An de an, Halloween-ul adună tot mai mulţi
tineri, de multe ori chiar sub egida instituţiilor de învăţământ. E „la
modă”, deşi românilor nu le spune mai mult decât mimetismul la care parcă sunt
condamnaţi astăzi. În fine, subiectul rămâne controversat chiar şi în mediile
părinţilor care mai sunt interesaţi de educaţia copiilor lor. Cât de inofensivă
sau periculoasă este această așa-zisă sărbătoare am încercat să aflăm împreună
cu Virgiliu Gheorghe, unul dintre cei mai implicaţi cercetători în câmpul
bioeticii creştine din ţara noastră.
– Domnule
Virgiliu Gheorghe, care credeţi că este motivul pentru care Halloween-ul a
căpătat în câţiva ani o aşa de mare popularitate printre români?
– Explicaţia trebuie căutată în promovarea
lui de către mass-media. Practic, astăzi orice devine „opinie publică” şi
„modă” – şi dimpotrivă, orice dispare din preocuparea oamenilor ca fiind
„depăşit” – se explică prin influenţa majoră a mass-mediei asupra mentalităţii
şi stereotipurilor după care lumea se călăuzeşte. Copiilor le place pentru că
sunt atraşi de ceea ce văd la televizor. Vor şi ei să fie ca cei de acolo, vor
şi ei să fie „interesanţi”. Iar dacă la şcoală tot se organizează un eveniment
Halloween, atunci, de ce nu!
– Dar de ce credeţi
că ar avea mass-media interesul să promoveze o sărbătoare străină de tradiţiile
şi credinţa poporului nostru?
– La această
întrebare există o mulţime de răspunsuri. Cel
mai simplu este acela că Halloween-ul „vinde bine”. Vinde costume, vinde
spectacole – deci există un interes comercial, iar presa este plătită să facă
publicitate. Dar nu e doar atât. Răspunsul este, cred, unul mai complex. Cred
că Halloween-ul vine la pachet cu tot ceea ce înseamnă cultura nihilistă sau
„cultura morţii”, care este promovată obsesiv astăzi de mass-media. Cu alte
cuvinte, presa are interesul de a promova această pseudo-sărbătoare, după cum
are interesul să promoveze pornografia sau homosexualitatea. De fapt, când
spunem „presa”, ne gândim la puternicii zilei, la stăpânitorii lumii acesteia,
pentru că presa, în marea ei parte, nu este sub nici o formă liberă. Ea face
ceea ce i se comandă.
E de bun-simţ
să ne întrebăm de ce pornografia este liberalizată, atâta timp cât aceasta
creşte – statistic vorbind! – rata infracţiunilor, chiar şi a celor juvenile, a
violurilor şi crimelor, ca şi a tuturor comportamentelor de risc. De ce este
promovată homosexualitatea, atâta timp cât este disolutivă pentru viaţa de
familie, cât homosexualii sunt marcaţi de suferinţă fizică şi psihică mai mult
decât media populaţiei? Oare statul nu ar trebui să lupte împotriva a tot ceea
ce conduce la infracţionalitate şi la nefericirea oamenilor? Şi totuşi, sub
acoperirea argumentului „drepturilor omului”, a divertismentului şi a
„libertăţii de alegere” a propriilor fantasme, în statul modern,
în statul-magic proliferează toate aceste comportamente, care sunt
disolutive pentru existenţa şi fiinţa statului însuşi.
Halloween, magie și sexualitate
– Nu credeţi
că este puţin cam dură comparaţia între Halloween şi pornografie sau
homosexualitate?
– Deloc.
Dintru început, între magie şi practicile sexuale, prostituţie şi chiar
homosexualitate a existat o foarte strânsă legătură. Zeiţa Astarte era, de
pildă, patroana prostituţiei, care se practica la templul ei ca act ritual. De
asemenea, homosexualitatea este prezentă în ritualurile de iniţiere ale multor
religii păgâne, dar şi în societăţile secrete contemporane. De ce există o
legătură atât de strânsă între magie şi erotism, încât în Evul Mediu cărţile de
magie deveniseră cu adevărat un gen pornografic? Răspunsul îl primim de la
Giordano Bruno, unul dintre cei mai mari magicieni ai trecutului, care a
încercat să creeze o tehnică de control emoţional global, magic, întemeiată
explicit pe atracţia sexuală.
– Da, dar dacă
plecăm de la ipoteza că Halloween-ul este o sărbătoare cu conotaţii magice,
lucrul acesta nu e perceput de majoritatea copiilor sau adolescenţilor, care
doar se distrează cu această ocazie!
