Prezentare:
Prin hotărârea Parlamentului
României, anul acesta a fost declarat an
cultural dedicat principelui enciclopedist al Moldovei, Dimitrie Cantemir
de la a cărei naștere se împlinesc anul acesta 350 de ani (26 octombrie 1673)
și 300 de ani de la trecerea la cele veșnice (†21 august 1723) și
compozitorului Ciprian Porumbescu de la a cărei naștere se împlinesc 170 de ani
(14 octombrie 1853) și 140 de ani de la înveșnicire († 6 iunie 1883).
Fiind ziua de pomenire a lui
Ciprian Porumbescu care s-a născut în veșnicie, ne vom opri la personalitatea
și opera cunoscutului compozitor bucovinean, hăruit de Dumnezeu cu daruri
minunate. Și cum acum câteva zile am sărbătorit Praznicul Pogorârii Sfântului
Duh, am văzut prin rugăciunile, cântările, pericopele scripturistice citite și
predică, felul cum harul gratuit și universal lucrează în noi oamenii. El
răsădește în noi darurile Sale: ,,înțelepciunea și înțelegerea, sfatul și
tăria, cunoștința și bună-credința, temerea de Dumnezeu” (Isaia 11, 2-3) și
face să odrăslească în noi roadele ,,dragostea, bucuria, pacea, îndelungă
răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția”
(Galateni 5, 22-23)[1].
Pentru a-l pomeni pe Ciprian
Porumbescu am organizat această oră de amintire prin rugăciune,
cateheză, audiție muzicală din opera sa și vizionarea unei secvențe din filmul
artistic dedicat creatorului.
Îl cunoaștem în parte pe Ciprian
Porumbescu de la ,,Ziua Culturii Române”, când l-am pomenit pe poetul
național Mihai Eminescu care l-a cunoscut pe Ciprian Porumbescu cu prilejul
sărbătoririi hramului Mănăstirii Putna în 1871 și care a preluat melodii din
repertoriul compozitorului. Al doilea prilej în care ne-am întâlnit cu
creația muzicală de origine bisericească a lui Ciprian Porumbescu a fost
participarea la Sfânta Liturghie și susținerea catehezei ,,Anotimpuri muzicale”
din cadrul căreia am aflat date din biografia, dar și din opera muzicală.
Ne vom opri în cele ce
urmează la câteva date din viața, atât de scurtă, cât și opera
ilustrului compozitor.
Ciprian Porumbescu s-a născut
în 2 / 14 octombrie 1853 în Șipotele Sucevei și a trecut pragul
acestei lumi pe 24 mai / 6 iunie 1883. El s-a născut în casa părintelui Iraclie
și al preotesei Emilia într-o familie numeroasă cu 7 copii, 5 băieți și 2
fete: Emilian, Ciprian, Ștefan, Titus, Mărioara, Alexandru și Aurelia.
Părintele Iraclie provenea dintr-o familie de țărani săraci, iar de
școlarizarea sa s-a ocupat starețul Ghenadie al Putnei. A fost prieten cu
Vasile Alecsandri și Aron Pumnul și a păstorit în timpul vieții două parohii:
Șipotele Sucevei și Stupca.
Copilul Ciprian a deprins inițierea
în tainele notelor muzicale de la scripcarii zonei, dar și de la Carol Miculi,
prieten al tatălui său și profesor la Conservatorul din Lemberg (Liov, Polonia)[2].
A urmat cursurile școlii primare
din Ilișești (satul mamei) și un curs de vioară cu Simion Mayer, învățător
la școala evanghelică din localitate, apoi la Gimnaziul Superior
Greco-Oriental din Suceava. În timpul cât a fost elev a participat la
hramul Mănăstirii Putna din 1871. Aici s-a întâlnit tinerimea română din
Imperiu, tot aici C. Porumbescu l-a cunoscut pe Mihail Kogălniceanu, Eminescu,
Slavici.
La Serbarea de la Putna, Ciprian
Porumbescu avea 18 ani, era licean și cu grupul său au participat la ridicarea
arcului, a porticului, au agățat ghirlande[3].
După absolvirea Gimnaziului, C.
Porumbescu a urmat cursurile cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din
Cernăuți (1873-1877), unde l-a avut profesor de muzică bisericească pe
Isidor Vorobchevici. Studiile teologice au fost continuate cu cele muzicale
la Viena și filosofice la Cernăuți între 1878-1881.
În timpul cât a învățat la Cernăuți,
Porumbescu a fost membru și apoi președinte al Societății ,,Arboroasa”,
o societate de promovare a limbii și culturii românești, în care membrii purtau
panglică tricoloră la căciulă. Pentru activitatea Societății (conferințe, ex.
,,Principiul naționalităților în secolul al XIX-lea și starea culturală a
românilor din Bucovina” a lui Teodor V. Ștefaneli; muzică și o telegramă de
condoleanțe, în memoria lui Grigore Ghica Vodă, domnitorul asasinat pentru
împotrivirea la anexarea Bucovinei de Habsburgi în 1775) Ciprian Porumbescu
a fost întemnițat. În închisoarea din Cernăuți, compozitorul s-a îmbolnăvit
de tuberculoză, boală ce i-a grăbit sfârșitul.
