PREACUVIOSULUI
CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN CUPRINSUL
PATRIARHIEI ROMÂNE,
Har, bucurie
şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti
binecuvântări!
Preacuvioşi şi Preacucernici
Părinţi,
Iubiţi credincioşi şi
credincioase,
Prin purtarea
de grijă a lui Dumnezeu, în prima duminică din Postul Mare, numită și Duminica
Ortodoxiei, sărbătorim biruința asupra tuturor rătăcirilor doctrinare de la
dreapta credință și de la dreapta vedere a prezenței și lucrării lui Dumnezeu
în lume.
Potrivit
Sfintei Tradiții a Bisericii, icoana Domnului Iisus Hristos este chipul liturgic
văzut al Dumnezeului celui viu și nevăzut, care S-a făcut om (cf. Coloseni
1, 15).
Fundamentul dogmatic al cultului
sfintelor icoane este Întruparea Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt și
din Fecioara Maria, la plinirea vremii. Părinții Bisericii care au
teologhisit despre venerarea sau cinstirea sfintelor icoane, fiind purtați și
luminați de Duhul Sfânt, au fost încredințați adeseori prin minuni și
experiențe duhovnicești neîndoielnice de adevărul și puterea harică a sfintelor
icoane.
Dealtfel, potrivit
Sfintei Tradiții, prima icoană a Mântuitorului Hristos este Sfânta Mahramă sau
Icoana nefăcută de mână omenească a Domnului, care a fost trimisă regelui Avgar
al Edesei.
Prin venirea
lui Mesia – Hristos pe pământ, „la înfățișare aflându-Se ca un om” (Filipeni
2, 7), a fost dezlegată opreliștea dată lui Moise de a nu face „nici un fel de
asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus și din câte sunt pe
pământ, jos” (Ieșirea 20, 4). Interdicția din Vechiul Testament era una
pedagogică și temporară pentru a nu se cădea în idolatrie, deoarece Dumnezeu
Cel nevăzut din ceruri nu luase chip de om pe pământ. Însă, pentru noi,
creștinii, icoana Domnului Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, este
mărturie și mărturisire a Întrupării Sale, după cum zice Sfântul Evanghelist
Ioan: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava
Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1,
14).
Învățătura
ortodoxă despre cinstirea sfintelor icoane a fost formulată, în mod deplin, la
Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea, din anul 787, de la care se împlinesc
anul acesta 1230 de ani. Această învățătură este în deplin acord cu Sfânta
Scriptură și cu Sfânta Tradiție, întrucât se fundamentează pe dogma hristologică
a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Sinodul afirmă că Sfânta Scriptură și sfânta
icoană se „arată” și „se explică” reciproc. Imaginea vizuală are aceeași
valoare cu imaginea verbală. Așa cum Sfânta Scriptură este o imagine în
cuvinte, tot astfel și icoana pictată este un cuvânt în culori. Prin icoană,
conținutul Sfintei Scripturi nu este transmis sub forma unei doctrine
abstracte, ci în chip liturgic, adică într-un mod integral și concentrat, care
se adresează „față către față” persoanelor din biserică aflate în stare de
comuniune – rugăciune cu Preasfânta Treime și cu toți sfinţii.
Citând
cuvintele Sfântului Vasile cel Mare, Sinodul al VII-lea ecumenic afirmă că „cinstea
arătată icoanei trece asupra prototipului, iar cel care venerează icoana
venerează persoana pe care aceasta o înfățișează”[1]. Astfel, sfintele icoane fac posibilă
comuniunea harică între persoanele reprezentate și credincioșii care le
cinstesc și se roagă în fața lor.
Un alt
eveniment important în care s-a confirmat și reafirmat rolul, sensul și
importanța artei sacre sau liturgice în viața Bisericii a fost Sinodul de la
Constantinopol, din anul 843. Făcând trimitere directă la imaginea reprezentată
în icoană, Synodicon-ul acestui Sinod proclamă pomenirea veșnică a celor
care cred, dovedindu-și spusele prin scrieri și acțiunile prin reprezentări,
pentru răspândirea și afirmarea adevărului prin cuvinte și prin icoane[2].
Tot în acest
document sinodal se subliniază faptul că icoana participă la sfințenia și harul
prototipului ei și, de aceea, icoana sfințește ochii celor credincioși și
tămăduiește bolile sufletești și trupești ale celor care le cinstesc. La rândul
său, Sfântul Ioan Damaschin spune că „harul lui Dumnezeu se odihnește deasupra
icoanei”, pentru că „în timpul vieții lor sfinții erau plini de Duh Sfânt.
