În
aceste zile s-au intensificat dezbaterile publice asupra structurii
bugetului naţional pentru anul în curs. Vor urma şi alte consultări şi
decizii asupra bugetelor comunităţilor regionale şi locale. Fiecărei
părţi din organismul social i se alocă un procent negociat din întreg şi
ideal ar fi ca, la toate nivelurile, să se poată susţine cât mai bine
activităţile publice care privesc un număr cât mai mare de oameni
(educaţie, spiritualitate şi cultură, asistenţă medicală şi socială).
Fără a neglija importanţa celorlalte componente strict necesare
funcţionării normale a ansamblului social, considerăm că rolul Bisericii
de partener social, cultural şi educaţional al Statului trebuie tratat
cu cea mai mare seriozitate. Conlucrarea Bisericii cu Statul pentru
slujirea binelui comun are o tradiţie consolidată de-a lungul
veacurilor, iar sprijinul material acordat Bisericii se întoarce în plan
social ca sprijin spiritual şi fapte de întrajutorare între oameni.
Vechile noastre biserici sunt monumente de spiritualitate şi cultură
definitorii pentru identitatea sufletului românesc şi, pretutindeni, dar
mai ales în lumea satului românesc, biserica este cartea de vizită a
comunităţii locale. Într-un sat cu o biserică frumoasă, şi şcolile, şi
dispensarul, şi primăria, şi biblioteca arată bine. Totodată, educaţia
nonformală şi informală edificată în lumina rugăciunii cultivă respectul
reciproc, bunătatea şi generozitatea în comunitatea respectivă. Mai
mulţi oameni gospodari, familii mai bine organizate, delincvenţă scăzută
şi o atmosferă generală dominată de speranţă şi de bucuria vieţii.
Voinţa ctitorilor de altădată, dăltuită în piatra pisaniilor sau
înscrisă în actele de danie, reprezintă pentru noi şi pentru generaţiile
care vor veni un testament, o datorie sfântă de a le păstra cu
sfinţenie şi rostul şi întemeierea. Statistic privind, sunt biserici
care fac parte din patrimoniul cultural naţional şi universal, dar pe
care comunităţile care le administrează - parohii, mănăstiri - nu mai
pot să le întreţină aşa cum se cuvine unor monumente de valoare
inestimabilă.
Pe de altă parte, la acestea se adaugă astăzi proiectele
social-filantropice dezvoltate cu mijloacele proprii ale unităţilor
bisericeşti, dar care au, datorită anvergurii şi impactului lor social,
nevoie de susţinere de la bugetul public în anumite faze ale
implementării.
Bisericile sunt pentru toate comunităţile umane piloni ai
statorniciei, factori de întrajutorare şi coeziune socială. Mai mult
decât în orice altă parte, uşa bisericii este deschisă tuturor. În
aceeaşi cristelniţă primesc Botezul şi bogaţii şi săracii, aceleaşi
cununii sunt aşezate pe frunţile mirilor, indiferent de starea lor
socială, la acelaşi Sfânt Potir este chemat, cu frică de Dumnezeu, cu
credinţă şi cu dragoste, întreg poporul dreptcredincios. Demnitatea
umană fundamentată pe credinţă poate merge până la sacrificiul suprem -
precum cel al tinerilor care au murit în decembrie ‘89.
Religiozitatea mărturisită a poporului român şi proporţia de peste
80% a creştinilor ortodocşi în rândul populaţiei de azi sunt date
statistice care ne conduc la ideea că şi în structura autorităţilor
legislative şi executive de la noi reprezentativitatea confesională este
asemănătoare. În aceste condiţii, alocarea de mijloace financiare de la
bugetul statului pentru susţinerea activităţilor bisericeşti nu este
doar un sprijin pentru o lucrare cultică desprinsă de realităţile vieţii
sociale, ci este un mod de a dărui, pentru ca darul să ajungă
multiplicat şi încărcat de iubire la cât mai mulţi oameni. De la oameni,
prin biserici, către oameni.
http://www.ziarullumina.ro/repere-si-idei/bani-pentru-biserici-biserici-pentru-oameni
