*
După studii liceale la Caransebeş, urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti între 1942-1946, încununate cu o teză de licenţă la Catedra de Patrologie, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman: Origen şi Cels. Raporturile dintre creştinism şi păgânism văzute prin prisma unei dispute din secolul al III-lea, pentru care a fost răsplătit cu ,,Magna cum Laudae". Calificativul obţinut era o recunoaştere evidentă a calităţilor lucrării şi a posibilităţilor tânărului licenţiat în teologie. (Ştefan Alexe, Preocupări patristice ale Înalt Prea Sfiinţitului Mitropolit Dr. Nicolae Corneanu, în rev. ,,Biserica Ortodoxă Română", 1987, nr. 3-4, p. 20). Tot la Bucureşti a urmat cursurile pentru obţinerea doctoratului, susţinând dizertaţia finală în 1949 sub îndrumarea aceluiaşi profesor: Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie. Începuturile monahismului creştin pe valea Nilului.
După încheierea studiilor posuniversitare a fost numit profesor la Academia Teologică din Caransebeş, iar după 1948 ocupă mai multe funcţii administrative la Centrul Eparhial din Timişoara, din nou profesor la Seminarul Teologic din Caransebeş şi Institutul Teologic Universitar din Sibiu.
Călugărit la Cernica, este ales în 1961 episcop al Aradului, iar în 1962 arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi nitropolit al Banatului. A suplinit în vacanţele eparhiale scaunul arhieresc de la Sibiu şi Craiova, ca locţiitor de mitropolit. ,,Pentru un arhiereu conştient de misiunea pe care o are de îndeplinit nu există diferenţă între cele trei îndatoriri: de săvârşitor al celor sfinte, de învăţător şi de conducător, toate fiind la fel de importante. Eu am simţit întotdeauna nevoia de a le împlini pe fiecare nu din obligaţie, ci din convingere". (Pe baricadele..., p. 298).
Realizările mitropolitului Nicolae sunt multe şi diverse: organizarea unei colecţii muzeale, ridicarea de noi lăcaşe de cult, reactivarea şi înfiinţarea unor noi aşezăminte monahale şi şcolare, patronarea publicaţiilor mitropolitane, stimularea apariţiei la tipografia eparhială a unor valoroase scrieri de istorie locală, teologie contemporană precum şi de întremare morală şi spiritualitate creştină.
Contribuţiile cărturăreşti ale ierarhului bănăţean sunt remarcabile în aproape toate domeniile teologiei ortodoxe, de la disciplinele sistematice (dogmatică), la cele istorice (istoria Bisericii) şi de la cele biblice la cele practice, învăţături cuprinse cu precădere în Pastoralele de Paşti şi Crăciun. Ceea ce l-a impus definitiv în cercetarea teologică românească au fost studiile patristice: ,,Însă ceea ce m-a fascinat cel mai mult în facultate a fost o disciplină numită patrologia. Adică, literatura primelor secole creştine". (Pe baricadele..., p. 342). Opera de cercetare se compune din traduceri din Sfinţii: Ioan Scărarul, Scara Raiului. I-a fost acordat titlul de Doctor honoris causa de către Institutul teologic protestant din Cluj (1978), Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad (2003), Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara (2003), Universitatea de Ştiinţe Agricole ale Banatului (2003) şi Universitatea de Vest din Timişoara (2003).
A publicat următoarele cărţi şi volume:
Învăţătura creştină ortodoxă (Timişoara, 1971),
Ieşit-a sămănătorul. Culegere de predici (Timişoara, 1974),
Pedobaptismul de-a lungul vremii (Timişoara, 1975),
Fundamentarea teologică a pedobaptismului (Timişoara, 1979),
Temeiurile învăţăturii ortodoxe (Timişoara, 1981),
Învăţătura ortodoxă despre mântuire (Timişoara, 1983),
Contribuţia Banatului la teologia şi spiritualitatea românească). Studii patristice (Timişoara, 1983),
Culegere de predici (Timişoara, 1984),
Biserica românească din Nord-Vestul ţării în timpul prigoanei hortiste (Bucureşti, 1986),
Patristica mirabilia. Pagini din literatura primelor veacuri creştine (Timişoara, 1987; Iaşi, 2001),
Quo vadis? Studii, note şi comentarii teologice (Timişoara, 1990),
Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare (Timişoara, 1998),
Farmecul scrierilor patristice (Bucureşti, 2002),
Patristica – filosofia care mângâie (Cluj, 2004),
Actualitatea literaturii vechi creştine (Timişoara, 2007),
Pentru mai binele obştesc (Timişoara, 2008),
Pe aripile cuvântului (Timişoara, 2009),
Scrisori Pastorale, (Timişoara, 2011).
A tradus din greacă:
Scara raiului (Timişoara, 1994; ed. II, 1997; ed. III, 2000) şi
Viaţa Fericitului Pahomie (Bucureşti 1995).
Este iniţiatorul şi coordonatorul colecţiei Comorile pustiei ce apare în cadrul Editurii Anastasia.
Alte cărţi:
Origen şi Celsus (Bucureşti, 1999),
Pe baricadele presei bisericeşti, vol.I-II (Timişoara, 2000),
Credinţă şi viaţă (Cluj, 2001),
Pe firul vremii – meditaţii ortodoxe (Bucureşti, 2000),
Popasuri duhovniceşti de la Crăciun la Paşti (Timişoara, 2001),
Miscelaneea patristica (Cluj, 2001).
În anul 1992 a coordonat apariţia lucrării Ortodoxia românească.
* *
*
Întru mulţi şi fericiţi ani Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit cu prilejul aniversării a 50 de ani de arhierie. Un gând bun împreună cu doriri de bine din partea credincioşilor ortodocşi din comuna Birda şi filia Sângeorge.