Privind însemnătatea Anului Omagial
al misiunii parohiei şi mănăstirii azi
şi a Anului Comemorativ al Sfântului
Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii
Preacuviosului cin monahal,
Preacucernicului cler
şi preaiubiţilor credincioşi
din cuprinsul Patriarhiei Române,
Har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl,
Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi
părinteşti binecuvântări!
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Anul 2015 a fost declarat de
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul omagial al misiunii
parohiei şi mănăstirii azi şi Anul comemorativ al
Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii. Tradiţia
sărbătoririi anilor omagiali şi comemorativi dedicaţi unor sfinţi, activităţi
sau evenimente din viaţa Bisericii ne-a arătat că aceasta aduce mai multă conlucrare în
activitatea pastorală şi misionară a Bisericii, mai multă comuniune fraternă în eparhii şi între eparhii, mai multă recunoştinţă faţă de
înaintaşi şi mai multă reînnoire spirituală în prezent.
Astăzi se simte tot mai mult
nevoia unei lucrări pastoral-misionare unitare şi intense pentru păstrarea
identităţii creştine, atât prin promovarea cinstirii sfinţilor ca modele
duhovniceşti, cât şi prin strădania de a spori în credinţă şi fapte bune spre asemănarea
cu Dumnezeu cel milostiv (cf. Luca 6, 36).
În acest
sens, misiunea comunităţilor parohiale şi monahale azi se bazează pe lumina Evangheliei lui Hristos prezentă în
sufletele celor ce cred în El şi îl iubesc pe El. Prin
toate activităţile ei, Biserica propovăduieşte Cuvântul mântuitor şi
sfinţitor al lui Dumnezeu, care poate înmuia inima împietrită de păcat, pentru
a deveni o inimă curată şi milostivă.
Mântuitorul
Iisus Hristos a afirmat vocaţia comunitară a Bisericii, zicând: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele
Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Însă, dincolo
de număr, contează mai ales credinţa şi viaţa duhovnicească a celor ce se adună
în numele lui Hristos, deoarece prin ei se arată prezenţa şi lucrarea Lui în comunitatea
creştină.
În această
privinţă şi cartea Faptele Apostolilor ne descrie prima comunitate de creştini
din Ierusalim, arătând căaceştia: „stăruiau în învăţătura apostolilor şi în
comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciuni... şi toţi cei care credeau erau
laolaltă şi aveau toate de obşte... Iar Domnul sporea zilnic obştea celor ce se
mântuiau” (Fapte 2, 41-47).
Iubiţi fraţi şi surori în
Domnul,
Din perspectiva lucrării
mântuitoare care se împlineşte în Biserică, parohia este comunitatea sau obştea credincioşilor păstoriţi de
un preot trimis de episcop ca să fie slujitor la o biserică anume. În fiecare
parohie, prezenţa însăşi a Sfântului Altar, la care slujeşte preotul, arată că
acolo este prezent tainic Hristos şi lucrarea Sa harică, împărtăşind
credincioşilor darurile Duhului Sfânt care se revarsă prin Sfânta Euharistie şi
prin lucrarea sfinţitoare a Bisericii, adunând, astfel, oamenii în iubirea Preasfintei
Treimi.
Dacă misiunea parohiei va avea în
centrul ei o viaţă liturgică şi duhovnicească profundă, în comuniune cu Hristos
şi cu Sfinţii Lui, şi o acţiune pastorală şi socială ancorată în realităţile
timpului în care trăim, Biserica va aduce multă pace, bucurie şi speranţă în
sufletele oamenilor, chiar şi în vreme de secularizare.
Biserica
este în lume, dar nu din lume (cf.
Ioan 18, 36). O Biserică aservită duhului lumii acestui veac îşi pierde vocaţia
profetică de a împărtăşi oamenilor lumina şi iubirea lui Hristos, Mântuitorul
lumii.
