Ziua Educației religioase în parohia Birda

   Ziua educației religioase este sărbătorită în fiecare an cu prilejul cinstirii Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur.

   În Ajunul sărbătorii, în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda a fost oficiată Slujba Privegherii (Vecernia unită cu Litia și Utrenia) urmată în ziua de prăznuire de Sfânta Liturghie în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din filia Sângeorge.

 Cuvântul de învățătură cu tema: ,,Educația creștină în viziunea Sfinților Trei Ierarhi” a fost pregătit de preotul paroh. În expunerea subietului, vorbitorul a apelat la scrierile Părinților sărbătoriți. În toate scrierile lor, Sfinții Trei Ierarhi au îmbinat educația teoretică cu cea practică, au enunțat învățăturile care au fost urmate de fapte pe măsura acestor cunoștințe: ,,Așadar, trebuie ca sufletul să fie îndrumat spre practicarea faptelor bune îndată, de la început, când este încă ușor de format și fraged și, fiind moale ca ceara, primește cu ușurință formele care se presează asupra lui, așa încât, atunci când va veni rațiunea să arate (sugereze) ceea ce este folositor, iar obiceiul să îndrumeze cu ușurință spre săvârșirea binelui”[1].

   În cadrul Școlii Primare din Sângeorge a fost realizată o expoziție de desen cu tema: ,,Sfinții Trei Ierarhi, prietenii copiilor” prin sprijinul doamnelor prof. Maria Miron și prof. Daiana Curea.

---

[1] Sfântul Vasile cel Mare, Asceticele, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1989, p. 6.

În curând.... Ziua Educației creștine

Unirea din 1859. Cuza Vodă și Biserica Ortodoxă Română

Pe 24 ianuarie 1859 domnul Moldovei Alexandru Ioan Cuza a fost ales și domn al Țării Românești. Prin dubla alegere a aceleași persoane s-a realizat unitatea politică și administrativă a celor două țări românești.

În fața acestror transformări politice, nici românii transilvăneni nu au stat de o parte, aceștia erau în bucurie și în solidaritate deplină cu frații de peste munți. George Barițiu scria: ,,Bucuria este atât de mare, fericirea este atât de mare, încât peana tremură în mâna mea, și o las”, iar Alexandru Papiu-Ilarian susținea că ,,românii din Transilvania numai la Principate privesc” și că, la alegerea lui Cuza, ,,entuziasmul la românii din Transilvania era poate mai mare decât în Principate”[1].

Foaia șaguniană ,,Telegraful Român” din Sibiu a prezentat evenimentele petrecute în Principate cu prilejul Unirii din 1859. Primul care publică astfel de știri a fost bănățeanul dr. Pavel Vasici, redactorul responsabil al publicației între 1853-1856. Prin intermediul acestei foi bisericești s-a încercat o trezire sufletească a românilor ardeleni prin tipărirea memoriului țăranilor adresat Divanului Ad-hoc din Iași în 26 octombrie 1857: ,,Noi dorim ca tot poporul să se înfrățească și să trăiască în pace și liniște pe pământul strămoșesc al României pentru mărirea și fericirea neamului. Voim să scăpăm, voim să ne răscumpărăm din robia în care suntem, să nu mai fim ai nimănui, să fim numai ai țării și să avem și noi o țară; am îngenuncheat, am îmbrâncit pe toții, cum suntem nu o mai putem duce îndelung. Nu voim să le jignim dreptul nimănui; dar nici al nostru să nu întunece”[2].

Conștiința originii comune al românilor de dincolo și dincoace de Carpați a fost întreținută prin limbă, religie și tradiții. Ierarhii munteni au trimis clerici, tipografi și monahi în Transilvania care au trudit pentru acest lucru. Oierii de pe cele două versante ale Carpaților în procesul transumanței a dus vorba dulce românească în locurile unde au ajuns: ,,Cum de la văraticul din goliştea Carpaţilor până la iernaticul de la şesusi e drum, nu glumă, care trebuia bătut periodic, se poate afirma răspicat că acest neîntrerupt cutreier dinspre munte către câmpie şi invers, ritmat nu numai de zvonul tilincilor, ci şi de perindarea anotimpurilor, a contribuit în largă măsură la statornicirea graiului mioritic unitar, condiţie şi chezăşie a conştiinţei unităţii naţionale”[3].

După dubla alegere, Cuza Vodă a continuat eforturile înaintașilor săi, Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu de a sprijinii pe românii transilvăneni. Cu ajutor bănesc, Gimnaziul românesc din Brașov, întemeiat de Sfântul Ierarh Andrei Șaguna a devenit ,,gimnaziu superior” fiind recunoscut de autorități în 13 octombrie 1860[4].

