92 de ani de pictură murală la Birda

Joi, 26 Brumărel a fost comemorată împlinirea a 92 de ani de pictură murală în parohia Birda. La sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir a fost oficiată în Ajunul sărbătorii Vecernia unită cu Litia. În ziua pomenirii Sf. Dimitrie a fost săvârșită Utrenia urmată de Sfânta Liturghie și slujba Parastasului pentru pictorii bisericii ortodoxe din Birda.

            Răspunsurile liturgice au fost date la Sf. Liturghie de Corala ,,Epifania” a Protopopiatelor I și II Timișoara conduse de prof. Florin-Nicolae Șincari. La otpustul slujbei religioase Corala a interpretat un buchet de imne religioase. La Sf. Liturghie a slujit P. C. Părinte Sebastian Andrei Petrescu de la parohia Percosova și P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului.

            La momentul potrivit mai mulți preșcolari și credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului.

            Cuvântul de învățătură a fost pregătit și susținut de P. C. Părinte Valentin Bugariu care a expus celor prezenți motivul comemorării pictorului Filip Matei (1853-1940), personalitate a picturii bisericești din Banat de la sfârșitul veacului al XIX-lea și a celui următor cu o operă realizată în peste 70 de biserici însumând: pictură murală în ulei, icoane mobile și prăznicare. Ucenic în atelierul Popovicilor din Oravița, ucenic a lui Nicolae Popescu din Zorlențu Mare și Mihail Velceleanu din Bocșa, Filip Matei și-a deschis propriul atelier de pictură la Bocșa Vasiova unde s-au format: pictori, sculptori și aurari de biserici. Între ucenicii formați aici îi amintim pe pictorul academic Ioan Zaicu și sculptorul Petru E. Oancea, cunoscutul publicist bănățean.

           

În 1925 Filip Matei a pictat în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda: atât icoanele iconostastului de zid, cât și în biserică: cerimea și pereții laterali. Astăzi se păstrează doar pictura de pe boltă. Se păstrează: Sfânta Treime (altar), Hristos în mărire între cei 4 evangheliști, Pescuitul bogat, Domnul Savaot, Învierea lui Lazăr (în naos), Vindecarea orbului, Vindecarea slăbănogului (în cor). Din ,,Contractul” încheiat între pictor și Comuna bisericească Birda aflăm că lucrările au fost realizate în cursul a trei luni și încheiate la sărbătoarea Sf. Dimitrie. Din acest contract aflăm de faptul că medalionele realizate în ulei pe perete au avut o garanție de 20 de ani.

            Comemorarea lui Filip Matei se înscrie în momentele dedicate Anului Omagial al iconarilor. Realizarea picturii murale la Birda s-a datorat jertfelniciei credincioșilor dar și al strădaniei părintelui Ioan Mărgineanțu, paroh al bisericii între 1897-1943. Fiul părintelui Ioan, Tiberiu Mărgineațu a fost colaborator apropiat al Înaltpreasfințitului Vasile Lazarescu de la a cărărei întronizare în demnitatea de mitropolit al Banatului se împlinește astăzi 70 de ani.

Florin-Nicolae Șincari, Corala bărbătească ,,Epifania” din Timișoara (2006-2016), Editura Partoș, Timișoara / Editura Astra Museum, Sibiu, 2016, 114 p.

             În prezentarea unei creații corale regretatul Mitropolit Nicolae nota: ,,Când vorbele rămân neputincioase numai cântecul poate exprima bucuria, tristețea și bucuria unui suflet”. Această credință mărurisită este întărită de mărturia potrivit căreia ,,Dintotdeauna se știe că în Biserică, cea mai bineprimită rugăciune este cea cântată, pentru că implică toate simțurile, în comuniunea omului cu Dumnezeu, atât la bucurie, cât și la întristare. În momentele culminante ale Sfintei Liturghii, nu prin predică și nici prin citările biblice îi închipuiam noi în mod tainic pe heruvimi, ci prin armonia cântării, mai ales a celei corale. Pictura unei biserici (prin căldura imaginii și a culorii), precum și corul (mai ales cel bărbătesc) constituie factorii de bază ai misiunii creștine, în Ortodoxie, oriunde, oricând și în orice situație”. (Prot. dr. Ioan Bude, ,,Corala «Epifania»: Denumire și valoare pastoral-misionară”, în vol. Florin-Nicolae Șincari, Corala bărbătească ,,Epifania” din Timișoara (2006-2016), Editura Partoș, Timișoara / Editura Astra Museum, Sibiu, 2016, p. 8).