În acest
sens, astăzi, misiunea clerului implică, în primul rând, un efort continuu de a transmite lumina Evangheliei lui
Hristos prin cuvinte, gesturi şi acţiuni concrete, care să contribuie la întărirea comuniunii şi întrajutorării în
comunitatea eclesială locală, naţională şi universală, precum şi la
ameliorarea vieţii sociale. Predica trebuie să fie documentată
biblic şi patristic, caldă şi mobilizatoare, iar activităţile social-filantropice
trebuie să fie folositoare cu prioritate celor aflaţi în nevoi.
Aceasta
înseamnă şi implicarea în acţiune a tuturor
membrilor mireni sau laici ai comunităţii parohiale, având
vocaţia de a fi buni creştini misionari, deschişi şi disponibili pentru
lucrarea binelui comun. Parohia şi Biserica în general au nevoie
astăzi de laici bine pregătiţi şi angajaţi în diferite domenii de
activitate: social, administrativ, cultural şi altele.
Din
nefericire, în prezent,majoritatea populaţiei din parohiile rurale este săracă,
iar preoţii noştri de la sate se confruntă cu multe probleme de ordin social şi
pastoral. Criza economică, şomajul, dezvoltarea
rurală insuficientă şi emigraţia spre ţări mai dezvoltate au cauzat o criză majoră a satului
românesc şi mari dificultăţi în misiunea pastorală a preoţilor din
parohii. În rândul slujitorilor noştri există multă bunăvoinţă de a ajuta
pe cei săraci, dar puţine mijloace de a realiza cele ce sunt urgent
necesare. În multe localităţi rurale s-au închis şcolile din lipsă de
copii, dar şi dispensarele medicale din lipsă de medici, încât doar preotul a
rămas ca intelectual să promoveze cultura şi să ajute spiritual comunitatea.
La oraş, însă, parohiile sunt
mult mai diferite, fiind formate adesea din oameni veniţi din provincii
diferite ale ţării, care simt nevoia ca parohia să fie pentru ei o mare familie
spirituală, un sprijin moral şi social. Parohia de la oraş trebuie să fie sensibilă şi la probleme
noi, ca însingurarea celor bolnavi şi bătrâni, delicvenţa juvenilă, tentaţia
drogurilor în rândul tinerilor ş.a.
În
societatea de consum din zilele noastre, marcată tot mai mult de o mentalitate
care orientează copiii şi tinerii spre senzaţionalul artificial şi profitul
material imediat, este esenţială cultivarea
unei educaţii creştine bazată pe luminile Evangheliei iubirii lui Hristos, în
pofida presiunilor la care statutul orei de Religie este supus adesea. Astfel,
copiilor le sunt destinate o serie de programe cateheticemenite să completeze şi să
diversifice elementele de educaţie religioasă dobândite în şcoală,
cultivându-le dorinţa unei vieţi curate, de respect reciproc şi de iubire
sinceră, de rugăciune şi fapte bune, după cum se vede în programele catehetice: Hristos împărtăşit copiilor, Copilul învaţă iubirea lui Hristos, Alege Şcoala!.
Preotul trebuie să conlucreze
cu profesorul de religie, oferindu-i acestuia şansa de a fi un membru activ în
programele parohiale. O atenţie
sporită trebuie acordată generaţiei tinere, deoarece aceasta este expusă
unor multiple influenţe derutante, încât tinerii de azi nu mai pot discerne
uşor calea care duce spre mântuire. Aceştia trebuie încurajaţi să activeze în cadrul organizaţiilor
de tineret creştin-ortodoxe, care lucrează cu binecuvântarea Sfântului Sinod:
A.S.C.O.R. (Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români) şi L.T.C.O.R.
(Liga Tinerilor Creştin-Ortodocşi Români). De asemenea, pentru copii şi tineri
trebuie organizate excursii, tabere, pelerinaje, concursuri, întruniri
cultural-duhovniceşti, dar şi programe tematice privind problemele de azi ale
familiei şi ale comunităţii în care trăiesc, din ţară
sau din diaspora română.
