Marele nostru poet a rămas permanent legat de istoria şi spiritualitatea poporului nostru : Eminescu şi religia

Un aspect mai puţin studiat al vieţii lui Mihai Eminescu, despre care circulă încă opinii diferite, este cel al atitudinii poetului faţă de credinţa religioasă. Spirit filosofic, atras de metafizică, în special de filosofia transcendentală a lui Schopenhauer, dar şi de Kant, din care a tradus o parte a "Criticii raţiunii pure", el s-a arătat mereu preocupat de o concepţie demiurgică asupra lumii, pentru care a cercetat mai multe domenii, inclusiv religia.

• 
  Măreşte
  Mihai Eminescu
  (1850 - 1889)

În timpul studiilor la Viena, spune Zoe Dumitrescu-Buşulenga, (în vol. "Mihai Eminescu", Editura Tineretului, p. 70), Eminescu citea împreună cu Slavici, prietenul său, pe filosofii romantici germani şi studii de religie comparată, ceea ce va contribui la formarea unei viziuni originale asupra problemelor fundamentale ale omenirii. Cunoştinţele sale temeinice de orientalistică, filosofie, istorie naţională şi universală, economie politică, artă, religie etc. acumulate cu pasiune în anii de studii au fecundat apoi creaţia literară, ilustrând complexa personalitate a poetului, definită atât de bine de Constantin Noica a fi "un uomo universale în versiune românească".

Marin Bucur, într-un studiu intitulat "Ineditele eminesciene", arată că genialului poet: "Poezia, arta nu-i erau suficiente în cunoaşterea umană, în explicarea Universului, a misterului existenţei şi a morţii". În consecinţă, el face apel la alte ştiinţe menite să-i dezlege tainele macro şi micro-cosmosului, optând pentru studiu şi erudiţie.

Cu toate influenţele culturilor străine, Eminescu a rămas însă permanent legat de istoria şi spiritualitatea poporului nostru, pentru care avea un cult deosebit. În acest context, în opera eminesciană transpar o serie de referiri şi la problemele religioase. Este adevărat că poetul nu s-a preocupat în mod special de elaborarea unor scrieri despre religie, dar nici n-a ignorat fenomenul ca atare.

Romantic şi pesimist, hărţuit de neajunsurile vieţii sale şi nedreptăţile sociale ale vremii, el încearcă o evadare spirituală într-un spaţiu demiurgic, ceea ce-i va conferi o dimensiune astrală scrisului său şi-l va ridica la o înălţime proprie geniului cultivat.

"Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor…"

Când am cercetat manuscrisele lui Eminescu la Biblioteca Academiei Române, am aflat însemnări făcute de poet pe marginea paginilor, în care el a notat şi din ideile sale religioase.

Cum notează el pe marginea unui manuscris: "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarbe soarele un nour din marea de amar", exprimând prin aceasta, după Zoe Dumitrescu-Buşulenga, "o credinţă neclintită în sensul herderian al raportului dintre creator şi popor" (Op. cit., p. 94).

Concepţia cosmogonică a lui Eminescu, reunind patosul gândirii ştiinţifice, filosofice şi religioase este una dintre cele mai fericite expresii ale complexităţii spiritului eminescian. În poezia "Scrisoarea I", versurile despre naşterea lumii, depăşind inspiraţia vedică, se constituie într-un autentic poem de geneză: "La-nceput pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,/ Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă/ Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…/ Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns./ Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?/ N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă..."

În continuarea acestei viziuni, tabloul sfârşitului lumii este mai puţin apocaliptic, dar păstrează evidente trăsături eshatologice: "Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş/ Cum se-nchide ca o rană printre norii întunecoşi,/ Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţâ/ Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi; / Iar catapeteasma lumii în adânc sau înegrit./ Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit./ Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,/ Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie,/ Şi în noaptea nefiinţei totul cade, totul tace,/ Căci în sine împăcată reîncepeterna pace …"

Cuprins de avatarurile vieţii şi crezând atitudinea celor din jur mereu ostilă, Eminescu devine tot mai sceptic. Sufletul său încărcat de lumina începuturilor se pustieşte încet şi se înstrăinează de fiinţa originară, cum se confesează în poezia "Melancolie": "Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici-/ Şi-n sufletu-mi pusese poveştile-i feerici,/ Dar de-ale vieţii valuri, de-al furtunii pas/ Abia conture triste şi umbre-au mai rămas".

