,,Vatră nouă", nr. 128/2011

În comunitatea locală de la Giarmata Vii a apărut un nou număr al revistei ,,Vatră nouă" sub conducerea P. On. Păr. ic. stavr. Vasile Suciu, preşedintele Asociaţiei publiciştilor din presa rurală în Banat. În acest număr de Sfintele Paşti găsim editorialul Retezatul-o minune a României semnat de Acad. Păun Ion Otiman, sfatul specialistului scris de prof. univ. dr. ing. Aurel Lăzureanu, pagina educaţională condusă de prof. Zlatinca Neamţ. Suplimentul religios ,,Iconostas" propune cititorilor: noţiuni de catehism, cugetări ale Sfinţilor Părinţi şi cronica parohiei.

Revista se poate citi la biblioteca parohială.

,,Bocşa culturală", nr. 1/2011

Sub redacţia Bibliotecii Orăşeneşti ,,Tata Oancea" din Bocşa a apărut primul număr al revistei ,,Bocşa culturală" pe anul 2011. Din editorialul Bocşa, istorie şi cultură, semnat de Gabriela Şerban, mangerul bibliotecii     orăşeneşti aflăm câteva date din istoria, cultura şi spiritualitatea Bocşei, autorul aminteşte de personalităţile din vechime şi contemporane: basul Nicolae Florei, istoricul Nicolae Bocşan, muzicologul Zeno Vancea, medicul Ion Sporea, regizorul Ion Cărmăzan ş.a.m.d.

Acelaşi autor aminteşte bocşenilor despre o omagiere de suflet: împlinirea a 130 de ani de la naşterea protopopului şi scriitorului Mihail Gaşpar şi a scriitorului condeier Tata Oancea. La capitolul aniversări este menţionată împlinirea a 66 de ani a criticului literar, publicistului şi editorului Gheorghe Jurma, un apropiat al manifestărilor culturale de la Bocşa. 

Revista poate fi citită la biblioteca parohială.

,,Iconostas", nr. 2/2011

A apărut nr. 2 al revistei editate de Biserica Ortodoxă ,,Sfântul Dumitru" din Giroc, Timiş. În acest număr de Paşti găsim câteva materiale reunite sub genericul Învierii Domnului: pastorala ierarhului locului, Prin moarte spre Înviere. Meditaţii la Postul Mare de pr. Adrian Chermeleu, Simbolistica pustiului între moarte şi înviere de conf. dr. Adia Chermeleu, Gânduri şi tradiţii de Sfintele Paşti de prof. Miloranca Golban. În paginile revistei se pot găsi articole catehetice semnate de pr. dr. Cristian Munteanu, Cinstirea Sfintei Cruci, cuvinte ale unor duhovnici români, Taina Înălţării semnată de arhim. Teofil Părăian. Obiceiurile şi tradiţiile Banatului se regăsesc sub condeiul etnologului Aurel Turcuş. Revista se încheie cu pagina dedicată copiilor.  

Publicaţia poate fi consultată în format electronic la biblioteca parohială.                              

Tablou de epocă din Ţările Române : Sărbătoarea Paştelui la curţile domneşti

La curţile domneşti, Praznicul Învierii Domnului era sărbătorit în vechime cu mult fast. Domnul cu familia, clerul, boierii şi corpul de oaste îmbrăcaţi în veşminte scumpe participau la slujba Învierii de la biserica domnească. Sărbătoarea era marcată şi prin ospeţe şi lovituri de tunuri sau salve de puşti.

• 

În curţile domneşti, la prăznuirea marilor sărbători, domnul împreună cu boierii ţării sale îmbrăcaţi în veşminte de cinste, după obiceiul regilor, participau la slujbele religioase şi apoi la ospeţe. Anton Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, relatează că la curtea domnească "în dimineaţa Sâmbetei Mari, în zorii zilei, în Paraclisul Curţii, ca şi în toate celelalte biserici, se face procesiunea funerară cu icoana Mântuitorului mort şi se trag toate clopotele în oraş. În schimb, ceea ce impresionează e datina veche cu larma asurzitoare ce fac băieţii toată noaptea spre Duminica Paştelui, umplând clopotniţele şi trăgând clopotele pentru grăbirea Paştelui, care stă gata să sosească". De asemenea, Paul de Alep, arhidiacon din Antiohia, care l-a însoţit pe patriarhul Macarie în călătoriile sale prin Ţările Române, a lăsat însemnări foarte preţioase despre obiceiurile şi tradiţiile poporului român la marile sărbători. Călătorul sirian arată că pentru Praznicul Învierii Domnului oamenii nu dorm deloc în timpul acestei nopţi şi se duc la miezul nopţii la slujba de Paşti în biserici şi mănăstiri, afară de biserica din curtea domnească. "Copiii din fiecare mahala şi din fiecare uliţă se adunau la mănăstirea sau la biserica din mahalaua lor, aprindeau focuri în curte, se veseleau zgomotos şi trăgeau clopotele până la al şaselea ceas din noapte. S-au tras toate clopotele în biserici şi în mănăstiri şi lumea s-a dus la slujba de Paşti, afară doar de biserica curţii".

Domnul mergea la Canonul din Sâmbăta cea Mare

La biserica din curtea domnească din Târgovişte, Canonul cel mare al Sâmbetei celei Mari se săvârşea în biserică, unde asista şi domnul. Apoi, "mulţimea a ieşit înaintea noastră în curtea palatului din faţa bisericii. La mijloc s-a aşezat un jilţ pentru domn, apoi la stânga lui au pus un altul pentru domnul nostru patriarh şi lângă ei au aşezat un altul pentru mitropolit. Toţi preoţii şi călugării stăteau în partea stângă, boierii ţării s-au aşezat de jur împrejur, alcătuind un cerc mare. Puteai vedea la ora aceea mii de veşminte de postav scump şi fin, de culori felurite, împodobite cu blănuri de samur. Apoi au pus la mijloc un tetrapod mare, acoperit cu un covor deasupra căruia se afla Evanghelia. Apoi au împărţit lumânări mari celor de faţă, mai întâi domnului, o lumânare aurită, ţinută de un silihdar, apoi patriarhului şi mitropolitului. În timpul acesta, curtea era ticsită de ostaşi, toţi înarmaţi cu lănci, având mânerul în formă de cruce şi cu muschete algeriene. Am luat atunci cădelniţa şi am tămâiat pe domnul nostru patriarh spunând: "Binecuvintează, stăpâne!", care a început să tămâieze în jurul acestui tetrapod şi al Evangheliei spunând de trei ori: "Hristos a înviat!". Apoi a tămâiat pe domn, pe mitropolit, pe preoţii şi pe ceilalţi de faţă şi a venit să stea în picioare în dreptul jilţului său. Atunci au început cântăreţii, potrivit ritualului, să cânte canonul, un cor pe greceşte şi un altul pe româneşte", a scris în însemnările sale Paul de Alep.

