Pastorală la Naşterea Domnului 2011

† NICOLAE din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini:
har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.

„Astăzi S‑a născut Hristos, Mesia, chip Lăudaţi şi cântaţi, Şi vă bucuraţi!”

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Cu sufletul înseninat de bucurie sfântă, dăm mulţumire Părintelui ceresc că ne‑a învrednicit şi anul acesta să prăznuim în pace Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Negrăita bucurie a Crăciunului se revarsă din nou peste noi. De vestea acestei bucurii sunt pline inimile noastre, casele noastre, sfintele biserici şi mănăstiri, căci în ele răsună vestea cea bună: „Astăzi S‑a născut Cel fără-nceput, cum au spus proorocii“. „Astăzi S‑a născut Hristos, Mesia chip luminos; lăudaţi şi cântaţi, şi vă bucuraţi“! Această veste bună o poartă acum din casă‑n casă colindătorii, o cântă în biserici credincioşii şi o împrăştie în văzduh clopotele. Toată suflarea creştinească se bucură, cântă şi preamăreşte pe Părintele ceresc, pentru bogatele Sale daruri împărtăşite nouă prin Fiul Său.

Într‑adevăr se naşte şi acum, dar nu într‑o smerită peşteră de dobitoace, pentru ca, din cel dintâi ceas al vieţii Sale pământeşti să ne înveţe ce sunt smerenia şi ascultarea. Acolo, trupul fraged al Pruncului dumnezeiesc, a fost încălzit de suflarea unor fiinţe necuvântătoare dar şi de privirea iubitoare a Maicii Preacurate şi a dreptului Iosif. Acolo, păstorii au fost cei ce I s‑au închinat, mirându‑se foarte de minunea pe care a făcut‑o Domnul, iar cetele cereşti I‑au cântat cântare nouă: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire“[1].

Astăzi Hristos se naşte în sufletul şi în inima noastră, dar nu ca un prunc, ci ca un stăpân, care ne aduce dumnezeiască ocrotire, nu ca un prunc aşteptând să fie purtat în braţe, ci ca un călăuzitor în stare să ne poarte pe drumul bun al vieţii spre împărăţia lui Dumnezeu.

Dragi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

Bucuria Crăciunului este pentru noi bucurie adevărată, bucurie cerească, bucurie veşnică. Este adevărată, deoarece ne este împărtăşită de însuşi Dumnezeu, care nu‑şi amăgeşte cu deşertăciuni făpturile Sale. Este cerească, fiindcă îngerii cerului au fost primii ei vestitori pe pământ. Este veşnică, pentru că fără margini şi fără sfârşit este iubirea Ziditorului a toate. Căldura şi lumina ei ne învăluie pe toţi credincioşii, întăreşte pe cei slabi, mângâie pe cei îndureraţi, înţelepţeşte pe cei neştiutori, pe toţi ne îmbogăţeşte duhovniceşte, tuturor ne împărtăşeşte viaţă nouă.

Spre această viaţă nouă şi fericită a fost zidit omul cel dintâi, deşi neascultarea de Tatăl ceresc l‑a prăvălit în moarte, care este „plata păcatului“[2]. Povara păcatului a gârbovit pe urmaşii lui, încât aceştia nu‑şi mai puteau ridica ochii spre cer, ca să desluşească voia lui Dumnezeu şi nici nu mai aveau puterea s‑o împlinească. Viaţa lor se târa neajutorată prin pulberea tuturor rătăcirilor şi a necazurilor izvorâte din ele.

Dar dragostea Părintelui ceresc nu i‑a părăsit, ci i‑a povăţuit şi întărit, nu i‑a lăsat în întunericul păcatului, ci i-a luminat spre a învăţa să preţuiască lumina virtuţilor. Atunci însă când sorocul osândei trecătoare s‑a împlinit, Părintele ceresc şi‑a deschis visteria milostivirii Sale, trimiţând în lume pe însuşi Fiul Său preaiubit, „să Se nască şi să crească, să ne mântuiască“.

