La inițiativa
și binecuvântarea Înaltpresfințitului Ioan, Mitropolitul Banatului a apărut o
carte In Memoriam… ierarhului
cărturar Nicolae Corneanu (1921-2014). Volumul în 219 de pagini ilustrează
viața și activitatea ierahului bănățean văzută prin ochii unor ierarhi,
consilieri eparhiali, profesori de teologie, profesori universitari, soliști
lirici, medici, filosofi, misionari creștini. Această omagiere la trecerea unui
an de la trecerea în eternitate reprezintă ,,un eveniment de prețuire […] și în
același timp este un act de cultivare a demnității noastre…”[1].
Cartea
înfățișează diferite ipostaze ale omului și ierarhului de la Timișoara cum ar
fi: sprijinirea elevilor și studenților teologi, a Seminarului Teologic, toate
contribuțiile fiind încadrate vârstelor vieții: acea de profesor de teologie,
episcop, arhiepiscop și mitropolit, responsabil al relațiilor bisericești
externe. Omul Nicolae este creionat în timpul suferinței și neputințelor din
iarna vieții.
Un elev din
acele vremuri rememorează la adăpostul memoriei hârtiei întâlnirea cu diaconul
dr. Nicolae Corneanu în sala de clasă: ,,Eram în 1956, elev în anul al II-lea
la Seminarul teologic din Caransebeș și într-una din zile, directorul școlii,
preotul dr. Zeno Munteanu, a intrat în clasă însoțit de diaconul dr. Nicolae
Corneanu, prezentându-l drept viitorul nostru profesor și diriginte, dându-ne
câteva sfaturi și în încheiere a rostit: ‹‹Copii, să-l ascultați pe Părintele Corneanu și să
învățați de la el pentru că-i tobă de carte››. […] Toți îl admiram pentru
ținuta sa exemplară: limbajul intelectualizat, vocea cuceritoare, ținuta
vestimentară impecabilă, permanent în reverendă și cu brâu negru. Discret în
gesturi, calculat în vorbiri și amabil în orice împrejurare. Foarte des îl
vedeam în librărie și acolo într-un colț, în picioare, citea dintr-o carte, dar
niciodată mai puțin de jumătate de oră”[2].
Pentru o
scurtă perioadă de timp, adică primăvara anului 1959 și iarna anului 1960 a fost numit
conferențiar la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu pentru
disciplinele: Misiologie, Limba greacă și Limba franceză. ,,Personal am făcut
și eu parte din generația de studenți care, în scurtul interval dintre 1 martie
1959 și 15 decembrie 1960 au audiat cursurile proaspătului conferențiar numit
în funcție. Ne-a impresionat pe toți cu înalta sa ținută academică, reflectată
în rigurozitatea expunerilor de la catedră, dar și prin atitudinea de
creștinească iubire cu care se raporta la cei care îi avea zilnic aliniați, în
băncile din sălile de curs”[3].
O
caracteristică a întregii vieții a ierahului Nicolae a fost generozitatea față
de semenul aflat în situație limită. Cunoscutul dascăl de Teologie, Dumitru
Abrudan dă o astfel de mărturie în ceea ce privește devenirea sa: ,,Aparținând
și eu unei familii de agricultori, dintr-o localitate bihoreană, m-am trezit,
în anul IV de studii, în situația de a nu-mi putea plăti taxele de cazare și
internat și servire a mesei la cantină. Într-o ședință a consiliului profesoral
s-a decis amânarea pentru sesiunea de toamnă, a tuturor studenților restanțieri
la plata taxelor. […]. Străbătând, într-una din zile curtea Institutului și
având chipul întunecat de durere, m-a observat, din biroul său, contabilul care
deschizând geamul mi-a dat o veste neașteptată și anume că părintele profesor
dr. Nicolae Corneanu mi-a plătit restanța și ca atare mă pot prezenta la
examene”[4].
Această generozitate era întotdeauna alăturată de modestie atât de propria
persoană, cât și de apariția sa în lume: ,,Modestia […] a fost notorie, nu a
dorit nimic anume pentru sine. Îmi aduc aminte că, așezat pe marginea canapelei
de consultații și având picioarele atârnate, am vrut să-i controlez pulsul de
la membrele inferioare. Dorind să-i dau ghetele jos, a schițat o mișcare de a
se opune, dar am insistat! Când să-i ridic tălpile ce să vezi? Uluitor! Talpa
pantofului din dreapta era găurită de o jumătate de palmă și acoperirea sa era
făcută de ciorap. A zâmbit ca un puștan prins cu o șotie, iar Maica Mihaela,
care îl însoțea întotdeauna, s-a dezvinovățit: ‹‹Știți, domnule doctor, nu mă
lasă să-i cumpăr pantofi noi››”[5].
În activitatea
pastorală pofesa aceeași modestie: ,,… avea cea mai modestă mașină din Sf.
