2015 - Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii

În anul 2015, Biserica Or­to­do­xă Română aniversează o serie de evenimente importante din istoria ei, după cum ur­mea­ză:

- 130 de ani de la re­cu­noaşt­e­rea autocefaliei Bisericii Or­to­do­xe Române (aprilie 1885);

- 90 de ani de la ridicarea Bi­se­ricii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie (februarie 1925);

- 60 de ani (octombrie 1955) de la proclamarea canonizării unor sfinţi români (ierarhi, că­lu­gări), mari păstori de suflete din provinciile ro­mâ­neşti: Sf. Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râm­ni­cu­lui; Sf. Ierarhi Ilie Io­rest şi Sa­va Brancovici, Mi­tro­po­li­ţii Tran­silvaniei, precum şi Sf. Cuvioşi Mărturisitori Visarion şi Oprea etc.; 

- 10 ani (septembrie şi decembrie 2005) de la proclamarea ca­no­nizării unor sfinţi ro­mâni (ie­rarhi, călugări), mari păstori de su­flete din pro­vin­ciile ro­mâ­neşti: Sf. Ierarh Do­softei, Mi­tro­po­litul Moldovei (la 14 octom­brie 2005); Sf. Cu­vi­os Onufrie de la Vorona (la 9 septembrie 2005); Sf. Cuvios Gheorghe de la Cernica şi Căl­dă­ruşani (la 3 decembrie 2005) etc.

În acelaşi timp, în calendarul Bisericii Ortodoxe Ro­mâne sunt menţionaţi nume­roşi alţi sfinţi ro­mâni (ierarhi, preoţi şi că­lu­gări), care s-au remarcat printr-o frumoasă activitate pastorală, iar de-a lungul timpului în epar­hiile Pa­triarhiei Române au slujit mari păstori de suflete din rândul ierarhilor, preoţilor şi că­lu­gărilor, a căror viaţă şi activitate constituie modele pentru cre­dincioşii de astăzi. Printre ma­rii păstori de suflete, un loc aparte îl ocupăSfântul Ioan Gu­ră de Aur, care, prin viaţa şi ac­ti­vitatea sa, s-a dovedit a fi un apă­rător al dreptei credinţe, un în­văţător al pocăinţei, un lumi­nă­tor al familiei creştine şi al vie­ţii monahale şi un promotor al filantropiei creştine.

Ca atare, la iniţiativa Prea­fericitului Părinte Patriarh Daniel, în şedinţele de lucru din 29 octombrie 2013 şi 29 septembrie 2014,  Sfântul Sinod al Bi­se­­ricii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2015 să fie declarat Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi  şi Anul co­me­morativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păs­tori de suflete din eparhii.  

Această temă va fi tratată în eparhiile şi în instituţiile de în­vă­ţământ teologic ale Bisericii Or­todoxe Române, care vor or­ga­niza în anul 2015 dezbateri, co­locvii, seminarii, simpozioane, conferinţe şi expoziţii de icoane, fresce, mozaicuri cu scopul pre­zen­tării istoriei, vieţii şi activi­tăţii parohiei şi mănăstirii în tre­cut şi azi, precum şi a unor re­nu­miţi preoţi de mir şi duhovnici din mănăstiri, care prin slujirea şi activitatea lor au contribuit la susţinerea, consolidarea şi dina­mi­zarea vieţii şi misiunii parohiei şi mănăstirii.

2015 - Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi  şi Anul comemorativ al Sfân­tu­lui Ioan Gură de Aur şi al ma­rilor păstori de suflete din epar­hii  va constitui subiectul conferinţelor pastoral-misio­nare semestriale, iar în luna octombrie 2015, la Pa­triarhia Română va avea loc şe­dinţa solemnă a Sfântului Sinod în care va fi prezentată o sin­teză a evenimentelor organizate în eparhii pe această temă.

În anul 2015, Patriarhia Ro­mâ­nă va organiza un congres internaţional  dedicat Anului omagial al misiunii parohiei şi mă­năs­tirii azi  şi Anului comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii, iar agenţiile de pelerinaj ale Patriarhiei Române vor or­ga­niza pelerinaje în ţară şi în stră­i­nă­tate, la mănăstiri şi în locu­rile unde au vieţuit mari du­hov­nici ai Ortodoxiei.

Manifestările organizate în 2015 - Anul omagial al misiunii pa­rohiei şi mănăstirii azi  şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii vor fi mediatizate de către Centrul de Presă BASILICA al Pa­tri­ar­hiei Române, mass-media bise­ri­cească eparhială şi presa laică.

Biroul de presă al Patriarhiei Române

Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan Selejan, al III-lea Mitropolit al Banatului

Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan Selejan a fost întronizat duminică, 28 decembrie 2014, în demnitatea de Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului. Ceremonia de întronizare a avut loc la Catedrala Mitropolitană „Sfinţii Trei Ierarhi” din Timişoara şi a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de un sobor de 17 ierarhi. 

Mii de credincioşi din întreg Banatul şi nu numai, monahi şi monahii, preoţi, profesori şi studenţi de la facultăţile şi seminariile teologice din Timişoara, Arad şi Caransebeş şi numeroase oficialităţi locale, judeţene şi centrale, au luat parte duminică la ceremonia de instalare a celui de-al III-lea Mitropolit al Banatului, în persoana Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan Selejan. Alături de aceştia au participat reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe surori şi ai celorlalte culte şi confesiuni din urbea de pe Bega, dar şi o delegaţie din partea Episcopiei Covasnei şi Harghitei.