            Cartea realizată de prof. Florin-Nicolae Șincari, inițiatorul, profesorul și dirijorul Coralei ,,Epifania” a preoților, diaconilor, cântăreților bisericești și profesorilor de religie din Protopopiatul Timișoara (I și II) oferă cititorilor o monografie a Coralei de la constituire și până în 2016, o perioadă de zece ani.

            În preambul volumului avem un Argument iscălit de autor și trei cuvinte de recomandare semnate de dr. Ioan Bude, protopopul Protopopiatului Timișoara I, dr. Ionel Popescu, vicarul-administrativ al Arhiepiscopiei Timișoarei, pr. prof. dr. Nicolae Belean, prof. Ovidiu Giulvezan și Arhim. Sineon Stana, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoarei.

            Capitolul al II-lea, cel mai consistent cuprinde medalioanele biobibliografice a celor 29 de coriști. Fiecare membru al Coralei are trecute în prezentarea personală: date biografice, profesionale și corale. Sub bagheta dirijorală a prof. Florin-Nicolae Șincari, profesor de Muzică Bisericească și Ritual la Liceul Pedagogic ,,Carmen Sylva” din Timișoara activează: elevi și studenți teologi, profesori de muzică bisericească și conducărori de alte formații corale, preoți și diaconi, cântăreți bisericești și profesori de religie, alți iubitori de muzică bisericească. Într-un capitol distinct. Dl. prof. Florin-Nicolae Șincari consemnează pe alți 33 de membrii și colaboratori ai Coralei din trecut: teologi, preoți și diaconi, artiști lirici și cântăreți bisericești.

            Ultimele 7 capitole prezintă: cronica coralei (p. 44-49), repertoriul acesteia (p. 50-52), C. D., pelerinajul din 2015 în Țara Sfântă, activitatea concertistică reflectată în presa bisericească și laică la care se adaugă o bogată cronică fotografică.

            Finalul este reprezentat de alte dovezi ale trecerii prin timp: afișe de participare, diplome, concerte.

            Unic în abordare, Monografia Coralei ,,Epifania” oferă iubitorilor de cântare bisericească corală un buchet de realizări excepționale a unei misiuni prin cânt în societatea bănățeană de astăzi. Corala se temeluiește pe activitatea corală din Banat în care rugăciunea, poezia și cântul au exprimat starea sufletească a românului, așa cum odinioară ne învăța George Gârda:

,,Mocioni mă! rumân bogat,

Îl şcie mă, tot natu, şciu copiii dă la sat,

Ş-îl scie ş-împăratu

Iar Bredişianu îi arvocat

Din viţă păoriască,

Îi floarea noastră din Banat,

Cristos să ni-i trăiască.

Şi tot în criesciet să şăgieţ pân’ v-o duria crielu

Voi nişiodată n’ o savieţ

Ţăitung ca Dărăbielu

Cu mulcie vă năşcocoriţ

Dar una să o sci tu,

Că nişi când n-o să-nfăpuiţi

Un cor ca a lu’ Vidu”[1].  

 Felicitări se cuvin autorului acestei cărți și sufletului acestei Corale pentru extraordinara realizare de astă dată publicistică de a reda în cuvinte trăirea unui suflet.

---

[1] George Gârda, Tăt Bănatu–i fruncea, după Gabriel Ţepelea, Studii de istorie şi limbă literară, Editura Minerva, Bucureşti, 1970, p. 283.

Simpozion Național de Teologie la Timișoara

Sâmbătă, 21 octombrie cu începere de la orele 9³⁰ s-a desfășurat la Centrul Eparhial din Timișoara lucrările Simpozionului Național cu tema: ,,Martiri și mărturisitori ai dreptei credințe în anii regimului comunist. 70 de ani de la (re)înființarea Mitropoliei Banatului.

            Au fost prezenți: ierarhi ai Sf. Sinod: Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan al Banatului, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop dr. Timotei al Aradului, Preasfințitul Episcop dr. Lucian Mic al Caransebeșului, Preasfințitul Episcop dr. Siluan Mănuilă, episcop ortodox român al Ungariei Preasfințitul Episcop Paisie Lugojanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei și Preasfințitul Episcop dr. Emilian Crișanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului. Alături de ierarhi au prezentat comunicări: academicieni, profesori de teologie, muzeografi, monahi, preoți, doctoranzi și studenți teologi.

            Lucrările s-au desfășurat pe două secțiuni iar referatele au vizat problema pătimirii și mărturisirii credinței în timpul regimului comunist, întemeierea Mitropoliei Banatului ca necesitate istorică, pastorală și juridică.