Împlinirea voinței de unitate politică a românilor a depins de situația internațională. Austria și Turcia s-au exprimat împotriva Unirii, iar Franța, Rusia, Sardinia și Prusia erau pentru realizarea ei, fiecare urmărea propriile interese politice și economice. Tratatul de Pace de la Paris din 1856 care a pus capăt Războiului Crimeii a oferit Principatelor dunărene Moldova și Muntenia posibilitatea emancipării de sub suzeranitate otomană prin înființarea Divanurilor Ad-hoc de la Iași și București. Tot prin acest tratat, Rusia și-a pierdut influența asupra Țărilor Române și a Serbiei. Domnitorii Grigore Alexandru Ghica în Moldova și Barbu Știrbei în Țara Românească au acționat diferit față de alegerile pentru divan. Cel dintâi a sprijinit mișcarea unionistă. A promulgat Legea Presei în 1856 care a oferit un cadru legislativ pentru publicațiile unioniste: ,,România Literară” și ,,Steaua Dunării”, cel din urmă s-a arătat refractar Uniririi. La Socola în Moldova a luat naștere chiar un comitet al Unirii[5]. În Țara Românească s-a înființat o Comisie condusă de episcopul Filotei al Buzăului care a întomit un raport în 9 octombrie 1857 favorabil Unirii:

1.      Autonomia și neutralitatea teritoriului moldoromân;

2.                  Unirea țărilor România și Moldova într-un singur stat și sub un singur guvern;

3.                  Prinț străin;

4.                  Guvern constituțional reprezentativ și o singură Adunare obștească[6].

Reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române au fost membri ai Divanului Ad-hoc fiecare după rangul lui. Mitropoliții erau președinți ai Divanurilor, iar episcopii, membrii de drept. Egumenii mănăstirilor închinate și neînchinate aveau dreptul să-și aleagă câte doi reprezentanți, preoții din orașele de reședință ale mitropoliilor și episcopiilor, precum și slujbașii acestora aveau dreptul să-și aleagă câte un deputat de fiecare eparhie[7].

Ședința din 5 ianuarie 1859 destinată alegerii noului domn al Moldovei a debutat cu slujba Tedeumului în biserica ,,Sf. Nicolae – Domnesc” din Iași. Mitropolitul Sofronie Miclescu a votat cel din urmă, tot pentru colonelul Alexandru Ioan Cuza.

Alegerea este redată și în coloanele unei foi bisericești din Ardeal: ,,Ședința de alegere a fost prezidată de către mitropolitul Moldovei, în fața căruia deputații au jurat pe Sfânta Evanghelie și pe Sfânta Cruce să aleagă pe noul domn, de bunăvoie și fără niciun interes prsonal. Tot în fața mitropolitului s-au prezentat, pe rând, fiecare deputat, din cei 49 de deputați, 48 declarând: ,,Eu aleg pe colonelul Alexandru Ioan Cuza de Principe Guvernatoriu al Moldovei”. Proclamarea ca domn a noului ales a fost făcută de către mitropolit, care l-a prezentat apoi Adunării. Noul domn a depus jurământul pe Sfânta Evanghelie că va susține Constituția și va guverna spre binele națiunii și al Principatelor Unite[8].

În 24 ianuarie la București bătrânul Mitropolit Nifon l-a proclamat domn pe Alexandru Ioan Cuza. Cu acest prilej a fost dată și o hotărâre:

 ,,Adunarea Electivă a Țării Românești

Anexiu I^iu

La procesul verbal a ședinței a IV

Depeșă telegrafică

Înălțimii Sale Alexandru Ioan I

Domnul Moldovei și Țării Românești

Astăzi la 24 Ianuarie 1859, la ora șase după amiază, Adunarea Electivă a Țării Românești procedând, conform Convenției, la numirea Domnului Stăpânitor, a ales în unanimitate pe Înălțimea Voastră.

Obșteasca Adunare salută cu respect și amor pe Domnul Său și îl invită să ia cârma Țării.

Semnat Nifon, Mitropolitul Ungrovlahiei

Anul 1859, Ianuarie 24”[9].

Duminică, 8 februarie 1859, Mitropolitul Nifon l-a primit pe noul domn în Catedrala Mitropolitană din București. După momentul liturgic, în sala de ședințe, Alexandru Ioan Cuza a depus juământul în fața Adunării: ,,Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, și că nu voi avea înaintea ochilor mei de cât binele și fericirea Nației Române. Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fie întru ajutor”[10].

Actul Unirii a fost primit cu bucurie de întregul popor. Un neobosit luptător pentru acest ideal, arhimandritul Neofit Scriban a scris cu prilejul alegerii lui Cuza ca domn al Țării Românești următoarele: ,,Te salutez, sântă Românie! Te salutez, o, țară! O, pământ ce porți comori de virtute și de adevăr! Românie! Scumpă Românie! Mărit-au fost numele tău între popoare și între națiunile lumei, și mărit va să fie.

Frumoasă ai fost și frumoasă ești, scumpă Românie, și strălucită vei să fii…”[11].

Investit domn al Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza a purces la o serie de măsuri pentru consolidarea noului stat. Unele dintre acestea au vizat Biserica Ortodoxă Română.

Prima din aceste legi a fost cea a secularizării averilor mănăstirești (1859) prin care ,,Toate averile mănăstirești din România sunt și rămân averi ale Statului”. Efectul a fost că un sfert[12] din suprafața țării a intrat în stăpăpânirea țării[13]. Măsura a fost luată împotriva mănăstinilor închinate Locurilor Sfinte dar a lovit în gospodărirea tuturor celorlalte. În afară de pământul agricol au fost luate mănăstirilor și alte bunuri imobile: păduri, heleștee, mori, prisăci ș.a. Din interior au fost luate tipografiile de la Mănăstirea Neamț și Mitropolia de la București.

Legea școlară din 1859 a transforat școlile catehetice în școli primare ale statului. Pentru pregătirea preoților au rămas seminarile teologice, facultățile de teologie de la Iași și București.

A fost promulgată Legea pentru înmormântări prin care s-a cerut înființarea de cimitire la cel puțin 200 metri în afara localităților și s-a oprit înmormântările prin biserici și în curțile lor, în ,,ocolul orașelor și satelor”[14].