Întruparea Lui a dus spre începutul unei vieţi noi, a adevăratei vieţi trăită după voia lui Dumnezeu, a vieţii care‑şi ia pildă de urmat însăşi neprihănita viaţă pământească a Fiului lui Dumnezeu întrupat.

Viaţa aceasta nouă este rodul iubirii lui Dumnezeu şi a semenilor, desfăşurându‑se întru creştinească smerenie. Din iubire, L‑a dat Tatăl ceresc pe Fiul Său unul născut pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Prin smerenie a coborât Hristos Mântuitorul în lume, întru toate asemenea nouă făcându‑se afară de păcat.

Ca să preţuim şi să preamărim după cuviinţă izbăvitoarea faptă a Domnului nostru Iisus Hristos, să ne gândim la ceea ce se petrece îndeobşte printre noi oamenii. Aşa de greu şi aşa de rar lăsăm de‑o parte mândria noastră, spre a îmbia ajutor vreunul semen al nostru, care are trebuinţă de el. Chiar şi atunci când facem aceasta, ne învăluim fapta în haina deşartă şi urâtă a trufiei.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos „S‑a smerit pe Sine, ascultător făcându‑se până la moarte, şi încă moarte pe cruce“[3]. Sarcina pe care I‑a dat‑o Tatăl, a purtat‑o cu desăvârşită ascultare, de la naştere şi până la înălţarea de pe pământ la cer. „Pentru aceasta şi Dumnezeu l‑a preaînălţat pe el şi i‑a dăruit lui nume, care este mai presus de orice nume, ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece: al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. În acest fel să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl“[4].

Dreptmăritori creştini şi creştine,

Împreună-lucrător al bucuriei voastre făcându‑mă, după cuvântul Apostolului, vă îndemn cu părintească iubire şi cu toată stăruinţa: „Toate să le faceţi fără de cârtire şi fără de îndoială, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, fii nevinovaţi ai lui Dumnezeu…, ţinând cuvântul vieţii, ca să vă fie spre laudă în ziua lui Hristos, căci nu în deşert am alergat, nici în deşert ne‑am ostenit“[5]. Să fim buni întreolaltă şi faţă de toţi semenii. Să ne ajutăm unii pe alţii în toate ale vieţii şi să trăim ostenindu‑ne în săvârşirea a tot binele. În chipul acesta, vădindu‑ne creştini şi cu fapta, nu numai cu vorba, ne vom dovedi cu adevărat următori ai lui Hristos, încât vom putea spune cu Apostolul: „Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte întru mine“[6].

Împărtăşindu‑vă, cu părintească dragoste, aceste gânduri şi poveţe, o dată cu arhiereşti binecuvântări, rog pe Bunul Dumnezeu să vă învrednicească să petreceţi sfintele sărbători ale Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei, în pace, cu sănătate şi cu bucurie deplină, spre a le ajunge încă mulţi şi fericiţi ani.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu noi toţi. Amin.

† NICOLAE

Arhiepiscop şi Mitropolit

Dată în reşedinţa mitropolitană din Timişoara, la praznicul Naşterii Domnului din anul mântuirii 2011.

---

[1] Luca 2, 14.

[2] Romani 6, 23.

[3] Filipeni 2, 8.

[4] Filipeni 2, 9–10.

[5] Filipeni 2, 14–16.

[6] Galateni 2, 20.

http://mitropolia-banatului.ro/?p=4993

Pastorala Preasfinţitului Părinte Episcop Lucian la praznicul Naşterii Domnului - 2011

† LUCIAN

DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP AL CARANSEBEŞULUI

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

Cuvântătorul de Dumnezeu Isaia proorocul, numit şi evanghelistul Vechiului Testament, spune: „Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia 9, 5). Cu adevărat Iisus Hristos este înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. El S-a întrupat pentru ca pe oameni să-i unească din nou cu Dumnezeu şi să-i alăture familiei cerului, adică să-i ducă în împărăţia cerească în calitate de fii. De aceea Dumnezeiescul Apostol Pavel zice: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte! Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos”(Galateni 4, 4-7). Iată de aici lucrarea cea fără pereche a Pruncului Sfânt care a coborât pe pământ când omenirea ajunsese la cea mai josnică decădere morală, când oamenii se chinuiau în păcat şi amorţire. Naşterea lui Hristos şi întreaga Lui lucrare ne-a făcut fii ai lui Dumnezeu şi împreună casnici cu El.

