În urmă cu mulți ani, Aurel Cosma jr. tipărea la
Timișoara un valoros volum: Bănățeni de
altădată, vol. I, cu 42 de personalități cu fotografii și biografiile
fiecărui personaj. E drept că au trecut mulți ani de atunci și nici până astăzi
nu a apărut un al doilea, al treilea ș. a. care să cuprindă viața și
activitatea atâtor personalități peste care s-a așternut din păcate colbul
uitării.
Din fericire scriitorul timișorean Robert Șerban
se aventurează și reușește să realizeze o carte de dialoguri cu profesorul
universitar și pictorul Ciprian Radovan, Electrochimie & pictură, Robert Șerban
în dialog cu Ciprian Radovan, Editura Brumar, Timișoara, 2021, 87 p. + 7 p. planșe prezentare + 16 p.
ilustrații..
Am descoperit –prin intermediul acestor rânduri– o
personalitate complexă a culturii bănățene care a slujit știința și arta din
acest colț de țară, două domenii diametral opuse care în persoana celui care le
slujește, se completează în mod fericit. Cu aportul chimiei a învățat din
tainele picmenților și cum aceștia se comportă în timp sau sub lumină, iar
pictura a oferit Maestrului poarta deschisă spre visare și ieșire din cotidian.
Ciprian Radovan s-a născut în 13 mai 1939 la
Sânmihaiu Român, satul din coasta Timișoarei în familia unui învățător. Figura
tutelară a tatălui îl urmărește îndeaproape întreaga devenire: îi este dascăl
în primele clase, apoi îi este apropiat în urmarea liceului, îl ajută să se
întoarcă de la Făgăraș la Timișoara, iar după pensionare a devenit ,,slujbaș”
devotat al atelierului de pe strada Ceahlău (azi Eugeniu de Savoya) din
Timișoara.
Dacă ar fi să reducem la un cuvânt întreaga
activitate a profesorului și pictorului Ciprian Radovan acela ar fi:
performanța, însemnând obținerea premiului special pentru matematică la Liceul
Loga, diploma de merit la absolvirea școlii și intrarea la Facultatea de Chimie
Industrială a Politehnicii timișorene fără examen în 1955; cercetător,
preparator, șef de lucrări, conferențiar și profesor universitar.
Seriozitatea studiului chimiei și apoi a
electrochimiei a fost demonstrată în mai multe rânduri. Cu prilejul obținerii
doctoratului, Ciprian Radovan notează: ,,Ca referent îl aveam pe ministrul Învățământului,
profesoară universitară la Metalurgie, la Politehnica din București. Ținută în
condiții speciale, în sala de protocol (sala era plină de public cunoscut și
necunoscut, dar și de numeroși securiși evident), susținerea a avut un ecou
puternic în Politehnică, eu devenind celebru peste noapte” (p. 33).
Arta, în special pictura a fost fereastra de evadare din cotidian. Din anii studenției pictorul a fost un apropiat al revistelor literare și de artă: ,,Luceafărul”, ,,Gazeta literară”, ,,Contemporanul”, ,,Tribuna” și ,,Arta plastică”, era interesat de film și un apropiat a unor personalități din lumea umanioarelor și nu numai: Roman Cotoșman, Sorin Titel, Dumitru Țepeneag, poetul Dușan Petrovici sau profesorul universitar Virgil Feier. Cel din urmă i-a organizat în propria clinică medicală adăpostită în clădirea Băilor Neptun din Fabricul Timișoarei o expoziție permanentă din opera artistică.
De la primele reprezentări pe hârtie din vremea copilăriei, la stilizările din vremea Școlii particulare a lui Julius Podlipny, și mai apoi prin expoziții personale și colective la Timișoara, în țară și străinătate ,,pictura îmi mergea din ce în ce mai bine” (p. 33) după mărturia pictorului. În anul 1966 pictorul Ciprian Radovan a devenit membru stagiar apoi din 1968 membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Cu toate aceste realizări Maestrul Ciprian Radovan păstrează luciditatea mărturisirilor consemnând nu doar realizările, ci și momentele mai grele din biografie: inginer stagiar la Combinatul Chimic din Făgăraș, viitor tătic dar fără loc de muncă la reîntoarcerea la Timișoara, șef de laborator însărcinat cu administrația și secretariatul, agresiune la adresa persoanei și operei ș. a..
,,Am îndurat,
de-a lungul vieții multe umilințe, în calitate de subaltern al unor false
somități științifice, fiind deștept, harnic și practician cu o intuiție
cultivată prin vocație, lectură, pasiune și activitate de laborator de
invidiat. În cele din urmă, am învins, și ultimii 17 de ani de profesorat mi-au
adus satisfacție” (p. 82).
Un detaliu mă apropie de Maestrul sărbătorit prin
acest volum. Prin 1982-83 în urma unei întâmplări nefericite am fost luat de
mână de tatăl meu și dus în atelierul de pe strada Ceahlău. Acolo a urmat o
ședință foto și apoi un portret ,,Chip de copil” unde apare și semnătura
pictorului în cadrul bustului ,,C. R”. Tatăl meu în vremea aceea operator
chimist la fabrica Azur, acolo pe unde trecuse și prof. Ciprian Radovan în
evoluția profesională și i-a devenit ajutor în organizarea expozițiilor. Prin 1997
am fost prezent (de dincolo de generoasele ferestre) la o expoziție personală
la Galeria Helios de lângă Catedrală fiind sub presiunea timpului.
Toate aceste întrebări și răspunsuri din această
carte lămuresc pe deplin coordonatele biografice, științifice și artistice a
unui Mare bănățean: Ciprian Radovan.