Potrivit rânduielii bisericeşti, instalarea noului mitropolit a fost precedată de săvârşirea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii în Catedrala “Sfinţii Trei Ierarhi” din Timişoara de către Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel împreună de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi din care au făcut parte:

Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei; Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului; Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului; Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei; Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului; Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului; Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscop ales al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului; Preasfinţitul Părinte Lukian, Episcopul ortodox sârb al Ungariei şi administrator al eparhiei ortodoxe sârbe din Timişoara; Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul ortodox român al Oradiei; Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Sverinului şi Strehaiei; Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului; Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului; Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei; Preasfinţitul Părinte Daniil, Episcopul Daciei Felix; Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria; Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Preasfinţitul Părinte Emilian, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

“Binecuvântarea lui Dumnezeu se manifestă acolo unde familia este unită”

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat câteva din învăţăturile desprinse din pericopa evanghelică duminicală de la Matei 2, 13-23, ce istoriseşte Fuga în Egipt a Mântuitorului Hristos. “Lectura evanghelică de azi subliniază că Dumnezeu prin îngerii Săi ajută pe oameni când aceştia sunt smeriţi şi singuri şi că dreptul Iosif a fost binecuvântat de Dumnezeu să poarte grijă de copilul Iisus ca un tată adoptiv. De aici învăţăm că întotdeauna copiii au nevoie, atât de afecţiunea mamei, cât şi de afecţiunea tatălui, chiar dacă acesta este adoptiv. Nu era suficientă afecţiunea mamei, prin aceasta Dumnezeu ne arată binecuvântarea Lui asupra familiei. După cum la început prin familie a intrat păcatul în lume, întrucât Adam şi Eva formau prima familie umană, tot aşa, Mântuitorul lumii, noul Adam, vine într-o familie ca să vindece lumea de păcatul neascultării de Dumnezeu şi de moartea despărţirii de El. Astăzi familia creştină tradiţională este din ce în ce mai ameninţată deoarece trăieşte într-o lume secularizată şi confuză din punct de vedere spiritual şi este confruntată adesea cu sărăcia, nesiguranţa zilei de mâine, şomajul, migraţia, instabilitatea şi dezorientarea. Evaghelia de astăzi de mai învaţă că fiecare copil trebuie ocrotit, trebuie păzit, el nu trebuie lăsat pradă frigului şi foamei, neştiinţei şi nesiguranţei, violenţei şi morţii. Într-o vreme în care unii părinţi îşi abandonează copiii, iar unii copii uită de părinţii lor, lumina evangheliei lui Hristos ne arată că binecuvântarea lui Dumnezeu se manifestă acolo unde familia este unită şi luptă împotriva relelor şi primejdiilor din viaţa ei, pentru a păstra şi cultiva darul sfânt al vieţii pământeşti dăruite de Dumnezeu spre a se pregăti în această viaţă pentru dobândirea Vieţii veşnice cereşti” a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Acordarea însemnelor mitropolitane

După Sfânta Liturghie, un prim moment din cadrul ceremoniei a fost citirea gramatei patriarhale de instalare de către Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, semnată de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, din care redăm următoarele.

“Facem cunoscut tuturor această gramată patriarhală şi dăm alesului arhiepiscop şi mitropolit, IPS Parinte Mitropolit Ioan, împuternicirea canonică de păstorire ca arhiepiscop al de Dumnezeu păzitei Arhiepiscopii a Timişoarei cu toate oraşele şi satele care ţin astăzi şi vor ţine şi în viitor de această Sfânta Arhiepiscopie. IPS Sa are dreptul şi puterea de a aşeza, după rânduielile Bisericii noastre Ortodoxe şi după legile ţării: citeti, cântăreţi, ipodiaconi, diaconi, preoţi şi protopopi în toate bisericile din Arhiepiscopia IPS Sale, iar stareţi şi stareţe, egumeni şi egumene la mănăstirile şi schiturile, şi de a rândui toate câte i se cuvin ca ierarh spre folosul duhovnicesc al eparhiei pe care o păstoreşte pe calea mântuirii…”. După citirea gramatei sinodale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan Selejan însemnele mitropolitane: Mantia Arhierească, Crucea pectorală, Engolpionul, Camilafca cu cruce şi Cârja mitropolitană, iar apoi l-a condus pe noul mitropolit în tronul arhieresc, întronizându-l ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului.

A urmat apoi cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care s-a referit la misiunea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Ioan.

“La cele spuse astăzi în gramata patriarhală pentru întronizarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan, ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, adăugăm câteva observaţii şi îndemnuri pastorale. Dacă privim astăzi Banatul din punct de vedere spiritual, pastoral şi misionar, constatăm aici , ca şi în alte zone ale ţării, că libertatea pe care a dobândit-o Biserica noastră după căderea regimului comunist din decembrie 1989 a fost folosită cu prioritate pentru a revigora viaţa spirituală, activitatea culturală socială şi misionară a Bisericii. Au fost construite biserici noi, create noi şcoli de teologie ortodoxă, noi parohii, noi mănăstiri, multe centre culturale educaţionale şi social-filantropice. A fost dezvoltată o amplă ativitate a Bisericii cu tinerii.  Cu toate acestea, activităţile actuale ale Bisericii din această zonă trebuie intensificate şi multiplicate în faţa mai multor fenomene ce slăbesc viaţa creştină eclesială şi personală. Aceste fenomene sunt secularismul materialist consumist  şi  individualismul indiferentist, care erodează viaţa spirituală a familiei şi a comunităţii, precum şi simţul solidarităţii şi al întrajutorării. (…).

Înaltpreasfinţite Părinte Ioan, unele din aceste aspecte pastorale, prezentate succint aici, le-aţi împlinit în cei 20 de ani de activitate pastorală într-o zonă a României în care românii sunt minoritari, însă, înţelepciunea şi curajul, dragostea de Biserică şi de neam , hărnicia şi dărnicia pe care le-aţi cultivat  şi le-aţi fructificat până acum vă vor fi de mare folos în noua slujire pastorală din Banat în care intraţi acum. Experienţa unei convieţuiri paşnice cu alte etnii şi ale confesiuni religioase din Harghita şi Covasna va fi de mare folos în promovarea relaţiilor de bună convieţuire cu alte etnii şi confesiuni din Banat, unde alături de români, trăiesc de secole germani, şvabi, sârbi, maghiari, evrei, iar mai recent mulţi italieni. Toţi aceştia s-au bucurat de-a lungul timpului de ospitalitatea şi respectul românilor bănăţeni, care la rândul lor, au avut de învăţat adesea de la alte etnii, multe lucruri practice privind modul de organizare a activităţiilor de familie şi ale comunităţii. Timişoara, cel mai important centru universitar din Vestul României, oraş multi-etnic şi multi-confesional, este o punte de legătură între România şi Europa Occidentală, fără însă a uita identitatea şi vocaţia sa românească, legătura sa cu Transilvania, Ţara Românească şi Moldova.