Prin Naşterea Domnului, toţi care credem în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, alcătuim o familie sfântă. Dumnezeu ne este un Părinte milostiv şi bun, iar Maica Fecioară devine Mama întregului neam omenesc, care s-a mântuit prin naşterea Fiului Său. Iar noi cu toţii suntem fraţi între noi şi fii credincioşi. Acesta este înţelesul comunitar al Sărbătorii de astăzi, sărbătoare ce ne adună în marea familie creştină a lui Dumnezeu şi care se prelungeşte ca model în familiile noastre.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Un mare părinte al Bisericii din perioada patristică, Sfântul Maxim Mărturisitorul, făcând tâlcuire la cuvintele cuprinse în Crezul nostru ortodox : „S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria”, spune că Mântuitorul Hristos „din Duhul Sfânt şi-a luat sufletul…, iar trupul şi l-a format din sângele feciorelnic al Preacuratei Fecioare Maria” . Această taină duhovnicească ne este desluşită de Sfântul Evanghelist Matei, care în Evanghelia sa ne spune următoarele: “Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 18). Asumându-şi această taină a cerului, Bătrânul Iosif a luat-o pe Maica-Fecioară şi a îngrijit-o, fiind părtaş bucuriei cerului şi pământului la Naşterea Domnului în peştera din Betleem.

Maica Sfântă şi Dreptul Iosif au arătat prin acceptarea voii lui Dumnezeu rostul pe care îl are în viaţă naşterea de prunci ca dar al lui Dumnezeu. De aceea Sărbătoarea Naşterii Domnului este prin constituţia şi prin istoria ei o sărbătoare a familiei. De aceea la Crăciun, familiile se reunesc pentru a petrece duhovniceşte împreună. Părinţii, copiii şi nepoţii stau legaţi în comuniunea familiei, dăruiesc şi primesc daruri cu bucurie. Urmând exemplul magilor stau adunaţi şi colindă în jurul bradului ca oarecând păstorii şi îngerii la intrarea în peştera ce ne-a adus mântuirea. Creştinii adevăraţi se bucură înainte de toate de slujbele Bisericii, familia cea mare a Domnului Hristos, apoi de reîntâlnirea în familia cea de acasă, care este după spusele Sfântului Ioan Gură de Aur, „biserica cea mică”. Naşterea Domnului este astfel sărbătorită cum se cuvine atât în comuniunea Bisericii, cât şi în legătura familiei. Această semnificaţie teologică şi creştinească ne oferă prilejul să medităm asupra importanţei pe care o are familia în viaţa societăţii şi în viaţa Bisericii.

Familia este cea mai veche şi cea mai sfântă instituţie pe care o cunoaşte omenirea. Ea exprimă originea divină a neamului omenesc prin strămoşii Adam şi Eva şi reprezintă matca de creştere a mădularelor Bisericii. Dintru început, Dumnezeu l-a creat pe om ca bărbat şi femeie. Textul din Cartea Facerii este grăitor în acest sens: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: <>”(Facere 1, 27-28). Mântuitorul Iisus Hristos a cinstit familia şi a ridicat unirea dintre bărbat şi femeie la rang de Taină a Bisericii Sale. Acest lucru s-a întâmplat la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11), unde Domnul Hristos a participat împreună cu Maica Sfântă şi unde a săvârşit prima minune din viaţa Sa pământească. Nu întâmplător, în tradiţia Bisericii noastre s-a păstrat şi în colind această minune pe care Domnul Hristos a săvârşit-o în Cana Galieii, transformând apa în vin şi prin aceasta arătând că „Mesia S-a născut”, a venit printre oameni „şi Şi-a arătat slava Sa şi ucenicii Săi au crezut în El” (Ioan 2, 11). Şi noi credem şi mărturisim, după propovăduirea Sfinţilor Apostoli, că Hristos a venit să ne mântuiască, iar ca început al minunilor Sale pe Calea mântuirii a fost prefacerea apei în vin la nunta din Cana, minune săvârşită la rugămintea şi insistenţa Mamei Sale, care ne îndeamnă la Praznicul Crăciunului, la nunta din Cana Galieii, în vremea aceea şi în vremea aceasta „ să facem orice ne va spune Fiul Său” (Cf. Ioan 2, 5).