Dincolo de metafore avem aici un adevăr incontestabil pentru marele nostru poet, că nu a fost străin de credinţa religioasă şi n-a respins fenomenul de facto. Poziţia inconsecventă totuşi în exprimarea acestei concepţii, fapt de care au făcut uz atâţia cercetători şi critici afirmând numai o "frază" din poezia proletară, se datorează atitudinii înflăcărate a poetului pentru renaşterea vieţii sociale.

"Există un secret - Dumnezeul lumii, mecanica Universului"

O mărturie care aduce lumină asupra atitudinii lui Eminescu faţă de credinţa religioasă este o scrisoare inedită a lui Gheorghe Teodorescu Kirileanu către Constantin Meissner, din 1902, păstrată în fondul Arhivelor Statului Bucureşti (fond C. şi E. Meissner, VI/35, f. 68, orig.) în care Kirileanu, amintind de influenţa lui Eminescu asupra sa, spune următoarele: "Înrâurirea lui Eminescu asupră-mi n-a fost deloc deprimantă precum sunteţi plecat a crede ci, dimpotrivă, dânsul a stârnit şi întărit numai părţile bune ale firii mele: iubirea ţăranului, patriotismul, iubirea limbii şi a trecutului nostru. Căci acei ce cunosc pe Eminescu numai din poeziile lui sunt în primejdie a-l privi sub o lumină falsă. Pesimismul şi indiferenţa lui filosofică din puţine poezii, necredinţa religioasă din alte poezii nu se văd deloc în proza lui Eminescu. Mai rar luptător ca el în direcţiile de mai sus şi luptătorii numai indiferenţi nu sunt."

Combătând "strâmtorarea spiritului", Eminescu pledează fervent pentru crearea unui orizont unitar al personalităţii în raport cu lumea şi cultura sa. Pentru împlinirea acestui deziderat n-a nesocotit nimic din laturile cunoaşterii umane pe care le-a aprofundat într-un spirit propriu, atotcuprinzător şi vizionar. Cum scrie Zoe Dumitrescu Buşulenga: "Ca un mag străvechi, ca un brahman văzător departe înapoi şi înainte, poetul român a evoluat în toate dimensiunile timpului, stăpânindu-l, dominându-l în mod demiurgic, aşa cum a făcut de altfel şi cu spaţiul în toate ipostazele lui" ("România literară" nr. 3/ l98l).

Totuşi, în urma cercetărilor sale multidisciplinare, Eminescu ajunge la concluzia că nu toate tainele lumii pot fi dezlegate prin ştiinţele pozitive. De aceea notează pe foaia unui manuscris: "Există un secret - Dumnezeul lumii, mecanica Universului".

Religia, un factor de cultură şi morală în societate

În plan social, Eminescu a apreciat spiritualitatea creştină ca valabilă pentru viaţa morală din societatea vremii sale, iar lipsa educaţiei religioase a considerat-o cu repercusiuni negative în diferite domenii, chiar în administraţia publică, criticând într-un articol pe "advocaţi fără ştirea lui Dumnezeu". Totodată, el atacă de pe această poziţie, cu un spirit deosebit de virulent, întreaga construcţie a unei societăţi corupte: "Într-o ţară în care religia şi curăţia moravurilor au fost înlăturate prin epicureism şi sibatirism, în care conştiinţa de drept şi nedrept, de bine şi rău sunt zilnic jignite prin ridicarea socială a unor pături de oameni neoneşti, în care nepăsarea a ajuns a admira oamenii de nimic, însă abili, spiritul public caută în zadar un razim în contra corupţiunii. Departe de a găsi undeva acest razim, el e din contră atras de vârtejul general şi ajunge a crede că legile morale, uniforme pentru toate popoarele sunt vorbe goale care pretextează din gură, dar pe care nu le crede nimene." ("Opere XII", p. 324).

Poetul critică vehement în presă şi alienarea vechilor aşezăminte ale educaţiei spirituale, ceea ce a dus la marile carenţe sociale. Iată ce spune el: "Prin ignorarea laturei educative a şcoalei, a bisericei, a vieţii de stat, am ajuns a face dintr-o ţară înzestrată cu atât de multe condiţii de dezvoltare sănătoasă, această Americă dunăreană, în care totul e atins de morbiditate. Dacă starea materială a populaţiunilor noastre e rea, cea morală e aproape şi mai rea." ("Opere XII", p. 325).