O etapă nouă în istoria Bisericii Bănăţene

În numele monahilor, clericilor şi credincioşilor Arhiepiscopiei Timişoarei, pr. Ionel Popescu, vicar eparhial, a adresat un cuvânt de felicitare noului arhipăstor.

„Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Timișoarei și Mitropolia Banatului au trecut, în toamna acestui an, prin momentul greu al despărțirii de vrednicul arhiepiscop și mitropolit Nicolae Corneanu, care ne-a arhipăstorit vreme de 52 de ani. După aceste clipe de profundă durere, bunul Dumnezeu ne învrednicește acum, la sărbătoarea Nașterii Fiului Său și în pragul anului nou 2015, de bucurii negrăite, prin chemarea la cârma Bisericii bănățene a noului nostru arhipăstor, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan Selejan, fost Arhiepiscop onorific și întâistătător al Episcopiei Covasnei și Harghitei. De aceea, 28 decembrie 2014 este pentru noi, clericii, monahii și credincioșii bănățeni, „ziua pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm și să ne veselim întru ea”. Începem acum, cu Înaltpreasfinția Voastră, Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan, o etapă nouă în istoria Bisericii de pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, așa după cum, în decembrie 1989, am început, prin jertfa eroilor martiri și a luptătorilor din Timișoara și din toată țara, o viață nouă, izvorâtă din credința celor care au înfruntat cu pieptul gol gloanțele trase din armele criminalilor și care au fost considerați vinovați că au avut puterea să strige: „Există Dumnezeu”, „Dumnezeu este cu noi”… și să învoce ajutorul ajutorul Părintelui ceresc, rostind „Tatăl nostru…” și „Crezul”.(…) După acești 20 de ani de aspre nevoințe, multe numai de Dumnezeu știute, încununate de rodnice împliniri, bunul Dumnezeu, prin rugăciunile Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș și ale multor preoți, monahi și credincioși bănățeni, V-a ales, V-a chemat și V-a rânduit să deveniți arhipăstorul unei eparhii cu o istorie bogată și prea de multe ori greu încercată, eparhie unde Evanghelia a fost adusă de negustorii, soldații și funcționarii romani și despre care grăiesc peste veacuri, piesele paleo-creștine din secolele III-IV, descoperite aici de către arheologi.(…) Astăzi, mai mult decât oricând, avem nevoie, așadar, de spiritualitate, de armonie și de bună înțelegere, de stabilitate și de unitate, așa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: «Căci în Biserică trebuie să trăim ca într-o casă, adică trebuie să ne găsim cu toții ca și cum am fi un singur trup, după cum și Botezul este unul și masa este una și izvorul este unul și zidirea este una și Tatăl este unul…»”, a precizat pr. Ionel Popescu. Apoi, dl. Victor Opaschi, secretar de stat pentru culte a adresat de asemenea, un mesaj de felicitare pentru Mitropolitul Banatului, asigurându-l de tot sprijinul în lucrarea de păstorire a Bisericii din Banat.

“Banatul va fi pentru mine pridvorul Raiului”

În continuare, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan a rostit un emoţionant cuvânt cu prilejul primirii înaltei slujiri de arhipăstor al clericilor şi credincioşilor din Banat, care a fost primit cu lacrimi şi aplauze, atât de fiii Mitropoliei Banatului, cât şi de delegaţia monahilor, clericilor şi credincioşilor veniţi din Episcopia Covasnei şi Harghitei.

“Doamne, ia-mă Tu de mână şi mă învaţă să fac primii paşi în aceste locuri binecuvântate de Tine, în care au trăit şi Ţi-au slujit Ţie şi neamului nostru strămoşii noştri sfinţi din Banat, aşa cum maica mea m-a învăţat să fac primii paşi în vatra casei părinteşti. De azi, Banatul va fi pentru mine pridvorul Raiului, de unde, Doamne, primeşti pe toţi cei ce vom mărturisi credinţa în Preasfânta Treime – Dumnezeu, şi ne vom face tuturor toate. Doamne, dă-mi cheile acestui sfânt tezaur al Bisericii, al neamului nostru din Banat şi ajută-mă ca împreună cu cinstitul cler şi cu bunii credincioşi să îl păstrăm în sfinţenie şi să mai adăugăm la el lacrimile credinţei şi ale pocăinţei noastre. În Sfânta Biserică îl vom cunoaşte pe Dumnzeu-Tatăl, vom trăi viaţa în Hristos şi îl vom dobândi pe Duhul Sfânt. Sfântul Ignatie Theoforul zice : «unde este Hristos,acolo este şi Biserica Universală». Azi, când trăim într-o lume din care se doreşte a fi izgonit Hristos, ierarhii preoţii şi credincioşii sunt chemaţi, mai mult ca oricând, să rămână neclintiţi în Trupul viu al Bisericii(…).

