Filip Matei, un reprezentant de seamă al picturii eclesiale

În Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericești, gândul ne poartă la icoana vie a celui mai prodigios pictor, prin cantitate și varietate a lucrărilor, din întreaga istorie picturală eclesială a Banatului: Filip Matei.

De la el ne-au rămas locașuri de cult pictate în Banatul istoric, adică în Voivodina, Caraș-Severin, Timiș, apoi în județul Mehedinți, până la Orșova, și în Arad, până la Mureș.

          Născut la Igriș la 5 ̸ 17 martie 1853, botezat conform matricolei pe 8 martie, în casa lui Isaia și a Evei Matei din localitate. A fost botezat și uns cu Sfântul Mir de preotul Arcadie Georgevici, parohul Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Igriș, naș de botez a fost Filip Galu, iar botezul a avut loc la 3 zile după nașterea pruncului.

În anul 1866, din cauza unei secete și a foametei care a urmat-o, familia Matei s-a mutat în satul Murava (azi Șemlacu Mare, jud. Timiș), unde vara copilul Filip Matei a păzit oile sătenilor, iar iarna mergea la școală să învețe carte. Aici l-a cunoscut pe dascălul Gheorghe Popovici, care de acum va juca un rol deosebit în formarea artistică a viitorului pictor. Învățătorul s-a înrudit cu familia Popovicilor din Oravița, cei care timp de șase decenii au avut un atelier de pictură în care s-au format mulți pictori bisericești, între care și Filip Matei. În acest atelier l-a cunoscut pe pictorul academic Nicolae Popescu din Zorlențu Mare, căruia i-a fost ucenic la pictarea bisericilor din Seleuș (1869-1872) și Pesac (1877). Cu acest prilej, Filip Matei a executat picturile secundare.

La moartea lui Mihai Popovici, tatăl său adoptiv, tânărul Filip Matei a moștenit atelierul din Oravița și a terminat lucrările deja începute de Mihai Popovici. Atelierul a fost mutat și instalat în casa soției din Bocșa Română, apoi în cea proprie din Vasiova, care a devenit nu doar școala de învățătură picturală, ci și centru al românismului în perioada dualistă de stăpânire a Banatului. Aici s-au desfă­șurat întâlnirile Astrei și ale Societății de Lectură „Doina”, condusă de Filip Matei.

La Bocșa a ucenicit pe lângă pictorul Mihail Velceleanu. Prin deschiderea propriului atelier, Filip Matei a pus sfârșit unei epoci, și anume a sistemului diletant. În atelier a avut parteneri, dar și ucenici, între care rude, Iosif Matei, dar și alți tineri doritori de inițiere artistică: Gheorghe Marișescu, Ștefan Lazăr, Iosif Liuba, Nicolae Popovici, Mihai Spineanu.

 Cel mai valoros ucenic a fost Ioan Zaicu. Pictorul a fost dublat de poet, epigramist, uneori abordând satira. Pentru poezia „Cucu din Vasiova” publicată în „Foaia Poporului Român” din Budapesta, nr. 45; 46/ ̸ 1910 în care milita pentru susținere în alegeri a candidatului național, a fost condamnat cu executare la 4 ani de temniță în capitala Ungariei.

A participat la Marea Unire de la Alba Iulia ca reprezentant al Vasiovei. După Unire a devenit unul dintre prietenii devotați ai protopopului Mihail Gașpar. În casa acestuia l-a întâlnit pe scriitorul Camil Petrescu, care în coloanele cotidianului „Țara” din Timișoara îl potretiza: „Un pictor cu cioc, entuziast ca un descendent al școalei italiene”.

Ioan Zaicu, după o perioadă de ucenicie de 10 ani în atelierul lui Filip Matei, în perioada 1882-1893, a urmat cu o bursă Gojdu cursurile Academiei de Arte Frumoase din Viena. Ca ucenic, Zaicu și-a secon­dat ma­es­trul în pictarea a trei biserici: Comloșu Mare (1891), Ciclova Montană (1892) și Ciuchici.

