,,Foaia Șanovițană”, nr. 18 / 2021

 

 

            De curând a apărut cel de-al 18-lea număr al revistei rurale în 28 de pagini din satul Șanovița, județul Timiș. Strunită de dl. Nelu Ioan Roșca, monografist, președinte al Asociației Culturale ,,Nicolae Ursu” din localitate și entuziast jurnalist și membru în Asociația Publiciștilor Rurali din Banat și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, ea – revista – oferă cititorilor din vatra satului și celor din afara ei un sumar bogat și diversificat care oferă informații culturale, documentare, poezie, lansări de carte și cronici culturale. Din acest număr am reținut două din articolele scrise de Nelu Ioan Roșca despre ,,Dudeștii Vechi – cea mai mare comunitate de bulgari din România” (p. 9) și ,,Comunitatea slovacă din Butin” (p. 19).

        Felicitări echipei redacționale și spor la lectură pentru bănățeni din sat și de dincolo de fruntariile lui.

O viață adunată într-o carte: Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat – Timișoara, In honorem Gheorghe Rancu Bodrog 75, Editura Hoffman, Caracal, 2021, 612 p.

   Sub egida Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat și la inițiativa prof. Ioan Traia a apărut acest valoros volum omagial închinat unui truditor al culturii bănățene, prof. Gheorghe Rancu Bodrog cu prilejul împlinirii a 75 de ani. Un apropiat coleg și prieten într-un medalion care este cuprins în volum sintetiza întreaga viață și activitate a celui sărbătorit: ,,Am constatat, la Gheorghe Rancu, încă din tinerețe și toată viața apoi, o sete arzătoare de a cuprinde cât mai mult și mai adânc tot ce ține de popor, oameni, obiceiuri, limbă, cântec și port. (…) Crezul cercetătorului Gheorghe Rancu este că numai păstrarea «Sfintei Tradiții» românești și creștine se poate opune, cu succes, tăvălugul marii globalizări” (Pavel Panduru, ,,Profesorul Gheorghe Rancu la 75 de ani”, p. 144-145).

   Cartea este un monument de trăire și știință românescă în cuprinsul celor 612 pagini și a celor cinci capitole la care au contribuit 91 de autori din diverse profesii: profesori, bibliotecari, muzeografi, medici, condeieri plugari, preoți ș. a.. Fie pe parcursul textelor, fie separat sunt ilustrate momente din viața și activitatea Profesorului Gheorghe Rancu.

      Cuvântul înainte este iscălit de muzeograful și profesorul Ioan Traia, îngrijitorul acestui volum care afirmă: ,,Prin acest volum încercăm să valorificăm moștenirea culturală a colegilor noștri, în cazul de față a domnului Gheorghe Rancu și acest lucru constituie pentru el un act de dreptate, iar pentru noi, cei care am beneficiat de prietenia și de exemplul său, este împlinirea unei datorii” (p. 7).

   Capitolul numit Laudatio oferă prin pana 51 de persoane cuvinte potrivite despre Profesorul Gheorghe Rancu. Șirul acestora este deschis de Acad. Păun Ion Otiman și continuat de alți autori între care îl amintim pe poetul Vasile Barbu care îl așează pe sărbătorit în lumea creatorilor: ,,Ghiță Rancu crează lumea lui imaginară. Lumea sufletului său” (p. 44). Apoi au contribuit alți autori: cercetătorul Vasile Dudaș, bibliotecarul Gabriela Șerban, prof. Octavian Gruița, prof. univ. Anton Ilica, scriitorul Ion Marin Almăjan, prof. Gheorghe Lungu, prof. Alexandru Nemoianu.

    Capitolul al doilea al cărții este destinat ,,Articolelor științifice” realizat de 51 de autori. În șirul contribuților amintim doar câteva care au ca punct de plecare toposul bănățean: Vasile Barbu, ,,Publicația româneaască «Tibiscus» din Uzdin”; Elena Rodica Colta, ,,Mitologie, semnificații simbolice, ritualistică, credințe”; Costantin Cilibia, ,,Confirmarea, hirotonia și instalarea episcopului dr. Iosif Traian Bădescu”; Alimpie Ignea, ,,Domnișoara Floarea”; Traian Galetaru, ,,Crucerii satului. În profoasa câmpie bănățeană, 4 generații de cioplitori de piatră!”; Octavian Gruița, ,,Profesorul Ion Murariu. O viață închinată învățământului și culturii” și Laurențiu Ovidiu Roșu, ,,Damian Izverniceanu – personalitate marcantă a Banatului  Montan”.