Cinstiţi părinţi, să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ajute ca împreună lucrând, să primim răsplate celui care a ştiut să-şi înmulţească talanţii. Parohia pe care o păstoriţi este locul în care împărtăşiţi credincioşilor cuvântul, Trupul şi Sângele lui Hristos. Azi se produc mutaţii demografice în parohii, iar în cele de la sate, au o populaţie din ce în ce mai îmbătrânită. Suntem provocaţi azi să răspundem problemelor noi care apar într-o societate tot mai secularizată. Azi, preotul numai poate sluji la un singur altar, ci el trebuie să slujească şi la altarul milei şi al întrajutorării celor în nevoi şi în necazuri. Bătrânii nu sunt  la marginea lumii, ci ei trăiesc în pridvorul Împărăţiei lui Dumnezeu. Tinerele vlăstare ale Banatului trebuie să fie o prioritate a misiunii noastre pastorale, ei sunt viitorul Bisericii din Banat şi a neamului nostru(..). Biserica şi şcoala trebuie să conlucreze cât mai strâns pentru a lăsa Bisericii şi neamului fii de nădejde, buni creştini şi buni români, iubitori de Dumnezeu, de neam şi de ţară. De semenea, şcoala teologică are menirea să formeze tineri binepregătiţi cu o trăire aleasă pentru sfintele altare.

Vieţuitorilor din mănăstiri, vă îndemn să trăiţi după rânduieleile Sfinţilor Părinţi şi ale marilor duhovnici, făcând din mănăstire o oază duhovnicească spre mângâierea celor ce vin cu evlavie spre aceste vetre vechi de spiritualitate românească.

Iubiţi fii duhovniceşti ai Banatului, am răspuns astăzi chemării frăţiilor voastre şi a Sfântului Sinod de a veni aici pe aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu în care au slujit atâţia ierarhi sfinţi, printre care şi Sfântul Iosif de la Partoş. Vin cu dorinţa sinceră şi sfântă de a fi slujitorul lui Dumnezeu şi al frăţiilor voastre. Aveţi aici un distins corp universitar care a pregătit atâţia fii ai neamului nostru românesc, iată una din bogăţiile Banatului. Împreună cu cei care slujesc la altarul şcolii, cu preoţii din parohii, cu autorităţile locale, aş dori să-mi unesc truda mea spre binele Bisericii şi al neamului”, a menţionat Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan.

După ceremonia de întronizare, a urmat un schimb de daruri. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a dăruit noului mitropolit mai multe volume editate de Patriarhia Română şi o cruce de binecuvântare. La rândul său, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan a oferit Întâistătorului Sfintei noastre Biserici o icoană a Sfântului Proroc Daniel. În final, soborul arhiereilor, împreună cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan, au ieşit pe esplanada Catedralei Mitropolitane, iar noul mitropolit al bănăţenilor i-a binecuvântat pe toţi cei prezenţi.

Patriarhul României l-a întronizat pe noul Mitropolit al Banatului

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României l-a întronizat, astăzi, 28 decembrie 2014, în Catedrala mitropolitană din Timişoara pe Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan în demnitatea de Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului. Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan a fost ales de Sfântul Sinod în data de 16 decembrie ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului în urma vacantării acestui scaun ca urmare a trecerii la Domnul a Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Nicolae Corneanu în data de 29 septembrie 2014 şi care a condus Mitropolia Banatului vreme de 52 de ani.

La eveniment au fost prezenţi înalţi demnitari de stat, reprezentanţi ai autorităţilor locale, civile şi militare, personalităţi din lumea academică şi culturală, numeroşi preoţi, călugări şi credincioşi.

Sfânta Liturghie şi slujba de întronizare au fost oficiate de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu un sobor de ierarhi după cum urmează: Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfinţitul Părinte Lukian, Episcopul ortodox sârb al Ungariei şi administrator al Eparhiei ortodoxe sârbe din Timişoara, Preasfinţitul Părinte Sofronie,Episcopul ortodox român al Oradiei, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Părinte Daniel, Episcopul Daciei Felix, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Preasfinţitul Părinte Emilian, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea Pericopei Evanghelice rânduită la Duminica după Naşterea Domnului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat învăţăturile ce reies din aceasta.

“Lectura evanghelică de astăzi subliniază că Dumnezeu prin îngerii Săi ajută pe oameni când aceştia sunt smeriţi şi singuri şi că Dreptul Iosif a fost binecuvântat de Dumnezeu să poarte grijă de copilul Iisus ca un tată adoptiv. De aici învăţăm că totdeauna copiii au nevoie atât de afecţiunea mamei cât şi de afecţiunea tatălui, chiar dacă tatăl este adoptiv. Nu era suficientă afecţiunea mamei. Prin aceasta Dumnezeu ne arată binecuvântarea Lui asupra familiei. După cum la început prin familie a intrat păcatul în lume întrucât Adam şi Eva formau prima familie umană tot aşa şi acum Mântuitorul lumii, noul Adam, vine în lume într-o familie ca să vindece lumea de păcatul neascultării de Dumnezeu şi de moartea despărţirii de El. Astăzi, familia creştină tradiţională este din ce în ce mai ameninţată, deoarece trăieşte într-o lume secularizată şi confuză din punct de vedere spiritual şi este confruntată adesea cu sărăcia, nesiguranţa zilei de mâine, şomajul, migraţia, instabilitatea şi dezorientarea”, a spus Preafericirea Sa.

Totodată, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit şi despre importanţa instituţiei familiei în societatea contemporană.

„Într-o vreme în care unii părinţi îşi abandonează copiii, iar unii copii uită de părinţii lor lumina Evangheliei lui Hristos ne arată că binecuvântarea lui Dumnezeu se manifestă acolo unde familia este unită şi luptă împotriva relelor şi primejdiilor din viaţa ei pentru a păstra şi cultiva darul sfânt al vieţii pământeşti dăruită de Dumnezeu spre a se pregăti în această viaţă pentru dobândirea vieţii veşnice cereşti. Aşadar, să ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor să ocrotească familia, să ocrotească şi să înmulţească iubirea soţilor întreolaltă, iubirea copiilor faţă de părinţi şi a părinţilor faţă de copii ca toţi să simtă că Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos este o binecuvântare pentru întreg neamul omenesc şi că în familia credincioasă se pregăteşte mântuirea omului”, a mai arătat Patriarhul României.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, a citit Gramata patriarhală. Apoi, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oferit Înaltpreasfințitului Părinte Ioan însemnul rangului mitropolitan mantia, crucea și engolpionul, precum și camilafca cu cruce, cârja arhipăstorească și l-a întronizat ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, iar Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan a binecuvântat credincioşii în noua sa demnitate.

