,,Totul în rânduiala
lui Dumnezeu”, ar spune un preot mulțumit de comunitatea pe care o păstorește.
Cu o zi înainte de marele Praznic al Întâmpinării Domnului, l-am aniversat pe
scriitorul Nicolae Breban, cu prilejul împlinirii a 90 de ani de viață. După praznicul
Întâmpinării Domnului printr-un telefon am fost înștiințat de apariția unei
cărți, iar surpriza și bucuria a fost îndoită, pentru că în dar am primit
câteva volume din această prea frumoasă scriere literară și de mărturisire a
credinței creștine.
Autorul, Adrian Georgescu, cunoscut
poet și scriitor român contemporan, reușește cu fiecare volum să propovăduiască
credința creștin-ortodoxă, în paginile cărților. Cea mai nouă dovadă e volumul Întâmpinarea
Domnului, Editura Stefadina, București, 2024, 182 p.., în a doua ediție,
revizuită.
Paginile cărții îl transportă pe
cititor în atmosfera rugăciunii: ,,Miluiește-mă – Dumnezeule – miluiește-mă –
că – nepricepându-mă la niciun răspuns – Îți aduc această rugăciune” (p. 14). O
rugăciune ce se întinde pe parcursul a cinci capitole distincte prin tematică,
dar unite prin țelul final al acestui demers: ,,Venirea lui Dumnezeu”; ,,Domnul
vine”; ,,Mulțumirile pentru viață și moarte”; ,,O rugăciune înainte de
împărtășanie și de mulțumire pentru împărtășania Sfintele Taine” și ,,Preacurata”.
Pe fiecare pagină ne sunt
mărturisite principale teme ale credinței: Creația; Harul, Cunoașterea lui
Dumnezeu; Haina omului; Moartea; Rugăciunea. Autorul cărții, Adrian Georgescu
este bun cunoscător al cugetării patristice, în special a Sfântului Nicolae Cabasila
care învață că firea, păcatul și moartea sunt biruite de Hristos Dumnezeu și
Omul: ,,Trupul; lumea și vrăjmașul se răzvrătesc împiedicându-mă să sosesc spre
Hristos Iisus. Rămân captiv unui mod de raționalizare care să mă îngroape în
nicio finalitate” (p. 11).
Contemplarea și mărturisirea devin
imaginile poetice de forță ale cărții: ,,Șed pe pragul lumii și contemplu pe
Domnul în inima mea: Hristos Iisus mi se descoperă prin această fereastră
deschisă către Dumnezeirea Sa. [...] Îmi îmbrac rugăciunea cu veșmântul sărac
al imnului. Astfel îmi iese din inimă și se înfățișează lui Iisus Hristos
umilă-n frumusețea ei; strălucind ascuns în adevărul pe care-l portă-ntru sine.
Venirea ei la Domnul este răsplătită cu Darurile Duhului: pacea; iubirea;
uitarea păcatelor și nepomenirea răului – toate-adumbrite de Har” (p. 27; 42).
Unul din meritele cărții – cred eu –
rezidă în cunoașterea doctrinei și a limbajului religios de autor și
transpunerea acestuia în opera literară. Un model de misiune, așadar, o
întreprinde autorul în fiecare carte izvorâtă din rațiunea, simțirea și voința
sufletului său nepereche.