Familia a devenit astfel „Taină mare… în Hristos şi în Biserică” (Efeseni 5, 32). Înţelegem de aici că, pentru a se împlini, căsătoria trebuie făcută prin lucrarea lui Dumnezeu în familia cea mare a Bisericii. Uniunea dintre un bărbat şi o femeie care este lipsită de harul şi de binecuvântarea lui Dumnezeu se reduce la o unire pur naturală, fără roade cu folos pentru Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.

Cu mâhnire duhovnicească trebuie să amintim că în zilele noastre familia şi-a pierdut sensul ei profund creştin. Tot mai mult în familiile noastre au pătruns păcate grele ce o îndepărtează de la scopurile ei şi o fac să neglijeze darurile frumoase oferite de Dumnezeu. Tot mai des întâlnim în familiile noastre violenţă, adulter, divorţ, abandonarea copiilor, necinstirea părinţilor, copii lipsiţi de orizont spiritual din pricina patimilor şi, mai recent, copii lipsiţi de grija părintească şi familii destrămate în urma migraţiei compatrioţilor noştri spre un trai mai bun în alte ţări.

Din aceste neajunsuri nu putem ieşi fără a ne întoarce cu faţa spre Dumnezeu, spre Fiul Său Cel născut între oameni şi pentru oameni şi spre lucrarea Sfântului Duh din Biserică. Cu toţii trebuie să redescoperim valorile autentice ale familiei creştine pentru revigorarea societăţii şi a neamului românesc. Iar lucrul acesta îl facem îndemnând familiile creştine să nască prunci. Astăzi suntem, ca neam, din ce în ce mai lipsiţi de viaţă şi de bucurie, pentru că s-au împuţinat copiii! Sfântul Ioan Gură de Aur spune că avem nevoie de rugăciunea care să ne trezească din amorţeala păcatelor şi a patimilor, pentru că „nici unirea dintre bărbat şi femeie şi nici altceva n-ar putea face nimic pentru naşterea de copii, dacă n-ar fi ajutorul mâinii celei de sus, care deşteaptă firea spre naşterea de fii” .

Acelaşi Sfânt Părinte ne vorbeşte despre bunătatea lui Dumnezeu care ne scoate de la pierzanie şi moarte prin naştere de copii: „Aşa e Stăpânul nostru! Înmulţeşte darurile Sale, când ne arătăm recunoscători pentru binefacerile primite mai înainte şi când cunoaştem pe Binefăcător. Şi Eva, deci, a primit şi alt copil, pentru că a socotit că pe cel dintâi l-a avut datorită lui Dumnezeu. Naşterea de moştenitori a fost pentru ei cea mai mare mângâiere pentru pierderea nemuririi. De aceea şi iubitorul de oameni Dumnezeu, îndată, chiar de la început, le-a uşurat greutatea pedepsei, a smuls masca înfricoşătoare a morţii, dăruindu-le celor dintâi oameni urmaşi. S-ar putea spune că prin asta Dumnezeu a schiţat o imagine a învierii, rânduind ca în locul celor morţi să se ridice alţii”.