Masă şi daruri din partea familiei domneşti

La sfârşitul canonului, patriarhul Macarie al Antiohiei a luat Sfânta Evanghelie şi a dus-o domnului, care, venind la mijloc, a îngenuncheat, a sărutat Evanghelia şi mâna dreaptă a patriarhului, care i-a spus "Hristos a înviat!" şi l-a sărutat de trei ori pe cap. "În această clipă, trupele şi-au eliberat muschetele de s-a cutremurat pământul şi ne-au asurzit urechile. După ce s-a sfârşit slujba au adus jilţul patriarhului şi l-au aşezat la dreapta jilţului domnului spunându-i: "Hristos a înviat!". Apoi a înaintat spre domn, a sărutat crucea de aur bătută cu mărgăritare, cu nestemate, pe care o ţinea în mâna sa dreaptă, şi a spus acelaşi lucru. Domnul l-a sărutat pe cap şi, după aceea, s-a dus să se aşeze în jilţul său la stânga domnului. Apoi au venit mai întâi episcopii, pe urmă egumenii şi ceilalţi preoţi şi călugări şi au sărutat Evanghelia domnului nostru patriarh şi mâna lui dreaptă, spunând: "Hristos a înviat!". Apoi s-au apropiat de domn, i-au sărutat crucea şi pieptul, spunând acelaşi lucru. Ei s-au dus apoi lângă mitropolit şi s-au aşezat alături de ei. Atunci, toţi boierii au înaintat, fiecare după rangul său, ca şi ceilalţi de faţă, şi au făcut la fel. Am isprăvit dimineaţa târziu şi domnul s-a urcat în palatul său", a scris diaconul Paul de Alep.

În sala de audienţă a Palatului Domnesc, del Chiaro completează tabloul ceremoniei din timpul Sfintelor Paşti, sosesc şi ceilalţi prelaţi care sunt trataţi cu cafea. "Domnul aşezându-se pe tron primeşte sărutul mâinii de la persoanele cu vază, în special de la străini, care nu luaseră parte jos, în curtea Palatului. Se întreţine cu ei până la ora mesei, la care iau parte 70 până la 80 de invitaţi dintre cler şi boierime. Principesa primeşte şi ea în apartamentul ei pe prelaţi, cărora le sărută mâna, stând în picioare, şi le dăruieşte câte o năframă brodată ca şi străinilor cu vază, şezând însă. Boierilor, ca şi jupâneselor cari vin de sărută mâna, Doamna le dăruieşte câte un ou roşu sau încondeiat cu flori şi alte desene bizare".

La ospăţ erau invitaţi toţi participanţii la Sfânta Liturghie. Toată lumea se veselea, făcea închinări întru slava lui Dumnezeu, întru sănătatea domnului, a patriarhului şi a boierilor. De asemenea, nota Anton Maria del Chiaro, la aceste sărbători mari, cei în nevoi nu erau uitaţi. "Atunci s-a tras de mai multe ori cu tunul, s-au slobozit muschetele şi s-au deşertat pahare mari în sunetele muzicii tobelor, fluierelor, trompetelor, cântecelor, cu glume şi altele de acest fel. (...) Am observat cu mare înălţare a sufletului că nu era zi în care domnul să nu trimită de la masa sa vreun fel de mâncare celor cărora le voia binele, şi mai ales străinilor, care, pe lângă acestea, mai primeau şi altele de la alţi boieri, precum şi câteva sticle de vin bun".

Paştele, prăznuit în celelalte zile

Sărbătoarea Paştelui continua cu săvârşirea Vecerniei Mari sau a Învierii a Doua, care se oficia în trecut cu o solemnitate deosebită. Gheorgachi în "Condica" sa arată că la slujbă asistau domnitorul şi boierii, care se făcea "la optu ceasuri din zi", adică la ora 14:00. Când domnitorul săruta Crucea şi Evanghelia, se auzeau tunurile, iar mehterhaneaua (muzică turcească în care predominau tobele) începea să cânte. În a doua zi, domnitorul, printre alte obiceiuri şi îndatoriri ce ies din sfera ceremonialului bisericesc, îşi făcea totuşi timp să iasă la biserică. Boierii care nu erau prezenţi acolo trebuiau să trimită la grajdurile domneşti fiecare câte un cal frumos. "După slujba religioasă avea loc al doilea banchet, la care luau parte boierii de mâna a doua şi acei ce în ziua întâi au servit în caftan. Nu se slobod tunurile, ci numai salve de puşti", povesteşte secretarul domnului Constantin Brâncoveanu. Tot în ziua a doua, mitropolitul cu arhiereii mergeau la Doamnă şi beizadele, care trebuiau să sărute icoana Sfintei Învieri. În a treia zi de Paşti, Domnul primea la palat pe egumenii greci, care veneau să se închine cu Sfânta Înviere, dar aduceau şi un plocon, fiecare câte un miel.

În Săptămâna Luminată se slujeau Liturghia cu Utrenia, se trăgeau clopotele cele mari în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară. Toată lumea se veselea şi toate activităţile lor încetau. În timpul acestei săptămâni, relatează diaconul Paul de Alep, negoţul lâncezea, dughenele nu se deschideau, afară de acelea ale vânătorilor, ale măcelarilor şi ale negustorilor de alimente. "Să se ştie că în această ţară este obiceiul ca în fiecare joi după Paşte să se săvârşească o litanie, adică o procesiune afară din oraş, cu prapure şi icoane şi cu preoţi înveşmântaţi în odăjdiile lor, apoi vine domnul cu oastea sa. Se face atunci o sărbătoare măreaţă în cinstea Joiei Mari de la care îşi iau rămas bun aşteptând Joia Înălţării".

Ioan Buşagă

http://www.ziarullumina.ro/articole;1583;1;55825;0;Sarbatoarea-Pastelui-la-curtile-domnesti.html

Ecouri ale revistei ,,Lumină lină" în presa bisericească

A apărut de curând numărul 8 al publicaţiei "Învierea", editată de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Timişoarei. Din cadrul acestui număr fac parte, printre altele, editorialul "Domnul Cel înviat ne îmbie la o viaţă nouă" şi articolele "Crucea Domnului şi Crucea noastră", "Minunea pogorârii Sfintei lumini la Ierusalim". Publicaţia conţine şi suplimentul "Studenţimea ortodoxă", editat de ASCOR Timişoara. Publicaţia "Învierea" apare bilunar, redactorul coordonator al acesteia fiind părintele Marius Florescu.

Totodată, a apărut primul număr al revistei "Lumină Lină", pe anul 2011, publicaţie trimestrială editată de Parohia Colonia Gătaia. Revista conţine, printre altele, editorialul "Episcopia Ortodoxă Română a Timişoarei (1939-1947)", partea a II-a, şi rubrica "Valori poetice". La secţiunea "Restituiri", articolul "Hai la Nuntă la Silagiu!" al preotesei Maria Roşu prezintă obiceiuri legate de nuntă în zona Silagiu, judeţul Timiş. Publicaţia apare prin grija părintelui Valentin Bugariu, parohul Bisericii "Sfântul Ierarh Nicolae" din Parohia Colonia Gătaia.

(Diac. Marius Mircia)

http://www.ziarullumina.ro/articole;1581;1;55633;0;Noi-aparitii-crestin-ortodoxe-banatene.html

,,Lumină lină", nr. 1 (25)/2011

A apărut primul număr pe 2011 al revistei trimestriale parohiale ,,Lumină lină"  editată de Parohia Colonia Gătaia. S-au scurs 25 de numere în şapte ani de apariţie neîntreruptă a uneia din puţinele reviste religioase rurale din Banat. Din cuprinsul acestui număr remarcăm continuarea studiului Episcopia Ortodoxă Română a Timişoarei (1939-1947) semnat de lect. univ. dr. Florin Dobrei de la Facultatea de Teologie din Caransebeş. Rubrica ,,Restituiri" ilustrează vechi obiceiuri de nuntă de la Silagiu, Timiş în materialul Hai la nuntă la Silagiu! (p. 3, 7) scris de Alin Dirina, licenţiat în Jurnalism. Prof. Marius Iosif Circa îşi continuă articolul ,,Documentar" Din amintirile unui colonist (p. 5,7). Părintele Valentin Bugariu semnează cateheza cu tema Contribuţia vlădicii Elie Miron la dezvoltarea culturii româneşti. Revista mai cuprinde poezie semnată de Anghel Dumbrăveanu şi în grai bănăţean de Dimitrie Acea.Ultima pagină conţine poşta redacţiei precum şi cronica parohiei. Revista are un format scris în 100 de exemplare care sunt împărţite credincioşilor la finalul Sfintei Liturghii. Varianta electronică este postată pe site-ul scribd.ro 

PASTORALA LA ÎNVIEREA DOMNULUI 2011

+NICOLAE
Din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Timişoarei şi mitropolit al Banatului

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptmăritorilor creştini din cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos!

