Asistam în urmă cu trei ani, în 2011, la lansarea monografiei intitulată Parohia ortodoxă Colonia Gătaia. Istorie,
misiune şi viaţă creştină, semnată de preotul doctor Valentin Bugariu,
eveniment care a avut loc chiar în incinta bisericii din localitatea pe care o
păstorea.
Iată că astăzi luăm parte
la un alt eveniment fericit: lansarea unui nou volum al vrednicului părinte
paroh din Birda, de data aceasta mult mai cuprinzător, pentru că cele 300 de
pagini evidenţiază o prodigioasă activitate publicistică concretizată în
studii, articole şi note, referate ştiinţifice publicate în presă sau în volume
independente.
În ,,Predoslovie” la
volumul Istorie şi semn religios, autorul
precizează că ,,prima parte a cărţii sale este destinată istoriei bisericeşti”,
urmată de o a doua în care se întâlnesc ,,elemente de teologie protoromânească,
istoric al vieţii bisericeşti, preocupări lexicografice bănăţene, incursiuni în
literatura eclesiastică a provinciei dintre Dunăre şi Mureş”.
O atenţie sporită acordă
autorul volumului personalităţii protopopului Mihail Gaşpar pentru care
dovedeşte o adevărată pasiune (i-a consacrat teza de doctorat) şi căruia i-a
închinat trei studii: ,,Viaţa protopopului bănăţean Mihail Gaşpar”.
,,Incursiune în opera protopopului Mihail Gaşpar” şi ,,Satul în opera
protopopului Mihail Gaşpar”.
În primul dintre acestea,
autorul, deosebit de documentat, parcurge, începând cu strămoşii, principalele
etape, reconstituind biografia personalităţii: copilăria, anii de şcoală ca
gimnazist şi student, apoi perioadele când a fost diacon la Lugoj şi protopop
la Bocşa. E scoasă la lumină activitatea publicistică prin care urmărea
redeşteptarea conştiinţei naţionale, menţinerea culturii româneşti, prietenia
cu personalităţi marcante ale timpului, cum au fost Nicolae Iorga şi Valeriu
Branişte, implicarea în evenimente
politice.
În celelalte două studii
amintite, preotul Valentin Bugariu cercetează contribuţia scriitorului Mihail
Gaşpar la dezvoltarea literaturii române, împărţind activitatea acestuia în
trei etape, fiecăreia repartizându-i scrierile apărute şi precizând două teme
fundamentale de inspiraţie: viaţa
satului bănăţean şi Moldova în vremea glorioasei domnii a lui Ştefan cel Mare.
sunt apoi prezentate succint, cu citate şi comentarii, operele scriitorului:
schiţele Moşu Dascălu, Pace, volumul Japonia, volumul În vraja trecutului cuprinzând 11 schiţe, romanele Altare dărâmate, Fata vornicului Oană, Din
vremuri de mărire, piesa eroică într-un act O noapte la Oituz, traducerile din limbile rusă, franceză şi
italiană. Autorul studiului subliniază: ,,Caracteristica operei literare a
prozatorului bănăţean a fost tocmai iubirea de ţară din care a făcut
laitmotivul scrierilor sale. Mihail Gaşpar a subordonat literatura unui ideal
politic naţional”.
Părintele Valentin Bugariu zăboveşte (în cel de al
treilea studiu amintit şi intercalat în volum) asupra felului în care
scriitorul Mihail Gaşpar reflectă în operele sale o temă mult întâlnită în
literatura noastră: satul şi ţăranul român. Se menţionează că aceste două
aspecte sunt prezentate din perspectiva sămănătoristă a vremii. În satul
bănăţean, aşa cum îl zugrăveşte Mihail Gaşpar, tradiţiile au rămas intacte
(nuvela În vraja trecutului), biserica
alături de şcoala confesională constituind centrul vieţii satului. Personaje
reprezentative pentru mediul sătesc rămân ţăranul Ilie Coţoi şi dascălul din
schiţa Moşu Dascălu. E scos în
evidenţă faptul că scriitorul subliniază superioritatea satului faţă de oraş
printr-un fragment din schiţa Pe livezi:
,,Peste viaţa de la sat nu cred să fie alta. Aerul sănătos, pacea aceea
sufletească, oamenii blânzi la fire din cale – afară – unde poţi găsi acestea
la oraş? […] Poate să aibă şi părţile ei bune viaţa la oraş, dar eu nu le-am
găsit. Sufletul meu îl înveselea numai priveliştea satului meu”.
Ca un bun cunoscător al vieţii şi operei literare
a celui pe care istoricul şi criticul literar Ion Dimitrie Suciu îl considera
,,ultimul scriitor mare al Banatului”, părintelui Valentin Bugariu nu putea
să-i scape şi un alt aspect al scrierilor lui Mihail Gaşpar asupra căruia se
opreşte în studiul său intitulat ,,Viaţa religioasă în opera literară a lui
Mihail Gaşpar”. Cercetătorul sesizează faptul că ,viaţa religioasă este
prezentată comparativ: trecutul măreţ faţă în faţă cu prezentul mizer”.
Elemente ale vieţii religioase ce se în prima serie le-ar constitui înscăunarea
lui Ştefan cel Mare care e făcută de Mitropolitul Teoctist, (Fata vornicului Oană), credinţa boierului
Nicolae Brateş apropiat al domnitorului Ştefan, apoi Taina Cununiei dintre
domnitorul Ştefan şi Evdokia din Kiev, prezentarea unor slujitori ai bisericii,
viaţa religioasă din mănăstirea ortodoxă. În opoziţie este arătată starea
religiei din vremuri contemporane scriitorului, când religia decăzuse, mulţi
oameni fiind înstrăinaţi de credinţa lor. În final, autorul concluzionează:
,,Preot ortodox, luptător naţional, scriitor, Gaşpar mărturiseşte propria sa
viaţă religioasă prin intermediul literaturii sale”.
Mergând pe urmele înaintaşului său, părintele
Valentin Bugariu se dovedeşte un vrednic continuator al prodigioasei şi
multilateralei activităţi eclesiastice, culturale şi literare ale celui pe care
şi l-a ales drept model, merite dovedite fără putinţă de tăgadă prin volumul Istorie şi semn religios.
Prof. Ion Murariu