În cuvântul de instalare, Patriarhul României a evocat vrednicia noului Mitropolit al Banatului.

„Înaltpreasfinţite Părinte Ioan, unele din aceste aspecte pastorale prezentate succint aici le-aţi împlinit în cei 20 de ani de activitate pastorală într-o zonă a României în care românii sunt minoritari, însă înţelepciunea şi curajul, dragostea de Biserică şi neam, hărnicia şi dărnicia pe care le-aşi cultivat şi fructificat până acum vă vor fi de mare folos în noua slujire pastorală din banat în care intraţi acum. Experienţa unei convieţuiri paşnice cu alte etnii şi cu alte confesiuni religioase din Harghita şi Covasna va fi de mare folos în promovarea relaţiilor de bună convieţuire cu alte etnii şi confesiuni din Banat unde alături de români convieţuiesc de secole germani, sârbi, maghiari, evrei, iar mai recent şi mulţi italieni. Ca înţelept arhipăstor al Bisericii din Banat veţi constata ca şi în Transilvania că iubirea părintească sinceră arătată ierarhilor din mitropolie, preoţilor, monahilor şi credincioşilor din Eparhie este cea mai sfântă lucrare de arhipăstorire a oamenilor pe calea mântuirii spre Împărăţia iubirii şi fericirii eterne a Preasfintei Treimi. Hristos Domnul Capul şi Arhipăstorul veşnic al Bisericii Sale să vă ajute să aveţi bucuria lucrării duhovniceşti roditoare în această mitropolie întru mulţi şi binecuvântaţi ani”, a spus Preafericirea Sa.

La final, Înaltpreasfinţitul Ioan, Mitropolitul Banatului a mulţumit lui Dumnezeu pentru binefacerile primite.

„Cu ziua de azi trec din Mitropolia Ardealului în cea a Banatului, dar rămân statornic în credinţa mea şi în dorinţa sinceră de a-I sluji lui Dumnezeu şi Bisericii neamului nostru românesc. Îi asigur de tot respectul meu pe toţi cei ce locuiesc în Banat chiar dacă sunt de un alt neam şi de o altă credinţă. Nădăjduiesc într-o bună colaborare spre binele tuturor celor ce locuiesc aici în acest binecuvântat pământ al Banatului. Întind o mână caldă şi prietenoasă fraţilor noştri aflaţi dincolo de frontiera de sud-vest a ţării şi îi asigur de dragostea şi de preţuirea mea. Las cuvânt de mângâiere preoţilor, cinului monahal şi credincioşilor din Eparhia munţilor pe care nu-i voi uita în rugăciunile mele. Dumnezeu să fie cu mine şi cu toţi cei ce astăzi îmi sunt încredinţaţi spre păstorire”, a subliniat Înaltpreasfinţia Sa.

Noul Mitropolit al Banatului i-a oferit Patriarhul României o icoană reprezentând pe Sfântul Prooroc Daniel. La rândul său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit o cruce de binecuvântare Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Ioan.

La final, toţi credincioşii au primit din partea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române iconiţe cu praznicul Naşterii Domnului.

http://patriarhia.ro/patriarhul-romaniei-l-a-intronizat-pe-noul-mitropolit-al-banatului-7792.html

Sfânta Liturghie în prima zi de Crăciun în parohia Birda

La Praznicul Naşterii Domnului a fost săvârşită Sfânta Liturghie de la orele 10,00 în biserica cu hramul ,,Naşterea Maicii Domnului" din parohia Birda.

La momentul potrivit mai mulţi copii s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului. A fost citită ,,Pastorala de Crăciun", cuvântul de învăţătură al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului. 

După încheierea Sf. Liturghii a fost împărţită anafora, au fost cântate colinde, iar cei mici au primit daruri de la Moş Crăciun. Cei mari au primit ultimul număr din revista locală ,,Arhanghelul" şi un calendar creştin-ortodox de buzunar. 

O atmosferă deosebită de acest Crăciun încununată de rugăciune, împărtăşanie de Sfintele Taine, colinde, daruri şi desigur crinii ,,ţarinei" care au înfrumuseţat această zi de praznic!

Dumnezeu coboară în lume pentru a înălţa pe om

Hristos Se naşte, slăviţi-L,
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L,
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!“

(din Catavasiile Naşterii Domnului)

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Aceste cuvinte de în­demn du­hov­ni­cesc, pe care le auzim cântându-se în sfin­tele noastre biserici cu pri­le­jul marelui praznic al Naş­terii Domnului nostru Iisus Hristos, ne cheamă pe toţi la întâlnirea sfântă şi mântuitoare cu Însuşi Iisus Hristos, Cel ce „plecând cerurile S-a po­go­rât şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei, fără schimbare, ca într-Însul să înnoiască pe Adam cel stricat prin păcat“1.

Taina Întrupării Fiului veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire nesfârşită faţă de om, este temelia şi inima credinţei creştine. Sfân­tul Evanghelist Ioan, su­pra­numit Teologul sau Apos­to­lul iubirii, copleşit de măreţia iubirii divine milostive, spune că „atât de mult a iubit Dum­nezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu L-a dat, ca oricine cre­de în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3, 16).

Sărbătoarea Naşterii Dom­nului nostru Iisus Hristos este, a­­şadar, mai întâi de toa­te, sărbătoarea iubirii mi­los­tive a lui Dumnezeu pentru oa­meni. Fiul lui Dumnezeu Cel veş­nic S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a fă­cut Om, pentru a dărui oame­ni­lor, păcătoşi şi muritori, ier­ta­rea păcatelor şi viaţa veşnică. Pe cât a coborât El la noi, pe a­tât ne-a deschis nouă drum ca să ne înălţăm spre El.