Este evident deci că Eminescu a văzut în religie un factor indispensabil de cultură şi morală în societate. El însuşi şi-a sublimat aspiraţiile sale în ideea de nemurire, proprie geniului înscris în istorie. Conştient însă că singura eternitate acceptată de memoria popoarelor este aceea a creaţiilor spirituale, Eminescu se înalţă la un destin astral. El tinde mereu către puritate, şi nostalgia originilor îi dau setea de repaos asociată cu setea de nemurire.

dr. Nicolae Cojocaru

http://www.ziarullumina.ro/articole;1486;1;50877;0;Eminescu-si-religia.html

,,Cenăzeanul", 2010, nr. 4/5

A apărut ultimul număr al revistei ,,Cenăzeanul" pe anul 2010. Din cuprins amintim editorialul Despre familie în preajma Crăciunului de pr. Dan Groza, paroh romano-catolic, poezie semnată de Damian Ureche şi Geo Galetaru. Ştiri din viaţa comunei: Trecând Mureşul, Sărbătoarea Asociaţiei culturale ,,Concordia", Festivalul internaţional al tamburaşilor, Biblionet de Gheorghe Doran, O acţiune ca o lecţie!! de Gheorghe Cornutu. În paginile revistei redactorul şef al publicaţiei, profesorul Gheorghe Doran face o incursiune în publicistica rurală timişană oprindu-se asupra revistelor: ,,Vatră nouă" (Giarmata Vii), ,,Foaia Săcălazului", ,,Foaia girocenilor" (p. 13). Acelaşi autor aminteşte de Întâlnirea de la Urseni a publiciştilor din presa rurală bănăţeană. La această întâlnire de lucru au participat publicişti din Timişoara, Urseni, Ferendia, Recaş, Săcălaz, Oraviţa, Giroc, Gătaia, Cenad şi Jimbolia. (p. 18). Revista este valoroasă dincolo de valoarea intrinsecă a scriiturii şi prin prisma graficii superioare, ilustraţiilor şi a redactării gazetăreşti a materialelor. Ca adaos acest ultim număr al anului 2010 îmbie cititorii cu un calendar de perete pe 2011. Felicitări realizatorilor!

Revista poate fi consultată la biblioteca parohială!

Sfinţirea caselor credincioşilor

În ziua de 4. 01 au fost sfinţite caselor credincioşilor parohiei de pe străzile: Horia, Haţegan Petrişor, Nicolae Bălcescu, Crişan, Ion Creangă, Cloşca, Tudor Vladimirescu, Republicii şi din satul Sculea. 

Tablou de secol al XVII-lea în Ţările Române : Sărbătoarea Bobotezei la curţile domneşti

Sărbătoarea Bobotezei în Ţările Române avea tradiţii aparte încă din perioada domnitorilor Matei Basarab (1632-1654) al Ţării Româneşti şi Vasile Lupu (1634-1653) al Moldovei. Observăm că obiceiuri ca umblatul preoţilor "cu ajunul" pentru binecuvântarea caselor, sfinţirea Apei celei Mari pe malul unei ape curgătoare, aruncarea crucii în apă pentru a fi recuperată de copii şi binecuvântarea cailor numără sute de ani în ţara noastră

Un tablou al ceremonialului creştin dedicat Botezului Domnului la Curtea Domnească ne-a rămas din scrierile istoricului Nicolae Iorga: "De Bobotează, Vodă iese la gârlă, cu tot alaiul." Atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească, sărbătoarea începea încă din ziua de ajun, când domnitorul primea la Curte pe clericii ce urmau să slujească la praznicul împărătesc de a doua zi: "Încă din ajun însă, el a primit trimişi ai clerului din tot cuprinsul domniei sale: e rândul lor să facă daruri, şi cei de la ţară, cei de la mănăstirile şi schiturile din munte vin cu vânături, cu lăptării proaspete şi cu păstrăvi. Părinţii se învrednicesc să schimbe câteva vorbe cu stăpânul, dar ei nu pot fi primiţi la cinstea cu cofeturi, cafea şi vutcă, fiind numai smerite feţe bisericeşti. După slujba la biserică, aceşti oaspeţi ai Bobotezei sunt primiţi în spătărie, unde cântă psalţii prelung imnuri bisericeşti.""Serbarea Bobotezei are un caracter de albă fericire curată