Legea comunală din 1864 lua Bisericii actele de stare civilă care au intrat în serviciul primăriilor. Primăria era datoare prin această lege să sprijine financiar parohia din localitate. ,,Fiecare comună e datoare a îngriji de cultul, de biserica sau bisericile la care aparține. Ea este datoare de a plăti pe preoții bisericilor sale”. Din nefericire comunele n-au făcut nimic ca să îmbunătățească starea materială a preoților și a bisericilor parohiale, care au rămas la starea dinainte, întrețindu-se numai din ofrandele credincioșilor[15].

În 1864 a fost dată Legea pentru unirea Bisericii Ortodoxe Române și conducerea ei de către un Sinod General după modelul șagunian. În acest for au intrat ierarhii în funcție, trei deputați din fiecare eparhie (București, Râmnic, Argeș, Iași, Roman, Huși și Galați din 1864), decanii facultăților de teologie. Sinodul va fi condus de Mitropolitul Ungrovlahiei care a primit cu acest prilej titlul de Primat al României. Pe lângă fiecare eparhie a fost înființat un sinod local condus de ierarhul locului.

Clerul ortodox a contribuit la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Române. Presa bisericească a reliefat aceste evenimente ale Unirii din 1859. Ajuns domn, Cuza a sprijinit învățământul românesc din Transilvania și a dat câteva legi care au pus bazele modernizării statului românesc. Unirea din 1959 a fost și rămâne o nouă etapă istorică în care românii și-a afirmat unitatea lor națională.

---

[1] Ioan Aurel Pop, ,,Unirea de la 1859 și românii din Transilvania”, în vol. Biserica Ortodoxă Română și Unirea Principatelor. Omagiu aniversar la 160 de ani (1859-2019), Editura Basilica, București, 2019, p. 31. (Se va prescurta în continuare Biserica Ortodoxă Română și Unirea Principatelor…).

[2] Aurel Jivi, ,,Evenimentul Unirii Principatelor oglindit în Telegraful român”, (Se va prescurta în continuare ,,Evenimentul Uniririi Principatelor…”), în Biserica Ortodoxă Română și Unirea Principatelor…, p. 361.

[3] G. I. Tohăneanu, ,,Anotimpuri…”, în vol. G. I. Tohăneanu, Ciudata viață a cuvintelor, vol. I, Ediție îngrijită și selecție de Valentin Bugariu, Editura Tiparnița, Arad, 2018, p. 125-126.

[4] Vasile Oltean, ,,Unirea Principatelor – Alexandru Ioan Cuza și Brașovul”, în vol. Biserica Ortodoxă Română și Unirea Principatelor…, p. 38-39.

[5] † Nestor Vornicescu, ,,125 de ani de la Unirea Principatelor Române. Participarea Mitropolitului Moldovei Sofronie Miclescu la înfăptuirea Principatelor Române – 1859”, în vol. cit., p. 181-182; Radu Mișu, ,,Clerici și mireni promotori ai Unirii Principatelor”, în vol. cit., p. 375.

[6] Mircea Păcurariu, ,,Atitudinea slujitorilor Bisericii Ortodoxe Române față de actul Unirii Principatelor”, în vol. cit., p. 117-118. (Se va prescurta în continuare ,,Atutudinea slujitorilor Bisericii…”).

[7] Mircea Păcurariu, ,,Atitudinea slujitorilor Bisericii…”, în vol. cit., p. 89.

[8] Aurel Jivi, ,,Evenimentul Unirii Principatelor…”, în vol. cit., p. 363.

[9] Corneliu Zăvoianu, ,,Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei și Unirea Principatelor”, în vol. cit., p. 167. (Se va prescurta în continuare ,,Mitropolitul Nifon...”).

[10] Corneliu Zăvoianu, ,,Mitropolitul Nifon…”, p. 169.

[11] Dumitru Hrițcu, ,,Arhimandritul Neofit Scriban, fruntaș unionist și poet al Unirii”, în vol. cit., p. 299.

[12] 25,26% sau 27,69% în Țara Românească și 22,31% în Moldova. Cf. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 116. (Se va prescurta în continuare Istoria Bisericii…).

[13] Niculae I. Șerbănescu, Biserica Ortodoxă Română de la primele întocmiri creștine pe pănânt românesc, la Patriarhat, Editura Basilica, București, 2017, p. 104. (Se va prescurta în continuare Biserica Ortodoxă Română…).

[14] Niculae I. Șerbănescu, Biserica Ortodoxă Română…, p. 104.

[15] Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii…, p. 117. 

Omagierea Unirii Principatelor Române în parohia Birda

 

          Vineri, 24 ianuarie a fost sărbătorită prin rugăciune, cuvânt de învățătură, poezie și cântec popular Unirea Principatelor Române în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda.

            După oficierea Tedeumului la sărbătorile naționale, preotul Valentin Bugariu a susținut un cuvânt de învățătură tematic: ,,Unirea din 1859. Cuza Vodă și Biserica Ortodoxă Română”. În cadrul acestuia, vorbitorul a accentuat contribuția clerului ortodox la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și Munteniei dar și sprijinul domnitorului în organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române.

            La final a fost pregătit un moment poetic-artistic de copiii din parohie, filie, cât și invitați. Elevii de la Școala Gimnazială din Birda, Ciobanu Alexandru și Moscovici Denisa îndrumați de prof. Daniela Bulgariu au recitat poemele ,,În limba ta” de Grigore Vieru și ,,Unirea” de Virgil Carianopol. Denisa Scrofan și Alexandru Orășanu de la Liceul Teoretic Gătaia au interpretat un buchet de cântece populare românești: ,,Măi române, românaș”, ,,Dragă Românie”, ,,Acasă-i România”; ,,De dorul românilor”, ,,Foaie verde, foaie lată” și ,,Hai români la hora mare” care au unit ,,în cuget și-n simțiri” pe românii ardeleni, maramureșeni, bănățeni, munteni și moldoveni.