Sfinţii Părinţi ai Bisericii au me­­ditat adânc asupra înţelesului Tainei Întrupării şi Naşterii ca Om a Fiului veşnic al lui Dum­nezeu, „Care, fără de în­ce­put fiind, primeşte început, năs­cân­du-Se cu Trup în Bet­le­em“2, şi, „neîncăput fiind, încape în pân­tece şi vine să Se nască pen­tru noi, din pântece de ma­mă“3, du­pă cum ne vestesc cân­tă­rile săr­bă­torii Naşterii Dom­nu­lui.

Hristos Domnul, etalonul umanităţii

Sfântul Maxim Mărturisito­rul spune că „prin iubirea Sa mai presus de minte şi ne­sfâr­şi­tă pentru om, Dumnezeu a de­ve­­nit cu adevărat şi prin na­tură tocmai ceea ce iubea“4, a­di­că om, iar în altă parte, a­ce­laşi Sfânt Părinte ne învaţă că Dum­nezeu Cuvântul „a bin­e­vo­it a Se întrupa pentru a ne în­văţa, în limba noastră ome­neas­­­că şi prin pilde, cunoaş­te­rea care de­pă­şeşte orice limbaj, lu­­crurile sfin­te şi ascunse (...), dar şi pentru că El, din iubire pen­­tru noi, Se ascunde tainic în e­­senţa spiri­tu­ală a fiinţelor cre­a­­­te, ca şi în li­te­re, prezent în­treg în fiecare şi în toată slava Sa (...)“5.

Aşadar, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om pentru ca omul pă­cătos şi muritor să fie ridicat din păcat şi moarte, să devină sfânt şi să trăiască veşnic, de­oa­rece el a fost la început creatdu­pă chipul lui Dumnezeu Cel Sfânt şi veşnic viu. Prin lucra­rea Sa mântuitoare, de unire a o­mului muritor cu Dumnezeu Cel veşnic, Iisus Hristos vinde­că şi curăţeşte firea umană de ce­ea ce îi este nesănătos şi nefi­resc, adică păcatul şi moartea, sur­venite ca urmare a des­păr­ţi­rii omului de Dumnezeu prin ne­ascultare, neînfrânare şi ne­po­căinţă (cf. Facerea 2, 17 şi Ro­mani 6, 23 ).

În acest sens, Pruncul Iisus, Dum­nezeu-Copilul, Se naşte fă­ră de păcat, dar creşte, vie­ţu­ieş­te şi Se luptă într-o lume profund marcată de păcat şi de for­me ale morţii spirituale şi fizi­ce. Primit cu bucurie în Betle­em de îngeri, de păstori şi de ma­gii de la Răsărit, El este, pe de altă parte, prigonit de regele Irod, care caută să-L ucidă. Mai târziu, când va începe acti­vi­tatea Sa publică, Iisus devine iu­bit de mulţimile de oameni pe care-i luminează şi-i hrăneşte spi­ritual cu Evanghelia iubirii veş­nice şi îi vindecă de boli, de pa­­timi şi de pătimiri, prin harul Său, dătător de viaţă sfântă.

Prin însuşi felul Său de-a vor­bi, de-a trăi şi făptui, Iisus Hris­tos ne arată că El este în mod deplin Omul pentru oameni, fiindcă este în mod de­plin Omul pentru Dumnezeu, sau mai precis El este Dum­nezeu-Omul, măsura supremă a umanului sfinţit şi înveşnicit, ca­pabil de iubire infinită şi via­ţă eternă.

„El este pentru mine Milostivirea“

Iisus Hristos, născut dintr-o ma­mă-fecioară, săracă şi sme­ri­tă, într-o peşteră modestă, va fi tot timpul smerit şi sărac ma­te­­rial, dar bogat şi statornic în pu­ritate, sfinţenie şi iubire mi­lo­s­tivă. Model suprem şi pro­mo­­tor constant al adevărului şi al dreptăţii, al smereniei şi al ier­tării, al păcii şi al iubirii m­i­lo­stive, Mântuitorul Iisus Hris­tos vrea să vindece şi să eli­be­re­z­e pe om de ceea ce îl degra­dea­ză şi îl dezumanizează: mân­­dria, minciuna, lăcomia,ne­­drep­ta­tea, ipocrizia şi viclenia, violenţa şi ura. De aceea, El fe­ri­ceşte pe cei smeriţi, pe cei ce îşi plâng propriile păcate, pe cei blânzi, pe cei însetaţi de drep­tate, pe cei milostivi, pe cei cu­raţi cu inima şi pe cei fă­că­tori de pace (cf. Matei 5, 3-12). De fapt, Hristos-Domnul ne a­ra­tă ce este inuman şi ce este u­man, ce determină pe om să ca­dă şi să decadă, dar şi ce ajută pe om să se înalţe în bunătate şi sfinţenie şi să devină mai u­man, adică să ajungă la a­se­mă­narea cu Dumnezeu Cel Sfânt şi Bun.

El nu voieşte moartea pă­că­to­sului, ci să se întoarcă şi să fie viu (cf. Iezechiel 18, 23; 33, 11). El voieşte ca tot omul să se mân­tuiască şi la cunoştinţa a­de­­vărului să vină (1 Timotei2, 4). De aceea, Iisus laudă pe oame­nii buni şi drepţi, iar pe cei răi şi păcătoşi îi cheamă la po­că­inţă şi îndreptare, la vin­de­ca­­re şi ridicare, pentru do­bân­di­rea iertării, a mântuirii şi a vie­ţii veşnice.

Un imn al spiritualităţii creş­­tine de la începutul secolului al II-lea exprimă acest ade­văr astfel:

„Dragostea Sa pentru mine a sme­rit slava Sa.
S-a făcut asemenea mie, pen­tru ca eu să-L primesc,
S-a făcut asemenea mie, pen­tru ca eu să îmbrac haina Sa.
Nu mi-a fost teamă vă­zân­du-L, căci El este pentru mine Milostivirea.
El a luat firea mea pentru ca eu să-L descopăr,
A luat faţa mea, pentru ca eu să nu-mi întorc faţa de la El“6.