–
Poate pentru că ei nu ştiu prea bine ce e aceea magia – dar, dacă ar realiza,
cu siguranţă ei înşişi ne-ar asigura că această sărbătoare are ceva magic în
ea. De altfel, dacă veți da o căutare pe Internet
după Halloween şi magie împreună, veţi vedea cât de des
sunt asociate cele două cuvinte în căutări, asta pentru că limba întotdeauna
trădează asocierile. Într-adevăr, Halloween este o sărbătoare păgână celtă,
care dintru început avea o funcţie magică. În credinţa celților, în noaptea de
Halloween spiritele aveau acces la lumea noastră, căci graniţele dintre cele
două lumi erau cumva deschise, iar oamenii erau îndemnaţi să ia anumite măsuri
ca să se apere de aceste spirite. Toate acele acte aveau (sau au) o conotaţie
magică. E ca şi cum ai intra într-o „logică a spiritelor”, în care tu, folosind
nişte măşti sau nişte obiecte, te războieşti ori te împrieteneşti cu acestea.
Dar pot fi
oare izgonite duhurile rele de alte duhuri rele, sau de oameni care îndeosebi
le invocă? Vrăjitorii nu se închină lui Dumnezeu – iar duhurile morţilor, ce
pot face ele împotriva demonilor? Lumea Halloween-ului este mai curând o lume
infernală, deci prietenoasă duhurilor rele, locul în care acestea petrec şi se
odihnesc.
Pe de altă parte, imediat după
Halloween, adică în ziua de 1 noiembrie, închinată zeului Samhain, „Domnul
morții”, druizii îi aduceau jertfă atât animale, cât şi oameni. Desigur,
această practică a dispărut cu timpul, însă practicile de divinaţie au rămas
până astăzi. Deci Halloween este prototipul unei adevărate sărbători păgâne,
unde ritualul magic joacă un rol esenţial.
Magia este
foarte eficientă şi foarte periculoasă
– Aş mai
insista puţin asupra percepţiei. Nu credeţi că atâta timp cât copiii nu percep
ceea ce se întâmplă de Halloween ca pe un ritual magic, ci ca pe o joacă
distractivă, nu li se poate face nici un rău?
– E la limită:
cumva aşa, pe marginea prăpastiei. Costumele
îl iniţiază pe copil într-o lume a duhurilor rele, a morţilor. Imagistica
întunecată pe care o propune această pseudo-sărbătoare cred că ar trebui să ne
spună totul. A îmbrăca un costum, a intra într-un rol, chiar dacă în joacă, nu
e deloc o joacă, ci poate deveni un lucru foarte serios. Noi, creştinii, chiar
credem că aceste spirite malefice există. Aşadar, credeţi că ele rămân
nepăsătoare la aceste invocări pe care le facem prin jocurile de Halloween?
Încă o dată, cred că nu conştientizăm ce înseamnă cu adevărat magia şi care
este puterea ei. Magia este foarte eficientă şi foarte periculoasă. De lucrul
acesta nu ştiu dacă se îndoieşte cineva. Ceea ce nu realizăm însă este faptul
că vizualizarea unor fantasme nu înseamnă altceva decât invocarea acelor
spirite. Acest lucru îl aflăm din manualele de magie. De asemenea, intrarea în
rolul unor spirite, intrarea în comunicare voită cu acestea poate să deschidă
poarta către o astfel de însoţire.
Din punctul de
vedere al fenomenologiei religiilor, se ştie că orice manifestare
rituală, mimesis-ul are ca efect actualizarea și consolidarea unei relații
psihologice între individ și realitatea mitologizată. Cercetările au demonstrat
că, pe parcursul participării și implicării în scenariul mitului respectiv,
individului chiar i se imprimă acele stări mentale sau sufletești care
caracterizează persoanele mitologizate. E ca și cum s-ar produce un transfer de
energie psiho-mentală între personajul mitologizat și subiect. Asta explică
faptul că participarea la sărbătoarea Halloween induce o stare psihologică în
care excitația și fascinația sunt asociate cu un sentiment de spaimă mai mult
sau mai puțin intens, în funcție de gradul implicării. În acest context,
individul, în mod firesc, urmează actele proprii personajelor în pielea cărora
a intrat.
Grace Ketterman,
în cartea sa „You and your child’s problems” („Tu și problemele copilului
tău”), demonstrează faptul că expunerea copiilor la scene înfricoşătoare are
consecinţe asupra dezvoltării lor emoţionale. De asemenea, acest pediatru şi
psihiatru american constată că, drept urmare a fricii resimţite în copilărie,
copiii vor manifesta mai târziu o atracţie pentru paranormal şi practici
oculte.
Una dintre
cele mai mari sărbători în calendarul satanic
– Şi totuşi,
Halloween a fost şi o sărbătoare a creștinilor din Apus, ca sărbătoare a
tuturor sfinţilor. De ce credeţi că şi-a păstrat potenţialul malefic din vremea
preoţilor druizi?
– În anul 835,
biserica din Apus și-a asumat această sărbătoare, integrând-o în calendar ca
prăznuire a tuturor Sfinţilor. Probabil că de-a lungul timpului a reuşit într-o
anumită măsură să o „îmblânzească”, să o golească de conţinutul ei magic.