La fel și după moarte harul Sfântului Duh rămâne pururea în sufletele lor, în
trăsăturile și sfintele lor chipuri, iar aceasta nu prin fire, ci ca urmare a
harului și a lucrării divine”. Iar pentru a face posibilă întâlnirea prin
rugăciune și prin harul Duhului Sfânt, reprezentarea lui Hristos, a sfinților
și a evenimentelor Istoriei Sfinte trebuie să exprime cu fidelitate realitatea
istorică.
Rostul de a fi
al icoanei este acela de a-i arăta pe moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu, pe
cei care o caută, o pregustă și o prefigurează încă din timpul vieții lor pe
pământ. Și cu toate că sfinții pictați pe icoane sunt deosebiți între ei la
chip, au totuși ceva comun și anume aureola sau nimbul de lumină. Aureola
este semnul văzut al slavei dumnezeiești din Împărăția cerurilor, care nu se
poate vedea cu ochii trupești, dar care se află tainic prezentă în sufletul și
trupul sfinţilor.
De aceea, icoana
este și o vedere prin credință a Împărăției lui Dumnezeu, iar nu doar un simplu
element estetic și didactic în Biserică.
Iubiţi fii duhovnicești,
Sfânta
Scriptură ne învață că omul este icoana vie făcută de Dumnezeu după chipul
Fiului Său.
Așa cum icoana
exprimă într-un mod văzut slava nevăzută a prototipului său ceresc, tot astfel
și omul, „icoana” văzută a lui Dumnezeu, a fost făcut de Creator „după chipul
Său” (Facere 1, 27) ca să se reflecte, în om și prin el, lumina cea
necreată și neapusă a Dumnezeirii sau frumusețea preaslăvită și negrăită a
Celui nevăzut. Întrucât Ortodoxia este atât mărturisirea adevărului unirii
dumnezeirii și a omenității în Persoana Domnului Iisus Hristos, cât și mod de
cunoaștere și de trăire în arvună a slavei Împărăției cerurilor, noi,
creștinii, suntem datori să mărturisim dreapta credință și să căutăm „sfințenia, fără
de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12, 14). Totodată, trebuie să
armonizăm dreapta mărturisire și preamărire a lui Dumnezeu cu iubirea milostivă
față de aproapele nostru, care este chipul
lui Hristos îndreptat spre noi (cf. Mt. 25, 40).
Întrucât
fiecare om este făcut „după chipul lui Dumnezeu”, iubind pe aproapele nostru,
iubim și pe Dumnezeu. Astfel, sfânta icoană ne arată „calea” iubirii milostive
față de toți oamenii, pe care a mers Fiul lui Dumnezeu când S-a făcut Om și pe
care au mers apoi oamenii credincioși și sfinți care s-au îndumnezeit,
urmându-L. Cine ajută pe cel ce are nevoie de ajutor, acela iubește pe Hristos
Care Se identifică cu toți oamenii aflați în suferință, zicând: „Întrucât ați
făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei
25, 40).
Întrucât în 2017 se împlinesc
1230 de ani de la Sinodul al VII-lea Ecumenic, anul acesta a fost declarat de
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Anul omagial al sfintelor
icoane, al icona- rilor și al pictorilor bisericești și Anul
comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul
comunismului în Patriarhia Română.
Întrucât
sfintele icoane sunt reprezentări vizibile ale unor realități tainice, nevăzute
și cerești, rostul sfintelor icoane este să ne înalțe sufletul spre pacea,
bucuria și slava Împărăției cerurilor. De aici marea responsabilitate ce-i
revine pictorului iconar. Potrivit Sinodului al VII-lea ecumenic „pictorului
îi aparține doar natura tehnică”, în timp ce diataxis, compoziția
sau forma artistică, depinde, în mod evident, de ce au hotărât Sfinții Părinți.
Dumnezeu a
descoperit Sfinților Părinți prin experiențe duhovnicești ceea ce trebuie să
redea icoana prin culori. Ei contemplau prototipul și apoi exprimau, în
limbajul picturii, modelul sau chipul. Iar acele prototipuri care au fost
descoperite Sfinților Părinți sunt rememorate în icoana ortodoxă, trezind în conștiința
privitorilor stări spirituale sfinte. La rândul lor, pictorii iconari primeau
și pictau icoanele după îndrumările venite de la Duhul Sfânt prin Sfinții
Părinți, încât ei, ca martori și mărturisitori iconografi, nu se reprezentau și
nu se mărturiseau pe ei înșiși, ci erau mărturisitorii lui Dumnezeu Cel
Întrupat și ai sfinților Săi.