Devenind Om, Fiul lui Dum­nezeu a luat firea noastră că­zu­tă, cu toate slăbiciunile sau a­fe­c­tele sale, adică: foamea, o­bo­sea­la, suferinţa, teama de du­re­re şi moartea. Deşi El a trăit ca Om între oameni, Iisus nu a să­vâr­­şit totuşi păcatul, adică slă­bi­ciu­nile firii Sale umane nu au de­­venit niciodată pentru El mo­ti­ve pentru a Se îndepărta de vo­in­ţa lui Dumnezeu, nici pen­tru a în­călca legea iubirii de Dum­nezeu şi de aproapele, a­ceastă le­ge a iubirii smerite şi mi­lostive ca­re reprezintă speci­fi­­cul per­soa­­nei umane în calita­te de fi­in­ţă creată după chipul lui Dum­nezeu sau al comuniunii treimi­ce de viaţă şi iubire e­ter­nă.

Iubiţi fraţi şi surori,

Hristos-Domnul S-a făcut pur­­­tător de trup pământesc, ca pe noi, oamenii, să ne facă pur­tă­tori de Duh Sfânt ceresc. El S-a fă­cut Om, ca pe noi, oame­nii, să ne îndumnezeiască prin har. Fiul preaslăvit al lui Dum­nezeu S-a făcut Fiul smerit al O­mului, ca pe noi, oamenii, să ne înalţe la demnitatea şi slava de fii du­hov­niceşti ai lui Dum­nezeu, du­pă cum spune Sfântul A­postol şi E­vanghelist Ioan, prin cuvinte­le: „Şi celor câţi L-au pri­mit, care cred în Numele Lui, le-a dat pu­te­re ca să se facă fii ai lui Dum­nezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din pof­tă băr­bă­tească, ci de la Dum­nezeu s-au născut“ (Ioan 1, 12-13). Hristos a cobo­rât din ce­ruri, S-a zămislit din pân­tecele u­nei fe­mei fecioare şi S-a năs­cut într-o peş­teră, în in­te­­riorul pă­mântului, ca pe noi oa­­menii să ne înal­ţe prin har în interio­rul Îm­pă­ră­ţi­ei cerurilor, în inti­mi­tatea iubi­rii Prea­sfin­tei Trei­mi.

Taina Întrupării lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, despre care Sfân­tul Ioan Damaschin spune că e „singurul lucru nou sub soa­­re“, este cântată cu fior sfânt în toate cântările bise­ri­ceşti ortodoxe, arătându-ne mai lămurit că rostul Întru­pă­rii Fiului lui Dumnezeu este sfin­­ţirea omului şi participarea lui la viaţa veşnică: „Veniţi, cre­din­cioşilor, să ne înălţăm dum­ne­­zeieşte şi să vedem cu ade­vă­rat dumnezeiasca pogorâre de sus în Betleem şi curăţindu-ne min­tea prin viaţă curată să a­du­­cem în loc de mir fapte bun­e; să pregătim prin credinţă in­tra­­rea sărbătorii Naşterii şi cu cei de sus să strigăm: Slavă în­tru cei de sus lui Dumnezeu, Ce­lui în Treime, prin Care S-a a­­rătat între oameni bună­vo­i­rea mântuind pe Adam din bles­temul cel dintâi, ca un iubi­tor de oameni!“ 7.

Să oferim daruri ca răspuns la iubirea milostivă a lui Dumnezeu

Taina coborârii Fiului lui Dum­nezeu în lume şi a apro­pi­e­rii Lui maxime de noi, oame­nii, ne cheamă să ne ridicăm şi să ne apropiem şi noi de El, să-L în­tâmpinăm în viaţa noastră, prin dreaptă credinţă, prin ru­gă­ciune, prin împărtăşirea cu Sfin­tele Taine şi prin fapte bu­ne. Să-L întâmpinăm pe Hris­tos în sufletul şi în casele noastre şi să ne bucurăm de lumina sărbătorii!

Hristos-Domnul, plecând Ce­­ru­rile şi pogorându-Se întru sme­­renie, vine şi astăzi la noi în mul­te forme, ca un călător sau pe­lerin necunoscut, prin chi­pu­ri­le smerite ale oamenilor să­raci, ale copiilor orfani şi ale bă­trâ­nilor abandonaţi, ale bol­na­­vi­lor suferinzi şi singuri, ale oa­me­nilor îndoliaţi şi întristaţi, ale oamenilor flămânzi şi fără de adăpost (cf. Matei 25, 31-46).

În viaţa noastră de fiecare zi, dar mai ales în aceste zile de săr­­bătoare, să oferim celor din ju­­rul nostru daruri şi semne ale bu­­curiei. Să aducem bucurie în ca­­sele şi în sufletele în care se a­flă tristeţe şi singurătate, boa­lă şi sărăcie, suferinţă şi în­stră­­i­na­re. Să răspundem iubi­rii ne­măr­gi­nite a lui Hristos, Cel Care a ple­cat cerurile şi S-a po­gorât pen­tru mântuirea oa­me­­nilor, cu fap­te ale iubirii noas­tre frăţeşti, şti­ind că ade­vă­­rata credinţă este cre­dinţa „lu­­crătoare prin iubire“ (Ga­la­teni 5, 6).

Să nu uităm în rugăciunile noas­tre şi în faptele iubirii noas­tre frăţeşti de Crăciun şi de Anul Nou nici pe fraţii noştri ro­mâni care se află departe de ţa­ră şi de casă, dincolo de gra­ni­ţele României. Ne rugăm Dom­nului Iisus Hristos să le dă­­ruiască ajutor în viaţă şi în păs­trarea şi cultivarea cre­din­ţei ortodoxe şi a spiritualităţii ro­mâneşti, pentru ca munca sau studiul lor în străinătate să nu devină îndepărtare sau în­străinare spirituală de cei dragi ai lor din România.