Omagierea Unirii Principatelor la Birda

Vineri, 24 ianuarie de la orele 10,00 va fi organizată activitatea ,,Omagierea Unirii Principatelor Române” în biserica parohială din Birda.

Cu acest prilej va fi oficiată slujba Tedeumului urmată de un cuvânt de învățătură cu tema: ,,Unirea din 1859. Cuza Vodă și Biserica Ortodoxă Română” pregătit și susținit de preotul Valentin Bugariu, parohul locului.

La final un montaj literar-artistic pregătit de elevi va evidenția importanța acestei zile.

Reflectarea credinței creștine ortodoxe în opera lui Eminescu

             În urmă cu 170 de ani pe 15 ianuarie 1850 s-a născut la Botoșani, poetul Mihai Eminescu. Din anul 2010 această zi a fost proclamată Ziua Culturii Române sărbătorită în aceeași zi cu amintirea nașterii omului deplin al culturii românești cum l-a definit pe Eminescu, filosoful Constantin Noica.

            Eminescu a avut sentiment religios constatat în drumurile vieții și mai ales în opera literară și jurnalistică. În poezie, proză și coloanele ziarului, Poetul nepereche a portretizat biserica de la Ipotești, mănăstirile Moldovei, praznicul Învierii. Personajele prozei sunt călugări, în cuprinsul acesteia sunt descrise slujbe religioase (înmormântare), o rugăciune murmurată, o amintire fugară a unei slujbe. Ba mai mult, în Geniu pustiu este descris un masacru oribil din casa unui preot, făcut de honvezi, în timpul revoluției lui Avram Iancu[1].

            Un cult aparte l-a avut Mihai Eminescu pentru Maica Domnului socotită a fi ,,Luceafăr al mărilor”, cu ,,lumină dulce clară”, ,,lumină lină”, ce ne ,,luminează în noaptea gândurilor noastre” și care ,,ne înalță și ne mântuie” din ,,valul ce ne bântuie”[2].

            Lexicul operei este înțesat de cuvinte ale spiritualității ortodoxe: înger, candelă, icoana Mântuitorului, carte de închinăciune, doma (casa) lui Dumnezeu, cărți bisericești ș. a.

            Cartea veche bisericească a fost cea care mereu la însoțit pe Eminescu în peregrinările sale. A transcris personal Tetraevanghelul lui Coresi (Brașov, 1504), ceea ce denotă că a avut o sensibilitate aparte față de Evanghelia lui Hristos. Mihai Eminescu a cunoscut bine Noul Testament tipărit la Bălgrad în 1648 cu osteneala Mitropolitului Simion Ștefan. De asemenea este familiarizat cu textul Bibliei de la București din 1688.

            În vremea studiilor gimnaziale făcute la Cernăuți a fost găzduit în casa profesorului Aron Pumnul unde a lucrat la catalogarea cărților din biblioteca dascălului transilvănean. În această vreme a și citit pagini din aceste volume. Aici a văzut pentru întâia oară Evanghelia învățătoare (1642) și Cazania Sfântului Ierarh Varlaam al Moldovei, Psaltirea slavo-românească și Psaltirea pre versuri tocmită de Sf. Ierarh Dosoftei. Aici a cunoscut scrierile Sf. Mitropolit Andrei Șaguna. Ajuns bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași (1875), Eminescu a achiziționat mai multe manuscrise și cărți bisericești vechi între care și Psaltirea pre versuri a Mitropolitului Dosoftei.

            În inventarul cărților rămase după moartea poetului (aproximativ douăzeci și cinci de manuscrise, unele în fragmente, altele în întregime) se remarcă Psaltirea pre versuri (1680) și Cărticică sfătuitoare a Sfântului Nicodim Aghioritul, tradusă în 1819 de un călugăr de la Mănăstirea Neamț, unde s-a și tipărit în 1826[3].

            De-a lungul vieții Eminescu a locuit în mănăstirile ortodoxe de unde a cules folclor folosit mai apoi în poezie și proza sa, la Alba Iulia în Ardeal l-a cunoscut pe Sf. Mitropolit Andrei Șaguna, în Universitățile din Viena și Berlin prin lecturi a cunoscut și textul Sfintei Scripturi, iar ca ziarist la București a apărat Biserica Ortodoxă Română împotriva celor care se amestecau în funcționarea ei.

            Mihai Eminescu a prezentat bisericuța care i-a străjuit copilăria din Ipotești în poezia Melancolie pe care a scris-o în august 1876 în casa de aici. Tânărul poet a venit de la Iași la vestea morții ,,dulcei mame” în 13 august 1876.

,,…Biserica-n ruină

Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână,

Și prin ferestre sparte, prin uși țiue vântul –

Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul –

Năuntrul ei pe stâlpii-i păreți, iconostas,

Abia conture triste și umbre au rămas;

Drept preot toarce-un greier un gând fin și obscur,

Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur”[4].