Dar ceea ce
întâlnim astăzi nu mai este nici măcar sărbătoarea Halloween aşa cum era ea
percepută de irlandezi în secolul al XIX-lea. Acum, Halloween este o sărbătoare americană, un produs al mass-mediei,
al culturii de consum, dar şi al curentelor de renaştere a păgânismului din
societatea americană. Cu alte cuvinte, investiţia în magic şi ocult care se
face în prezent în produsul Halloween, în America, depăşeşte cu mult
magia care îl însoţea în trecutul nu prea îndepărtat, la el acasă.
Acest lucru
face ca până și Vaticanul să avertizeze de mai multe ori în ultimii ani asupra
faptului că Halloween este o sărbătoare păgână a „terorii, a fricii şi a
morţii”. În ziarul „L’Osservatore Romano” (oficialul Vaticanului), Joan Maria
Canals susţinea în anul 2010 că „Halloween-ul conține un subcurent al
ocultismului și este absolut anticreștină”.
– Susţineţi
deci că Halloween are un semnificativ potenţial malefic?
– Nu este
vorba de ceea ce susţinem noi. Pur
şi simplu „părintele” satanismului, Anton Szandor LaVey, afirmă că „Halloween
este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic”. Pe de
altă parte, vedem care sunt consecinţele. Ocultul îi fascinează pe tinerii din
noile generaţii, chiar dacă au primit o educaţie creştină. Şi, mai ales,
constatăm că Halloween creşte mult rata infracţionalităţii şi a criminalităţii.
Există o
mulţime de studii desfăşurate în Statele Unite în care se arată că de Halloween
cresc spargerile cu minim 25%, sporește consumul de alcool şi droguri şi creşte
rata criminalităţii. Într-un studiu realizat în Boston s-a constatat că, pe
parcursul a patru ani, în noaptea de Halloween criminalitatea este mai mare cu
50% decât în toate celelalte momente ale anului.
De asemenea, în ce privește
perspectiva inofensivă pe care o au tinerii, relevant este studiul în care se
arată că la întrebarea: „Ce aţi vrea să faceţi în noaptea de Halloween?”, cei
intervievați au ales, într-un procent de 80%, răspunsul „Să omor un om”(!).
Spiritul acestei sărbători este într-adevăr viu, şi dictează nu înmulţirea
binelui, a păcii şi a dragostei între oameni – de care lumea de astăzi se pare
că are tot mai multă nevoie –, ci un spirit malefic al lucrării răului, dus
până la uciderea aproapelui.
Așadar, dincolo de bomboanele împărţite,
este evident pentru oricine că imagistica răului pe care o promovează
Halloween-ul nu poate conduce decât la sporirea comportamentului violent, a
infracţionalităţii şi a criminalităţii, adică la faptele proprii duhurilor
necurate, pe care Halloween-ul le invocă.
Dacă noi ne
facem datoria, Dumnezeu va face restul
– Și atunci,
dacă aşa stau lucrurile, de ce totuşi presa, şi în general populaţia, mai ales
creştinii, nu iau o poziţie?
– Cred că în
primul rând lipseşte conştientizarea fenomenului. Ne bazăm mai mult pe
descrieri edulcorate decât pe realităţi. Pe de altă parte, este o mare lipsă de
consecvenţă şi de discernământ la românii de astăzi: pe de o parte ne declarăm
creştini, pe de alta suntem mai mult decât toleranţi la numeroase lucruri care
sunt în mod evident anticreştine. Avem aici o dovadă de lipsă de maturitate şi
de neseriozitate, care cred că ne afectează mult ca neam.
– Ce ar trebui să facem?
– Să ne opunem, nu numai retrăgându-ne
copiii de la astfel de activităţi, dar şi protestând la minister şi şcoli
împotriva organizării unor evenimente „Halloween” în cadrul acestor instituţii
educative. De asemenea, trebuie să existe comunităţi mai puternice de părinţi
care să vorbească despre aceste lucruri. Sunt convins că cei mai mulţi nu
înţeleg ce înseamnă această pseudo-sărbătoare şi care pot fi consecinţele. Ar
trebui, poate, organizate seminarii publice pe această temă. Salutăm în acest
context organizarea asociaţiei „Alianţa Părinţilor”, organizaţie care poate
face foarte mult.
Iar pentru că
duşmanul cel mai mare al nostru este lipsa timpului, cred că ar trebui să ne
gestionăm cât mai bine puţinul timp liber pe care îl avem pentru a-l acorda şi
unor astfel de activităţi care, deşi par a avea un caracter comunitar, îi vor
proteja pe copiii noştri în faţa ofensivei culturii morţii. Şi, poate că,
înainte de toate, este vorba de mărturisirea pe care o facem. Dacă iniţiativa
nu va pleca de la acest nivel şi nu vom face ceva, în câţiva ani riscăm să-i
depăşim pe americani la nivelul efectelor negative ale culturii morţii care
este promovată astăzi în mai toată mass-media.
Biruinţa lor
este aceea de-a ne face să credem că nu se mai poate face nimic, în timp ce a
noastră este să credem că, dacă ne facem datoria, întreprinzând tot ceea ce
depinde de noi, Dumnezeu va face restul.
Material
realizat de
Mihai Cristea