Nicolae Iorga scrie că, "de Bobotează, Vodă iese la gârlă, cu tot alaiul". Tabloul ceremonialului dedicat Botezului Domnului la Curtea Domnească descrie ziua praznicului, când întreaga familie domnească însoţită de protipendada boierească asistă la slujba săvârşită de mitropolit: "A doua zi, la slujbă, iată şi doamna lângă soţul ei, iată domniţele şi beizadelele între lumânările lungi, grele ale Bobotezei. Numai la această sărbătoare se mai văd, în acest timp de orientalism bănuitor, zăvorât, soţia şi fetele acelui după voia căruia se mişcă orice în ţară. Începută cu sosirea în rădvane vechi a bătrânilor stareţi, urmând cu această frumoasă petrecere patriarhală, în care femeilor li se îngăduie să se închine lui Dumnezeu în acelaşi timp şi în acelaşi loc cu bărbaţii, mântuită, cum vom vedea, cu binecuvântarea cailor, serbarea Bobotezei are un caracter de albă fericire curată, care lipseşte celorlalte. Călugării merg pe la case cu ajunul, de-a valma cu preoţii cei mulţi la număr ai oraşului de reşedinţă." Sărbătoarea bisericească devenise prilej de petrecere pentru oamenii de rând: "Lăutarii ţigani, lăutarii turci chiar, nu lasă auzul să se odihnească o clipă, nu numai ziua, ci şi în noaptea dinspre Bobotează, şi în aceea a serbării iarăşi"

Ţara Românească a lui Matei Basarab

Prezent la Curtea lui Matei Basarab cu prilejul acestei sărbători pe la 1650, patriarhul Macarie al Antiohiei exclama: "Mulţimea şi bucuria gloatelor în Ţara Românească la Bobotează întrece tot ceea ce ştiu că se petrece la Curţile celor mai mari principi ai creştinătăţii!". Diaconul Paul de Alep, însoţitorul patriarhului Macarie, descrie sărbătoarea Bobotezei în cetatea Târgoviştei: "Ceremonia se face aşa: seara, după rugăciunea asupra apei, clericii îşi umplu ulcioarele şi căldăruşele din ea şi îmbrăcându-se cu felonul iau crucile în mână şi merg mai întâi la palatul Beiului pe care îl stropesc fiecare la rândul său separat şi primesc de la el un frumos dar. Apoi merg la Mitropolitul local şi de acolo în casele tuturor boierilor şi cetăţenilor mai avuţi pentru a-i stropi. Ei veniră şi la Patriarhul nostru, sunând şi cântând psalmuri toată noaptea, iar el luă sfiştocul, stropi toată casa în forma crucii, pe el şi pe toţi cei de faţă, apoi sărută crucea şi le aruncă un dar în vasele lor". O zi la Curtea lui Matei Basarab începea cu binecuvântarea primită în Biserica Domnească. "Trebuie observat că toţi boierii cei mari munteni sunt peste măsură de religioşi. În toate dimineţile de peste an ei se duc la biserica Curţii de asistă la rugăciune, după aceea urcă la Bei şi formează un Divan pentru sentinţe şi judecăţi, apoi se coboară la Liturghie şi nu părăsesc biserica până aproape la amizi, când pleacă la prânz. Acesta e traiul lor în tot cursul anului", încheie Paul de Alep cronica sa.

Moldova lui Vasile Lupu

Nicolae Iorga descrie, în continuare, slujba sfinţirii apei: "După ce se mântuie slujba în biserică, vine procesia şi sfinţirea apei. În Ţara Românească, tot alaiul merge până la gârlă, Ialomiţa în Târgovişte, Dâmboviţa în Bucureşti - odinioară Argeşul la Curtea de Argeş. În Moldova, apa e pusă într-un vas de argint aurit, în curte, dinspre odăile doamnei. Şase sfeşnice de argint ard împrejur; un copil de casă ţine în mână al şaptelea. Toată lumea e în picioare; la stânga voievodului e doamna, copiii lor se află la dreapta; cămăraşul şi boierii, la spatele lor. În strălucirea geroasă a zilei de ianuarie se înalţă toate prapurile bisericilor, care se înfrăţesc cu steagurile ostaşilor. Cădelniţa se mişcă de nouă ori înaintea familiei domneşti, de trei ori încă înaintea copiilor. Apoi mitropolitul, urmat de episcopi, sfinţeşte apa. Atunci iarăşi puştile şi tunurile salută, în bucuria obştească. La munteni, copiii se aruncă în gârlă pentru a căuta crucea pe care mitropolitul a lăsat-o din mână."