„Aceasta este ziua pe care a făcut o Domnul 

să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea“.

Cinstiţi credincioşi şi credincioase,

Recunoscătoare mulţumire aducem Atotputernicului Dumnezeu că S a milostivit spre noi şi ne a ajutat să ajungem din nou la „sărbătoarea sărbătorilor“, la praznicul cel mare al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, ori cum obişnuim să l numim: Sfintele Paşti. Însăşi numirea de Paşti înseamnă trecerea de pe pământ la cer, din moarte la viaţă, din robia păcatului la mântuire, din întuneric la lumină. Bucuria noastră cu acest prilej este cu atât mai mare cu cât din învierea Domnului cunoaştem „câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubire, câte sunt cu nume bun“ (Filipeni 4, 8). Tot de aici înţelegem că firea noastră cea stricată de păcat a fost ridicată şi înnoită prin jertfa şi învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Nădejdea care izvorăşte din învierea Domnului, din biruinţa vieţii asupra morţii, nădejdea care încălzeşte şi luminează sufletul nostru, care a dat curaj Sfinţilor Apostoli în răspândirea sfintei Sale învăţături, este învierea cea de obşte, cum spune şi Sfântul Apostol Pavel: „Acum Hristos a înviat din morţi, fiind pârga învierii celor adormiţi. Că de vreme ce printr un om a venit moartea, tot printr un om şi învierea morţilor. Şi precum întru Adam toţi mor, aşa şi întru Hristos toţi vor învia“ (I Corinteni 15, 20–22). Învierea Mântuitorului ne dă tuturor celor ce credem şi mărturisim sfânta Sa învăţătură convingerea că la fel vom învia şi noi când va veni Domnul „cu mărire să judece viii şi morţii“. Moartea pentru bunul creştin este doar o trecere de la viaţa aceasta pământească şi trecătoare la viaţa cea veşnică, aşa încât ea nu mai înfricoşează pe nimeni.

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

Celui chinuit de o boală grea şi slăbit de suferinţă i se umple sufletul de nădejde când simte că doctoriile ce le ia îi alină durerile. Dar întrucât din iubirea cea mare, pentru făpturile Sale, Dumnezeu a trimis în lume pe Unul Născut Fiul Său să caute şi să mântuiască pe cel pierdut, cu atât mai vârtos suntem datori să iubim pe Dumnezeu, să păzim rânduielile Sale şi să plinim întru toate voia Sa. Din păcate, nu o dată înclinările spre fapte rele pun stăpânire pe unii dintre noi, iar dorinţa de a înfăptui tot ceea ce este bun este stingherită „de pofta trupului şi de pofta ochilor“ (I Ioan 2, 16). Cei care nu pot înfrânge potrivniciile firii, nu vor putea arăta din faptele lor că iubesc pe Dumnezeu şi deci nu îi dau mărirea ce I se cuvine.

Prin urmare, să alungăm din sufletul nostru „mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea şi cuvântul de ruşine“ (Coloseni 3, 8). Să îndepărtăm poftele rele şi patimile care împiedică şi abat de la calea care duce la Dumnezeu. Să ne îmbrăcăm deci „ca aleşi ai lui Dumnezeu cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare“ (Coloseni 3, 12). Precum primăvara după amorţeala din timpul iernii cheamă la viaţă verdeaţa şi florile care împodobesc câmpiile, pădurile şi livezile, tot aşa şi sufletul nostru la praznicul cel luminos al Învierii Domnului să se împodobească cu fapte bune, plăcute lui Dumnezeu, cu virtuţile credinţei, nădejdii şi dragostei, cu bunătate, smerenie, dreptate, adevăr şi milă spre a dovedi că suntem şi „umblăm ca fii ai luminii“ (Efeseni 5, 8). Numai cel ce şi îndreaptă sufletul cu iubire la suferinţa aproapelui său îmbracă pe cel gol, hrăneşte pe cel flămând, cercetează pe cel bolnav, numai cel care doreşte pacea şi bunăvoirea între oameni, numai acela este adevăratul credincios, care împlineşte voia lui Dumnezeu şi care „umblă în iubire“.

La naşterea Sa îngerii au cântat „pace şi bună voire între oameni“, iar înainte de patimile Sale a lăsat ca testament ucenicilor Săi tot pacea. Aşadar, învăţătura Mântuitorului este învăţătura iubirii şi a păcii, de unde urmează că orice creştin e dator „să fugă de rău, să facă numai binele, să caute pacea şi să o urmeze“ (Psalm 33, 13–15). Totuşi sunt unii care „iubesc răul mai mult decât binele şi minciuna mai mult decât cuvântul adevărat“ (cf. Psalm 1, 2 şi 5), care sunt cu gândul doar la a şi înmulţi avuţiile, a şi întări şi întinde stăpânirea asupra semenilor, care pregătesc uneltele necesare distrugerii aşezămintelor omeneşti şi uciderii a milioane de oameni nevinovaţi. Aceştia nu ţin seamă de cuvântul Mântuitorului care zice: „Tot cel ce scoate sabia, de sabie va muri“ (Matei 26, 52). Acum când a răsărit primăvara, când Hristos a înviat, când întreaga fire îmbracă haina de sărbătoare, de la mic la mare să ne punem în slujba bunei înţelegeri şi a păcii dintre noi (cf. Romani 14, 19). Să ne iubim unii pe alţii, „să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi“, căci numai astfel făcând şi astfel lucrând Dumnezeu va fi cu noi şi vom fi în stare să oprim pornirile noastre spre rău.

Dreptmăritori creştini şi creştine,

Din cele arătate înţelegem că lumina pe care ne a adus o Hristos reprezintă o călăuză şi un ajutor pentru viaţa de fiecare zi. Tot El ne a spus: „Eu sunt lumina lumii, cel ce vine după Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“ (Ioan 8, 12). Ferice de noi dacă în sufletul nostru se va zămisli credinţa că cele spuse de Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos se vor împlini. Să ne silim aşadar, la „acest praznic al praznicelor şi sărbătoarea sărbătorilor“, la „Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare“, să arătăm prin faptele noastre că această neasemuită sărbătoare „una a praznicelor împărăteasă şi doamnă“ pentru noi creştinii este o lege morală după care să ne depănăm firul vieţii celei pământeşti şi să rugăm pe Dumnezeu ca totdeauna să împlinim numai fapte bune, plăcute lui Dumnezeu şi semenilor.

Să nu uităm a ruga pe Dumnezeu Cel care „ne a trecut din moarte la viaţă“, să şi reverse sfânta Sa binecuvântare şi darurile Sale cele bogate peste noi şi familiile noastre, peste întreg poporul şi peste scumpa noastră ţară în care se preamăreşte numele lui Dumnezeu.

De praznicul Sfintelor Paşti, vă urez tuturor din adâncul sufletului sănătate deplină şi viaţă îndelungată, împărtăşindu Vă fiecăruia arhiereşti binecuvântări.