* * *
În ceea ce priveşte misiunea monahismului în viaţa Bisericii azi, aceasta trebuie intensificată în
societatea contemporană, profund marcată de fenomenul secularismului –
consumist şi al individualismului – indiferentist. În ultimii zece ani, din
cauza migraţiei şi a secularizării, s-a diminuat numărul persoanelor care doresc
să devină monahi sau monahii. Totodată, duhul individualismului şi al
materialismului creează uneori dificultăţi în menţinerea comuniunii şi armoniei
în obşte, dacă lipseşte ascultarea duhovnicească şi conlucrarea frăţească. În
acest sens, statornicia şi credincioşia
sau stabilitatea şi fidelitatea în mănăstire devin astăzi virtuţi mai preţioase
decât în vreme de entuziasm, deoarece aceste virtuţi sunt semne ale maturităţii
duhovniceşti dobândite de vieţuitorii din mănăstiri prin multă rugăciune, smerenie
şi răbdare, pocăindu-se constant pentru propriile păcate, fără a judeca pe
alţii.
Deşi unele
mănăstiri sunt mai izolate de lume, acestea sunt de mare folos vieţii duhovniceşti a tuturor
creştinilor. La sfintele slujbe din mănăstiri participă adesea şi
credincioşii din parohii, care află aici o atmosferă de duhovnicie şi trăire
mai intensă a valorilor Ortodoxiei şi dobândesc mai multă întărire în credinţa
lor. Tot aici, ei găsesc adesea duhovnici cu îndelungată experienţă, la care
se spovedesc, primind după aceea Sfintele Taine şi sporind astfel în viaţa
creştină. Renumitele hramuri mănăstireşti sunt momente de profundă comuniune
bisericească dintre toţi cei ce participă la ele, călugări şi mireni.Primirea cu bucurie a
pelerinilor sau ospitalitatea a fost şi este o lucrare misionară a
mănăstirilor, care oferă pelerinilor atât hrană duhovnicească pentru suflet,
cât şi o masă caldă, după Sfânta Liturghie. Astăzi, parohia şi mănăstirea sunt chemate să conlucreze pentru binele
Bisericii, pentru apărarea credinţei ortodoxe şi promovarea vieţii creştine în
iubire de Dumnezeu şi de semeni.
De
asemenea, mănăstirile româneşti au şi
un important rol cultural şi educaţional în mijlocul credincioşilor. Mănăstirile
mari au fost în ţara noastră primele
comunităţi creştine care au înfiinţat biblioteci, precum şi şcoli de teologie
sau de cultură creştină, unde se copiau manuscrise, se tipăreau
cărţi, monahii fiind mari apărători ai dreptei credinţe şi promotori ai
culturii creştine. În aceste mănăstirise păstrează multe valori patrimoniale:
icoane, manuscrise, obiecte de cult din metale preţioase, cărţi vechi, documente
istorice, prezentate cu bucurie pelerinilor de
către monahi şi monahii. După modelul acestor biblioteci
monahale s-au înfiinţat apoi şi biblioteci parohiale, mai ales în parohiile
urbane.
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,
În tradiţia apostolică şi
patristică a Bisericii întâlnim multe chipuri luminoase de păstori duhovniceşti care
şi-au dăruit întreaga viaţă misiunii Bisericii. Unul dintre aceştia este Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur (347 – † 407), Arhiepiscopul
Constantinopolului, cel mai mare predicator al Bisericii
Ortodoxe. Sfântul Ioan Gură de Aur a slujit ca diacon, preot şi episcop. El a apărat şi promovat sfinţenia şi demnitatea familiei,
virtuţile vieţii monahale şi lucrarea filantropică a Bisericii în
societate. A fost nu doar un mare tâlcuitor al
Sfintei Scripturi, ci şi un mare păstor de suflete,
dascăl al rugăciunii, al pocăinţei şi al înnoirii vieţii duhovniceşti.