Sinod (la întrecere aproape cu episcopul, acum arhiepiscopul Aradului). […] răspundea
la scrisori cu o punctualitate nemaiîntâlnită. Nu treceau două-trei zile până
când nu răspundea la orice scrisoare, scriind el însuși chiar și adresa de pe
plic a destinatarului. […] avea un engolpion, maxim două. […] era de o
punctualitate ‹‹nemțească››. […] legat de participarea la Sfânta Liturghie,
dumnealui nu slujea foarte des. […] Nu slujea pompos sau cu un anumit fast, ci
simplu și liniștit. Din acest motiv nici nu îi plăceau clopoțeii de la
cădelniță și de la sacos. Avea un singur rând de veșminte și două mitre.
Anafura o împărțea dumnealui însuși, dorind să fie în legătură cât mai
apropiată cu fiecare credincios. […] felul în care primea pe oameni. Îi
considera pe toți oamenii frați și surori în Domnul și îi asculta cu multă
răbdare, căutând totdeauna să ajute sau cel puțin să rostească un cuvânt de
mângâiere pentru toți…”[6].
Din perioada
sibiană de profesorat avem încă o dovadă a viețuirii aici consemnată de un
prieten: ,,Ca să-l mai apropiem de Sibiu, l-am luat în familia noastră. Tot
mereu l-am adus în casa noastră, împreună cu Părintele Profesor Isidor Todoran
și cu Părintele Protopop Ioan Munteanu, fost secretar al Mitropolitului Nicolae
Bălan, unde făceam un cerc, să-i zicem cultural, în care se reciteau poezii, se
asculta muzică simfonică, se comentau anumite romane. Și așa l-am apropiat.
După aceea i-am făcut abonament, pentru că noi aveam. Și mergeam frecvent,
împreună cu el, la teatru și la filarmonică”[7].
La 15
decembrie tânărul profesor bănățean de teologie a fost ales episcop eparhiot la
Arad, iar mai apoi la 17 februarie 1962 la Timișoara. Această alegere s-a făcut
pe baza unor calități dobândite în timp: ,,La acea dată, numele Mitropolitului
Nicolae era deja recunoscut atât în țară, cât și peste hotare, datorită unor
calități unice, fără precedent și fără echivalent, daruri cu care l-a împodobit
Dumnezeu: o erudiție fără cusur, un irezistibil farmec personal, o firească și
nobilă delicatețe, o excepțională generozitate față de toată lumea (iar față de
sine o riguroasă exigență), o credință fermă, răbdare, smerenie, eleganță,
distincție, largi orizonturi de gândire, capacitate decizională, prezență de
spirit, sinceritate, consecvență cu sine însuși, deschidere permanentă spre
dialoguri de orice fel, punctualitate dusă până la extrem, într-un cuvânt, un
desăvârșit aristrocrat, care a înțeles să-și suporte cu distincție și infinită
răbdare chiar și propria-i suferință și moarte”[8].
Pe lângă
activitatea cărturărească unanim recunoscută[9]
mitropolitul Nicolae a purtat de grijă eparhiei: prima girijă a fost îndreptată
spre școala de teologie de la Caransebeș, elevilor și studenților bănățeni de
la Teologia sibiană: La Seminar s-a ocupat de ridicarea unei biserici în
incinta școlii pentru rugăciune și practica liturgică a viitorilor slujitori ai
altarelor, a efectuat vizite periodice concretizate în participarea la orele de
curs, ședințe cu profesorii, s-a îngrijit de înzestrarea bibliotecii cu volume
și reviste de specialitate, susținând conferințe pe teme practice în fața
elevilor, a insistat pentru menținerea în programa de învățământ a muzicii
bisericești bănățene[10]. O
grijă deosebită a avut-o în formarea dascălilor, profesorii universitari de
astăzi și-au făcut ucenicia aici: Dumitru Abrudan, Sorin Cosma, Valer Bel,
Nicolae Achimescu. Constantin Rus și alții. Numirea a fost simplă: ,,În 1963,
când am absolvit și cursurile de doctorat (numite pe atunci, de magisteriu) și
când din nou mă aflam într-o situație de incertitudine, mi-a venit o chemare,
dinspre centrul mitropolitan de la Timișoara, unde se afla ca arhipăstor fostul
meu dascăl de la Sibiu, chemare care era, de fapt, o neașteptată ofertă de a
candida pentru ocuparea unui post didactic la Seminarul Teologic din
Caransebeș, post care tocmai se vacantase și care includea disciplinele din
specialitatea în care mă pregătisem”[11].
Grija față de instituție a fost arătată și elevilor ajunși studenți la Teologie.
Mitropolia asigura burse și chiar deconta biletele de tren, Mitropolitul se
întâlnea cu studenții bănățeni le oferea povețe dar și manuale universitare[12].
Ipostaze ale
întâlnirii cu mitropolitul Nicolae sunt și prezența peste hotare la diverse
simpozioane științifice, instalări de clerici în diaspora românească din
America și Ungaria, conferințele preoțești dar și ședințele Sfântului Sinod.
