Vineri, 18 noiembrie,
a avut loc premiera piesei de teatru, Județul fără caiși, la Teatrul de
Vest din Reșița. Scrisă de scriitorul și politicianul Mirel Taloș și pusă în
regie de Sandu Grecu, directorul Teatrului Național ,,Satiricus” din Chișinău
și președintele Uniunii Teatrale din Moldova, piesa a oferit publicului aspecte
din viața Partidului Comunist din anii de final ai regimului. Prezența
personajului Pacoste, fost prim-secretar al Județului Timiș (1982-1985), ne
indică faptul că acțiunea piesei se desfășoară cu câțiva ani înaintea
prăbușirii regimului care reprezintă și finalul comediei.
Prin personaje, recuzită, poezie și
cântec patriotic, regizorul reușește să creeze o atmosferă a muncii de partid
într-o Județeană de Partid și apoi la Comitetul Central al Partidului de la
București.
Comicul este stârnit de situațiile
prezentate: raportările anuale la producția agricolă, într-un stat în care
,,cea mai bună industrie este... agricultura”, munca cu creionul în mâna la rotunjirea
recoltei, dorința primului secretar de a ajunge ministru al agriculturii, vis
împlinit datorită raportării unei cantități record la caise, prin care Județul
a obținut primul loc în clasamentul județelor și chiar înaintea tuturor țărilor
socialiste. Limbajul este o altă sursă a comicului, astfel că la un moment dat,
un director din Direcția Agricolă a Județului înșirând etimologia plantelor și
legumelor, ajungând la cartof, dă etimologia cuvântului... ,,barabulis”.
Personajele (,,folcloristele”, tovarășa Niculina) stârnesc umorul prin
preamărirea regimului, dar și parvenirea prin orice mijloace în posturile
dorite.
Tabloul secretarului general, în
celebra înfățișare fotografică, în care apare doar urechea stângă, prilej de
glume în epocă: ,,Tovarășul este... într-o ureche”, cu trimitere la planurile suprarealiste de
dezvoltare a țării.
Premierea acestei piese a reprezentat
și debutul actoricesc al tânărului Claudiu Gabor, originar din Birda, județul
Timiș și care a dat viață Tov. Boabă, director în Direcția Agricolă a
Județului.
O piesă plină de o lumină, chiar cea
artificială, a lămpilor, prestația personajelor și fidelitatea decorurilor, a
luminat preț de două, orașul de pe Bârzavă, centru industrial de primă linie a
economiei interbelice și postbelice românești.
