Purtarea mărțișorului stă
în strânsă legătură cu ziua de 1 Martie care coincidea cu începutul Anului Nou
la romani, iar luna era dedicată zeului Marte, care înainte de a deveni
întruchiparea războiului, era o divinitate a vegetației și protector al
căsătoriilor[2].
Acad. Sabina Ispas descifrează în acest obicei un mesaj ocultat, legat de
rolul femeii în actul mântuirii, trecerea de la condiția de Eva la statutul
Mariei, care este reprezentanta conștiinței omenirii în pregătirea mântuirii
obiective în care liberul arbitru funcționează fără greș în timpul Bunei
Vestiri. Cum în calendar nu sunt fixate zile pentru comemorarea protopărinților
Adam și Eva, femeia care s-a lăsat ispitită de păcat este reprezentată de
Evdochia (Dochia), sfânta cu un trecut zbuciumat[3] comemorată la 1 Martie
care, progresiv se apropie de conștiința păcatului, ispășește și impune, drumul
pentru impunerea personalității Mariei[4].
Vechimea tradiției
Mărțișorului de peste 8.000 de ani, cu dovezile de la Schela Cladovei (jud.
Mehedinți), simbolismul celor două șnururi împletite, roșul, iubirea și albul,
divinitatea simbolizează renașterea vieții, reîntoarcerea la viață cu prilejul
primăverii. Unii cercetători sunt de
părere că această sărbătoare a Mărțișorului amintește de reîntoarcerea la viață
după Potopul biblic[5]. Pe teritoriul Republicii Moldova se
întâlneau mărțișoare tricolore făcute dintr-un fir alb, un fir roșu și un fir
verde (județele Briceni, Leova, Cantemir, Cahul). Aceeași tradiție o păstrează
și moldovenii din nordul Caucazului care s-au stabilit aici la mijlocul
secolului al XIX-lea care păstrau mărțișorul în trei fire: alb, roșu și negru[6].
Obiceiul confecționării și
dăruirii mărțișoarelor este prezent în tot spațiul locuit de români, fiind o
sărbătoare a bucuriei ieșirii din iarnă, de cinstire a femeii cu conotații
biblice, o întreprindere manuală și spirituală care a fost amintită și de
Poetul din… Mărțișor:
,,Să vedem, ar putea graiurile mele
Să-ți vie ca niște inele,
Ca niște brățări, ca niște cercei?
Încearcă-le. Uite o dată unul, o dată cinci, o
dată trei,
Părechi și despărechiate
Sau odată pe toate.
………………………………………..
Să vedem, din atâta sărăcie,
Să vedem, nu se știe,
Ce ți-ar veni mai bine,
Lucrurile goale, lucrurile pline,
Grele sau ușoare?
Căci toate sunt mărțișoare”[7].
Mărțișorul de-a lungul
vremii a suportat transformări atât în ceea ce privește materialul din care a
fost realizat, de la mărțișorul personalizat lucrat de elevii primelor clase
primare sub îndrumarea învățătoarei și dedicate Mamei, la cele unicat de sub
mâna unor artiști plastici sau bijutieri până la cel de duzină din
cooperativele meșteșugărești, cât și a semnificației acestuia. Dacă la început
mărțișorul a fost folosit pe post de amuletă care scapă de cel care îl poartă
de forțele periculoase și rele de la începutul primăverii, la explozia de
culoare din vremea cenușie a regimului comunist până astăzi la transformarea
acestuia în dar și chiar suvenir turistic. Astăzi mai mult ca odinioară el este
un bun simbolic care ne salvează din banalititatea zilelor de astăzi când
mersul la cumpărături devine și țintă și plăcere: ,,Până la urmă, nu ne va mai
rămâne nimic de făcut în afară de cumpărături”[8].
[1] Natalia Golant, ,,Morfologia și geografia
unei practici est-europene și balcanice”, în Otilia Hedeșan (coord.), Mărțișorul. Ediție limitată, Editura
Universității de Vest, Timișoara, 2016, p. 14 (Se va prescurta în continuare,
,,Morfologia și geografia…”.
[2] Ivan Evseev, Dicționar de magie, mitologie și demonologie românească, Editura
Amarcord, Timișoara, 1997, p. 263-264.
[3] Originară din cetatea Iliopolis din
Libanul Feniciei și a trăit prin veacul al III-lea. A fost păgână convertită la
credința creștină de un pustnic pe nume Ghermano care a trecut pe acolo și a
primit Taina Botezului din mâna episcopului Teodot. A suferit în vremea
împăratului Aurelian, iar după moartea acestuia au urmat alte suferințe pe
vremea dregătorului Diogen și Vichentie, ultimul conducător al orașului a
poruncit să i se taie capul (Proloagele, vol.
II, Editura Bunavestire, Bacău, 1995, p. 547-548).
[4] Otilia Hedeșan, ,,Reînvierea unei
tradiții: Mărțișorul” în vol. cit., p. 46.
[5] Otilia Hedeșan, ,, Reînvierea unei
tradiții…”, p. 47.
[6] Natalia Golant, ,,Morfologia și geografia…”, p.
18.
[7] Tudor Arghezi, Să vedem…, în vol. Versuri, Editura
Cartea Românească, București, 1980, p. 199.
[8] George Ritzer, Globalizarea nimicului: cultura consumului și paradoxurile abundenței, trad.
Raluca Popescu, Editura Humanitas, București, 2010, p. 224.