Hristos a înviat!

Al vostru către Bunul Dumnezeu totdeauna rugător,

+Nicolae

Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului

Dată în reşedinţa mitropolitană din Timişoara în anul mântuirii 2011, cu prilejul Învierii Domnului – Sfintele Paşti

http://www.mitropolia-banatului.ro/noutati.php?readmore=837

Concursul naţional de creaţie creştină „Copilul în familie”

Concursul naţional de creaţie creştină „Copilul în familie” este organizat de Biroul de catehizare a tineretului din cadrul Sectorului teologic - educaţional al Patriarhiei Române. El se desfăşoară în cele 29 eparhii ale Patriarhiei Române şi se adresează tuturor copiilor care participă la programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor”, precum şi la proiectul „Alege Şcoala!”.

Competiţia se va desfăşura pe două secţiuni, una literară şi una artistică.

Pentru secţiunea literară se va alcătui un eseu de maxim 1 pagină, o poezie sau altă lucrare literară cu tema Copilul în familie şi având ca subiect principal Botezul meu (pornind de la modul în care se reflectă în viaţa copilului evenimentul major al Botezului propriu), lucrare care va fi rostită/citită şi evaluată în perioada finală a etapei într-un cadru festiv.

Pentru secţiunea artistică se va alcătui o lucrare artistică (desen sau pictură) reprezentând tema Copilul în familie şi având ca subiect principal Botezul meu care va purta marca originalităţii autorului. Poate fi reprezentată scena Botezului Domnului sau alte creaţii legate de botez. Lucrările vor fi prezentate în cadrul unei expoziţii festive odată cu evaluarea secţiunii literare.

Premierea se va face la nivelul protopopiatelor - în perioada Săptămânii Luminate (sau cel mai tărziu 5 mai) în cadru festiv prin organizarea unui eveniment de către responsabilii pentru cateheza parohială din protopopiat intitulat Copilul în familie-Botezul meu şi asociat cu omagierea Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română de către Biserica Ortodoxă Română. Iar la nivelul eparhiei - în ziua de 10 mai 2011 - organizarea unui eveniment de către inspectorul eparhial pentru catehizarea parohială intitulat de asemenea Copilul în familie-Botezul meu, la care va fi invitat câte un câştigător (sau primii trei) din partea fiecărui protopopiat pentru a rosti în cadru festiv lucrarea literară întocmită şi deasemeni organizarea unei expoziţii cu lucrările premiate la nivelul protopopiatelor.

Câştigătorii la nivel de eparhie a celor două secţiuni, împreună cu preoţii care i-au îndrumat, vor participa la etapa finală la Bucureşti în perioada 20 - 21 mai.

http://www.mitropolia-banatului.ro/noutati.php?readmore=841

Simpozion omagial la Bocşa

În organizarea Bibliotecii Orăşeneşti din Bocşa în sala mare a Primăriei din localitate s-a desfăşurat vineri, 15.04. 2011 un simpozion omagial închinat lui Mihail Gaşpar şi Nicolae Iorga de la a căror naştere se împlinesc 130 respectiv 140 de ani. Întâlnirea de la Bocşa a fost un prilej de a aniversa pe scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu care a împlinit de curând 75 de ani. Totodată pe casa protopopului şi scriitorului Mihail Gaşpar a fost amplasată o placă omagială care a fost sfinţită de trei preoţi de la parohiile Bocşa Montană, Vasiova şi Gherteniş. În cadrul întâlnirii de la Bocşa au participat scriitori, critici literari, pictori, bibliotecari, profesori şi preoţi. Doamna Gabriela Şerban şi-a lansat cartea intitulată Mihail Gaşpar şi Nicolae Iorga în fondurile Bibliotecii ,,Tata Oancea" din Bocşa, Ed. Tim, Reşiţa, 2011. Despre Mihail Gaşpar au vorbit prof. Gheorghe Jurma, prof. dr. Constantin Tufan Stan de la Lugoj şi pr. dr. Valentin Bugariu de la parohia Colonia Gătaia care şi-a intitulat comunicarea Povara amintirii - Mihail Gaşpar.130 de ani de la naştere. Despre Nicolae Iorga a vorbit lect. univ. dr. Mihai Vişan de la Universitatea ,,Eftimie Murgu" din Reşiţa. Prof. Constantin Tufan Stan a făcut o incursiune în istoria muzicii din Banat în perioada interbelică. Scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu a fost aniversat de prieteni şi admiratori: prof. Pavel Panduru, prof. Gheorghe Rancu-Bodrog şi poetul Vasile Barbu. Aniversatul a împărţit din prea plinul său ultimele apariţii cărturăreşti precum şi numere din revista ,,Vestea" editată la Mehadia. La finalul manifestării un grup de profesori şi elevi de la Şcoala de Muzică ,,Filaret Barbu" din Lugoj au încântat asistenţa cu un porpuriu de cântece specifice Banatului. Felicitări organizatorilor, Bibliotecii şi Primăriei localităţii. 

,,Tibiscus", nr. 1-2 (228-229)/2011

A apărut foaia editată de poetul Vasile Barbu la Uzdin numită ,,Tibiscus". În editorial poetul fondator aminteşte de o sărbătoare S.L.A. ,,Tibiscus" în 2011 a împlinit 20 de ani în slujba limbii şi culturii româneşti. Pe parcursul a câtorva coloane preşedintele Societăţii literar-artistice aminteşte de activitatea culturală de la Uzdin: lansări de carte, reviste locali, personalităţi româneşti prezente la Uzdin, uzdinenţi la seminarii în Banat ş.a. m. d. Publicaţia poate fi consultată la biblioteca parohială.

,,Gazeta Bocşei", nr. 1-3 (39-41)/2011

A apărut un nou număr din ,,Gazeta Bocşei". Din acest număr ne-a atras atenţia articolul Bocşa - istorie şi cultură în 2011 semnat de Gabriela Şerban, directorul Bibliotecii Orăşeneşti ,,Tata Oancea" din Bocşa. Articolul este în fapt un calendar cultural al instituţiei pe care cu cinste o patronează. Între activităţile culturale amintim: Omagierea lui Mihail Gaşpar - 130 de ani de la naştere; 100 de ani de electrificare publică la Bocşa; Festivalul concurs de folclor ,,Aurelia Fătu Răduţu", ed. a XVIII-a; 130 de ani de la naşterea lui Tata Oancea; 50 de ani de Oraş Bocşa;  ş. a. m.d. Publicaţia poate fi consultată la biblioteca parohială.

Întâlnire informativă

În 14. 04. 2011 s-a desfăşurat la Centrul Eparhial din Timişoara prima sesiune informativă a proiectului european Implicarea clerului şi a membrilor comunităţilor parohiale ortodoxe în dezvoltarea de proiecte sociale la nivelul Mitropoliei Banatului şi Arhiepiscopiei Timişoarei. Au fost prezenţi consilieri eparhiali, protopopi, preoţi din cele cinci prototopiate ale Arhieiscopiei Timişoarei: Deta, Făget, Lugoj, Sânnicolau Mare, Timişoara I şi Timişoara II, angajaţi în instituţile social-caritative ale Bisericii din Banat, reprezentanţi media precum şi membrii în Adunările parohiale ai mai multor parohii din cuprinsul eparhiei Timişoarei. Din partea parohiei Colonia Gătaia a participat preotul Valentin Bugariu.

Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul în parohia Berecuţa

A devenit deja o tradiţie prepascală a săvârşirii Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfinţite în parohia Berecuţa, filia Mănăstire. La invitaţia C. Păr. Zoran Milovanov, miercuri, 13. 04. 2011 au răspuns invitaţiei primite C. Păr. Ioan Sălvan (Folea), Valer Raţ (Clopodia), Iulian Popa (Gătaia) şi Valentin Bugariu (Colonia Gătaia). La timpul cuvenit părintele Valentin Bugariu a mărturisit copiii din cele trei sate: Berecuţa, Mănăstire şi Sângeorge. În cadrul Sfintei Liturghii părintele Ioan Sălvan a împărtăşit pe cei mărturisiţi cu Trupului şi Sângele Domnului. La finalul Sfintei Liturghii, părintele Valer Raţ a ţinut un bogat cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat importanţa împărtăşirii cât mai dese a creştinilor la Sfânta Liturghie. După împărţirea anaforei copiii conduşi de învăţători şi preoţi au mers pentru închinare la Mănăstirea Sfântul Gheorghe din localitate unde împreună au rostit rugăciunea Tatăl nostru şi au venerat moaştele Sfântului Gheorghe. Felicitări părintelui paroh Zoran Milovanov care a reuşit de câţiva ani să apropie de Sfântul Potir peste 40 de copii din cele trei localităţi mai sus menţionate.

Săptămâna duhovnicească

Pe temeiul celor hotărâte în şedinţa Consiliului Eparhial din Timişoara din 24 feb. 2011 şi în parohia noastră s-a organizat Săptămâna duhovnicească. Pe parcursul celei de-a doua săptămânii din Postul Mare (20-26 martie) au poposit în prag de seară oficiind slujba Vecerniei C. Păr. Ionel Maftei (Birda), Zoran Milovanov (Berecuţa), Adam Rugaci (Gătaia), Ioan Marcu (Sculea), Iulian Popa (Gătaia), Dragan Giurgiev (Ferendia) şi Călin Negrea (Gherman). Fiecare preot invitat a rostit şi un cuvânt de învăţătură. Preotul a fost însoţit de cântăreţul bisericesc care la finalul slujbei a intonat câteva piese caracteristice perioadei pascale. La rândul său, C. Păr. Valentin Bugariu a participat la slujba Vecerniei şi a rostit o cateheză tematică în parohiile: Berecuţa, Birda, Folea, Gătaia, Sculea, Ferendia şi Gherman. 

Hristos împărtăşit copiilor

Au reînceput încă din luna ianuarie întâlnirile catehetice duminicale reunite sub genericul ,,Hristos împărtăşit copiilor". Cu acest prilej alături de cateheza tradiţională s-au desfăşurat mai multe activităţi cultural-pastorale: piese de teatru religios, colindarea caselor credincioşilor, serbarea zilei internaţionale a femeii. Pe lângă ora de cateheză se desfăşoară un cerc de desen religios. Tematica a fost axată pe cele două mari praznice ale creştinătăţii: Naşterea şi Învierea Domnului. În anul acesta se va desfăşura concursul catehetic intitulat ,,Copilul în familie".

Taina Sfântului Maslu

Duminică, 10.04, cu începere de la orele 16,00 s-a oficiat Taina Sfântului Maslu la capela Spitalului de Psihiatrie din Gătaia. La invitaţia C. Păr. Iulian Popa a fost prezent pentru oficierea Sfintei Taine părintele Valentin Bugariu de la parohia Colonia Gătaia. Într-o atmosferă caldă s-a slujit de cei doi preoţi Taina Sfântului Maslu pentru credincioşii prezenţi în capelă. 

,,Vatră nouă", nr. 127/2011

A apărut un nou număr al revistei locale ,,Vatră nouă" de la Giarmata Vii. Şi acest număr se bucură de o înaltă ţinută grafică. În coloanele publicaţiei găsim articole care aduc în ochii cititorilor impresii, informaţii şi deprinderi care pot sta la baza formării personalităţii. În editorial Acad. Păun Ion Otiman vorbeşte despre Vizită în ţara Haţegului la Prislop - Densuş (II) (p. 2). Consilieul local Ioan Surdea aduce ştirea despre organizarea unui Campionat de tenis de masă organizat de Primăria comunei Ghiroda la care au participat 36 de sportivi. Prof. univ. dr. Aurel Lăzureanu aduce cititorilor sfatul specialistului: Ovăzul - furaj constant în hrana animalelor (p. 5). În suplimentul religios ,,Iconostas" avem mai multe cuvinte catehetice şi cugetări ale Sfinţilor Părinţi. Pr. prof. Ciprian Câmpean semnează articolul Familia (p. 11). Revista poate fi consultată în format electronic la biblioteca parohială. 

Forme ale ajutorului financiar al statului pentru cultele religioase : Cum este finanţată Biserica în alte state europene

În contextul agitaţiei care s-a creat în legătură cu finanţarea Bisericii şi a cultelor religioase din România de către stat, trebuie să spunem că acest lucru nu este nicidecum unic în Europa. Vom prezenta situaţia privitoare la ajutorul financiar al statului către cultele religioase în ţări europene, unele chiar foste membre ale blocului comunist.

• 

În funcţie de evoluţia istorică a finanţării sau subvenţionării Bisericii de către stat, s-au format diverse modalităţi pentru realizarea acestui lucru, care diferă de la stat la stat.

O primă formă este finanţarea Bisericii prin intermediul direct al statului, cum este cazul Belgiei, Luxemburgului sau Greciei. O a doua formă este finanţarea Bisericii direct de către credincioşi, sub diverse forme: prin donaţii sau colecte, cum se întâmplă în Franţa, Portugalia, Marea Britanie, Irlanda, Olanda; prin taxă (cotizaţie) pentru Biserică (Kirchenbeitrag), cum este cazul în Austria; prin impozitul pentru Biserică (Kirchensteuer), în Elveţia, Germania şi Ţările Scandinave; prin alte modalităţi de impozitare, în Italia şi Spania.

Aceste modalităţi de finanţare funcţionează însă numai într-o formă combinată, nu în forma pură în care au fost prezentate mai sus. Subvenţiile din partea statului sunt direcţionate în majoritatea ţărilor Uniunii Europene spre activitatea social-caritativă a Bisericii (aziluri de bătrâni, spitale, case de copii), spre şcolile private bisericeşti (în special spre cele pentru pregătirea personalului clerical), spre asistenţa religioasă din închisori sau unităţile militare sau pentru întreţinerea bisericilor monumente istorice.

Finanţarea de către stat

Prima formă de finanţare a Bisericii prin intermediul statului este întâlnită, aşa cum am spus, în Belgia, Luxemburg sau Grecia.

În Belgia, ţară cu o populaţie majoritar catolică, s-a statuat prin Constituţia din 1831 (socotită ca fiind una dintre cele mai moderne ale momentului şi din care s-au inspirat şi constituţiile ulterioare ale României) un compromis între Biserică şi politicienii cu viziuni mai liberale (orientare laicistă) prin care erau fixate legăturile dintre Biserică şi stat. O separare totală între cele două nu s-a realizat, dar s-au stabilit o libertate şi o independenţă a uneia faţă de cealaltă. Prin Constituţia napoleoniană, la articolul 181, era stabilit că statul va suporta cheltuielile pentru salariile şi pensiile clericilor de la bugetul de stat. Statul finanţează construcţia şi repararea edificiilor cultelor religioase, precum şi facultăţile de teologie în proporţie de 100% pe cele catolice şi 60% pe cele protestante. Prin acelaşi articol se stabileşte că statul va suporta cheltuielile nu numai pentru personalul clerical, dar şi pentru laicii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Bisericii.