    Celelalte trei capitole oferă cititorilor articole din presă cu privire la activitatea prof. Gh. Rancu, diplomele obținute precum și o monografie vizuală a vieții și activității.

     Fără doar și poate doar răsfoind acest volum, cititorul află de performanțele din diferitele domenii de activitate: învățământ: ,,Medalia pentru învățământ clasa I” oferită de Președintele României în 2004; presă rurală: prima revistă rurală din Almăj, ,,Almăjul” în 1995 pentru care ispravă a devenit membru fondator apoi vicepreședintele Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat. Apoi a deschis în propria locuință o prestigioasă Colecție de etnografie și arheologie ,,Almăjul” în 2011. Pentru merite culturale dar și de promovare a satului Șopotu Vechi a primit Premiul de Excelență oferit de Fundația ,,Niște țărani” condusă de Dinu Săraru și Titlul de Cetățean de Onoare al Comunei Șopot (2009).

     O carte m-a apropiat de prof. Gh. Rancu. În urmă cu câțiva ani, în 2008 am primit volumul Istoria Bisericilor Ortodoxe din Almăj. A doua ediție a acestei cărți, agăugită, în 561 p., a fost lansată în biserica din Birda cu prilejul lucrărilor Forumului publiciștilor bănățeni din 2019. Însă dincolo de aceste întâlniri cu volumul și autorul lui, parcurgând textul ,,cu creionul în mână” mi-am adus aminte de o altă carte minunată Sate și preoți din Ardeal. Prof. și cercetătorul Gh. Rancu în descendența lui Iorga restrânge subiectul la Almăj care este tratat minuțios și din punct de vedere al specialistului închegarea comunităților creștin-ortodoxe din această parte a țării. Această descendență este întărită de titlul unei comunicări realizată de dr. Doru Sinaci: ,,Un intelectual cu a cărui minte ne mândrim” (p. 195).

    Prezența vie și caldă a Prof. Gheorghe Rancu la întâlnirile Asociației, răspândirea revistei pe care o patronează și a feluritelor publicații sunt tot atâtea momente de bucurie!

    La mulți ani sărbătoritului și putere de a așeza în vatra sa primitoare pe fiii Banatului de ieri și de astăzi!

 

,,Foaia Săcoșană”, nr. 40 / 2021

 

   Am primit prin poșta electronică de la prof. Gh. Lungu, nr. 2 (40) din revista rurală ,,Foaia Săcoșană”. Din bogatul cuprins aflăm despre lăutari vestiți ai Banatului: Pavel Roșu, obiceiuri care rezistă: măsuratul oilor sau sâmbra, meserii de altădată, dar și de săcoșeni vestiți: Viorel Hoandăr din medalionul iscălit de Gabriela Șerban, ,,Oameni de lângă noi: Prof. dr. Dorel Viorel Cherciu. Cetățean de Onoare al Comunei Belinț”. La toate aceste date din bogăția spirituală a locului se adaugă altele legate de: Paștele Blajinilor, Ziua Iei, și îndemn la învățătură.

  Felicitări redactorilor dar și jurnalistului Nicolae Toma pentru viziunea grafică!

În curând...

 

Moment aniversar la Șopotu Vechi

 

   Sâmbătă, 10 cuptor în vatra satului Șopotu Vechi, Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat l-a sărbătorit pe prof. Gheorghe Rancu Bodrog, vicepreședintele Asociației cu prilejul împlinirii a 75 ani de viață.

   Manifestarea a avut loc la biserica parohială cu hramul ,,Înățlarea Sfintei Cruci” din localitate. În debutul întâlnirii a fost oficiată slujba Tedeumului de mulțumire de către un sobor de preoți condus de Preonoratul Părinte Protopop Petru Berbentea și alcătuit din P. C. Părinți Constantin Cilibia, Mihai Țunea, Iosif Surulescu și Valentin Bugariu.

    După otpustul slujbei s-a desfășurat lansarea volumului omagial Gheorghe Rancu Bodrog 75, Editura Hoffman, 2021, 612 p. Evenimentul cultural a fost moderat de prof. Ioan Traia, președintele Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat și intendentul acestui volum. Între cei care au vorbit despre omul, profesorul și publicistul Gheorghe Rancu Bodrog amintim pe scriitorul Ion Marin Almăjan, bibliotecarul Gabriela Șerban, profesorul universitar Anton Ilica, profesorul universitar și directorul Muzeului din Arad Sorin Bulboacă, profesorul universitar Marcu Mihail Deleanu, profesorii Pavel Panduru, Dănilă Sitaru și Iosif Băcilă, preoții Petru Berbentea și Constantin Cilibia. O prezență specială a fost cea a dr. Adrian Bădescu, Consulul Onorific al Mexicului la Timișoara și fost elev al dascălului sărbătorit. Prof Ioan Traia a făcut în debutul evenimentului cultural o amplă prezentare a celui sărbătorit cu acest prilej.

