Profesorul dr. Constantin Tufan Stan oferă cititorilor un nou volum care
dezvăluie personalitatea unui compozitor în volumul: Ioan Vidu Doinitorul Marii Uniri, Editura Eurostampa, Timișoara,
2017, 469 p..
Prefața este iscălită de
prof. univ. Elena Chircev de la Academia de Muzică ,,Gheorghe Dima” din
Cluj-Napoca. Din acest Cuvânt înainte aflăm date despre volum, documentare și
informația oferită dar și despre contribuția autorului la realizarea unui
studiu monografic complet și complex al lui Ioan Vidu: ,,Ingenios strucrurată,
cartea depășește așadar cadrul obișnuit al unor lucrări care reconstituie
cronologic biografia, oferind prin cele șase secțiuni ale sale o perspectivă
amplă asupra activității lui Ioan Vidu, integrată vieții muzicale a Lugojului,
și zăbovind la momentele însemnate din viața acestei remarcabile personalități
bănățene.
Numeroasele pagini cu
informații inedite (inclusiv cu arborele genealogic al familiei Vidu),
iconografia bogată, evocările și consemnările contemporanilor adunate în
această carte, scrisă cu talent și pricepere, îmbogățesc istoriografia muzicală
românească și ajută la o mai bună cunoaștere a personalității lui Ioan Vidu și
a activității sale.
Muzicologul Constantin
Tufan Stan se prezintă și de această dată ca un cercetător care stăpânește
deplin domeniul de investigare și reușește astfel să îl conducă pe cititor în
atmosfera culturală de acum un secol, încărcată de patriotismul bănățenilor
iubitori ai muzelor”(p. 10-11).
Ioan Vidu s-a născut în 17
decembrie 1863 în casa învățătorului Petru Vidu la Mânerău unde a și urmat
cursurile școlii primare. Rămas orfan de tată, copilul Ioan a fost sprijinit de
protopopul Constantin Gurban care în 1874 l-a și adoptat. A urmat Școala
Confesională din Buteni, Preparandia din Arad între 1878-1881 și Conservatorul
din localitate. Din acest timp al studiilor, Ioan Vidu a fost redactor
responsabil al revistelor: ,,Găunele” și ,,Amicul tinerimii”.
La absolvirea Institutului
Pedagogic a fost numit învățător la Seleuș-Cighirel. Aici, tânărul dascăl a
cules folclor și a desfășurat o intensă activitate culturală. În anul 1884 la
propunerea episcopului Ioan Mețianu al Aradului, Vidu a fost numit profesor de
muzică vocală la Institutul Pedagogic arădean. Aici a realizat o prodigioasă
activitate concertistică, de acum datează: Hora
Butenilor, Marșul lui Doja și Moțul la drum. A întreținut timp de un
an 1884-85 o bogată corespondență cu Gavriil Musicescu. (p. 19).
În 1888 Ioan Vidu a
demisionat de la Preparadia arădeană și a candidat pentru un post vacant la
Școala Confesională din Lugoj. După doar un an a preluat și conducerea muzicală
a Reuniunii Române de Cântări din localitate. La Lugoj a primit Corul Mitropolitan
de la Iași condus de Musicescu (1890), Corul ,,Doina” din Turnu Severin (1902),
Societatea Corală ,,Carmen” din București (1904), dar a și concertat cu
diferite prilejuri: serbările Astrei (1896), Jubileul de 50 de ani al Reuniunii
Maghiare de Cânt și Muzică (1904), Expoziția Generală Jubiliară de la București
(1906) și Jubileul Reuniunii Meseriașilor Germani (1909).
Sprijinit de protopopul
Lugojului George Popovici, Ioan Vidu a inițiat cursuri de muzică vocală,
cunoscute în epocă sub denumirea de ,,curs de muzică pe note, adresat
dirijorilor de cor din mediul rural (țărani și învățători), dar și tinerilor
școlari cu domiciliul în satele bănățene și ardelene” (p. 24). La Lugoj a
predat muzica în învățământul confesional, a dirijat cele două coruri ale bisericii
ortodoxe dar a realizat și câteva articole de popularizare a muzicii în presa
vremii.
Profesorul Tufan Stan
ilustrază lupta națională a compozitorului Ioan Vidu realizată prin compunerea
dar mai ales interpretarea unor piese patriotice. S-a ajuns până la deschiderea
unui proces împotriva lui Vidu pentru tipărirea a două armonizări corale ale
cântecelor: Marșul lui Iancu și Haideți frați! Acuzele au continuat
pentru o altă piesă: Dorul înstrăinatului.
O altă prietenie a existat
cu diaconul Mihail Gașpar, secretarul Reuniunii. Ioan Vidu l-a însoțit la Bocșa
Montană cu plilejul instalării lui Mihail Gașpar ca protopop tractual. Aici,
Reuniunea lugojeană a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie dar a participat cu
un recital la banchetul festiv.
Ca încununare a
contribuției la Mișcarea Națională din Banat, Ioan Vidu a participat alături de
alți lugojeni la Adunarea de la Alba Iulia de la 1 Decembrie.
În concluzie, prof. dr.
Constantin Tufan Stan afirmă: ,,Ioan Vidu a fost un învingător. A dovedit un
caracter intransigent, refuzând orice fel de compromis. A evitat ambiguitățile
generate de efemerele conjuncturi politice, manifestând un surprinzător spirit
modern european” (p. 92).