În Grecia, fondurile pentru construcţia, întreţinerea şi restaurarea lăcaşurilor de cult vin direct de la bugetul de stat. Acordarea acestor fonduri se întemeiază pe deciziile Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe a Greciei, ratificate de Sfântul Sinod şi publicate în Monitorul Oficial al Greciei. Statul suportă cheltuielile legate de plata salariilor personalului bisericesc şi a pensiilor celor aflaţi în această situaţie, a cheltuielilor legate de şcolile pentru instruirea personalului bisericesc, salarizarea profesorilor de religie.

Luxemburgul este cel mai mic stat din cadrul UE, cu o populaţie în proporţie de 90% catolică. Legislaţia principatului a fost influenţată de cea belgiană, Constituţia din 1831 fiind folosită drept model la întocmirea propriei legislaţii, chiar şi în ceea ce priveşte legătura între Biserică şi stat. Prin articolul 19 al Constituţiei este garantată libertatea religioasă, iar prin articolul 126 este stabilită plata celor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Bisericii (clerici şi laici) ca fiind suportată de bugetul de stat, precum şi plata cadrelor didactice de la seminarul preoţesc ce există în principat. Toate comunităţile religioase recunoscute de stat ca asociaţii de drept public sunt scutite de la plata impozitelor.

Susţinerea financiară de către credincioşi

O altă formă de susţinere a Bisericii sau a comunităţilor religioase, în general, este prin intermediul colectelor sau donaţiilor benevole.

În timpul Revoluţiei Franceze au fost naţionalizate câteva dintre proprietăţile Bisericii pentru a putea fi acoperită o parte a deficitului bugetar. Napoleon a încercat să restabilească pacea între stat şi Biserică şi a semnat un Concordat împreună cu papa Pius VII la 15 iulie 1801. Prin acest document, statul francez se angaja să suporte cheltuielile bisericeşti, ceea ce însemna salarizarea personalului clerical, întreţinerea şi construirea edificiilor necesare cultului. La 9 decembrie 1905 însă, a fost adoptată legea prin care se stabilea separarea dintre Biserică şi stat. În aceste noi condiţii, recunoaşterea de către stat a cultelor religioase şi finanţarea acestora nu mai erau de actualitate. Prin Constituţia din 1958 se stipula clar că republica nu recunoaşte, nu plăteşte sau nu sprijină vreun cult. Astăzi, 75% din veniturile bisericeşti ale cultelor ce îşi desfăşoară activitatea în Franţa provin din colecte şi donaţii. Cealaltă cotă de 25% vine din contribuţia benevolă a credincioşilor, care este plătită de aproximativ 45% dintre membrii Bisericii Catolice şi constă într-o proporţie de 1% din venitul unei persoane.

Biserica anglicană din Ţara Galilor şi cea din Irlanda de Nord nu sunt recunoscute ca biserici naţionale, ci doar cea din Anglia, care o are pe regină drept cap al ei. Sprijinul financiar al statului, chiar dacă nu este considerabil, se îndreaptă doar spre aceasta din urmă, care trebuie să se întreţină şi din fonduri proprii. În spirit caracteristic englezesc, contribuţiile sunt benevole, dar totuşi obligatorii (voluntary-but due).

În Olanda, Constituţia stabileşte separarea între stat şi cultele religioase, dar acest lucru nu înseamnă că nu există relaţii de colaborare între cele două părţi. Astfel, din 1983, statul olandez suportă cheltuielile legate de salariile şi pensiile personalului clerical. Aceste cheltuieli şi ajutorul financiar acordat Bisericii sunt văzute ca o compensaţie pentru trecerea bunurilor şi averilor Bisericii în proprietatea statului petrecută în secolul al XVIII-lea. Statul suportă cheltuielile de întreţinere şi restaurare a monumentelor istorice. Acordarea acestui ajutor s-a bazat pe o lege specială în acest sens, adoptată de Parlament în anul 1962. În anul 1975 a fost adoptată o lege prin care se acordă sprijin financiar şi pentru construcţia de moschei, dar ulterior ambele au fost abrogate. În prezent, conform legii în vigoare în Olanda, guvernul poate sprijini construcţia de noi lăcaşuri de cult pentru uzul cultelor religioase recunoscute, atunci când crede de cuviinţă şi în cuantumul pe care îl doreşte.

Impozitul eclesial şi alte sisteme de sprijinire a cultelor

Sistemele fiscale din Austria, Germania, Elveţia, Ţările Scandinave, Spania şi Italia reprezintă o altă modalitate de sprijinire a cultelor religioase de către stat.

Austria este singura ţară în care cotizaţia cetăţenilor pentru cultele religioase este obligatorie. Acest lucru intră sub incidenţa legii privind cotizaţia religioasă din 1 mai 1939. Îndreptăţite la primirea fondurilor obţinute prin contribuţia cetăţenilor sunt Biserica Romano-Catolică, Biserica Evanghelică (inclusiv cea luterană şi reformată) şi Biserica Veche Catolică. La toate aceste confesiuni creştine se adaugă şi comunitatea iudaică. Sumele obţinute rămân la comunităţile religioase de la care sunt strânse, într-un anumit procent, iar restul se îndreaptă către organizaţiile superioare ale bisericilor respective. Pe lângă această modalitate de finanţare, mai există în Austria şi alte scutiri de ordin financiar acordate Bisericii: scutirile de impozite, plata salariilor profesorilor de religie şi subvenţionarea şcolilor confesionale private ale Bisericii.

Sistemul german de impozitare este considerat a fi unul reprezentativ pentru tema abordată aici. Sistemul de impozitare eclesial îşi are rădăcinile pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, când statul, care până atunci suporta cheltuielile de finanţare ale Bisericii, a realizat că aceste costuri sunt prea mari. Această mişcare a corespuns şi cu evoluţia lucrurilor pe linia separării dintre Biserică şi stat, totul începând cu exproprierile proprietăţilor eclesiale din 1803, în urma cărora principii germani care au intrat în posesia acestor proprietăţi şi-au luat angajamentul să suporte cheltuielile Bisericii, dar acest lucru a funcţionat doar până la sfârşitul secolului. Acum, statul german suportă cheltuielile de personal ale autorităţilor bisericeşti superioare, lucrările de reconstrucţie şi întreţinere ale unor clădiri ce aparţin unităţilor bisericeşti. Faptul că statul suportă cheltuielile pentru personalul angajat pentru asistenţă religioasă în închisori, cămine de bătrâni şi pentru profesorii de religie din şcoli nu este perceput ca o scutire financiară, ci ca o obligaţie a statului, care trebuie să asigure posibilitatea exercitării dreptului la libertatea religioasă (în cazul orelor de religie din şcolile publice, statul asigurând prezenţa religiei confesionale ca disciplină obligatorie).

În Elveţia, este perceput impozitul eclesial, a cărui colectare diferă de la un canton la altul. O excepţie privind acest impozit o reprezintă cantoanele Vaud, Geneva şi Neuchatel. Pe lângă impozitul amintit, în unele cantoane există parţial contribuţia autorităţilor cantonale la plata salariilor slujitorilor, a conducerii Bisericii şi la întreţinerea imobilelor aflate în proprietatea unităţilor de cult.

În Ţările Scandinave există o formă de impozitare pentru Biserică, favorabilă Bisericilor considerate naţionale. În Suedia, din anul 2000, sistemul de impozitare favorizează toate comunităţile religioase înregistrate şi recunoscute de stat. Aici nu este recunoscut sub numele de impozit bisericesc (Kirchensteuer/ Kyrkjoskatt), ci ca taxă bisericească (Kirchenabgabe/Kyrkjoovgift), dar e percepută la fel ca toate impozitele.