Din partea parohiei Birda, preotul dr. Valentin Bugariu a susținut comunicarea: ,,Biserica Ortodoxă din Banat în vremea păstoririi Patriarhului Justinian (1948-1977). Studiu de caz”.

Cu acest prilej au fost prezentate două volume realizate de Arhiepiscopia Timișoarei în 2017: Slujitori și apărători ai Ortodoxiei bănățene și Mitropolitul dr. Vasile Lazarescu al Banatului (1947-1961) – 70 de ani de la întronizare.  

,,Bocșa Culturală”, nr. 3 (98) / 2017

A apărut de curând cel de al 3 număr din cele 98 ale prestigioasei reviste cărășene ,,Bocșa Culturală”. Editată de Biblioteca Orășenească ,,Tata Oancea” din Bocșa la inițiativa și truda Doamnei Gabriela Șerban, bibliotecar și managerul instituției –ea- revista propune un sumar bogat, diversificat și atractiv pentru cititorul de astăzi.

Editorialul ,,Zilele Orașului Bocșa. Ediția I” este iscălit de Gabriela Șerban. Autorul amintește că în jurul prăznuirii Sf. Prooroc Ilie (20 iulie), patronul orașului s-au desfășurat la inițiativa Primăriei și cea a Bibliotecii mai multe activități. Din aceste activități le menționăm doar pe cele culturale: Expoziția de pictură sub genericul ,,Artă și cultură” realizată de artiștii plastici Viorel Coțoiu și Nik Potocean; fotografie; lansarea volumului Ion Vidu. Doinitorul Unirii de prof. dr. Constantin Tufan Stan, prezentarea revistei ,,Bocșa Culturală”, masa rotundă cu tema: ,,Biserica și comunitatea: 110 ani de la ridicarea bisericii Sf. Ilie de la Izvor” la care au participat: cercetători, profesori și preoți și pelerinajul și Sf. Liturghie arhierească din ziua cinstirii Sf. Prooroc.

Tot din cuprins mai amintim ,,Evenimente” în 9 pagini cuprinzând activitatea bibliotecii bocșene acasă și pe întinsul județului. Tot în acest număr regăsim: poezie, proză, jurnal, cronică culturală dar și consistente pagini de istorie locală și lingvistică, ultima în folositorul serial: ,,Să vorbim corect românește!” de prof. Stela Boulescu și ,,Povestea vorbei” de prof. dr. Vasile Ioniță.

Integral revista poate fi citită pe site-ul: http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/g_bc3-17_bc3-17.pmd_.pdf

Comemorarea Profesorului Ion Murariu la Giroc

Sâmbătă, 21 Brumărel la împlinirea a șase luni de la petrecerea în veșnicie a Profesorului și scriitorului Ion Murariu (1937-2017) la inițiativa familiei a fost oficiată slujba parastasului de către P. C. Părinte Marius Șonea în biserica cu hramul ,,Sf. Mare Mucenic Dimitrie din parohia Giroc.

După otpustul slujbei a fost dezvelită o placă comemorativă pe casa Prof. Murariu de pe str. Bega, nr. 54. Placa amintește de Profesorul, publicistul, scriitorul, omul de cultură Ion Murariu și a fost statornicită aici de Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat la inițiativa și osteneala prof. Ion Traia, președintele Asociației.

Cu acest prilej a fost sfințită această placă comemorativă și au fost rostuite mai multe cuvinte de dulce evocare a Seniorului Presei Rurale din Banat. P. C. Părinte Valentin Bugariu a îndemnat la punerea în valoare a operei scriitoricești complete care cuprinde studii lingvistice, istorie și critică literară, publicistică, jurnal și monografie la care se adaugă proză scurtă și poezie.

Ivit în glia Girocului acum 80 de ani, a ajuns învățător apoi profesor, bucurându-se datorită calităților fundamentale avute între care la loc de cinste au stat loialitatea și prietenia de apropierea unor dascăli și elevi, G. I. Tohăneanu și Prof. Octavian Gruița care i-au devenit prieteni și colaboratori în proiectele culturale și cărturărești.

A fost unul din cei mai buni ambasadori ai Girocului în cultura bănățeană de astăzi. Publicistica atât în volum, cât și în coloanele publicației ,,Lumina satului” pe care a condus-o cu pricepere timp de 17 ani ne dezvăluie pagini din spiritualitatea locului (vol. Drumul cu amintiri, 2005; ,,Când amintirile…”, 2013). Punctez cu acest prilej două studii inedite ce pot fi folosite în orice cercetare monografică: ,,Date și obiceiuri din Giroc la naștere” și ,,Datini și obiceiuri la Giroc: Moartea și înmormântarea”.