Ioan Zaicu a păstrat pe mai departe iconografia lui Filip Matei. Acest lucru poate fi sesizat la biserica din Uzdin (1908). Pe bolta bisericii, Ioan Zaicu și calfele sale au pictat patru zone cu șapte compoziții: Dumnezeu Savaot între cei patru evangheliști; Iisus hrănește poporul cu cinci pâini și doi pești, Vindecarea orbului, Furtuna pe mare, Pescuitul miraculos, Bunul Samarinean și Sfântul Ioan Botezătorul. Majoritatea acestor scene sunt redate de Filip Matei de la primele biserici unde a lucrat și până la cele din iarna vieții, la Birda (1925) și Gătaia (1926), unde moalerul a avut 72, respectiv 73 de ani.

După opiniile cercetătorilor din domeniul artei (Rodica Vârtaciu, Adrian Negru), Filip Matei a lucrat în 60 de biserici realizând: iconostase, icoane mobile (prăznicare), steaguri și pictură murală în ulei. Potrivit lui Aurel Cosma jr, Filip Matei a folosit drept îndreptar ermineutic cartea lui Wigel întrebuințată și de Velceleanu. Arta de a picta a fost în manieră tradițională, respectând regulile iconografiei ortodoxe și acordând o importanță mai mare coloritului imaginii pentru a inspira sentimentul religios.

Șirul picturilor lui Filip Matei în bisericile Banatului este deschis de o realizare la vârsta de 17 ani, Racovița (1870), Banloc în două rânduri, 1869 și 1877. La 9 ani după Racovița, în 1879, a pictat cele două biserici ale satului Ramna. Aici a fost calfă a pictorului Velceleanu. Peste pictura lui Matei a intervenit și ucenicul său, Nicolae Marișescu.

A mai pictat la Agadici, Giurgiova și Mercina (1882); Iertof (1905); Ezeriș (1907); Cenad, Ciuchici (1893), Șasca Montană, Țela (1894); Iaz, Toracu Mare, Toracu Mic (1895); Vasiova (1897) și Alibunar (1898); Iam (1898); Biniș (1901); Ocna de Fier (1902-1903), Milcoveni, Răcăș­dia, Saravale (1901); Igriș (1904); Cadăr, Zorlențu Mare (1905); Vărădia (1906); Ciortea, Giulvăz (1912); Voiteg (1910); Ghilad (1913); Forotic, Gher­te­niș (1917); Birda; Gătaia; Dubova (1928) și Șemlacu Mare (1936).

Pictura lui Filip Matei s-a mai păstrat în câteva biserici, în altele au fost făcute lucrări de susținere, dar și pictură nouă. Din documentele de arhivă și din istoria bisericilor s-au păstrat atât planul iconografic realizat, în ceea ce privește icoanele iconostasului, cât și elemente ce aparțin picturii murale.

http://ziarullumina.ro/filip-matei-un-reprezentant-de-seama-al-picturii-eclesiale-125634.html

,,Vatră nouă”, nr. 201 ̸ 2017

A apărut numărul pe luna august al revistei locale ,,Vatră nouă” de la Giarmata Vii. Așa cum bine am fost obișnuiți Acad. Păun Ion Otiman deschide numărul cu un ,,Editorial” cu tema: ,,Regina Elisabeta (Carmen Sylva), 1843-1916”. Am remarcat din Sumarul tot atâta de bogat și diversificat al revistei rubricile tradiționale: ,,Proverbe și expresii religioase”; ,,Catehism”; ,,Tabăra de șah”, ,,Viața parohiei”, rețete culinare”.