             În anii copilăriei și ai tinereții, a făcut vizite dese la mănăstirile locului. A făcut dese popasuri la Mănăstirea Agafton la mătușile călugărițe din partea mamei, Raluca Iurașcu: Olimbiada, Fervonia și Sofia. Cu acest prilej a auzit la o clacă de tors lână, din gura unei călugărițe bătrâne, Zenaida, o poveste populară care i-a fost sursă de inspirație pentru poezia Călin (file din poveste).

            În Mănăstirea Râșca, a stat câteva luni unde a avut o chilie cu masa și scaunele de brad. Aici ar fi scris poezia Singurătate (1878) în care vorbește despre masa de brad, dulcea pace, despre focul care pâlpâia în sobă:

,,Cu perdelele lăsate,

Șed la masa mea de brad,

Focul pâlpâie în sobă,

Iară eu pe gânduri cad.

Stoluri, stoluri trec prin minte

Dulci iluzii. Amintiri

Țârâiesc încet ca greieri

Printre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mângâioase

Și se sfarmă-n suflet trist,

Cum în picuri cade ceara

La picioarele lui Crist. […]”[5].

            Eminescu a locuit pentru o vreme împreună cu bunul prieten, Ion Creangă la Mănăstirea Golia din Iași, iar la București a fost găzduit în chilia prescurăresei din Mănăstirea Caimata.

            În luna mai a anului 1866, a trecut munții în Ardeal ca să-și caute strămoșii neamului[6] (Tatăl Gheorghe Eminovici a fost fiul dascălului Vasile din Călinești și s-a născut în 1812[7]). La doar 16 ani și l-au preocupat probleme metafizice capitale:

,,Ce e omul? Ce-i omenirea?

Ce-i adevărul? Dumnezeirea?”

(Ms. 2259, ff. 7-9)[8].

            După doar șase ani, Eminescu a citit într-o ședință a Junimii nuvela fantastică Sărmanul Dionis (1872) în care a fost conștient de cele două realități existențiale: finutul și infinitul. Infinitul a fost identificat de filosoful Constantin Noica cu ,,bobul de rouă” care asigură viața întregii lumi pornind de la mărturisirea poetului: ,,Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă”[9].

Student la Viena și Berlin, Eminescu a citit foarte mult formându-și o cultură vastă. Între cărțile citite s-a numărat și Sfânta Scriptură. Debutul Scrisorii V ilustrează un episod biblic: Judecători 16, 19:

,,Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea,

Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea

De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii, […]”[10].

            Împreună cu alți scriitori între care Ioan Slavici, Mihai Eminescu a participat la serbarea de la Putna din 15 august 1871 când au fost sărbătoriți 400 de ani de la sfințirea mănăstirii. Aici, poetul a împărțit un teanc de hârtii cu poemul La mormântul lui Ștefan cel Mare[11], compus în cea mai mare parte de el:

,,…Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putințe,

Iar jos la lui picioare mormântul umilit

Al omului, în care un snop de oseminte

E-o mână de cenușă, odor neprețuit. […]”.

            În poezia Învierea (1877), după ce ne prezintă interiorul unei biserici, în miez de noapte, cu străvechi evanghelii și cu cărți cu file unse, folosește teme religioase:

,,…Christos au înviat din morți,

Cu cetele sfinte,

Cu moartea pre moarte călcând-o,

Lumina ducând-o

Celor din morminte!”[12].

            Elemente creștine pot fi identificate în alte două poeme postume: Colinde, colinde și Rugăciune. Cea din urmă poezie este închinată ,,Luceafărul mărilor”, adică Maicii Domnului:

,,Crăiasă alegându-te

Îngenunchem rugându-te,

Înalță-ne, ne mântuie

Din  valul ce ne bântuie;

Fii scut de întărire

Și zid de mântuire,

Privirea-ți adorată

Asupră-ne coboară,

O, Maică preacurată,

Și pururea fecioară,

Marie!

Noi, cei din mila sfântului

Umbră facem pământului,

Rugămu-ne-ndurărilor,

Luceafărului mărilor;

Ascultă-a noastre plângeri,

Regină peste îngeri,

Din neguri te arată,

Lumină dulce clară,

O, Maică preacurată,

Și pururea fecioară,

Marie!”[13].

            Din octombrie 1877 și până în 28 iunie 1883 Mihai Eminescu a fost redactor unic și universal al ziarului conservator ,,Timpul” din București. Acum a apărat dreptul Bisericii Ortodoxe Române de a realiza educație morală, culturală, patriotică poporului român.

            Chiar înainte de a fi angajatul ziarului bucureștean el  a scris în el despre evenimente bisericești dar și despre rostul Bisericii în viața Țării. În articolul ,,Instituțiile țării în lumina lor istorică” din 14 august 1882 nota: ,,Biserica lui Matei Basarab, a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei și unitatea etnică a poporului, ea care domnește puternică dincolo de granițele noastre și este azilul de mântuire națională în țări unde românul nu are stat”[14].

            Eminescu a fost atașat valorilor Bisericii, a locuit și a creat sub steașina mănăstirilor, a fost familiarizat cu rugăciunea Bisericii înfățișată în poezia Rugăciune. A fost atașat literaturii religioase din veacurile XVI-XVII, subiecte preluate în opera literară și ziaristică. Ajuns în presa din România a fost un apologet al valorilor bisericești puse în efortul de unitate politică a românilor fărâmițați de interesele marilor puteri din vremea aceea. Limba, credința și tradițiile (folclorul) au fost cei trei piloni care au susținut conștiința unității de neam a românilor de dincolo și dincoace de Carpați.

