie de alimente şi non-alimente. (p. 8). Din pagina 9 aflăm despre Ruga de la Giarmata Vii, articol semnat de Florin Gref, viceprimarul comunei Ghiroda. Din material aflăm despre serviciul religios oficiat de părintele paroh înconjurat de preoţii invitaţi, prezenţa dlui ministru Valeriu Tabără, precum şi ruga propriu-zisă: formaţia condusă de Nelu Surdea, solista Liliana Laichici, ansamblul local ,,Flori de câmpie".
Revista poate fi consultată la biblioteca parohială.

,,Iconostas", nr. 3/2010

Am primit la redacţie revista ,,Iconostas" editată de Biserica Ortodoxă ,,Sf. Dimitrie" din Giroc. Revista păstrează rubricile devenite tradiţionale: Cuvinte de mir, prezentare de carte, tradiţii şi credinţe, meditaţii, note de călătorie, pagina copiilor. Din numărul primit avem cateheze de iniţiere în  sărbătorile ortodoxe: Cuvioasa Parascheva de pr. Adrian Chermeleu, Adormirea Maicii Domnului de Teofil Pârâian şi Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavril de prof. drd. Florin Golban.
Din viaţa bisericii este rubrica care ne dezvăluie viaţa religioasă a ortodocşilor giroceni: înfrumuseţarea bisericii, renovarea casei parohiale, sfinţirea caselor, acţini filantropice, pelerinaj la mănăstirea Călugăra ş.a. m. d..
Numărul poate fi consultat în cadrul bibliotecii parohiale.

Veşti bune de la Cenad

Am primit de la Cenad prin intermediul prof. Gheorghe Doran revista ,,Cenăzeanul", periodic de opinie şi informare socio-culturală", nr. 3 şi 4. Din cuprins spicuim: Sesiune de comunicări la Variaş de Gh. Doran (nr. 3, p. 2, 3). Comunicările dian anul acesta au fost grupate sub genericul ,,Oameni, evenimente, tradiţii din Banatul de câmpie". Între conferenţiari sunt menţionaţi truditori ai şcolii: prof. dr. Florin Zamfir, prof. Gh. Doran, Iavorca Iorgovan şi Mihaela Zamfir. (p. 2). Fiecare număr conţine informaţii din viaţa religioasă, socială şi economică a cenăzenilor, poezie precum şi informaţii din administraţia locală de larg interes pentru locuitorii comunei Cenad.

,,Învierea", nr. 19-21/2010

Au apărut numerele 19, 20 şi 21 din publicaţia ,,Învierea". Aşa cum am fost obişnuiţi putem regăsi articole interesante. O radiografie a vieţii monahale o realizează Arhim. Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timişoarei, Viaţa monahală timişeană (nr. 19, p. 2). Un studiu deosebit de interesant ca temă propusă, Bisericile surori ale catedralei din Timişoara (nr. 20, p. 2) îl realizează P. On. Păr. drd. Marius Florescu. Din lectura acestuia putem observa asemănări arhitectonice între catedrala din Timişoara şi alte două biserici: biserica Sfântul Spiridon - ,,Spirea Veche" lucrată în 1921 de acelaşi arhitect ca în cazul catedralei mitropolitane din Timişoara, Ion D. Traianescu: ,,...un plan bazilical în cruce greacă înscrisă, delimitat de stâlpi puternici din beton armat, cu secţiunea de cca. 1 metru, iar absidele laterale erau de plan rectangular. Alţi stâlpi din beton armat descriau planul masivului turn-clopotniţă cu foişor, aflat în capătul vestic al bisericii, deasupra intrării. Între toţi aceşti stâlpi erau mari panouri din cărămidă masivă, întreaga structură fiind acoperită la exterior cu cărămidă aparentă smălţuită". (p. 2). Biserica a rezistat până la 27 aprilie 1984 când a fost demolată pentru ridicarea ,,Casei Poporului".
O altă biserică soră este biserica ,,Belvedere" din Bucureşti care a fost ridicată între anii 1934-1940 după planurile aceluiaşi arhitect.
Din suplimentul foii ,,Învierea", ,,Stânca vieţii", editat de Asociaţia ,,Oastea Domnului" din Timişoara am reţinut articolul Specificul Oastei Domnului semnat de Sorin Eusebiu Ciceo din care aflăm că mişcarea mai sus pomenită e o mişcare de renaştere spirituală care ,,...a avut şi a trăit întru totul învăţăturile Bisericii în care şi pentru care s-a născut, neschimbând nimic din aceste învăţături". (nr. 5, p. 1).
Publicaţiile se regăsec la biblioteca parohială şi la biserica parohială.

Adresă nouă

Avem o nouă adresă de internet. Ştiri din viaţa parohiei Colonia Gătaia, protopopiatul Deta pot fi accesate la adresa: http://luminalinaparohiacoloniagataia.blogspot.com/. Mulţumiri pentru înţelegere.
Pr. Valentin Bugariu