De aceea,
el a fost un mare luminător şi pentru mulţi păstori de suflete (ierarhi, preoţi şi monahi)
ai poporului român, înzestraţi cu multă înţelepciune
şi bogaţi în fapte bune, care au mărturisit credinţa în vremuri grele, au construit
biserici şi mănăstiri, au crescut duhovniceşte generaţii de credincioşi în
iubirea lui Hristos şi în iubirea de Biserică şi Neam. Toţi
aceştia ne cheamă astăzi să urmăm lumina iubirii lor
jertfelnice pentru Hristos şi pentru Biserica Sa, sprijinind şi noi activitatea
misionară a Bisericii, îngrijindu-ne de creşterea noastră duhovnicească
personală şi a comunităţii bisericeşti, cultivată prin ascultarea Sfintei
Evanghelii, prin pocăinţă, prin primirea Sfintelor Taine, prin milostenie şi
ajutorarea celor aflaţi în nevoi şi în necazuri.
Anul omagial al misiunii
parohiei şi mănăstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului
Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii a prilejuit în eparhiile din ţară şi străinătate, în parohii
şi mănăstiri, în centrele culturale şi şcolile teologice din cuprinsul
Bisericii Ortodoxe Române, o intensă lucrare a ierarhilor, preoţilor şi monahilor,
a duhovnicilor, a profesorilor de teologie şi a credincioşilor mireni, care, prin slujirea lor, contribuie la
susţinerea, întărirea şi înnoirea vieţii şi a misiunii parohiei şi mănăstirii
azi.
Dreptmăritori creştini,
Cu ajutorul lui Dumnezeu, ne aflăm la începutul Postului Naşterii Domnului, numit
şi Postul Crăciunului. Acesta este un post de pregătire şi curăţire duhovnicească, pentru a
deveni „biserică sfinţită” în sufletele şi în trupurile noastre, ca să primim în noi, în „peştera trupului nostru” şi în „ieslea
sufletului nostru”, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care vine în lume şi Se face
Om, pentru ca pe noi oamenii pământeni să ne ridice la viaţa duhovnicească şi
la bucuria cerească veşnică.
Fiecare perioadă de post este
un timp de pocăinţă şi de înnoire duhovnicească, dar Postul Crăciunului este, mai ales, o şcoală a
milosteniei, în care învăţăm să răspundem cu dărnicie milostivirii şi bunătăţii
nesfârşite a lui Dumnezeu pentru noi, arătată prin întruparea Fiului Său
veşnic, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Aşadar, mai ales în această
vreme a Postului Crăciunului, înţelegem că, pe lângă sfinţirea noastră duhovnicească, trebuie să fim şi milostivi, dăruind,
după posibilităţi, celor aflaţi în nevoi daruri materiale sau măcar un cuvânt bun, o mână de ajutor sau o
încurajare adresată unui om sărac, singur şi deznădăjduit, întristat sau
îndoliat.
Citind cu
luare aminte cuvântările Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur despre virtutea milosteniei, vedem că el a căutat şi a
folosit multe argumente pentru a-i convinge pe ascultători să practice mântuitoarea
virtute a milosteniei: „Când facem milostenie, spune Sfântul Ierarh, să nu ne uităm numai la
săracul care primeşte milostenia noastră, ci să ne gândim şi la cine este Cel
Ce primeşte darul pe care-l dăm noi săracului şi a făgăduit răsplată pentru
ceea ce dăm”1, adică să
ne gândim la Hristos. Evanghelia din duminica aceasta, care prezintă Pilda samarineanului milostiv, nu este doar o istorioară frumoasă, ci ea este pentru noi toţi un program, un îndemn la fapte bune, iar dacă
lucrăm cu iubire şi bucurie pentru mântuirea altora, lucrăm şi pentru propria
noastră mântuire, deoarece harul iubirii milostive a lui Hristos uneşte
duhovniceşte pe omul care ajută cu omul care este ajutat.