Spre exemplificare ilustrăm doar mărturia unui confrate din Sf. Sinod: ,,Avea
un stil de a analiza un lucru, o situație sau de a dezbate vreo problemă cu
atâta inteligență și promtitudine încât rămâneam de-a dreptul încântați. Cu
foarte mulți ani în urmă, discutând cu vrednicul de pomenire arhiepiscopul
Epifanie Norocel de la Buzău, a rostit: ‹‹Părinte, când mitropolitul vostru de
la Banat vorbește în sinod, eu stau cu gura deschisă››”[13].
O latură a
slujirii a reprezentat-o întotdeauna cea liturgică și predicatorială: ,,Numai
cine a participat la o Sfântă Liturghie săvârșită de ierarhul venerabil al
Banatului îl putea cunoaște și sub acest aspect de săvârșitor al sfintelor
slujbe. […] avea darul de a sluji cu mult simț liturgic și frumusețe
duhovnicească, antrenând soborul cu care slujea pe aceleași coordonate, precum
și comunitatea credincioșilor prezentă la slujbă, integrând-o în aceeași
situație și concentrare la cele sfinte. Nu agrea mișcările colaterale în timpul
Sfintei Liturghii, sancționându-le prompt, ci purta de grijă pentru buna
rânduială a Casei Domnului. Slujirea liturgică a Mitropolitului Nicolae era
întotdeauna solemnă, distinsă, demnă și luminoasă care te cucerea. Dar, te
cucerea nu prin artificii sau exagerări, ci prin simplitate și bunăcuviință,
prin eleganță și noblețe, luminate de puterea harică a Sfintei Liturghii.
Întotdeauna
vorbea pregătit, argumentându-și temeinic învățăturile pe care le propovăduia.
Ne atrăgea atenția, în repetate rânduri, că se cuvine să fim întotdeauna
pregătiți, câns urcăm pe amvon, ironizând lipsa de pregătire a unor slujitori,
care nu-și pregătesc predicile, astfel, că indiferent despre ce vorbesc, ei
relatează despre Adam și Eva, pentru a ieși din încurcătură”[14].
Volumul se
încheie cu un bogat material ilustrativ grupat în titlul: ,,O viață în
imagini”, ,,Volume publicate de Mitropolitul Nicolae” și ,,Biserici sfințite de
Mitropolitul Nicolae” care întregesc în mod fericit textul cărții.
Ținta
acestei comemorări – cred eu – a fost atinsă, fiecare din autorii medalioanelor
au scos în relief personalitatea Mitropolitului în activitatea acestuia de zi
cu zi. Dincolo de acestea, Ierarhul timișorean a știut să rămână în
generozitatea și modestia proverbială un adevărat Părinte, exigent și
îngăduitor în același timp, în activitatea misionară de propovăduire a lui
Hristos.
[1]
†Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ,,Un ierarh ierudit și om al
dialogului”, în vol. In memoriam Dr.
Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului (1923 – 2014), volum apărut la
inițiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan al
Banatului, Editura Învierea, Timișoara, 2015, p. 9. (Se va prescurta în
continuare In memoriam…).
[2]
Protopop conf. univ. dr. Vasile Petrica, ,,Mitropolitul Dr. Nicolae Corneanu.
Admirabil consens între Teologie și administrația bisericească”, în vol. In memoriam…, p. 102.
[3] Preot
prof. dr. Dumitru Abrudan, ,,Dascăl de vocație. Ierarh cu o pilduitoare
activitate pastoral-misionară”, în vol. In
memoriam…, p. 68.
[4] Preot
prof. dr. Dumitru Abrudan, art. cit., p.
69.
[5] Prof.
univ. dr. Constantin O. Luca, ,,Mirificele intersecții pe dificilele căi ale
vieții”, în vol. In memoriam…, p. 87.
[6] Preot
dr. Marius Florescu, ,,Nădejde în Raiul desfătărilor duhovnicești”, în vol. In memoriam…, p. 152-154.
[7]
Arhidiacon prof. dr. Constantin Voicu, ,,Amintiri de suflet despre Mitropolitul
Nicolae Corneanu”, în vol. In memoriam…,
p. 60-61.
[8]
Protopop dr. Ioan Bude, ,,Dr. Nicolae Corneanu. Vrednic mitropolit al
Banatului”, în vol. In memoriam…, p.
98.
[9] A se
vedea spre edificare Cornel Ungureanu, Alexandru Ruja, ,,Corneanu Nicolae”, în
vol. Alexandru Ruja (coord.), Dicționar
al Scriitorilor din Banat, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005,
p. 190 – 196.
[10]
Preot dr. Ionel Popescu, ,,Mitropolitul Nicolae Corneanu, oblăduitor al Școlii
de Teologie din Caransebeș”, în vol. In
memoriam…, p. 48-51.
[11]
Preot prof. dr. Dumitru Abrudan, art.
cit., p. 70.
[12]
Preot prof. dr. Vasile Muntean, ,,Câteva amintiri despre Ierarhul – Cărturar”,
în vol. In memoriam…, p. 96.
[13]
Protopop conf. univ. dr. Vasile Petrica, art.
cit, p. 104.
[14] Preot
prof. univ. dr. Ioan Tulcan, ,,Întru amintirea Mitropolitului Dr. Nicolae
Corneanu (1923-2014)”, în vol. In
memoriam…, p. 80-81.