       La echinocțiul acestui eveniment, goștii (prieteni de o viață, foști colegi și elevi, jurnaliști și preoți) însoțiți de gazde au făcut un popas la Colecția muzeală particulară amenajată de prof. Gheorghe Rancu în locuința personală. Colecția compusă din cărți, fotografie, obiecte casnice și de vestimentație a ajuns la 3.000 de obiecte.

       Prin intermediul acestor rânduri ne adăugăm vorbitorilor în a dori ani mulți și teferi distinsului prof. Gheorghe Rancu alături de familie, prieteni și colaboratori.

,,Bocșa Culturală”, nr. 113 / 2021

    A apărut cel de-al doilea număr pe 2021 al revistei Bibliotecii Orășenești ,,Tata Oancea” din Bocșa, jud. Caraș-Severin, ,,Bocșa culturală”.

   Managerul Bibliotecii, d-na Gabriela Șerban ilustrează două activități religioase desfășurate prin grija instituției pe care o conduce: ,,Întâlnirea centrelor de tineret și catehetice din zona Bocșa – moment de rugăciune și cugetare” și ,,De 1 iunie, la Bocșa, au fost premiate cele mai frumoase «Gânduri către Dumnezeu»!”. Cele două activități demonstrează dinamismul vieții religioase a copiilor și tinerilor prezenți la întâlniri catehetice și la Concursul de creație literară ,,Gânduri către Dumnezeu”.

     În cadrul ,,Evenimente”-lor locale se rânduiește comemorarea celor deportați în Bărăgan cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la trista strămutare: ,,Omagiu de cinstire la Bocșa la 70 de ani de la începutul deportării în Bărăgan”.

    Ceea ce reușește să realizeze această revistă din Bocșa este dialogul între citirori și Redacție în rubrica: ,,Corespondență. Mărturisiri”.

     Tot în această publicație, cititorii găsesc: rememorări istorice și literare, poezie, proză, recenzii, medalioane artistice ș. a.

       Felicitări truditorilor acestei publicații și răbdare cititorilor în parcurgerea celor 44 de pagini din istoria și spiritualitatea bănățeană!

 

Taina Sfântului Maslu în parohia Berecuța

 

   În Duminica a II-a după Rusalii a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Învierea Domnului” din parohia Berecuța, protopopiatul Deta.

   La invitația P. C. Părinte Zoran Milovanov, parohul locului au slujit P. C. Părinți Adam Rugaci (parohia Șemlacu Mare), Iliia Pavlovici Pătruț (parohia Mașloc), Valentin Bugariu (parohia Birda), Cristian–Narcis Tiron (parohia Victor Vlad Delamarina), Iulian Popa (parohia Colonia Gătaia) și Călin Negrea (parohia Gătaia).

       Cuvântul de învățătură ocazional a fost susținut de preotul Adam Rugaci care a vorbit de importanța sfințeniei și sfinții români.

       S-au împărtășit de harul Sfintei Taine și de darul eleoungerii mai mulți credincioși din parohie, din filia Mănăstire, precum și din parohiile învecinate.

Marxismul cultural noua utopie

 

Titlul este în fapt un subtitlu dat unui volum de studii al unor cercetători americani și români cuprinse într-o carte: Andrei Dârlău, Irina Bazon (coord.), Corectitudinea politică: o ideologie neo-marxistă. Marxismul cultural noua utopie, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2017, 357 p..

Mărturisesc că fără prea mare tragere de inimă am strunit creionul pe paginile acestei cărți animat poate doar de găsirea unor temeiuri pentru asaltul generalizat împotriva istoriei, credinței, culturii și tradiției românești.

Din Prefață, actorul Dan Puric pune în antiteză regimul politic cu ideologia care supraviețuiește celui dintâi în haine noi, schimbate: ,,Cancerul este îmbolnăvirea nu a unui singur organ, ci deprimarea întregului metabolism. Ea este o boală de tip degenerativ. Se spune că celula canceroasă este nemuritoare, adică moare omul și ea nu moare! Și tot astfel, printr-o analogie putem spune: comuniștii au murit, dar comunismul nu!” (p. 9).

Marxismul a născut un termen care controlează întreaga viață socială și privată a oamenilor numită ,,Corectitudinea Politică” , în fapt ,,Linia Generală a Partidului” (p. 18). Bună sau nu, nevătămătoare sau nocivă pentru corpul social, ea trebuie urmată fără nicio urmă de îndoială.