Dreptmăritori creştini,

În noaptea de 31 decembrie 2014 spre 1 ianuarie 2015 şi în zi­ua de Anul Nou să înălţăm ru­găciuni de mulţumire lui Dum­nezeu pentru binefacerile pri­mite de la El în anul 2014ca­re a trecut şi să-I cerem aju­to­­rul în toată lucrarea cea bu­nă şi folositoare din anul nou în care intrăm.

Sfântul Sinod al Bisericii Or­todoxe Române a declarat a­nul 2015 drept Anul omagial al mi­siunii parohiei şi mănăstirii azi şi Anul comemorativ al Sfân­tu­lui Ioan Gură de Aur şi al mari­lor păstori de suflete din eparhii.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Ar­hiepiscopul Constantino­po­lu­lui, a fost cel mai mare predi­ca­tor al Bisericii Ortodoxe. El a a­părat şi a promovat sfinţenia şi dem­nitatea familiei, lumina şi vir­tuţile vieţii monahale şi lu­cra­­rea filantropică a Bisericii în societate. A fost nu doar un ma­re tâlcuitor al Sfintei Scrip­turi, ci şi un luptător pentru dem­nitatea fiinţei umane, pentru dreptate şi sfinţenie. Dascăl al pocăinţei, al rugăciunii şi al mi­losteniei, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă cum să ne îm­bo­găţim prin milostenie, adu­nând comori în ceruri. Prin mi­los­­tenie, spune Sfântul Ioan Gu­ră de Aur, facem cea mai bu­nă investiţie, asigurăm darul nos­tru pentru eternitate, deoa­re­ce toate darurile şi in­ves­ti­ţi­i­le lumeşti sunt în orice clipă în pri­mejdie de a se pierde. Nu­mai darurile pe care le oferim lui Dumnezeu şi săracilor nu sunt în primejdie de a fi furate sau distruse, ci ele aduc la timpul potrivit roade cereşti şi lu­mi­nă dumnezeiască, adică via­ţă şi fericire veşnică în Îm­pă­ră­ţia lui Dumnezeu.

Din perspectiva lumii secu­la­­rizate de astăzi, în care pri­mea­ză agonisirea de bunuri ma­teriale trecătoare şi indivi­du­­alismul egoist în detrimentul cultivării virtuţilor creştine, ca iubirea de Dumnezeu şi de a­proa­pele, sfinţenia şi smerenia, se simte tot mai mult nevoia u­nei lucrări pastoral-misionare co­mune, pentru a intensifica păs­­trarea identităţii creştine prin cunoaşterea vieţii sfinţilor ca modele duhovniceşti, pentru a spori în credinţă şi fapte bune spre asemănarea omului cu Dum­­nezeu Cel milostiv şi sfânt.

Sperăm că toate aceste va­lori ne vor ajuta să zidim du­hov­ni­ceşte Biserica din suflete, dar şi să contribuim mai mult la con­struirea Catedralei Mân­tu­i­rii Neamului, ideal sfânt al mul­tor generaţii, dacă ne gân­dim că anul acesta s-au îm­pli­nit 130 de ani (1884-2014) de când regele Carol I a promulgat Le­gea Catedralei, care însă a­bia acum se construieşte concret, ea fiind o necesitate prac­ti­că şi un simbol al demnităţii noas­tre naţionale.

În aceste zile de sărbătoare şi bucurie sfântă pentru viaţa noas­tră creştină, vă îndemnăm pe toţi, cu părintească şi fră­ţeas­că dragoste în Hristos, să a­ră­taţi lumina dreptei credinţe şi a faptelor bune pretutindeni un­de vă aflaţi, să împărtăşiţi şi al­­tora bucuria sfintelor săr­bă­tori ale Crăciunului, Botezului Dom­nului şi Anului Nou!

Tuturor vă adresăm urările tra­diţionale: Sărbători fericite! şi La mulţi ani!

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dum­nezeu Tatăl şi împăr­tă­şi­rea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!“

(2 Corinteni 13, 13).

Al vostru către Hristos-Dom­­nul rugător,
cu părinteşti binecuvântări,

† DANIEL
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei
şi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note: 1 ‑Mineiul pe Decembrie, ziua a 25-a Litia, stihira 4, al­că­tu­ire a lui Ioan Monahul,Ed. Institu­tu­lui Biblic şi de Mi­siune al Bi­se­ri­cii Or­to­do­xe Române, Bucureşti, 2005, p. 434.

2 ‑Mineiul pe Decembrie, Tro­par - Cân­tarea I, Canonul Îna­inte­prăz­nuirii, p. 368.

3 ‑Mineiul pe Decembrie, Tro­par - Cântarea a VI-a, Ca­no­nul Înain­te­prăznuirii, p. 373.

4 ‑Sfântul Maxim Mărturisi­to­­rul, Ambigua, trad. pr. prof. Du­mitru Stăniloae, Ed. In­sti­tu­tu­lui Biblic şi de Mi­siune a Bi­se­ri­cii Orto­do­xe Române, Bucu­reşti, 2006, p. 78.

5 ‑Sfântul Maxim Mărturisi­to­­rul, Ambigua, PG 91, pp. 1285-1288, apud Daniel, Pa­triarhul Bi­se­ri­cii Orto­do­­xe Române, Comori ale Or­­todoxiei, Ed. TRINITAS, Iaşi, 2007, pp. 278-279.

6 ‑Odes de Salomon, 7 (The Odes and Psalms of So­lo­mon, R. Ha­r­ris, A. Mingana (eds), II, 240-241), citat de Olivier Clé­ment, Sources, p. 37, apud Da­ni­el, Pa­tri­­ar­hul Bisericii Or­to­do­xe Ro­mâne, Comori ale Or­to­do­xiei, Ed. TRINITAS, Iaşi, 2007, p. 281.

7 ‑Mineiul pe Decembrie, Rân­du­ia­la Ceasurilor îm­pă­­răteşti, Cea­sul al VI-lea, sti­hiră glasul 1, p. 415.

http://ziarullumina.ro/pastorala-de-craciun/dumnezeu-coboara-lume-pentru-inalta-pe-om-0