---

[1] Liviu Stoina, ,,Cugetarea <<veche>> religioasă în opera lui Eminescu”, în vol. Mihai Eminescu. Poet român și om universal, Editura Basilica, București, 2019, p. 212. (Se va prescurta în continuare Mihai Eminescu…).

[2] Mihail Bulacu, ,,Lumina Evangheliei în opera lui Eminescu”, în vol. Mihai Eminescu..., p. 123.

[3] Gheorghe Cunescu, ,,Biserica Ortodoxă Română în viziunea lui Mihai Eminescu”, în vol. cit., p. 245; 249 (Se va prescurta în continuare ,,Biserica Ortodoxă Română în viziunea…”; Liviu Stoina, ,,Cugetarea <<veche>>…”, p. 204.

[4] Mihai Eminescu, Opere. Poezii, Ediție critică, note și variante de Perpessicius, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, București, 2013, p. 69. (Se va prescurta în continuare Opere).

[5] Mihai Eminescu, Opere, p. 104.

[6] Pe urmele criticii literare interbelice (G. Bogdan Duică, Ștefan Pașca) care a scos la lumină faptul că la 1757 la Blaj a fost elev Vasile Iminovici, originar din satul Vad (Făgăraș), Dimitrie Vatamaniuc a întreprins o călătorie de studii la Blaj unde a descoperit faptul că mai multe familii Iminovici trăiesc în Vad, Rășinari și Cisnădie. Petrea Iminovici, străbunicul lui Eminescu ar fi trecut în Bucovina din pricina persecuției religioase declanșată de Curtea de la Viena (https://www.justitiarul.ro/de-la-eminovici-la-eminescu/, accesat în 11.01.2020).

[7] G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, Editura Saeculum I. O., București, 1995, p. 9.

[8] Gheorghe Cunescu, ,,Biserica Ortodoxă Română în viziunea…”, p. 247.

[9] Constantin Noica, Cuvânt împreună despre rostirea românească, Editura Humanitas, București, 1996, p. 73.

[10] Mihai Eminescu, Opere, p. 151.

[11] Poezia ,,Închinare lui Ștefan cel Mare”, în Mihai Eminescu, Opere…, p. 805-808.

[12] Mihai Eminescu, Opere…, p. 591.

[13] Mihai Eminescu, op. cit., p. 592.

[14] Mihai Eminescu, Opere XIII. Publicistică, ediție critictică și îngrijită de Dimitrie Vatamaniuc, Petru Creția și colab., Editura Academiei, București, 1895, p. 168-169.

Ziua Culturii Române în parohia Birda

Miercuri, 15 ianuarie de la orele 10,00 a fost sărbătorită Ziua Culturii Române în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda. În cinstea ,,omului deplin al culturii românești”, din 2010 Ziua Culturii este sărbătorită în ziua nașterii poetului Mihai Eminescu.

 Cu acest prilej a fost oficiată o slujbă de pomenire a poetului Mihai Eminescu. Preotul Valentin Bugariu a ținut și un cuvânt de învățătură cu tema: ,,Reflectarea credinței creștine ortodoxe în opera lui Eminescu”.

Elevii de la Școala Gimnazială din Birda coordonați de prof. Mihaela Coman de la Catedra de Limba și Literatura română au pregătit un montaj literar-artistic. Acesta a debutat cu prezentarea elementelor biografice ale poetului național de către eleva Draghici Snejana.

Au fost recitate mai multe poeme eminesciene: ,,La Steaua”, ,,Mai am un singur dor”, ,,Pe lângă plopii fără soț”, ,,Când marea…”, ,,Despărțire”, ,,Pe aceeași ulicioară…”.

În îndrumarea prof. Mădălina Ianin, elevii Noje Flavia, Ciobanu Alexandru și Baniaș Daniela au rostit poezia ,,Lacul” în română, franceză și engleză ilustrând universalitatea operei eminesciene.

La final a fost proiectat cu ajutorul videoproiectorului un material tematic dedicat poetului nepereche consacrat amintirii acestuia în conștiința românilor.

S-au bucurat de această activitate religios-culturală elevii de la Școala Gimnazială din Birda, consilieri locali, angajați ai Primăriei, mai mulți credincioși.

În curând... ,,Dor de Eminescu”

Miercuri, 15 ianuarie începând de la orele 10,00 se va desfășura activitatea religios-culturală: ,,Dor de Eminescu” - 170 de ani de la naștere. Va fi oficiată o slujbă de pomenire și va fi susținută cateheza: ,,Eminescu și Biserica Ortodoxă Română”. Elevii Școlii Gimnaziale din Birda, coordonați de prof. Mihaela Coman vor pregăti un montaj literar-artistic dedicat poetului Mihai Eminescu.

De ce Dor?

Filosoful Constantin Noica îl numește pe Eminescu ,,Omul deplin al Culturii românești”. Din această pricină Ziua de 15 ianuarie a devenit Ziua Culturii Române sărbătorită cu bucurie în țară și străinătate.

Cuvântul ,,dor” este unul din cele mai frumoase cuvinte din limba română, cu un înțeles adânc. În el -afirmă -gânditorul de la Păltiniș- s-a contopit durererea cu plăcerea, crescută din durere. 

Raport de activitate al Parohiei Birda pe anul 2019

Parohia Birda face parte din Protopopiatul Deta, fiind o parohie rurală de categoria a II-a cu biserică parohială în Birda și capelă filială în localitatea Sângeorge, casă parohială, cimitire confesionale și teren arabil agricol. Conform Conscripției parohiale actualizate la finele anului 2019 în parohie și filie sunt 610 credincioși. La Birda sunt 396 de credincioși maturi și 84 de copii, iar la Sângeorge, 101 de credincioși adulți și 29 de copii.