În Danemarca, Biserica Naţională Luterană este finanţată în totalitate de către stat. Pe lângă aceasta, există şi impozite bisericeşti locale, care înseamnă virarea unui procent de până la 7% din venituri, perceput ca orice impozit local. În Finlanda, ambele confesiuni naţionale (Biserica Luterană şi cea Ortodoxă) au posibilitatea perceperii impozitului din rândul credincioşilor lor (asemenea Elveţiei, şi aici se percepe impozit de la persoanele juridice). Pe lângă acest ajutor, cele două confesiuni, ca de altfel toate celelalte existente şi recunoscute pe teritoriul finlandez, beneficiază de scutire de la plata oricărui fel de impozit.

Norvegia nu are un impozit pentru Biserică. Biserica Luterană este Biserica ei naţională, aceasta fiind susţinută total de către stat din punct de vedere financiar. Comunităţile locale sunt responsabile pentru întreţinerea şi construcţia imobilelor cu scop eclesial.

În Polonia, a fost realizat un "fond bisericesc" în urma semnării Concordatului cu Vaticanul. După căderea comunismului, acest fond a fost sprijinit substanţial de la bugetul de stat, iar în ultima perioadă s-a pus problema introducerii unui impozit eclesial la fel ca în alte ţări europene, dar ideea nu s-a concretizat.

În Ungaria s-a dorit implementarea sistemului de redirecţionare a 1% din impozitul datorat statului către culte, dar s-a dovedit că doar 10% din populaţia ţării, reprezentând persoanele care frecventau serviciile religioase, au folosit această oportunitate. În aceste condiţii, pentru întregirea sumelor necesare cultelor religioase din Ungaria s-a revenit şi la ajutorul din partea statului, acordat sub forma unor subvenţii.

La vecinii noştri bulgari nu există impozit pentru cultele religioase (sau impozit pe religie). O modalitate de finanţare sunt veniturile proprii obţinute de culte prin donaţii sau contribuţii benevole. Pentru ca aceste venituri obţinute direct de către culte şi subvenţiile din partea statului să scadă, printr-o hotărâre de guvern nr. 11/22.01.1954, Biserica Ortodoxă a primit dreptul exclusiv de comercializare a obiectelor de cult. Prin Legea cultelor din Bulgaria, la articolul 28 se prevede posibilitatea cultelor de a obţine fonduri din partea statului pentru construirea sau restaurarea imobilelor de care au nevoie pentru desfăşurarea serviciilor religioase sau pe care le deţin şi trebuie restaurate.

În Croaţia nu există un impozit, dar Biserica Romano-Catolică, majoritară în această ţară, are la nivel de parohie o taxă benevolă, numită "lukno", pentru salarizarea preotului, iar taxa este de aproximativ 13 euro pe an pentru o persoană. Biserica Romano-Catolică primeşte, de altfel, şi sprijin din partea comunităţilor din alte ţări. După 2001 a intrat în vigoare un nou Cod Fiscal prin care s-a stabilit ca Biserica să primească 185.000.000 kuna (aproximativ 24.500.000 euro) anual pentru a putea construi sau întreţine lăcaşuri de cult şi pentru cheltuieli administrative.

În Letonia, cultele religioase au dreptul, conform articolului 15 din Legea cultelor, să desfăşoare activităţi economice, dar pentru achitarea datoriilor sau contactarea de eventuale credite, cultele nu pot gira cu imobilele aflate în proprietatea lor. Cultele au dreptul de a cere ajutor financiar din partea statului, prin autorităţile responsabile cu problema cultelor şi cu aprobarea Ministerului de Finanţe. Aceste fonduri pot fi cerute pentru acoperirea diverselor cheltuieli (chiar şi pentru construirea bisericilor) sau pentru ajutoare umanitare. Pe lângă aceste ajutoare se adaugă posibilitatea persoanelor fizice şi juridice de a dispune de până la 20% din impozitele datorate statului, pe care le pot dirija spre cultele religioase.

În Lituania, Biserica s-ar putea administra din fonduri proprii, dar fără ajutoarele din partea statului activitatea sa în societatea civilă ar fi modestă. În acest sens, statul acordă prin bugetul naţional, cultelor recunoscute la nivel naţional, sume de bani, proporţional cu numărul credincioşilor. Majoritatea fondurilor merg la construcţii, renovări şi întreţineri de lăcaşuri de cult, dar şi pentru centrele bisericeşti pentru cateheză, familie şi tineret.

În Estonia, cultele religioase au statut de organizaţii non-profit şi în consecinţă sunt absolvite de la plata taxelor. La nivel naţional nu există un impozit pe religie, dar anual există o sumă de bani care se acordă de la bugetul de stat către Consiliul Estonian al Bisericilor, din care fac parte nouă culte religioase. Această sumă este alocată fiecărui cult, direct proporţional cu numărul credincioşilor. Având în vedere că o parte a clădirilor care se află în proprietatea cultelor sunt monumente istorice sau de artă, statul estonian sprijină fiecare cult în parte în funcţie de numărul şi importanţa clădirilor, pentru renovarea şi întreţinerea acestora.

Ruşii au considerat o normalitate ridicarea Catedralei "Iisus Mântuitorul"

În Rusia nu există impozit pe religie, cultele finanţându-se din donaţii benevole, colecte şi alte forme de strângere de fonduri. Articolul 23 al Legii privind libertatea de conştiinţă şi de asociere religioasă permite organizaţiilor religioase să investească în unele sectoare ale economiei, cu respectarea legilor statului. Biserica Ortodoxă Rusă deţine şi dreptul de desfacere şi comercializare exclusivă a obiectelor de cult, sursă din care Biserica mai beneficiază de o serie de venituri, care nu sunt supuse impozitării. Încă din 1988, din vremea preşedintelui Mihail Gorbaciov, a fost pusă piatra de temelie a Catedralei "Iisus Mântuitorul" din Moscova. Catedrala a fost construită din contribuţia statului rus, ca o mică recompensă faţă de crimele odioase săvârşite de regimul comunist faţă de Biserica Ortodoxă Rusă, slujitorii şi credincioşii săi. Catedrala "Iisus Mântuitorul" este ridicată pe locul unei biserici construite de Biserica Ortodoxă în cinstea victoriei obţinute de

ruşi asupra armatelor lui Napoleon Bonaparte, dar care a fost dărâmată de Stalin.

În aceste condiţii, ridicarea acestei biserici cu fonduri

de la bugetul de stat a fost văzută ca o normalitate şi ca o reparaţie morală a statului faţă de Biserica Ortodoxă.

Emanuel Tăvală

http://www.ziarullumina.ro/articole;1566;1;54797;0;Cum-este-finantata-Biserica-in-alte-state-europene.html

Proiect al Patriarhiei Române : Concursul naţional de creaţie „Copilul în familie“

     Copiii cu vârste cuprinse între 10 şi 16 ani, din cele 29 de eparhii ale Patriarhiei Române, sunt invitaţi să exprime modul în care se reflectă în viaţa lor propriul botez, în cadrul Concursului Naţional de Creaţie "Copilul în familie". Competiţia este organizată de Biroul de catehizare a tineretului din cadrul Sectorului Teologic-educaţional al Patriarhiei Române.