Șirul volumelor este deschis cu volumul Obârșii (1996), o carte de proze, poezii și note de jurnal și este urmat de o lucrare de căpătâi pentru limba Girocului, un glosar de Vorbe d-ale noastre, mereu ,,revăzută și adăugită” în 4 ediții (2002; 2006; 2012 și 2014); Revista Lumina Satului (Giroc. Timiș). Repere monografice (2010), prima monografie a unei publicații din Banatul de Câmpie, Drumul cu amintiri (2005) și ,,Când amintirile…”. Publicistică (2013), două volume de publicistică în care apar: întâmplări, oameni, tradiții; momente culturale, literare, artistice; schițe de portrete; istorie orală (,,Din vorbă în vorbă”); cărți și autori; realizări administrativ-sociale din viața urbei; Martor în Revoluție (2014), jurnal al zilelor Revoluției din 1989 de la Timișoara; Consemnări critice (2015), critică literară.

În colaborare a tipărit: Florile prieteniei (2012), un jurnal al unei colaborări între Școala din Giroc și o școală elvețiană și Giroc – arc peste timp. Monografie (2010).

A fost editor a două volume importante pentru cultura Girocului și a satului Chișoda: Condeieeii noștri. Antologie a creatorilor din Giroc și Chișoda (2007) și Album Ioan Aga (2008), ultimul un album de artă.

De la înființarea Asociației Publiciștilor din Presa Rurală din Banat a fost membru fondator și totodată activ în toate activitățiile derulate (simpozioane științifice în țară și străinătate, mese rotunde, lansări de carte ș. a. m. d). Pentru cei mai mulți dintre noi a fost un PRIETEN, un reper de știință și moralitate, adevărat Senior al presei rurale din Banat care de astă dată se adaugă unui alt condeier de reverință de astă dată din vatra Cenadului, Prof. Gheorghe Doran, doi profesori, scriitori care lasă în urmă o operă pe care avem datoria să nu o lăsăm să piară.

În încheiere vorbitorul a îndemnat la neuitare: -Veșnică să-i fie pomenirea. Tânără să-i rămână amintirea –

Taina Sfântului Maslu în parohia Birda

            Duminică, 15 octombrie de la orele 16⁰⁰ a fost săvârșită Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda, protopopiatul Deta.

            Cu acest prilej sub protia P. On. Păr. Ioan Prisăcean, protopopul Detei au slujit P. C. Părinți Gheorghe Florea (Ghilad), Zoran Milovanov (Berecuța). Călin Negrea (Gătaia), Dragan Giorgiev (Voiteg), Marcel Moclinda (Șipet) și Valentin Bugariu, parohul locului.

           La momentul potrivit P. On. Păr. Protopop a susținut un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a accentuat necesitatea rugăciunii comunitare din biserică, locul în care creștinul nu e singur, ci Maica Domnului și sfinții din icoane și pictura murală a Bisericii veghează îndeaproape lauda, cererea și mulțumirea fiecărei rugăciuni.

Taina Sfântului Maslu în parohia Gătaia

În fiecare primă zi de vineri a lunii, în parohia Gătaia la inițiativa P. C. Părinte Călin Negrea, parohul bisericii ,,Învierea Domnului” din orașul Gătaia se oficiază Taina Sfântului Maslu de obște.

            Vineri, 6 octombrie de la orele 18⁰⁰ la invitația P. C. Părinte paroh au slujit P. C. Părinți Matei Codruț de la capela Spitalului de Psihiatrie și Valentin Bugariu de la parohia Birda la Taina Sfântului Maslu.

            Cuvântul de învățătură cu tema: ,,Prigonirea Bisericii Ortodoxe Române în timpul regimului comunist” a fost pregătit și susținut de părintele Valentin Bugariu. În cadrul acestui popas comemorativ s-a pus accentul pe pătimirea Bisericii reflectată în memorialistica eclezială. Epurarea în cazul arhiererilor, închisoarea pentru preoți, monahi și mirenii implicați în misiunea Bisericii.

            În ceea cel privește pe Patriarhul Justinian Marina (1948-1977) au fost trecute în revistă realizările deosebite dar și grija permanentă a arhiereului față de clerul aflat în închisoare. Această latură părintească a fost scoasă în relief folosindu-se de Memoriile Mitropolitului Bartolomeu: ,,…În pachet am găsit o cămașă, care nu era a mea; era mai bună, mai fină, și, la un moment dat, la lumina unui bec, m-am uitat mai lung la ea și m-a trecut un fior de emoție. Ca unul care fusesem intendentul palatului patriarhal, știam că multe din cămășile Patriarhului aveau o monogramă scrisă cu mătase albă, aici, pe piept: litera J, de la Justinian. Ei bine, cămașa pe care o aveam în fața ochilor avea răritura literei J în țesătură, litera fusese tăiată cu forfecuța sau cu lama, dar urma cusăturii rămăsese imprimată în pânză. Și atunci am știut că este semnul său, că nu m-a uitat că se află lângă mine și că prin mine se află alături de preoții lui, în închisoare”. (p. 542).