În special ne-am oprit la două articole, unul iscălit de etnologul Aristida Gologan, ,,Ia românească, semn și simbol” (p. 5). Din cuprins aflăm că această cămașă tradițională este rostuită în Postul cel Mare: ,, În răstimpul Postului Mare se coseau cămăşile şi se realizau cusăturile şi broderiile. Această etapă se desfăşura în secret, acasă, fără ca cineva să vadă lucrul ca nu cumva să fure modelul. Desfăşurându-se în perioada Postului Mare, munca de confecţionare a cămăşii era încărcată de sacralitate. Înainte de a începe, femeia, ca şi pictorii iconari, rostea rugăciuni pentru ca lucrul să iasă desăvârşit, iar în toată această perioadă de nevoinţă şi austeritate, se concentra asupra comunicării tainice cu puterile nevăzute, capabile să-i influenţeze favorabil destinul. În decorarea cămăşilor, femeile trebuiau să respecte o seamă de reguli privind repartiţia câmpurilor şi motivelor decorative, în cadrul cărora puteau adăuga elemente ale propriei creativităţi care să le exprime personalitatea şi gustul estetic. Cămăşile trebuiau să fie într-un fel ca ale satului sau zonei etnografice, pe de o parte şi să aibă amprenta personală pe de alta”.

Celălalt articol este o descindere monografică în istoricul Mănăstirii Săraca de la Șemlacu Mic de Arhid. dr. Marian Pîrvu. În această primă secțiune a studiului monografic, autorul istorisește destinul mănăstirii de la vatră monahală la parohie și iarăși biserică mănăstirească.

Din suplimentul religios ,,Iconostas” aflăm de o realizare a Părintelui Vasile D. Suciu și anume a XV-a întâlnire a fiilor satului Nadăș în 9 iulie 2017. Cu oficierea unei slujbe religioase a început această serbare în vatra actuală a satului în umbra ruinelor bisericii. Din articol aflăm că pentru consolidarea zidurilor existente până acum s-a strâns: 20.342 lei de la parohii, diverși sponsori, Consiliul Local Recaș și cei adunați în fiecare an aici.

Mai multe informații se pot găsi în revistă pe site-ul: http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/vatra_noua_201.pdf.

Ruga de la Ferendia

Pe 15 August biserica ortodoxă din Ferendia și-a cinstit hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”. Dimineața a fost oficiată Utrenia și Sfânta Liturghie în biserica parohială de către P. C. Părinte Gherasim Tiberiu Dan, parohul locului.

            La orele 18,00 pe platoul de lângă biserică a fost săvârșită de același preot paroh slujba de Te-Deum și ritualul tăierii colacului. De aici în frumosul costum bănățean au plecat cu mic cu mare la Căminul Cultural din localitate unde după o rugăciune solemnă a fost începută Ruga cu joc și voie bună specifice locului și pustei Banatului. Nașii Rugii au fost anul acesta: Nicoleta și Marian Dragoș.

            Cu acest prilej a apărut și nr. 40 al revistei locale ,,Vatra satului”. În pagina religioasă, părintele Gherasim Tiberiu Dan a iscălit o cateheză dezvăluind semnificațiile praznicului ,,Adormirii Maicii Domnului”.

Prohodul Maicii Domnului în parohia Birda

Luni, 14 august cu începere de la orele 19⁰⁰  a fost oficiată Vecernia unită cu Litia și Prohodul Maicii Domnului în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda, protopopiatul Deta.

 După otpustul slujbei a fost susținut un cuvânt de învățătură care a pornit de de la troparul Praznicului: „Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre”.

La finalul Postului Adormirii Maicii Domnului după ce în fiecare zi cu excepția Praznicului Schimbării la Față a Domnului, sâmbăta și Duminica când a fost săvârșită slujba Vecerniei, în fiecare seară alternativ, preot și credincioși s-au rugat Maicii Domnului în Acatistul Adormirii Domnului și Paraclisul Maicii Domnului. 

Taina Sfântului Maslu în parohia Gătaia

Duminică, 13 august prin purtarea de grijă a P. C. Părinte Călin Negrea, parohul bisericii din Gătaia a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Învierea Domnului” în orașul de pe Bârzavă.

