Joi, 14 Septembrie de la orele 1800 a fost
săvârșită Slujba Privegherii în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii
Domnului” din parohia Birda. Cu
acest prilej a fost oficiată slujba Vecerniei unită cu Litia și Utrenia.
Vineri,
15 Septembrie de la orele 1000
a fost oficiat Paraclisul
Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș în biserica cu hramul ,,Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavriil” din
localitatea Sîngeorge. La această
slujbă au fost prezenți preșcolarii și
elevii din Sîngeorge însoțiți de doamnele Prof. Maria Miron și Prof.
Ștefania Cercega.
Alături
de copiii au fost prezenți mai mulți credincioși care s-au înpărtășit de
rugăciune și cateheză în ziua cinstirii Sfântului Banatului.
Cuvântul
de învățătură a fost pregătit și apoi susținut de către P. C. Părinte Valentin
Bugariu.
Cinstirea
Sf. Iosif cel Nou este strâns legată de perioada păstoririi ca mitropolit al
Banatului, al Înaltpreasfințitului Vasile
Lăzărescu, ctitorul și organizatorul Episcopiei apoi Arhiepiscopiei Timișoarei,
al catedralei mitropolitane și inițiatorul trecerii în rândul sfinților a
Cuviosului Iosif cel Nou.
În
anul comemorativ al patriarhului Justinian și al martirilor creștini din
temnițele comuniste (2017) din Patriarhia Română gândul nostru se apropie de personalitatea
vlădicii Vasile care a cunoscut prigoana comunistă și cea a patriarhului
Justinian Marina cel care a inițiat canonizarea Sfinților Români la 28
februarie 1950.
Pentru
slujba de canonizare a Sf. Iosif la
Timișoara s-a purces la deshumarea osemintelor Sfântului de la Mănăstirea
Partoș. La această slujbă a participat
și preotul Tiberiu Mărgineanțu, administratorul catedralei mitropolitane și
fiul preotului Ioan Mărgineanțu din Birda (1897-1943). La această Liturghie
solemnă la care s-a citit Tomosul de
canonizare au slujit: patriarhul Justinian Marina, mitropolitul Iustin
Moisescu al Ardealului, Teoctist Arăpașu, pe atunci episcop vicar patriarhal cu
titulatura: Botoșăneanul, deci patriarhii României în perioada (1948-2007),
alături de mitropoliții Olteniei și Banatului, episcopii Clujului, Râmnicului,
Oradiei. Americii și Romanului. Cu această ocazie a fost realizată și icoana Sf. Iosif de către Anastase Demian, pictorul catedralei
din Timișoara.
Canonizarea
s-a bazat pe cultul Sfântului din hotarele Banatului bazat pe menționarea
Sfântului în lucrări contemporane viețuirii acestuia alcătuite de Damaschin
Udra, diaconul și secretarul Sf. Iosif și Nichifor, egumenul Mănăstirii
Partoșului. La aceste două surse biografice se adaugă însemnarea Sf. Iosif pe
un Minei
care a fost la Partoș și mai apoi la
Mănăstirea Sîngeorge. În cursul timpului, un negustor l-a luat pe Sf. Iosif
ca protector în călătoria întreprinsă la Ierusalim (1749), preotul Ștefan Bogoslovici i-a pictat icoana pe care a dăruit-o
Mănăstirii Partoș.
Nicolae
Tincu-Velia în Istorioara bisericească din
1865 îl amintește. În 1907 Petru Bizeria care a fost preot în Deta a copiat
troparul Sfântului, deci de atunci a existat această formă imnografică de
cinstire: ,,Din pruncie cu totul te-ai
supus Domnului, cu răgăciunile şi cu ostenelele şi cu postul, pildă făcându-te
bunătăţii. Pentru aceasta văzând Dumnezeu nevoinţele sale, arhiereu şi păstor
bisericii sale te-a pus. Drept aceea şi după moarte cinstit trupul tău întreg
şi nestricat s-a păstrat. Sfinte Iosife, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să
dăruiască iertare celor ce cu dragoste săvârşesc sfântă pomenirea ta”.
După
1956 au apărut mai multe forme de cinstire la adresa Sfântului Iosif: slujba,
Acatistul și Paraclisul, oratoriu de inspirație folclorică mai multe cărți,
studii și articole.
Cine este Sf. Iosif?
Sf. Iosif s-a născut în 1568 la Raguza,
actualul oraș Dubrovnik, aflat sub ocupație venețiană între 1420-1497 în
familia Fusco. Tatăl, Giovani a fost corăbier iar mama Ecaterina a fost
ortodoxă ,,evlavioasă”, deci practicantă. Rămas orfan de tată de la vârsta de
12 ani, copilul Iacob a fost încredințat unchiului său din partea mamei la
Mănăstirea Ohrida, aici a petrecut în rugăciuni și osteneli de la 15 la 20 de
ani. La 20 de ani a plecat la Muntele Athos o veritabilă republică monahală
formată din 6.000 de călugări. Aici s-a
făcut remarcat prin darul caligrafiei, al facerii de minuni și al organizării
vieții monahale. Un timp de 6 ani a fost chiar egumen al Mănăstirii ,,Sf.
Ștefan” din Adrianopole. Revenit la Athos a fost egumen la Cutlumuș și Vatoped.
Partenie I cel Bătrân al
Constantinopolului cel care a dăruit
domnitorului Vasile Lupu al Moldovei,
moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.
În vremea cât a păstorit la Timișoara a pus rânduială în viața bisericească, a
hirotonit preoți, i-a întărit în ortodoxie pe credincioșii bănățeni. În anul
1652 cu prilejul hramului mănăstirii Partoșului, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil a venit din Timișoara pe jos
însoțit de credincioși. Cronica vremii a notat faptul că au fost prezenți 1000
de credincioși.
Pentru
toate acestea a fost ales mitropolit al Timișoarei pe timp de 10 ani între
1643-1653. Beratul (dispoziția sultanului) Porții l-a numit ,,legitimul
mitropolit”. A fost hirotonit arhiereu în 1643 de către patriarhul
Și
la venirea pe pământ românesc, în Țara Banatului a continuat să facă minuni.
Ajuns la Șama (azi Jamu Mare) a fost reîntors la Vârșeț unde a fost de ajutor
soției agăi Ismail aflată în durerile nașterii. Femeia acestei căpetenii
otomane a fost fiica chinezului (primarului n. n.) din Vărădia, iar pruncul a
fost Gherasie cel care –după istoricul Gh. Cotoșman – a fost episcop al
Caransebeșului (1695-1708). În Timișoara la praznicul Sf. Ap. Petru și Pavel
(1652) a salvat orașul de la un incendiu nimicitor. Atât la Timișoara, cât și
la Partoș, în viață și după adormire Sf. Iosif a făcut mai multe minuni
consemnate.
După
perioada aceasta de păstorire la 85 de ani în 1653 s-a retras la Partoș unde
după 3 ani de viețuire a adormit în 1656.
