În Ajunul Bookfestului timișoarean de anul acesta, am aflat cu bucurie de
titlul acestui volum realizat de Maria Subi de la Universitatea din Timișoara.
Mi-am zis: Încă un motiv solid de a lua parte la această sărbătoare a cărții
din orașul de pe Bega.
Însă cum socoteala de
acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg nu am putut participa din
pricină că acest târg a fost anulat de organizatori. Cu ajutorul unui prieten
am intrat în posesia cărții mult râvnite și am putut afla mai multe despre
subiectul ei. În fapt, volumul monumental reproduce o sesiune de comunicări
închinată Profesorului G. I. Tohăneanu (1925-2008) din a V-a ediție, 14
septembrie 2018. E o cinste a întregului Comitet Științific fomat din profesori
universitari, cercetători și scriitori din București, Iași, Cluj-Napoca,
Craiova, Arad, Alba Iulia, Lugoj și Timișoara de a patrona această reușită
editorială.
Cuprinsul bogat și
diversificat oferă cititorilor cinci secțiuni: Evocări, Limba română,
Literatura română și universală, Limbi clasice, Traduceri și fotografii
realizate cu prilejul acestui colocviu.
Din prima secțiune aflăm
mai multe amintiri din viața Profesorului evocat. Șirul acestora este deschis
de scriitorul Ion Marin Almăjan care își începe mărturisirea cu un amănunt
important: ,,Am fost studentul Profesorului și savantului G. I. Tohăneanu”. Pe
parcursul evocării, autorul se oprește asupra câtorva aspecte din viața și
opera Magistrului. Pentru frumusețea limbii române care pur și simplu strălucea
din gura și pana Profesorului redăm o felicitare cu prilejul Crăciunului:
,,Iubite prietene, Din tinda noului an și a binecuvântatului Sfânt Ion, atât de
scump mie, fie-mi îngăduită bucuria de a te sorcovi, menindu-ți un foarte lung
șir de ani rodnici. (…) Câte o bucurie –măcar una– să te cerceteze și să-ți
treacă zilnic pragul, iar Dumnezeul tăriilor albastre să te înzilească,
ocrotind nobila trudă pe care, cu îndârjire, ți-ai asumat-o, de propășire a
Culturii românești pe aceste străvechi meleaguri, doldora de credință și
istorie. Te îmbrățișează, cu alean, Gheorghe I. Tohăneanu” (p. 13).
Prof. univ. Livius Petru
Bercea în comunicarea ,,După doi lustri…” notează: ,,…Marea realizare a
Profesorului G. I. Tohăneanu sunt și zecile de generații de absolvenți ai
filologiei timișorene, unii dintre ei ajungând, la rându-le, profesori
universitari, doctori în filologie sau cercetători. Rara generozitate (fără a face
rabat exigenței) și apropierea sufletească de învățăcei au putut fi simțite de
toți cei pe care i-a avut studenți” (p. 21).
Scriitorul Eugen Dorcescu oferă un crâmpei poetic
referitor la cel evocat: ,,…Aidoma multora dintre cei prezenți, l-am cunoscut bine
și, cu trecerea vremii, am strania impresie (certitudine?!) că îl cunosc tot
mai bine. G. I. Tohăneanu, departe de a
fi, treptat și ireversibil, acoperit și dizolvat de tenebrosul și teribilul
acid al uitării, departe de a cunoaște ravagiile entropiei universale, pare a
fi, din ce în ce, mai «mare», mai important, mai «viu» (în sens spiritual), cu
fiecare an ce se scurge de la mutarea sa la Domnul. Persoana și personalitatea
lui G. I. Tohăneanu beneficiază, din plin, de redundanța amintirii. Persoana și
personalitatea sa au trecut de la notorietate la celebritate. Și, în fine, de
la celebritate, la glorie. Așa se întâmplă, îndeosebi, cu cei care dau lumii
opere neperisabile, cu artiștii. Cu acele persoane umane capabile de creație,
adică de sinteze între cunoașterea teoretică și cunoașterea sensibilă – dacă
ambele, precum și sinteza lor, sunt situate la nivelul excelenței” (p.
26-27).
Celelate secțiuni ale volumului oferă studii care
aprofundează unele aspecte ale operei Profesorului G. I. Tohăneanu: ,,Ritmurile
poeziei și secțiunea de aur” de Mirela-Ioana Borchin-Sorcescu (p. 59-69);
,,Magister ex libris” de Adina Daniela Crăciunescu (p. 97-102), ,,G. I.
Tohăneanu și Constantin Noica: Asemănări și deosebiri în studierea
vocabularului” de Oliviu și Nicolae Felecan (p. 133-137); ,,În contextul unei
multiple întemeieri, o personalitate emblematică: G. I. Tohăneanu” de Ileana
Oancea și Nadia Obrocea (p. 147-162).
Toate aceste contribuții reușesc să scoată noi și
noi fațete ale operei iubitului Dascăl timișorean. Este ceea ce mărturisește un
fost student în mărturia Domniei Sale: ,,Prin cuvântul tohănescian, s-au născut
și s-au stins nenumărate gânduri și sentimente. Prin ele, ne-am făcut intrarea
în lume, ne-am întâlnit cu viața și rosturile ei” (p. 39).
