Marți, 30 ianuarie au fost cinstiți Sfinții Trei Ierarhi în parohia Birda
și filia Sîngeorge. Sărbătorirea patronilor învățământului teologic și
educației religioase a debutat în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii
Domnului” din Birda cu oficierea Vecerniei unită cu Litia urmată de săvârșirea
Utreniei și a Sfintei Liturghii în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli
Mihail și Gavriil” din filia Sîngeorge.
La momentul potrivit
copiii preșcolari și școlari de la Grădinița cu P. N. și Școala Primară din
Sîngeorge s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului.
Cuvântul de învățătură cu
tema: ,,Unitatea neamului românesc” a fost susținut de P. C. Părinte Valentin
Bugariu. Pornind de la unitatea Bisericii sprijinită la Sfinții Apostoli pe
,,unitatatea Duhului” (Efes. 4, 3) și unitatea lui Dumnezeu s-a accentuat
importanța unității în credință, limbă și credință la poporul român, zestrea
nepiritoare prin care acest popor s-a individualizat în Europa.
Sfinții Irineu și Ioan
Gură de Aur stăruiesc asupra unității credinței, rugăciunii și a tradiției. Sf.
Irineu îi îndeamnă pe credincioși să asculte de preoți care sunt în Biserică,
urmași ai apostolilor, având harisma adevărului. Ceilalți care se adună prin
alte locuri trebuie, dimpotrivă, suspectați, ca eretici, care sfâșie unitatea
Bisericii, mânați fiind de setea de câștig și de slava deșartă. Sf. Ioan Gură
de Aur învață că pacea și armonia între oameni reprezintă temelia unității
Bisericii. A rămâne în Biserică este echivalent cu salvarea omului de rău:
,,…Ai vrut să fii salvat? Nu trebuia să te îndepărtezi de altar. Rămâneți deci
în Biserică, și nu veți fi trădați de ea”. (Constantin Voicu, Studii de Teologie Patristică, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
2004, p. 291; 302).
Lupta pentru libertate,
independență și unitate a fost în cazul poporului român o constantă a tuturor vremurilor.
Ideea unității poporului român s-a temeluit pe valorile împărtășite de toți
românii: Conștiința unității de neam, limbă și credință din cele mai vechi
timpuri: neamul daco-romanilor, limba română de origine latină și credința
creștin-ortodoxă de sorginte apostolică.
Unul din voiezozii Evului
Mediu care a continuat această luptă pentru unire a fost și cel care se
intitula în actele oficiale: ,,În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de
Hristos iubitoriul și singurul stăpânitorul, Io Mircea mare voievod și domn…”.
Biserica îl cinstește anul
acestea în chip deosebit pe 31 ianuarie, ziua în care se împlinesc 600 de ani
de la trecerea sa la Domnul. Domnitorul a fost înmormântat în ctitoria sa de la
Cozia.
Istoriografia îi atribuie
lupta de la Rovine. Chipul domnitorului muntean este realizat de poetul Mihai
Eminescu în poemul Scrisoarea III. Cu
prilejul cruciadei antiotomane de la Nicopol (1396) este prezentat drept
,,bărbat viteaz, activ și puternic, care, luptându-se în mai multe rânduri cu
turcii, a triumfat în chip glorios”. (Șerban Papacostea, Evul Mediu Românesc. Realități politice și curente spirituale, Editura
Corint, București, 2001, p. 77).
Unirea românilor ,,supt
Mihai Voievod Viteazul” (1600-1601), Mica Unire (1959) și unirea Basarabiei,
Bucovinei, Transilvaniei și Banatului cu România (1918) au fost atâtea fericite
prilejuri în care de la vlădică la opincă românii au aprobat actul unirii
realizate pentru totdeauna. Contribuția Bisericii Ortodoxe Române a fost una
fundamentală. Prin ierarhi și preoți, biserici, reședințe eparhiale, case
parohiale românii au putut să se organizeze pentru a lupta pentru unire.
După otpustul Sfintei
Liturghii elevele: Marcu Alexandra, Birdean Daria și Radu Loredana au recitat
fragmente din ,,Hora Unirii” și ,,Mica Unire” bucurând pe cei prezenți de
poezia unionistă, factor de seamă alături de presă a împlinirii idealului.
De prezența la Sfânta
Biserică, precum și programul patriotic s-au ocupat doamnele prof. Maria Dârpeș
și prof. Ștefania Cercega.