            Activitatea religios-pastorală:

            Atât în biserica parohială cât și în cea filială s-a desfășurat un program religios săptămânal compus din Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie. În cazul praznicelor împărătești și la sărbătorirea sfinților a fost săvârșită și Litia.

            Au fost oficiate cele trei Sfinte Liturghii după cum urmează: Liturghia Sf. Vasile cel Mare în 1 și 6 ianuarie, 17, 24 și 31 martie; 7, 14, 25 și 27 aprilie. În zilele de rând (miercurea și vinerea) din Postul Mare, Liturghia Sf. Grigore Dialogul, în celelalte zile Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur.

            Sfintele Taine și ierurgii au fost săvârșite fie la cererea expresă a credincioșilor, fie la date stabilite. Au fost oficiate 12 Boteze, 10 în parohie și 2 în filie și 3 Cununii în parohie. În fiecare Post bisericesc au fost administrate Tainele Mărturisirii și Împărtășaniei. Bianual în parohie și anual în filie a fost săvârșită Taina Sfântului Maslu de obște.

            În categoria ierurgiilor amintim slujba înmormântării pentru 14 credincioși, 11 în parohie și 3 în filie. Cultul morților a fost cinstit prin pomenirea celor adormiți în cimitir (a doua zi de Paști, Sf. Arhangheli), dar și cu prilejul Moștilor de Iarnă, Primăvară, Vară și Toamnă și în sâmbetele rânduite din Postul Mare în parohie și filie.

Tot în cadrul ierurgiilor amintim cele ale sfințirii apei (la Bobotează) în parohie și filie, apoi sfințirea apei în perioada pascală (Izvorul Tămăduirii) și a hramului bisericii (Nașterea Maicii Domnului) în parohie.

În Postul Mare au fost săvârșite slujbele speciale din perioada Triodului, Canonul cel Mare în primele patru zile aliturgice din Post, Denia Canonului Mare (10 aprilie), Denia Acatistului Bunei Vestiri, 12 aprilie). În Săptămâna Mare au fost săvârșite alternativ în parohie și filie slujba Deniilor. Denia Prohodului și Slujba Învierii a fost oficiată în cele două lăcașuri de cult ale parohiei.

Pentru Postul Adormirii Maicii Domnului alternativ a fost săvârșit zilnic Acatistul și Paraclisul Maicii Domnului. În Ajunul Praznicului (14 august) a fost săvârșit Prohodul Maicii Domnului.

Slujba de Tedeum a fost odiciată cu prilejul începutului Anului Nou bisericesc (1 septembrie) și civil (1 ianuarie), Unirea Principatelor Române (24 ianuarie), Ziua Națională a României (1 Decembrie), la începutul anului școlar la școlile din Birda și Sângeorge.

La hramurile bisericilor, Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) și Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil (8 noiembrie) au fost oficiată în Ajun, Slujba Privegherii compusă din Vecernia unită cu Litia și Utrenia, iar în ziua de prăznuire: Acatistul, sfințirea apei, Sfânta Liturghie și ritualul tăierii colacului hramului.

Grija specială față de credincioși s-a manifestat prin Taina Spovedaniei și prin intermediul vizitelor pastorale cu prilejul Înălțării Domnului, Nașterii, Botezului și Învierii Domnului.

Activitatea cultural-misionară:

Educația religioasă a fost realizată prin formele clasice de propovăduire: predica tematică și omiletică și cateheza realizată în mai multe cazuri sub formă de prezentare power-point în biserică și la școlile din Birda și Sângeorge. Tot cu scop catehetic au fost proiectate filme documentare, au fost realizate expoziții tematice de carte, documente de arhivă și fotografie.

Adăugați o legendă

Planul cadru de realizare a educației religioase l-a reprezentat Anul Omagial al Satului românesc și Anul Comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu și Justin Moisescu. Pentru a pune în valoare aceste învățături a fost realizată o expoziție de fotografie intitulată ,,Icoana Satului românesc” care a fost prezentată de copiii din grupa de cateheză cu prilejul Duminicii Ortodoxiei și care a rămas în biserică până în 31 decembrie.

Satul românesc a fost prezentat sub forma unor întâlniri speciale compuse din slubă liturgică și cateheză: ,,Satul în opera lui Mihai Eminescu” (15 ianuarie); ,,Satul în vremea lui Cuza Vodă” (24 ianuarie), ,,Satul bănățean în perioada interbelică” (21 februarie), ,,Satul românesc în comunism” (5 martie). Alte două cateheze: ,,Satul Sfinților Trei Ierarhi” și ,,Satul biblic. O incursiune scripturistică și fotografică” au fost suținute cu prilejul cinstirii Sf. Trei Ierarhi (30 ianuarie) și Ziua Internațională a Bibliei (13 noiembrie).

Patriarhii Nicodim Munteanu și Justin Moisescu au fost comemorați prin realizarea unor expoziții de carte, fotografie, film documentar, cateheze. Despre Patriarhul Nicodim și ,,Satul românesc omagiat în parohia Birda” au fost pregătite și imprimate două materiale la Radio Trinitas.