Urmează binecuvântarea cailor de luptă - "desigur ca în străvechiul Bizanţ, a cărui icoană slăbită trăieşte încă aici. Un număr de cai cu arşale scumpe, împodobite cu aur şi mărgăritare, sunt aduşi de oamenii comisului celui mare, în mijlocul uimirii bucuroase a poporului. Un călător a văzut în Moldova, la 1647, douăzeci şi patru de cai foarte frumoşi pe care mitropolitul îi stropi cu agheazmă. Străinii ce înconjurau pe Mihai Viteazul la 1600 avură prilejul să-l vadă serbând astfel prin stropirea binecuvântătoare a cailor Boboteaza acelui an unic, în Alba Iulia, capitala Ardealului supus românilor."

"În strălucirea geroasă a zilei de ianuarie se înalţă toate prapurile bisericilor, care se înfrăţesc cu steagurile ostaşilor. Cădelniţa se mişcă de nouă ori înaintea familiei domneşti, de trei ori încă înaintea copiilor. Apoi mitropolitul, urmat de episcopi, sfinţeşte apa. Atunci iarăşi puştile şi tunurile salută, în bucuria obştească. La munteni, copiii se aruncă în gârlă pentru a căuta crucea pe care mitropolitul a lăsat-o din mână."

Nicolae Iorga

"Trebuie observat că toţi boierii cei mari munteni sunt peste măsură de religioşi.

În toate dimineţile de peste an ei se duc la biserica Curţii de asistă la rugăciune, după aceea urcă la Bei şi formează un Divan pentru sentinţe şi judecăţi, apoi se coboară la Liturghie şi nu părăsesc biserica până aproape la amizi, când pleacă la prânz."

Paul de Alep

Alexandru Briciu

http://www.ziarullumina.ro/articole;1477;1;50459;0;Sarbatoarea-Bobotezei-la-curtile-domnesti.html

Raport al activităţii pastorale al parohiei Colonia Gătaia pe anul 2010

Sâmbătă, 1. 01. 2011 după săvârşirea Sfintei Liturghii printr-un cuvânt potrivit preotul Valentin Bugariu a convocat în şedinţă de lucru Adunarea parohială. În acest sens au fost aleşi ca secretar dl. Sebastian Andrei Petrescu iar bărbaţi de încredere d-nii: Ioan Minda şi Petru Olariu. 

Singurul punct pe ordinea de zi a fost: prezentarea activităţii pastorale şi economice a parohiei Colonia Gătaia pe anul 2010.

În decursul anului 2010 în biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae s-a continuat activitarea pastorală pe cele patru paliere ale vieţii bisericeşti parohiale: bisericesc, pastoral-cultural, economic şi gospodăresc.

Sub aspect bisericesc în acul 2010 a fost săvârşită Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători, astfel în cursul anului s-au săvârşit 70 de Sfinte Liturghii, Vecernia în ajunul prăznuirii Sf. Liturghii şi Utrenia în duminici. În anul 2010 au fost oficiate două boteze, o cununie şi şase înmormântări. În amintirea celor repauzaţi s-au săvârşit şapte parastase. În cadrul cultului divin public au fost vândute 50 de pachete de lumânări şi 100 buc. calendare de perete. Au fost donate de credincioşi trei costume liturgice: două luminate şi unul funebru pentru serviciul rugăciunii publice.