Iubiţi fii duhovniceşti,

ceasta este înţelegerea duhovnicească pe care trebuie să o dobândim acum, la Praznicul Crăciunului: aşa cum Naşterea Domnului a adus nemurire spirituală întregului neam omenesc, naşterea de prunci în familiile noastre ne aduce nemurirea în istorie.
Lucrul acesta trebuie să-l rostim tare şi răspicat mai ales aici la noi, în Banat, unde nenaşterea de prunci a constituit o problemă cu mult timp înaintea altor regiuni din ţara noastră. Pastoralele episcopilor Caransebeşului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea pomenesc de multe ori problema concubinajului sau lipsa copiilor în familiile bănăţene. Episcopul martir Veniamin Nistor (†1963), omagiat anul acesta la 70 de ani de la întronizarea sa ca ierarh al Caransebeşului, pentru a lupta împotriva concubinajului şi pentru sporirea numărului de copii în familii a scris o carte intitulată „Chestiunea denatalităţii în Banat”, apărută la Caransebeş, în anul 1944. În această carte, pe lângă motivaţii teologice în apărarea familiei creştine, a prezentat şi o statistică îngrijorătoare în care arăta cum se împuţinează românii din Banat din pricina nenaşterii de prunci. Un semnal care a rămas şi astăzi la fel de actual. De aceea vă îndemnăm cu dragoste duhovnicească şi părintească, ca în acest an, dedicat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române familiei creştine, dar şi de acum înainte, să propovăduim „cu timp şi fără timp” valorile nepieritoare pe care le oferă Mântuitorul Hristos prin Taina Cununiei.
Să ne întoarcem cu faţa spre Dumnezeu, chiar dacă perioada prin care trecem este foarte grea pentru întreaga societate românească cuprinsă de frământări diverse şi de greutăţi materiale care au dus la suferinţă şi chiar la intoleranţă şi necinste între oameni. Să fim conştienţi că acestea toate au un efect dăunător şi asupra familiei creştine şi să luptăm mai ales pentru ieşirea din criza morală şi spirituală în care ne aflăm, căutând în toată vremea şi în tot ceasul „mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga nouă” (Matei 6, 33).
Iar acum, la Praznicul Crăciunului, trebuie să credem şi să mărturisim că darul făcut oamenilor de Dumnezeu-Tatăl prin Naşterea Fiului Său în trup, se arată ca o iubire nesfârşită pentru întreaga creaţie, iubire ce ne dă putere şi speranţă că vom birui toate ispitele vieţii.
Fie ca Pruncul Iisus născut în Betleemul Iudeii să se nască duhovniceşte şi în sufletele noastre spre deplina încredinţare că Naşterea Domnului este praznicul bucuriei în familia creştină. AMIN.

Al vostru al tuturor de tot binele voitor şi către Domnul pururea rugător,

+LUCIAN
Episcopul Caransebeşului

http://www.episcopiacaransebesului.ro/stiri/pastorala-preasfintitului-parinte-episcop-lucian-la-praznicul-nasterii-domnului-2011-943912800.html

Calendarul de buzunar al Parohiei Birda

A apărut calendarul de buzunar al Parohiei Birda pe anul 2012. Acest calendar va fi dăruit tuturor credincioşilor prezenţi la Sfânta Liturghie în prima zi de Crăciun în parohia Birda, iar în a doua zi a Praznicului în filia Sângeorge.

Sfinţirea caselor

Cu prilejul praznicului Crăciunului au fost sfinţite în zilele de luni, marţi şi miercuri (19-21) casele credincioşilor ortodocşi din parohia Birda şi filia Sângeorge.

Hristos împărtăşit copiilor

Au reînceput orele de cateheză săptămânală în fiecare zi de vineri. Cu începere de la orele 11 la Şcoala cu clasele I-IV din Sângeorge, orele 12 la Şcoala cu clasele I-VIII Birda (ciclul primar) şi orele 13 pentru ciclul gimnazial. În cadrul ultimei ore pe 2011 a avut loc concursul ,,Şcoala mea"

la nivel de parohie. Au fost selecţionate optsprezece lucrări la cele trei secţiuni care au fost trimise spre jurizare la etapa pe protopopiat