A fost comemorat Mitropolitul Vasile Lazarescu al Banatului cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la trecerea la Domnului. Pentru a evidenția acest moment a fost oficiată Sfânta Liturghie și Slujba Parastasului de un sobor de preoți sub protia P. On. Părinte Protopop (21 februarie). A fost susținută o cateheză ilustrată cu ajutorul videoproiectorului și a fost prezentată o colecție de cărți și fotografie. Aceeași cateheză a fost apoi susținută și la Liceul Teoretic din Gătaia și Școala Gimnazială din Mașloc.

În 28 septembrie a fost comemorat Mitropolitul Nicolae Corneanu la Școala Primară din Sângeorge printr-o cateheză și o expoziție de carte și fotografie. La final a fost vizionat filmul documentar dedicat Ierarhului bănățean de Trinitas Tv.

Ziua Internațională a Iei (24 iunie) a fost marcată prin slujbă religioasă, expoziție de costume populare și cântec tradițional.

Parohia Birda în colaborare cu parohiile Gătaia și Voiteg a organizat a doua ediție a Școlii de Vară (1-3 iulie). În 2 iulie ziua cinstirii Sf. Voievod Ștefan cel Mare a fost oficiat Acatatistul Sfântului și a fost susținută o cateheză intuitulată ,,Chipul Sfântului Voievod Ștefan în literatura română”. În partea a doua a zilei rugăciunea și cateheza a fost completată cu un atelier de desen, activități sportive și o vizită la un furnizor economic din localitate.

În 30 august Parohia Birda a găzduit cea de a IX-a ediție a lucrărilor Forumului Publiciștilor bănățeneni. Cu acest prilej au fost prezentate șase volume, au fost premiați trei publiciști și au fost susținute câteva prelegeri științifice.

Două activități catehetice au fost dedicate: Centenarul Unirii Banatului cu România (28 iulie) și aniversării Revoluției Române în activitatea ,,Revoluția de la Timișoara” (16-17 decembrie). Pentru eroii Revoluției au fost oficiate slujbe de pomenire, expoziții de fotografie, carte și a fost susținută o cateheză care cronologic a prezentat evenimentele desfășurate la Timișoara.

Pentru credincioșii din Birda și Sângeorge a fost editat ,,Arhanghelul”, revistă de cultură și religie rurală, nr. 29, 30, 31, 32. Primul număr a fost însoțit de un calendar creștin-ortodox de buzunar. În cuprinsul publicației au fost tipărite cateheze, urme ale trecutului, pagini de istorie orală, știri din viața parohială.

Tot cu caracter informativ a fost continuată activitatea blogului Parohiei Birda. În 2019 au fost publicate 155 de știri, fotografii, cateheze, recenzii, invitații la unele activități derulate în parohie ș. a..

În colaborare cu Școala Gimnazială Birda și Școala Primară Sângeorge s-au desfășurat mai multe concursuri religioase: Concursul Național Catehetic: ,,Hristos: sufletul satului meu”, ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș” și ,,Bucuria Nașterii în suflet de copil” la care elevii au obținut rezultate bune. Premierea copiilor a fost făcută în biserica parohială și filială.

Parohia Birda a avut reprezentat la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși de la Craiova (5-8 septembrie).

Preotul Valentin Bugariu a reprezentat parohia Birda la câteva simpozione și mese rotunde la Timișoara, Timișeni, Cenad și Giarmata Vii. Preotul paroh a realizat două noi publicații: Parohia Birda. Micromonografie, Editura Partoș, Timișoara, 2019 și Din pridvorul credinței. Studii, note și însemnări parohiale, Editura Hoffman, Caracal, 2019, 294 p..

Activitatea financiar-economică:

La finalul anului 2019, Parohia Birda a întregistrat următoarea situație ecomomică:

Total venituri: 117.222, 5 lei;

Total cheltuieli: 116.372,5 lei;

Sold în casă: 850 lei.

Activități social-filantropice:

În cursul anului 2019 s-au organizat colecte pentru Fondul Central Misionar și Anului Omagial și Comemorativ. Pentru 30 de beneficiari aflați în situație de abandon școlar au fost cumpărate seturi de rechizite în valoare de 1.045 lei.

Pentru pachetele de Crăciun și malerialele didactice și de hrană din cadrul Școlii de Vară a fost cheltuiră suma de 2.507 le pentru 130 de beneficiari.

Cu sprijinul Fundației ,,Rudolf Walther” din Timișoara au fost primite prin donație 100 de pachete pentru Crăciun.

Activități administrativ-gospodărești:

Au fost realizate mai multe lucrări gospodărești atât în parohie, cât și în filie. La biserica parohială au fost automatizate clopotele.

La capela din filie a fost achiziționată și montată o ușă din profil PVC. O altă ușă din același profil a fost montată la casa parohială.

Tot pentru biserica din Sângeorge a fost confecționat locul pentru icoana Axionița.

Au fost achiziționate un generator și o sursă pentru curent electric care au fost montate la casa parohială și biserica din Birda.

Pe întreg anul a fost întreținută curățenia la biserici, casa parohială și cimitire. După caz a fost tăiată iarba, îngrijit parcul de flori, văruit și vopsit aleile bisericii și îndepărtat zăpada. A fost de asemenea păstrată curățenia în biserici care au oferite condiții optime pentru necesitățile credincioșilor.

Diverse:

            Cuantumul contribuților va rămâne neschimbat și în anul 2020. La final de An Civil mulțumire tuturor credincioșilor care au sprijinit prin rugăciune și material biserica, s-au bucurat Duminica și în sărbători de comuniunea euharistică, de activitățile catehetice derulate etc. Mulțumiri totodată și colaboratorilor a căror prezență s-a făcut simțită și în acest an!