Sub raport pastoral s-a urmărit pastoraţia individuală cu prilejul Tainei Mărturisirii în cele patru posturi din cursul anului bisericesc. Pastoraţia publică s-a săvârşit cu prilejul sfinţirii colective ale caselor enoriaşilor cu prilejul Bobotezei, Învierii Domnului şi Înălţării Sfintei Cruci. Deosebit s-a urmărit păstrarea şi cultivarea cultului celor adormiţi prin pomeniri colective în cimitirul parohial cu prilejul Duminicii Tomii şi a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril dar şi a cultului eroilor în ziua Înălţării Domnului. S-a urmărit şi pastoraţia pe pe grupe de sexe şi vârste: cinstirea femeii ortodoxe în biserică cu prilejul zilei internaţionale a femeii, pastoraţia copiilor în timpul orelor de cateheză duminicală.

Sub dimensiune culturală, parohia noastră a continuat activitatea de anul trecut, astfel credincioşilor prezenţi la Sfânta Liturghie au fost distribuite toate numere publicaţiei ,,Învierea" editată de Arhiepiscopia Timişoarei. Deosebit au fost oferite numere din revista parohială ,,Lumină lină" editată de parohia Colonia Gătaia. 

De la începutul anului 2010 parohia Colonia Gătaia beneficiază de o pagină virtuală pe internet unde sunt stocate: ştiri, fotografii, acţiuni ale parohiei. Această pagină poate fi vizualizază la adresa: http://luminalinaparohiacoloniagataia.blogspot.com/

S-a dezvoltat învăţământul parohial, nu a exista nicio slujbă bisericească fără un cuvânt de învăţătură adecvat momentului: predică tematică, omilie biblică, cateheză şi predică ocazională. Şi în acul 2010 s-a continuat derularea proiectului catehetic ,,Hristos împărtăşit copiilor". Întâlnirile catehetice s-au finalizat prin cateheze, desen cu tematică religioasă şi cântare bisericeasă. Împreună catehumenii proiectului au colindat casele credincioşilor, au împodobit bradul de Crăciun şi au realizat frumoasa scenetă: ,,Legenda bradului" care au pus-o în scenă în prima zi de Crăciun după săvârşirea Sf. Liturghii.

Sub raport gospodăresc s-au montat jgheaburile la casa parohială, s-au ridicat două garduri şi o magazie de materiale. 

Sub aspect economic-financiar, parohia Colonia Gătaia nu are debite către administraţia bisericească superioară ori către furnizorii de materiale sau servicii. Salarizarea slujitorilor Bisericii este la zi. Pentru a se ajunge la această situaţie, în decursul anului 2010 s-a primit un ajutor financiar de la Sf. Arhiepiscopie în valoare de 3.500 lei. 

Total venituri: 37.437,35 lei.

Total cheltuieli: 36.286,11 lei.

Sold: 1.154,24 lei.

În încheiere preotul paroh a subliniat importanţa slujirii împreună a lui Dumnezeu, clerici şi credincioşi şi a anunţat că anul viitor potrivit hotărârilor Sf. Sinod va fi ANUL OMAGIAL AL SFÂNTULUI BOTEZ ŞI AL SFINTEI CUNUNII.

Nemaifiind alte probleme şedinţa a fost ridicată.

PREŞEDINTE,                                                                                                        

Pr. Valentin BUGARIU

SECRETAR,

Sebastian Andrei PETRESCU

BĂRBAŢI DE ÎNCREDERE:

Ioan MINDA

Petru OLARIU

Duminica zi de sărbătoare şi prima zi a săptămânii - Lămuriri privind calendarul creştin ortodox pe anul 2011

Biroul de presă al Patriarhiei Române ne informează:

