La sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul cinstim și Ziua
Universală a Iei. În Ajunul sărbătorii a fost oficiată Slujba Privegherii
(Vecernia unită cu Litia și Utrenia) în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli
Mihail și Gavriil” din Sângeorge, filie a parohiei Birda. Sfânta Liturghie a
fost săvârșită în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda.
Cuvântul de învățătură a
expus pornind de la pericopa evanghelică a încercat să ilustreze legătura
dintre credință și valorile tradiționale românești. Creștinismul a dat o nouă
existență momentelor sacre din trecutul umanității. Sânziana este o zeiță a
fecundității și maternității, numită așa în Oltenia, Banat, Transilvania,
Maramureș și Bucovina și Drăgaică în Muntenia, Dobrogea și sudul Moldovei. Ea
se naște pe 9 martie, la moartea Babei Dochia, crește miraculos până la Sânziene (24 iunie), ziua solstițiului de vară, când
înflorește planta ce-i poartă numele. Sânziana sau Drăgaica bagă bob spicului
de grâu, dă miros plantelor de leac, vindecă bolile și suferințele oamenilor,
în special bolilor copiilor, apără holdele de grindină, furtuni și vijelie.
Când i se nesocotește ziua, stârnește vârtejuri și vijelii, aduce grindină, ia
oamenii pe sus și îi îmbolnăvește, lasă florile fără leac și miros. După Sânziene scade lungimea zilelor și se
măresc nopțile, se usucă rădăcina grâului paralel cu coacerea bobului de
spic, cucul încetează să mai cânte și apar licuricii în păduri[1].
Sărbătoarea Nașterii Sf.
Prooroc Ioan Botezătorul este numită ,,cap de vară” pentru că acum soarele
ajunge la apogeu, strălucind cel mai frumos. Din Evanghelia de la Sfântul Luca
aflăm că Sfântul Ioan este un
Înaintemergător al Domnului Iisus Hristos care va pregăti poporul pentru
vederea Mântuitorului: ,,Ca să lumineze
pe cei care șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele
noastre pe calea păcii” (Luca 1, 79). Soarele și lumina credinței se află la
intensitatea cea mai mare, omul pregătește calea lui Dumnezeu pe pământ. ,,Luceafărul” propovăduiește nașterea
,,Soarelui” Iisus Hristos, pregătindu-i pe oameni să-L primească cu dragoste și
cu bucurie[2].
Floarea de sânziene este
numită în Banat, floarea Sfântului Ioan. Din ea se fac cununi. Cele împletite
de bărbați sunt în formă de cruce, iar cele realizate de femei sunt rotunde[3].
Floarea culeasă în zorii zilei este socotită vindecătoare pentru bolile
sufletești și alungarea răului, de aceea ea este așezată la poarta casei,
troiței, fereastrei casei.
După otpustul Sfintei
Liturghii credincioșii prezenți s-au putut bucura de expoziția de costume
populare din colecția elevei Denisa Peia din comuna Birda.
Ia, sânzinele și
rugăciunea comună i-a unit încă o dată pe credincioșii din Birda și Sângeorge.
[1] Ion Ghinoiu, Calendarul țăranului român. Zile și mituri, Editura Univers
Enciclopedic Gold, București, 2017, p. 218-219.
[2] Gelu Furdui, Credințe, datini, obiceiuri și superstiții la români, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2016, p. 119.
[3] Tudor Pamfilie, Sărbătorile la români, Ediție și introducere de Iordan Datcu,
Editura Saeculum I. O., București, 2018, p. 67.