La Taina Sfântului Maslu au mai slujit P. C. Părinți Codruț Matei de la capela Spitalului de Psihiatrie și Valentin Bugariu de la parohia Birda. Cuvântul de învățătură a fost susținut de părintele Valentin Bugariu care a subliniat importanța primirii creștinilor stăruitori la prânzul Mântuitorului pe limanul veșniciei.

Au fost prezenți și s-au împărtășit din harul Sfintei Taine mai mulți credincioși din Gătaia și din parohiile vecine. 

,,Vatra satului”, nr. 40 ̸ 2017

Numărul din mai-august al revistei locale din Ferendia ,,Vatra satului” propune cititorilor din imediata ei apropiere dar și iubitorilor de presă rurală câteva articole deosebite numai bune de citit în aceste zile toride de vară.

Șirul acestora se deschide cu Editorialul, ,,O întâlnire de suflet” iscălit de prof. Ioan Traia. O cronica a unui eveniment deosebit: reîntâlnirea promoției din 1967 a Școlii Gimnaziale din sat la 50 de ani de la absolvire. Au fost prezenți: profesori și elevi, s-a strigat încă o dată catalogul, s-au depănat amintiri. Al doilea moment a fost realizat prin oficierea Te-Deumului în biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” de către preotul Tiberiu Gherasim, parohul locului.

Prof. Iosif Marius Circa îmbogățește sufletul cititorilor cu două materiale: o incursiune în poezia patriotică a lui Coșbuc în articolul ,,Ei și-au iubit țara, limba și neamul” și o creație poetică personală: ,,Nostalgii de pe dealul Boază”.

Părintele Tiberiu Gherasim în articolul ,,Adormirea Maicii Domnului” face o incursiune catehetică în istoricul sărbătorii care patronează biserica din Ferendia.

La final este prezentată cartea Monografiștii satelor bănățene, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2017, lucrare iscălită de prof. Ioan Traia, un veritabil Dicționar al slujitorilor satului bănățean de astăzi.

Revista poate fi consultată la adresa: http://www.banaterra.eu/biblioteca/reviste/reviste-rurale-si-parohiale-integrale/vatra-satului

Slujitori și apărători ai Ortodoxiei bănățene

De curând Arhiepiscopia Timișoarei a editat un volum intitulat Slujitori și apărători ai Ortodoxiei bănățene, Editura Astra Museum, Sibiu ̸ Partoș, Timișoara, 2017, 374 p.. Cartea a apărut la inițiativa și binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan, Mitropolitul Banatului pentru a marca împlinirea a 70 de ani de la întemeierea Mitropoliei Banatului.

            Având ca model o lucrare din perioada interbelică iscălită de Aurel Cosma jr., Bănățeni de altădată, Timișoara, 1933, cartea de față prezintă în 170 de medalioane: ierarhi, protopopi, profesori de teologie, monahi, preoți, unii cunoscuți, alții necunoscuți publicului larg până acum, dar și mireni care au sprijinit misiunea Bisericii: oameni politici, juriști, profesori, inițiatori de societăți culturale și sociale, medici. În rândurile volumului întâlnim pentru prima oară numele unor preoți ctitori de biserici alături de mărturisitori din timpul regimului comunist din România.

            Pentru cei cunoscuți din alte lucrări deja apărute de genul: Enciclopedia Ortodoxiei românești sau Dicționarul Teologilor Români, cartea de față aduce un plus de informații care nu au fost cuprinse la momentul apariției acestora, precum și fotografii ale celor monografiați cu acest prilej.

            Lucrarea a apărut în coordonarea P. On. Părinți Ionel Popescu, Zaharia Pereș și Marius Florescu, consultant științific fiind pr. prof. dr. Vasile V. Muntean, la care se adaugă și alți colaboratori: Nicolae Morar, Ioan Bude, Cosmin Panțuru, Gheorghe Sutac, Adrian Carebia, Valentin Bugariu precum și preoți și diaconi care au contribuit cu biografiile unor personaje din trecutul Bisericii bănățene.