În calendarul creştin – ortodox român pe anul 2011, duminica nu mai apare barată cu două linii roşii, ci există o continuitate între duminică şi luni, pentru a sublinia adevărul din Sfânta Evanghelie că Domnul nostru Iisus Hristos a înviat în prima zi a săptămânii, care urmează după sâmbătă (cf. Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1). Deci, nu se schimbă nimic în calendarul creştin – ortodox pe anul 2011, ci doar se subliniază adevărul că duminica, ziua Domnului, adică ziua Învierii Lui din morţi, este ziua de sărbătoare care ne dăruieşte lumină pentru toată săptămâna, ca noi să trăim viaţa în lumina Învierii lui Hristos şi să ne pregătim pentru învierea noastră.
În calendarul creştin – ortodox al Bisericilor de limbă greacă, acesta fiind calendarul de bază al Ortodoxiei, duminica apare ca fiind prima zi a săptămânii, cum ne spune Sfânta Evanghelie, iar luni a doua zi, marţi a treia zi, miercuri a patra zi s.a., adică luni este ziua a doua după duminică, aceasta fiind ziua întâi a săptămânii.
În concluzie, calendarul creştin – ortodox român pe anul 2011 nu schimbă cu nimic ordinea zilelor, ci doar subliniază că săptămâna nu începe cu luni, zi de lucru, ci cu o zi duhovnicească şi anume duminica, zi de sărbătoare şi de odihnă. Pentru oamenii care nu cunosc suficient Sfânta Evanghelie şi înţelesul calendarului, ziua de luni este considerată prima zi a săptămânii, întrucât este prima zi de lucru din săptămână, dar pentru creştinii duhovniceşti şi cunoscători ai Sfintei Evanghelii şi ai Tradiţiei duhovniceşti a Bisericii, ziua întâi a săptămânii este ziua Învierii, adică duminica.
Prin urmare, nu trebuie să ne tulburăm şi nici să ne punem întrebări inutile, ci este nevoie de o înţelegere mai duhovnicească a calendarului şi a timpului vieţii noastre, ca timp al mântuirii care are în centrul lui adevărul Învierii lui Hristos, ca temelie a învierii noastre din păcat şi din moarte.

http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/biduminica_zi_de_sarbatoare_si_prima_zi_a_saptamanii_bi_lamuriri_privind_calendarul_crestin_ortodox_pe_anul_2011_7309.html

Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE ne informează:

La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în şedinţa de lucru din 6 iulie 2010, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2011 să fie declarat Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română. 

În acest sens, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un program-cadru cu caracter naţional bisericesc pentru realizarea în anul 2011 a proiectului religios-duhovnicesc, cultural-editorialistic şi mediatic intitulat 2011 - Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română. 

În anul 2011, Patriarhia Română şi eparhiile din ţară şi străinătate vor organiza conferinţe pastoral-misionare, colocvii teologice, dezbateri şi seri duhovniceşti despre Tainele Sfântului Botez şi Sfintei Cununii (prezentare istorică, semnificaţie teologică şi existenţială, pregătirea în vederea primirii lor, pastoraţia familiei creştine, practici neortodoxe, necanonice şi nelegale privind săvârşirea celor două Sfinte Taine, problema familiilor mixte din punct de vedere interconfesional sau interreligios etc.). De asemenea, profesori de la instituţiile de învăţământ teologic ortodox vor realiza studii, comentarii, bibliografii cu conţinut biblic, istoric, dogmatic, liturgic, omiletic-catehetic, pastoral-social despre cele două Sfinte Taine, rolul familiei creştine din punct de vedere religios, spiritual, cultural şi social şi apărarea instituţiei sacre a familiei în faţa provocărilor contextului contemporan secularizat. O atenţie specială va fi acordată celor două Sfinte Taine în cateheza ortodoxă, ora de religie şi programul catehetic Hristos împărtăşit copiilor al Patriarhiei Române.

Ca parte a programului-cadru naţional bisericesc, la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din primăvara anului 2011 se va trata tema 2011 - Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română, care va fi aprofundată la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din toamna anului 2011 sau la una dintre conferinţele preoţeşti administrative lunare pe care o va stabili fiecare eparhie.

În toamna anului 2011, la Palatul Patriarhiei va avea loc o şedinţă solemnă a Sfântului Sinod cu tema 2011 - Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română. Cu acest prilej, va fi organizată o expoziţie tematică cuprinzând cele mai frumoase şi reprezentative fresce, icoane, miniaturi, broderii şi ţesături, mozaicuri şi vitralii care reflectă Botezul şi familia creştină în arta bisericească ortodoxă. 

Manifestările organizate în Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română vor fi susţinute şi mediatizate pe larg de către Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române (Radio Trinitas, Televiziunea Trinitas, publicaţiile Lumina, Agenţia de ştiri Basilica, Biroul de Presă), mass-media bisericească eparhială şi presa laică. 

Site-ul Patriarhiei Române (www.patriarhia.ro) va avea în anul 2011 o secţiune specială, care va prezenta calendarul evenimentelor, informaţii, ştiri, documentare şi activităţile realizate în Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română

http://www.basilica.ro/ro/stiri/bi2011_anul_omagial_al_sfantului_botez_si_al_sfintei_cununii_in_patriarhia_romanaib_3000.html