Așadar, scopul
vieții duhovnicești creștine este să devenim și noi sfinți, icoane vii ale lui
Iisus Hristos, înnoiți și transformați sau transfigurați de El prin harul Duhului
Sfânt, pregustând slava dumnezeiescă, având ca înaintemergători pe Mântuitorul
Iisus Hristos și pe toți Sfinții Săi.[3]
Potrivit tradiției
Bisericii Ortodoxe Române statornicite în timpul Patriarhului Justinian
(1948-1977), cu ocazia sărbătorii numită Duminica Ortodoxiei, se
realizează colecta pentru Fondul Central Misionar. Așa cum în
Biserica primară, prisosul unora plinea lipsa altora și „nimeni nu era între ei
lipsit” (Fapte 4, 34), tot astfel și acum Biserica Ortodoxă Română
îndeamnă la dărnicie și întrajutorare frățească pentru a susține multiple
activități spre binele și folosul credincioșilor ei din țară și din diaspora.
La nivel
național, bisericesc, social, liturgic, pastoral, misionar și cultural, aceste
activități sunt de o importanță majoră. Darul în bani care va fi colectat acum,
în Duminica Ortodoxiei și în următoarele trei duminici, până la 26
martie, va fi folosit pentru construirea de lăcașuri de cult din parohiile mici
și sărace, pentru întreținerea așezămintelor social-filantropice din țară și de
peste hotare, pentru sprijinirea și inițierea unor activități spirituale și
culturale pentru apărarea și promovarea dreptei credințe, dar și pentru
păstrarea identității etnice a românilor de pretutindeni și pentru ajutorarea
parohiilor și a familiilor sărace ş.a.
Dorindu-vă să
folosiți cu mult spor duhovnicesc vremea Marelui Post ca pregătire pentru
sfânta sărbătoare a Învierii Domnului, ne rugăm lui Dumnezeu să vă
binecuvinteze pe toţi şi să vă dăruiască sănătate și mântuire, pace și bucurie.
„Harul
Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea
Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!” (2 Corinteni 13, 13).
Cu părintești
binecuvântări și doriri de tot binele,
PREŞEDINTELE
SFÂNTULUI SINOD,
†D A N I E L,
Arhiepiscopul
Bucureştilor,
Mitropolitul
Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitorul tronului
Cezareei Capadociei
şi Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române
† Teofan, Arhiepiscopul
Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
† Laurenţiu, Arhiepiscopul
Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
† Andrei, Arhiepiscopul
Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi
Sălajului
† Irineu, Arhiepiscopul
Craiovei şi Mitropolitul Olteniei
† Ioan, Arhiepiscopul
Timişoarei şi Mitropolitul Banatului
† Petru, Arhiepiscopul
Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor
† Iosif,
Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox
Român al Europei Occidentale şi Meridionale
† Serafim,
Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi
Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
† Nicolae, Arhiepiscopul
Ortodox Român al Statelor Unite ale Americii și Mitropolitul Ortodox Român al
celor două Americi
† Nifon, Mitropolit
onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal
† Teodosie,
Arhiepiscopul Tomisului
† Pimen,
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor
† Irineu,
Arhiepiscopul Alba Iuliei
† Varsanufie,
Arhiepiscopul Râmnicului
† Ioachim,
Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului
† Calinic,
Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
† Ciprian,
Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei
† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei,
Arhiepiscopul Aradului
† Corneliu, Episcopul
Huşilor
† Lucian, Episcopul
Caransebeşului
† Sofronie, Episcopul
Ortodox Român al Oradiei
† Iustin, Episcopul
Ortodox Român al Maramureşului şi Sătmarului
† Nicodim, Episcopul
Severinului şi Strehaiei
† Vincenţiu, Episcopul
Sloboziei şi Călăraşilor
† Andrei, Episcopul
Covasnei şi Harghitei
† Galaction,
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
† Ambrozie, Episcopul
Giurgiului
† Sebastian,
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor
† Visarion, Episcopul
Tulcii
† Petroniu, Episcopul
Sălajului
† Gurie, Episcopul
Devei şi Hunedoarei
† Daniil,
Episcop-locţiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix (Serbia)
† Siluan, Episcopul
Ortodox Român al Ungariei
† Siluan, Episcopul
Ortodox Român al Italiei
† Timotei, Episcopul
Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei
† Macarie, Episcopul
Ortodox Român al Europei de Nord
† Mihail, Episcopul
Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande
† Ioan Casian, Episcopul
Ortodox Român al Canadei
† Varlaam
Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal
† Ieronim Sinaitul,
Episcop-vicar patriarhal
† Timotei Prahoveanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
† Calinic
Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor
† Ilarion Făgărăşeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
† Vasile Someşeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului
† Paisie Lugojeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei
† Antonie de Orhei,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului
† Marc Nemţeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale
† Sofian Braşoveanul,
Episcop-vicar al ArhiepiscopieiOrtodoxe Române a Germaniei, Austriei şi
Luxemburgului
† Emilian Lovişteanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului
† Ignatie Mureşeanul,
Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei
http://mitropolia-banatului.ro/pastorala-sfantului-sinod-in-duminica-ortodoxiei-din-anul-domnului-2017/