Corectitudinea politică e de fapt Marxismul cultural, adică o migrare din sfera economicului în cea a culturii. El datează cel puțin din anii 1920 și de la scrierile comunismului italian Antonio Gramsci. După doar trei ani, în 1923 s-au pus bazele unui Institut de Studii Sociale cunoscut mai târziu sub denumirea de Școala de la Frankfurt. Scopul acestui institut este unul mântuitor potrivit lui György Lukács, unul din fondatorii lui. Teoretician și practician al ideilor sale, Lukács este autorul cărții Istorie și conștiință de clasă care i-a adus și recunoașterea ca al doilea teoretician după Marx, dar și vicecomisar pentru cultură în timpul regimului bolșevic a lui Béla Kun, în Ungaria anilor 1919. Din această postură a lansat și un program numit ,,Terorism cultural”. ,,Copiii maghiari erau instruiți în teme precum ,,iubirea liberă”, raporturile sexuale, natura «arhaică» a codurilor familiei burgheze, caracterul demodat al monogamiei și irelevanța religiei, care privează omul de toate plăcerile. Femeile erau, de asemenea, instigate la revoltă împotriva normelor sexuale ale vremii” (p. 31).

       Influența acestei ideologii s-a resimțit în diferite paliere ale culturii americane și europene: în învățământul superior, literatură în care sub forma deconstrucției au re-evaluat mesajul operei literare, teatrul și filmul au fost îmbibate de trăiri promovate (homoxesualism, lesbianism, pedofilie ș. a). Astfel de filme au fost prezentate în cadrul Muzeul Țaranului Român, lăcașul de valorificare al viețuirii țăranului.

    Politicul sprijină această ideologie care odată impusă crează sentimentul de stăpânire absolută al popoarelor: ,,La fel cum nici marxismul n-a fost cu adevărat niciodată despre proletariat, ci despre o ideologie politică impusă în numele clasei muncitoare. Marii lui beneficiari n-au fost niciodată muncitorii (cu excepția celor deveniți activiști), ci nomenclatura de partid. Tot așa, nici beneficiarii homosexualismului nu sunt gay-ii de rând (cu excepția celor care devin activiști), ci o anume pseudo-elită economică, politică și culturală care, în numele lor și al corectitudinii politice, deține sau dorește să parvină la putere, ori la încă mai multă putere: la una globală” (p. 153).

    În Parlamentul European s-a adoptat Rezoluția Lunacek cu titlul: ,,Foaie de parcurs UE împotriva homofobiei și discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen”. În România, articolul 200 a fost scos din Codul Penal în 2000.

    Corectitudinea politică ca formă a marxismului cultural militează pentru schimbarea valorilor umanității sub presiunea puterii dacă nu se poate realiza prin convingere. Selectiv amintim câteva din ceea ce se dorește legalizat: cenzura literaturii, barometrul nivelui de civilizație, promovarea lesbianismului și a homosexualității în cadru familial cu posibilitatea adopției copiilor, folosirea artei (film, teatru, arte plastice) ca propagandă pentru acestei idei, obligativitatea pro-LGBT și pro-avort în școli și grădinițe, legalizarea pedofiliei.

    În fața acestei avalanșe, societatea poate opune valorile de veacuri ale vieții oamenilor, istoria, credința și cultura cu promovarea valorilor individuale. Prezentarea trecutului, valorificarea virtuților creștine și al valorilor culturale dau senstimentul de continuitate pe acest pământ.

 

 

 

Electrochimie & pictură

 

În urmă cu mulți ani, Aurel Cosma jr. tipărea la Timișoara un valoros volum: Bănățeni de altădată, vol. I, cu 42 de personalități cu fotografii și biografiile fiecărui personaj. E drept că au trecut mulți ani de atunci și nici până astăzi nu a apărut un al doilea, al treilea ș. a. care să cuprindă viața și activitatea atâtor personalități peste care s-a așternut din păcate colbul uitării.

Din fericire scriitorul timișorean Robert Șerban se aventurează și reușește să realizeze o carte de dialoguri cu profesorul universitar și pictorul Ciprian Radovan, Electrochimie & pictură, Robert Șerban în dialog cu Ciprian Radovan, Editura Brumar, Timișoara, 2021, 87 p. + 7 p. planșe prezentare + 16 p. ilustrații..