După ,,Arboroasa”, Ciprian
Porumbescu a fost primul secretar al Societății ,,Junimea”. La Viena a
activat în cadrul altei Societăți, ,,România Jună” pentru care a compus
muzica imnului acesteia ,,Pe-al nostru steag e scris unire[4]. Scoate și aici revista
umoristică ,,Pipărușa”.
Spre sfârșitul anului 1882 Ciprian
Porumbescu s-a reîntors de la Viena și a fost numit profesor la Școala
românească din Brașov și dirijor al corului bisericii din Șchei. Aici a
reușit să creeze și să dirijeze prima operetă românească ,,Crai nou”. Boala
pulmonară a recidivat și după o ședere pentru restabilirea sănătății în Italia,
moare și în 6 iunie a fost purtat de un car de boi până la mormântul împodobit
cu tricolorul românesc.
Creația muzicală a lui
Ciprian Porumbescu este compusă din opere religioase: Coruri bărbătești:
,,Adusu-mi-am aminte”, ,,Cade-se cu adevărat”, ,,Apărătoare Doamnă”, ,,Cristos
a înviat”, ,,Lăudați pe Domnul”, ,,Tatăl nostru”, ,,Cântările Sfintei Liturghii
în ,,do” major”; Coruri mixte: ,,Heruvic la Liturghia Darurilor”, ,,În
mormânt viață”; Creație patriotică: Colecțiune de cântece sociale
pentru studenții români, 1879. Această colecție cuprinde: Cântecul
gintei latine, Imnul Unirii, Inimă de român, Cântecul Tricolorului, Hora,
Gaudeamus igitur, Frunză verde de piperiu, Dragoș-Vodă cel vestit ș. a..;
Opereta Crai nou (1882); muzică de cameră: Baladă pentru vioară și
pian (1880).
Personalitatea și opera lui Ciprian
Porumbescu a trecut granițele veacului în care a activat. Astăzi diverse
instituții de cultură și educație (Muzeu, Universitate) în poartă numele,
filmul artistic dedicat urmărește îndeaproape monografia.
În fecunda lui viață, Porumbescu a
venit de două ori în Banat în 1881 în zona Oraviței, Aninei și Reșiței, în
timpul vacanței studențești și în 1882 când a fost prezent la Lugoj și
Chizătău.
Cercetătorul Constantin-Tufan Stan a identificat un manuscris reprezentând
primele două pagini ale opusului coral Tatăl nostru de C. Porumbescu scris pentru cvartet bărbătesc. Lucrarea a fost
interpretată pentru prima oară la Lugoj[5]. Compozitorul C.
Porumbescu a fost prezent la sărbătorirea hramului și aniversării a 25 de ani
de existență al Corului Plugarilor din Chizătău (1882). Într-o scrisoare
adresată surorii sale Mărioara, compozitorul dă frâu liber sentimentelor sale
românești: ,,... „în numai câteva zile, m-au copleşit atâtea impresii, încât mi-ar trebui
coale întregi ca să-ţi scriu despre tot ce-am văzut şi auzit în Banatul cela..
. Societăţile de cântare au prestat un lucru neaşteptat. Corurile premiate,
sunt atât de minunate, încât societatea noastră din Braşov îi faţă de ele
nimica întreagă. Şi acesta-s societăţi curat ţărăneşti şi de ţărani instruite
şi dirijate. Te uitai -cu emoţie la marţialele chipuri, care cu notele în mână
urcau scena şi se aşezau semicerc, pe când dirijorul dădea cu mâna măsura; cu
acea mână pe care noi o ştim că poate purta doar plugul şi toporul"[6]. Aici Corul din Sâlha a
fost distins pentru claritatea vocilor, iar cele din Cebza și Coșteiu Mare prin
precizia execuției pieselor. Și tot din Banat a venit prin scrisul istoriografului
muzical Viorel Cosma, monografia Ciprian Porumbescu, București, 1957.
[1] Constantin Galeriu, Vocația
pascală a creației. Înviere și transfigurare, volum îngrijit de dr. Andrei
Dârlău, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2019, p. 67.
[2] Nicu Moldoveanu,
,,Compozitorul Ciprian Porumbescu: 180 de ani de la moartea sa”, în ,,Studii
Teologice”, nr. 7-8 / 1983, p. 589.
[3] Daniel Dieaconu,
,,Ciprian Porumbescu și lupta pentru emancipare națională a Bucovinei”, în
,,Muzeul Național”, vol. 32, p. 105 (Se va prescurta în continuare ,,Ciprian
Porumbescu…).
[4] Daniel Dieaconu, ,,Ciprian
Porumbescu…”, p. 110.
[5] Constantin-Tufan Stan, Ioan
Vidu, Doinitorul Marii Uniri, Editura Eurostampa, Timișoara, 2017, p. 29.
[6] Victor Dobrescu,
,,Călătoriile lui Ciprian Porumbescu în Banat”, în ,,Banatica”, nr. 14 / 1996,
p. 297.