• 

Concursul "Copilul în familie" urmează unei tradiţii de anul trecut în care Biserica s-a mobilizat pentru a invita copiii să îşi exprime mărturisirea de credinţă prin concursul "Crezul meu". "Concursul din anul acesta se va axa pe modul în care copilul percepe Taina Sfântului Botez şi angajamentul său creştin în cadrul familiei. Dacă anul trecut au fost în jur de 100.000 de copii participanţi la acest concurs, anul acesta vor fi sigur mai mulţi pentru că acest concurs va implica şi parohiile din cadrul programului "Alege şcoala!"", a declarat pentru TRINITAS TV părintele insp. Constantin Naclad, coordonatorul proiectelor catehetice ale Patriarhiei Române, informează Agenţia BASILICA.

În această perioadă, concursul se desfăşoară la nivelul parohiilor şi protopopiatelor.Copiii îşi pot exprima creativitatea în mai multe moduri. "Vor fi două secţiuni: una literară, care va consta în alcătuirea unui eseu sau a unei lucrări literare prin care copilul să omagieze Taina Sfântului Botez, şi a doua secţiune, artistică, ce va consta în alcătuirea unei lucrări, fie pictură, desen sau altă lucrare artistică. Modul în care se vor evalua aceste lucrări, pornind de la nivelul parohiei, protopopiatului, eparhiei şi al Patriarhiei Române, va consta în evaluarea lucrării literare, iar pe de altă parte, în organizarea unei expoziţii în care vor fi expuse lucrările cele mai frumoase ale copiilor", a mai spus părintele Constantin Naclad.

Până la sfârşitul lunii aprilie se va termina această fază şi vor fi desemnaţi câştigătorii celor trei premii pe fiecare secţiune, la nivelul protopopiatului. Între 1 şi 5 mai se vor organiza o comisie de evaluare a lucrărilor literare şi o expoziţie la care se vor afişa lucrările cele mai frumoase, urmând ca în data de 21 mai să fie premiaţi toţi câştigătorii de la nivelul eparhiilor, la hramul Catedralei patriarhale, "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena".

Premiile vor consta în cărţi, materiale de colportaj, dar şi excursii şi pelerinaje.

http://www.ziarullumina.ro/articole;1565;1;54762;0;Concursul-national-de-creatie-Copilul-in-familie.html

Pelerinaj în Grecia şi Italia

AGENTIA DE TURISM

FANTASY TRAVEL

TIMISOARA – Str. 1 Decembrie nr.5, demisol  – Tel/Fax : 0040 256/ 201073; tel  0356/ 459300;

Mobil: 0723 237640;  0770233967;

e-mail: office@fantasytravel.ro

www.fantasytravel.ro

CUI:R-18345304 – ORC: J 35/304/2006 Licenta de turism A 3895

Pelerinaj in Italia-Grecia

plecare din Timisoara cu autocar

in 06.05.2011

Ziua 1 (vineri, 06.05) Plecare din Timisoara seara la ora 22,00 spre Italia. Sosire dimineata. Vizitare Padova: Basilica San Antonio (renumit centru de pelerinaj si mormantul Sfantului Anton); Abazzia Santa Giustina (racla cu moastele Sf. Evanghelist Luca); Piata Prato della Valle (considerată a fi cea mai mare din Europa, după Piaţa Roşie din Moscova) si Venezia:  Canal Grande; Ponte Rialto; Piazza si Basilica San Marco (unde se afla moastele Sf. Evanghelist Marcu); Puntea Suspinelor; Palatul dogilor. Cazare si cina hotel 3*.

Ziua 2 (sambata, 07.05) Mic dejun. Plecare spre Roma. Sosire in jurul orei 15,00. Cazare. Vizitare Roma: Colosseumul; Forumul Roman (exterior); Piata Capitoliului (creatie a lui Michelangelo); Piazza Venezia (cu Monumentul Vittorio Emanuelle; Columna lui Traian); Piazza di Spagna; Fontana di Trevi. Cina si cazare hotel 3*.

Ziua 3 (duminica, 08.05) Mic dejun: Vizitarea Vaticanului cu urmatoarele obiective turistice: Piata si Basilica San Pietro; Muzeul si Galeriile Vaticanului; Capela Sixtina; Cupola Basilicii San Pietro; Cripta Papilor; Pantheonul (cu mormintele regilor Italiei si al pictorului Rafael); Piazza Navona (cu celebra Fontana dei Quattro Fiumi, sculptata de Lorenzo Bernini); Campo dei Fiori (unde a fost ars pe rug Giordano Bruno). Cina si cazare hotel 3 *.

Ziua 4 (luni, 08.05) Mic dejun. Plecare spre Bari. In drum: vizitare Pompei (oras distrus de eruptia vulcanului Vezuviu in 79 d.Hr.). Sosire in Bari: vizitare Catedrala Sf. Nicolae (cu moastele sf. ierarh Nicolae, praznuit la 6 dec.). Ora 19 – imbarcare pe feribot. Cazare pe feribot cusete de 4 locuri.

Ziua 5 (marti, 10.05) Sosire in Corfu ora 4.00. Debarcare in port. Zi pentru vizitare Corfu: tur de oras, incepand cu Esplanada (Piata Centrala Spiniada), situata intre Vechea Fortareata si Noua Fortareata; Catedrala Sf. Spiridon (cu moastele Sf. Spiridon al Trimitundei, patronul spiritual al insulei, praznuit la 12 dec.); Catedrala Sf. Teodora Augusta (cu moastele Sf. Teodora, imparateasa Bizantului). Cazare si cina hotel 3*.

Ziua 6 (miercuri, 11.05) Mic dejun. Ora 12,00 imbarcare, plecare spre stancile Meteore. Cazare. Vizitare manastiri din complexul monahal Meteora: Sf. Treime; Sf. Stefan; Marea Meteora (Schimbarea la fata). Cazare si cina hotel 3*, zona Kalabaka.

Ziua 7 (joi, 12.05) Mic dejun. Plecare spre Tesalonic: vizitare oras: Biserica Sf. Dumitru (cu moastele Sf. Dumitru, Izvoratorul de Mir, ocrotitorul orasului Tesalonic, praznuit la 20 oct.); Catedrala Mitropolitana din Tesalonic (unde se afla moastele Sf. Grigorie Palama). Cazare si masa hotel 3*, pe bratul Sithonia (Halkidiki)

Ziua 8 (vineri, 13.05) Mic dejun. Plecare spre portul Ormos Panagios. Ora 9 imbarcare  pentru croaziera pe sub Muntele Athos. Intoarcere in port in jurul orei 17,00. Urcare in autocar si plecare spre casa. Sosire la Timisoara in timpul noptii.

Tarif:  460  €/pers

Tariful include:                                                           - 6 nopti cazare hoteluri 3*camere cu 2, 3 paturi                              - 1 noapte cazare pe feribot                                                              - demipensiune: mic dejun  si cina - croaziera pe Muntele Atos                                                                 - transport autocar     Ghid (asistenta spirituala): Pr. dr. EUGEN JURCA                                                                                                                    Tariful nu include :- asigurare medicala - 11 lei/pers - taxe de feribot - intrarile la obiectivele turistice

ACTE NECESARE: minorii sub 18 ani neînsoţiţi de părinţi trebuie să aibe acordul notarial al părinţilor;  -  carte de identitate sau paşaport. Nota:  Locurile vor fi rezervate în funcţie de ordinea înscrierii în agenţie. Tariful este valabil pentru grup de minim 40 de persoane Inscrierile se vor face direct la agentia de turism pana in data de : La inscriere se va achita un avans de : 150 € Detalii : la agentie sau la pr. Eugen Jurca Tel 0732146434