I-am cinstit și anul
acesta pe Sfinții Împărați întocmai cu Apostolii, Constantin și maica sa, Elena
drept modele de credință, educație și conducere a statului pentru vremea în
care au trăit dar și pentru credincioșii, familiile creștine și conducătorii
țărilor din vremea de astăzi.
Sf. Constantin s-a născut
pe 27 februarie la Naissus (Niș, Serbia) și a fost fiul lui Constanțiu Chlor și
al Iuliei Helena. Constantin, asemenea tatălui său a îmbrăcat din tinerețe
haina militară și a participat la cîteva expediții militare: la asesiul
Alexandriei Egiptului în 295-296 și la Dunărea de Jos împotriva atacurilor
sarmaților din 297. Împăratul a
poposit în mai multe rânduri la nordul Dunării cu prilejul întăririi castrelor,
a construirii podului peste Dunăre de la Sucidava dar şi a pedepsirii
barbarilor. Tot dincoace de Dunăre, împăratul Constantin a refăcut drumul roman
de-a lungul Oltului, spre Romula (328) şi pentru necesităţi defensive a ridicat
marele val ce va traversa Muntenia şi Oltenia parţial ,, Brazda lui Novac”.
Proclamat
împărat de armata romană din Britannia și-a stabilit reședința la Augusta
Trevorum (Trier, Germania).
S-au
iscat neînțelegeri între Maxențiu, care era la rându-i împărat roman și astfel
s-a iscat un război. Lupta decisivă s-a dat în nordul Romei unde armata lui
Constantin a învins pe cea a adversarilor ei. Scriitorii creștini, Eusebiu și
Lactanțiu, au adus mărturie potrivit ajutorului dat de Mântuitorul Hristos în
favoarea lui Constantin.
După
victorie, Constantin a ajuns la Roma unde a refuzat să aducă jertfe zeilor în
templu. Este prima dovadă a schimbrării noului împărat în favoarea
Creștinismului. În ianuarie 313 a dat Edictul de libertate religioasă de la
Milan în care ,,pentru prima dată,
fiecare biserică, fiecare comunitate locală este recunoscută ca atare cu
dreptul de a-și organiza cultul și a poseda legal lăcașuri de cult și
proprietăți”[1].
Din
Codul Civil au fost înlăturate pedepsele care contraveneau Evangheliei:
răstignirea și zdrobirea picioarelor, divorțul a fost îngreunat fiind posibil
doar pendru dovezi irefutabile.
Din
321 prin hotărâre imperială, Duminica a fost socotită zi de repaus în Imperiul
Roman. La aceste măsuri se pot adăuga: apariția monedei cu monogramul creștin
și debutul unui nou stil arhitectural creștin.
În 325,
Împăratul a sprijinit întrunirea primului Sinod Ecumenic de la Niceea care a
luat hotărâri în ceea ce privește organizarea, funcționarea și doctrina
Bisericii.
O
ultimă măsură în sprijinul noii credințe a fost mutarea capitalei de la Roma la
Constantinopol într-o ,,abianță nepătată de clădiri și rituri păgâne”.
Prin
toate măsurile economice și administrative, la care se adaugă cele religioase,
Sf. Constantin a reușit să impună pacea în cadrul Imperiul rădăcina dezvoltării
economice și culturale din epocă. Prin Sf. Constantin și mama sa, Elena putem
avea modele vii de urmat chiar și de conducătorii politici de astăzi.
[1] Aurel Jivi, Istoria Bisericescă Universală, Ediție îngrijită, biobibliografie
și note de Valentin Bugariu, Editura Sitech, Craiova, 2016, p. 170.