Am descoperit –prin intermediul acestor rânduri– o personalitate complexă a culturii bănățene care a slujit știința și arta din acest colț de țară, două domenii diametral opuse care în persoana celui care le slujește, se completează în mod fericit. Cu aportul chimiei a învățat din tainele picmenților și cum aceștia se comportă în timp sau sub lumină, iar pictura a oferit Maestrului poarta deschisă spre visare și ieșire din cotidian.

Ciprian Radovan s-a născut în 13 mai 1939 la Sânmihaiu Român, satul din coasta Timișoarei în familia unui învățător. Figura tutelară a tatălui îl urmărește îndeaproape întreaga devenire: îi este dascăl în primele clase, apoi îi este apropiat în urmarea liceului, îl ajută să se întoarcă de la Făgăraș la Timișoara, iar după pensionare a devenit ,,slujbaș” devotat al atelierului de pe strada Ceahlău (azi Eugeniu de Savoya) din Timișoara.

Dacă ar fi să reducem la un cuvânt întreaga activitate a profesorului și pictorului Ciprian Radovan acela ar fi: performanța, însemnând obținerea premiului special pentru matematică la Liceul Loga, diploma de merit la absolvirea școlii și intrarea la Facultatea de Chimie Industrială a Politehnicii timișorene fără examen în 1955; cercetător, preparator, șef de lucrări, conferențiar și profesor universitar.

Seriozitatea studiului chimiei și apoi a electrochimiei a fost demonstrată în mai multe rânduri. Cu prilejul obținerii doctoratului, Ciprian Radovan notează: ,,Ca referent îl aveam pe ministrul Învățământului, profesoară universitară la Metalurgie, la Politehnica din București. Ținută în condiții speciale, în sala de protocol (sala era plină de public cunoscut și necunoscut, dar și de numeroși securiși evident), susținerea a avut un ecou puternic în Politehnică, eu devenind celebru peste noapte” (p. 33).

Arta, în special pictura a fost fereastra de evadare din cotidian. Din anii studenției pictorul a fost un apropiat al revistelor literare și de artă: ,,Luceafărul”, ,,Gazeta literară”, ,,Contemporanul”, ,,Tribuna” și ,,Arta plastică”, era interesat de film și un apropiat a unor personalități din lumea umanioarelor și nu numai: Roman Cotoșman, Sorin Titel, Dumitru Țepeneag, poetul Dușan Petrovici sau profesorul universitar Virgil Feier. Cel din urmă i-a organizat în propria clinică medicală adăpostită în clădirea Băilor Neptun din Fabricul Timișoarei o expoziție permanentă din opera artistică.

De la primele reprezentări pe hârtie din vremea copilăriei, la stilizările din vremea Școlii particulare a lui Julius Podlipny, și mai apoi prin expoziții personale și colective la Timișoara, în țară și străinătate ,,pictura îmi mergea din ce în ce mai bine” (p. 33) după mărturia pictorului. În anul 1966 pictorul Ciprian Radovan a devenit membru stagiar apoi din 1968 membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Cu toate aceste realizări Maestrul Ciprian Radovan păstrează luciditatea mărturisirilor consemnând nu doar realizările, ci și momentele mai grele din biografie: inginer stagiar la Combinatul Chimic din Făgăraș, viitor tătic dar fără loc de muncă la reîntoarcerea la Timișoara, șef de laborator însărcinat cu administrația și secretariatul, agresiune la adresa persoanei și operei ș. a..

,,Am îndurat, de-a lungul vieții multe umilințe, în calitate de subaltern al unor false somități științifice, fiind deștept, harnic și practician cu o intuiție cultivată prin vocație, lectură, pasiune și activitate de laborator de invidiat. În cele din urmă, am învins, și ultimii 17 de ani de profesorat mi-au adus satisfacție” (p. 82).

Un detaliu mă apropie de Maestrul sărbătorit prin acest volum. Prin 1982-83 în urma unei întâmplări nefericite am fost luat de mână de tatăl meu și dus în atelierul de pe strada Ceahlău. Acolo a urmat o ședință foto și apoi un portret ,,Chip de copil” unde apare și semnătura pictorului în cadrul bustului ,,C. R”. Tatăl meu în vremea aceea operator chimist la fabrica Azur, acolo pe unde trecuse și prof. Ciprian Radovan în evoluția profesională și i-a devenit ajutor în organizarea expozițiilor. Prin 1997 am fost prezent (de dincolo de generoasele ferestre) la o expoziție personală la Galeria Helios de lângă Catedrală fiind sub presiunea timpului.

Toate aceste întrebări și răspunsuri din această carte lămuresc pe deplin coordonatele biografice, științifice și artistice a unui Mare bănățean: Ciprian Radovan.