Înadins am așezat în titlu locuțiunea verbală ,,să purtăm de grijă” care
arată o preocupare față de cei așezați în cimitir. Acolo se odihnesc cei din
neamul nostru, strămoși, moși ori părinți, fii și fiice, deci familia noastră.
Grija aceasta este în
textele vechi românești Împărtășania, Cuminecarea adică în cazul nostru
împărtășirea celor adormiți din dragostea noastră, o continuă cuminecare din
rugăciunea noastră.
Sfântul Ioan Gură de Aur
spune: ,,De aceea se și cheamă locul acesta cimitir, ca să știți că cei
răposați și depuși aici nu sunt morți, ci sunt culcați și dorm”. Biserica
Creștină, cea Ortodoxă în special prin Sfânta Liturghie cuprinde în mijlocirea
ei nu doar pe cei vii, ci și pe cei adormiți. ,,Se cere adică o împărtășire de
odihna de care se bucură drepții, de odihna comuniunii cu ei. Nu se poate
odihni cineva în sine însuși, în singurătatea sa, până nu este primit în
comuniunea celor drepți și, prin ei, în comuniunea cu Dumnezeu. Cel lăsat la o
parte din această comuniune are motive să creadă că i se întâmplă aceasta
pentru că e nevrednic de această comuniune, pentru că nu e capabil să comunice
cu adevărat și intim cu Dumnezeu și cu ceilalți. De abia odihna în această
comuniune le dă celor adormiți asigurarea deplină că au fost iertați, deci le
poate odihni conștiința. Apoi numai în leagănul dragostei altora se poate
odihni cineva ,,în sânul lui Avraam”, unde se află împreună toți sfinții și unde se bucură
fiecare de mângâierea celor mulți. Căci odihna aceasta nu e o odihnă statică,
ci o comunicare de atenții și de mângâieri. ˂˂Sânul lui Avraam>> ca
strămoșul lui Hristos ca om, e Hristos însuși, spune Sfântul Atanasie”. (Dumitru
Stăniloae, Spiritualitate și comuniune în
Liturghia ortodoxă, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 205).
În mod practic această
comuniune cu cei adormiți se reduce la rugăciune, grija față de morminte care
în trecut erau ,,potopite de verdeață și de flori”, aprinderea unei lumânări
sau candele la crucea celor plecați în veșnicie.
După cum știți atât prin
grija Administrației locale dar și a unor credincioși s-a împrejmuit locul
cimitirului, s-a ridicat o capelă, periodic se ridică gunoiul, se tunde ierba
și se erbicidează acolo unde este nevoie.
Din păcate poarta cimitirul a suferit într-un timp relativ scurt de la
darea în folosință mai multe reparații. Lucrul acesta s-a datorat faptului că ea nu a fost închisă după intrarea și ieșirea din cimitir.
Pe viitor vă rugăm închideți poarta, păstrați curățenia
în spațiul de odihnă a celor dragi, așa cum ei odinioară au avut grijă de
creșterea noastră, iar gunoiul se va depozita doar în locul
destinat acestui lucru.
-Vă mulțumim pentru înțelegere!-