l

Semn de carte

Am primit cu bucurie două noi cărţi editate de Parohia Ortodoxă Malovăţ, jud. Mehedinţi prin editura proprie ,,Cuget românesc": Bibliografia revistei ,,Studii Teologice (1929-2008), autor pr. prof. dr. Al. Stănciulescu-Bărda şi Cristian Stănciulescu-Bârda (806 p.). Volumul se impune de la sine pentru toţi ostenitorii Teologiei (preoţi, profesori, cercetători ştiinţifici ori muzeografi). Cartea este un studiu bibliologic scris cu acrivie de autori care încearcă să umple un gol în studiul de specialitate. Inedită prin tematică dar şi volum, informaţiile pot fi uşor folosite în redactarea tezelor de licenţă, masterat şi doctorat în Teologie, ori la obţinerea gradelor didactice în învăţământ. A doua carte, Scrisoare pastorală, îl are ca autor pe părintele Alexandru Stănciulescu-Bârda şi este o revistă parohială în volum, în care se regăseşte conţinutul revistei ,,Scrisoare pastorală" nr. 121-158.

Cărţile pot fi consultate la biblioteca parohială!

,,Familia", nr. 3-4 (104-105)/2011

Am primit cu bucurie ultimul număr pe anul 2011 a prestigioasei reviste ,,Familia" editată de Biserica Ortodoxă din Perovasâla (Banat, Serbia). Din acest număr aflăm informaţii din vatra petrovicienilor de acasă şi din întreaga lume (Europa şi America). Din acest număr am spicuit: Sfinţirea crucii de la Boraci şi Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile)-hramul satului de Traian Trifu Căta (p. 1-2).

Revista poate fi consultată la biblioteca parohială!

,,Suflet nou", nr. 8; 9; 10/2011

Au văzut lumina tiparului numerele 8; 9 şi 10 ale revistei ,,Suflet nou" care apare la Comloşu Mare. Revista a ajuns la seria a IV din care au apărut 224 de numere. Din cuprinsul acestor numere primite spicuim câteva evenimente din viaţa comloşenilor: Ziua eroilor neamului de preot Aurel Cristian Tomescu, parohul locului; Vizita pastorală a P.S. Alexandru Mesian în parohiile Comloşu Mare şi Jimbolia de preotul Dumitru Crişan; Poetul Octavian Goga a fost în vizită la Comloş semnat de dr. Ştefan Polverejan. (nr. 8). Din paginile acestei publicaţii aflăm de lansarea la B. J. Timiş a volumului Biserica greco-catolică din Banat în perioada anilor 1920-1948 semnat de drd. Sergiu Şoica, referent cultural al Primăriei Comloşu Mare. (nr. 9).

Revistele pot fi consultate la biblioteca parohială!

,, Vatra satului", nr. 23/2011

A apărut ultimul număr pe anul 2011 al revistei ,,Vatra satului", publicaţie afiliată Asociaţiei publiciştilor presei rurale din Banat. Editorialul Forumul publiciştilor de la Şopotul Vechi este semnat de de muzeograful Ioan Traia, secretarul general al Asociaţiei publiciştilor presei rurale din Banat. (p. 1-2). La această întâlnire a publiciştilor timişeni, cărăşeni şi din Banatul sârbesc au avut loc schimburi culturale, detvelirea plăcii comemorative închinată lui Emilian Novacovici la Gârbovăţ şi lansări de carte: poezie şi istorie locală. Am reţinut şi cuvântul pastoral Crăciunul, praznic al bucuriei şi al păcii semat de către preotul Dragan Giurgiev, parohul locului (p. 4).

Revista poate fi consultată la biblioteca parohială!

Apariţii publicistice

În ultima vreme preotul Valentin Bugariu a scris volumul Parohia Ortodoxă Colonia Gătaia. Istorie, misiune şi viaţă creştină, Editura Sitech, Craiova, 2011, 107 p. şi studiulValori religioase în opera magistrului G. I. Tohăneanu în revista ,,Vatră nou", nr. 135, p. 6.

