Cu bucurie amintim de apariția unei monografii, a unui sat bănățean.
Scrierea unei astfel de cărți, are un dublu rol, în primul rând de a fi o carte
de vizită, a localității și în al doilea rând o tezaurizare a trecerii prin
timp a satului.
Cartea Percosova. Contribuții monografice, iscălită
de muzeograful Ioan Traia și trei colaboratori, Dan Radosav, managerul Muzeului
Satului Bănățean, Valeriu Lazăr și Ioan Șuța, doi localnici din Percosova, a
apărut la prestigioasa editură Eurostampa de la Timișoara, în colecția
Griselini coordonată de prof. Ioan Traia, în anul 2021, 267 p.
În Argument-ul volumului, un valoros, fiu al satului, Dan Radosav,
amintește prin versurile poetului Grigorie Vieru din ,,imediata noastră apropiere”
sufletească de valoarea satului: ,,Satule, floare de zori/ M-ai deprins a fi cu
dor” (p. 5).
Primele pagini prezintă
satul prin pana unui al fiu al satului, Generalul Ion Șuța (1919-2007), care
într-o scriere memorialistică, rămasă din păcate în manuscris, reușește să facă
o a doua monografie a localității, după cea dintâi care este o cronică
parohială. În această lucrare, generalul Șuța mărturisește: ,,M-am născut
într-un sat patriarhal românesc situat în spațiul mioritic al văii Timișului,
în miros de smirnă și tămâie, simbol al cinstei, demnității și nobleții
sufletești ce a caracterizat mii de ani, țăranul român din acest depărtat colț
al țării – Banatul” (p. 9).
După o expunere a cadrului
geografic, autorii în șase capitole izbutesc să ilustreze viața unei
comunități, în Istoria României, a Banatului și a microzonei din care face
parte localitatea. Pentru a dezvălui obiectiv trecutul așezării s-au făcut
toate demersurile metodologice unei astfel de inițiative: cercetare de teren,
arhivistică, documentară ș. a.. Pe parcursul a VI capitole se oferă cititorilor
un episod solid de continuitate de locuire și fapte vrednice ale unor locuitori
deosebiți.
Cea mai veche mențiune
asupra satului Percosova o avem din perioada medievală când în veacul al XIV-lea
este atestată localitatea Kristuri, cu hramul Sfintei Cruci. În perioada
regalității maghiare această microzonă era controlată de cetatea de la Șumig,
Mezösomlyo.
Conscripția de la 1717 a
găsit satul Percosova cu 15 case, fiind proprietate camerală și care era parte
din districtul Vârșeț (p. 70). În această așezare, au venit cu începere din
1806 coloniști germani (urmele acestora se mai păstrează și astăzi în sat), iar
în 1816 satul a fost donat baronului general Ioan Hiller, pentru ca după 56 de
ani să fie preluat de familia Lazarevici (p. 76).
Kenelly Lajos a stăpânit
satul cu începere din 1892 care mai avea și două puste: Kenelly și Rieger
(p.80).
După sucombarea Monarhiei
Austro-Ungare, în urma Primului Război Mondial și Unirii Banatului cu România,
autorii menționează contribuția localnicilor la evenimentele majore ale
timpului: înrolarea în armată, faptele de arme ale generalului Ion Șuța devenit
profesor de tactică la Academia Militară din București, cercetător și publicist
militar, apoi fenomenul deportării în Bărăgan ș. a.
Cel de-al III-lea capitol
este destinat Bisericii care este amintită documentar într-o conscripție din
1749, când activa aici preotul Radul (p. 123). Lăcașul bisericii a cunoscut
trei etape de viață distincte: biserică de lemn, biserică de zid (1770) și
biserica actuală (1910). Biserica actuală a fost pictată în anul 1925 de
pictorul Filip Matei, cel care a revenit la Percosova prin intermediul
prezentării unei cărți
în 2017.
Prin grija preoților,
credincioșilor și autorităților locale, s-au efectuat mai multe lucrări atât la
biserică, cât și la casa parohială care oferă astăzi cele mai bune condiții de
rugăciune și locuire.
În acest capitol sunt
prezentate și alte informații care întregesc viața bisericească a locului:
vizite arhierești, obiecte de cult, clopote, cimitir, lista preoților,
cântăreților, crâsnicilor, epitropilor.
Alte trei capitole ne dau
informații despre alte ocupații (Școala, Administrația, Economia). În rândul
personalităților locale alături de datele legate de generalul Șuța, este
realizat un medalion închinat valoroasei interprete de muzică populară, Doriana
Talpeș.
Prin realizarea acestui
volum, prin munca depusă, autorii reușesc să ofere o imagine completă a satului
Percosova, cu cele mai reprezentative realizări în toate domeniile. Am reținut
din cel de-al VI-lea capitol, destinat Toponimiei și Economiei, că termenul sat
provine din latinescul fassatum, care este un termen militar ce se traduce prin
loc întărit cu șanțuri (p. 234). Este – cred – că au reușit să consemneze peste
vremuri și locuitorii de aici și anume: iubirea de pământ, omenia, bunătatea.