De aceea,
şi în anul acesta, vă îndemnăm să organizaţi la
parohii, mănăstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale colecte de bani,
alimente, haine şi medicamente pentru a fi distribuite tuturor celor aflaţi în
suferinţă şi în sărăcie, bătrâni, copii orfani, familii defavorizate cu mulţi copii,
persoane singure şi fără ajutor, astfel încât „prisosinţa voastră să împlinească lipsa acelora” (II
Corinteni 8, 14).
Folosiţi
acest prilej pentru a cunoaşte mai bine pe ceilalţi membri ai parohiei din care
faceţi parte, mai ales pe cei aflaţi în dificultăţi materiale, şi fiecare să-i
ajute după posibilităţi, devenind astfel pentru cei
aflaţi în nevoi mâinile iubirii milostive a Mântuitorului Iisus Hristos, spre
bucuria lor şi a celor care-i ajută.
Ne rugăm
Preamilostivului Dumnezeu, Părintele luminilor, de la Care vine „toată darea cea bună şi tot
darul desăvârşit” (Iacob 1, 17), să vă răsplătească
dărnicia arătată prin colecta din toamna anului trecut (2014) şi să vă
binecuvinteze pe toţi cu iubirea, mila şi bunătatea Sa dumnezeiască, spre a
arăta şi de această dată, în vremea Postului Crăciunului, multă rugăciune şi
grijă pentru cei bolnavi, precum şi milostenie faţă de toţi cei neajutoraţi,
având încredinţarea, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel, că: „Slujirea acestui dar nu numai
că împlineşte lipsurile sfinţilor, ci prisoseşte prin multe mulţumiri în faţa
lui Dumnezeu” (II Corinteni 9, 12).
Vă
îmbrăţişăm cu părintească dragoste şi ne rugăm ca „Harul Domnului nostru Iisus
Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu
voi, cu toţi!” (II Corinteni 13, 13). Amin!
Preşedintele Sfântului Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române,
† D a n i e l,
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,
Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei
şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
† Teofan, Arhiepiscopul
Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
† Laurenţiu, Arhiepiscopul
Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
† Andrei, Arhiepiscopul
Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi
Sălajului
† Irineu, Arhiepiscopul
Craiovei şi Mitropolitul Olteniei
† Ioan, Arhiepiscopul
Timişoareişi Mitropolitul Banatului
† Petru, Arhiepiscopul
Chişinăului, Mitropolitul Basarabieişi Exarhul Plaiurilor
† Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale
şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale
† Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei şi
Exarh Patriarhal
† Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor
† Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului
† Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului
† Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi
† Corneliu, Episcopul Huşilor
† Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei
† Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei
şi Luxemburgului şi Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale
şi de Nord
† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului
† Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei
† Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului
† Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei
† Timotei, Arhiepiscopul Aradului
† Justinian, Arhiepiscop onorific, Episcopul Ortodox
Român al Maramureşului şi Sătmarului
† Lucian, Episcopul Caransebeşului
† Nicodim, Episcopul
Severinului şi Strehaiei
† Vincenţiu, Episcopul
Sloboziei şi Călăraşilor
† Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei
† Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
† Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor
† Ambrozie, Episcopul Giurgiului
† Visarion, Episcopul
Tulcii
† Petroniu, Episcopul Sălajului
† Daniil, Episcop-locţiitor (administrator) al Episcopiei
Daciei Felix (Serbia)
† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei
† Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord
† Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal
† Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Bucureştilor
† Ilarion Făgărăşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
† Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Timişoarei
† Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a Europei Occidentale
† Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Râmnicului
† Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe
Române a Maramureşului şi Sătmarului
† Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei
† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei
† Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei
† Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii
Zeelande
† Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal
† Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor
† Vasile Someşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului şi Clujului
† Antonie de Orhei, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Chişinăului
† Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al
Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului
† Ioan Casian de Vicina, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a celor două Americi
† Ignatie Mureşeanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe
Române a Spaniei şi Portugaliei
Notă:
1. Sf. Ioan Gurã
de Aur, Omilii la Facere,
omilia XXXIV, III, în col. PSB, vol. 22, EIBMBOR, Bucureşti, 1989, p. 9.