,,Vatră nouă", nr. 135/2011

Am primit la parohie ultimul număr al revistei ,,Vatră nouă" editată de comunitatea locală din Giarmata Vii. Aşa cum am fost obişnuiţi şi acest număr se constituie într-o veritabilă cronică locală. Editorialul acestui număr cu titlul: Mitropolitul dr. Nicolae Corneanu. Membru de onoare al Academiei Române (p.2-3) este semnat de Acad. Păun Ion Otiman. În acest articol se face o biobibliografie a mitropolitului Nicolae, care a împlinit de curând venerabila vârstă de 88 de ani. Tot în paginile revistei se găsesc informaţii agrare, medicale, culturale, religioase şi sportive.

Revista poate fi consultată la biblioteca parohială.

Taina Sfântului Maslu în parohia Colonia Gătaia

Vineri, 9. 12. 2011 cu începere de la orele 16 a fost oficiată la invitaţia C. Păr. Iulian Popa, parohul locului, Taina Sfântului Maslu de obşte. La această Taină au mai slujit C. Păr. Petru Matei Codruţ de la Spitalul de Psihiatrie din localitate şi Valentin Bugariu de la parohia Birda. La finalul slubei, preotul Valentin Bugariu a susţinut un cuvânt de învăţătură.

Împărtăşirea copiilor în parohia Berecuţa

Miercuri, 7.12.2011 cu începere de la orele 9 a fost săvârşită Sfânta Liturghie în capela cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh" din localitatea Mănăstire, comuna Birda. Cu acest prilej au fost mărturisiţi şi împărtăşiţi copiii de la şcolile din Sângeorge, Mănăstire şi Berecuţa de către preotul Valentin Bugariu de la parohia Birda. La Sfânta Liturghie au mai slujit preotul Zoran Milovanov, parohul locului, Vasile Balogh de la parohia Diniaş şi Iulian Popa de la parohia Colonia Gătaia. După oficierea Liturghiei, copiii însoţiţi de preoţii slujitori şi educatori au făcut un popas la Mănăstirea Sfântul Gheorghe din localitate. Aici toţi elevii s-au închinat moaştelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Împărtăşirea copiilor în parohia Birda

Marţi. 6.12.2011 cu prilejul Sfântului Ierarh Nicolae a fost săvârşită Sfânta Liturghie în biserica cu hramul ,,Naşterea Maicii Domnului" din comuna Birda. Cu acest prilej au primit Taina Mărturisirii şi Împărtăşaniei 150 de elevi de la şcoala din localitate. Au fost împărtăşiţi preşcolarii, elevii claselor I-IV şi V-VIII. Un gând de mulţumire îndreptăm către educatorii acestor elevi: educatori, institutori şi profesori, precum şi dl. prof. Doru Popa, profesor de religie la Şcoala cu clasele I-VIII din Birda. La finalul Sfintei Liturghii, fiecare copil şi-a primit cadoul de la Moş Nicolae.

1 Decembrie în comuna Birda

Joi, 1 Decembrie, 2011 au avut loc depuneri de coroane de flori din partea oficialităţilor locale în satele aparţinătoare

comunei Birda: Sângeorge, Mănăstire şi Berecuţa. Coroanele de flori au fost aşezate la monumentele eroilor din cele trei localităţi de Dl. Marius Stoian, primarul comunei, Dl. Sorinel Marcu, viceprimar, de către consilierii locali şi ceilaţi reprezentaţi ai comunităţii locale. Au urmat slujbe ale parastasului oficiate de către pr. Valentin Bugariu pentru Sângeorge, pr. Zoran Milovanov pentru Mănăstire şi Berecuţa.

Veşnică amintirea eroilor independenţei şi unităţii României!

Certificat de competenţe profesionale

Marţi, 22 noiembrie a avut loc la Centrul Eparhial din Timişoara festivitatea de înmânare a certificatelor de competenţe profesionale dobândite în urma cursurilor suţinute pe tematica ,,Manager de proiecte europene". Ceremonia a fost realizată cu binecuvântarea Î.P.S. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului. Diplomele au fost înmânate de P.S. Paisie Lugojanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei.

Din partea parohiei Birda a participat părintele Valentin Bugariu.