Anul Omagial al iconarilor și pictorilor bisericești în parohia Birda

Anul 2017 a fost instituit de Patriarhia Română ca An Omagial al iconarilor și pictorilor bisericești ca timp de cinstire al misiunii și artei realizate prin icoane și pictură eclesiastică ortodoxă.

            În Banat și în special în parohia Birda biserica parohială a fost ridicată în stil baroc. Atât prin stil arhitectonic, cât și prin proporțiile avute, lăcașul bisericeasc se înscrie în arta bisericească dezvoltată în această provincie istorică. Planurile de sistematizare ale Curții de la Viena a inclus biserica alături de școală, primărie și birt în centrul așezării. Din această pricină biserica a devenit prin construcție –în marea majoritate– o clădire impozantă atât prin arhitectură cât și prin decorațiile exterioare și interioare.

            Cele mai vechi urme de pictură la Birda le avem din veacul al XVIII-lea de la vechea biserică a satului ridicată din lemn și cărămidă. De la această biserică s-au păstrat ușile împărătești și diaconești care împodobesc iconostasul bisericii celei noi ridicată în 1911. În cadrul acestora au fost reprezentate: scena Bunei Vestiri (ușile împărătești) repictate de Filip Matei și Sf. Arhidiacon Ștefan (dreapta) și Sf. Arhanghel Mihail (stânga) pe ușile diaconești. Tot din acest iconostas se mai păstrează un fragment din Cinul Apostolilor precum și crucea Răstignirii și cele două molenii.

            Potrivit opiniei unui critic de artă, fragmentul păstrat este considerat a fi deosebit. Fragmentul păstrat corespunde registrului superior al iconostasului în care este redat Cinul Apostolilor grupați câte șase în jurul Încoronării Fecioarei de Sfânta Treime și crucea Răstignirii și moleniile.Fiecare dintre personaje a fost încadrat în medalioane cu decor bogat de influență barocă și rococo, alcătuind un ansamblu stilistic specific creațiilor de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dacă prezentarea apostolilor figură întreagă se înscrie în tipicul iconografic, tema Încoronării Fecioarei Maria a fost una dintre ,,noutățile” care au îmbogățit repertoriul tematic și iconografic tradițional.

            Decorul sculptat având decorația înrudită cu cea a iconostasului de la Ciacova (1771), limbajul stilistic cu trimitere la cel de factură barocă, cromatica caldă cu valorații tonale lipsite de stridență, indică (ca și în cazul fragmentelor de la Socolari) un pictor localnic, din generația formată sub influența ,,meșterilor” care au lucrat în Banat începând din deceniul șase al secolului al XVIII-lea[1].

Următorul pictor care a lucrat în biserica din Birda a fost pictorul Filip Matei. Acesta a pictat în noua biserică din Birda, atât icoanele iconostastului de zid, cât și în biserică: cerimea și pereții laterali. Astăzi se păstrează doar pictura în ulei de pe boltă. Se păstrează: Sfânta Treime (altar), Hristos în mărire între cei 4 evangheliști, Pescuitul bogat, Domnul Savaot, Învierea lui Lazăr (în naos), Vindecarea orbului, Vindecarea slăbănogului (în cor). Din pricina cutremurului din 1990 care a afectat structura boții de lemn, apoi a lucrărilor de curățire a icoanelor din 2000 pictura a avut de suferit. Acțiunea de curățire a fost efectuată de un zugrav local care nu a ținut seama de regulile erminiei de curățire a icoanelor, ci a întrebuințat apă cu oțet. Acest amestec a afectat pictura.

Pictura din 1925 a fost realizată prin grija harnicului preot Ioan Mărgineanțu care a ridicat și biserica actuală și casa parohială. În Arhiva Episcopiei Caransebeșului se păstrează și ,,Contractul” încheiat între Parohie (Comuna bisericească) și pictor. Redăm spre exemplificare un fragment: ,,...Comuna bisericească ort. rom. din Birda dă spre lucrare pictarea și auritura interiorului bisericii și pe exterior 4 (patru) icoane cuprinse în specificarea alăturată – Dlui Filip Mateiu pictor cu suma de 40.000 lei (adecă patruzeci mii lei).

Dnul Filip Mateiu maestru pictor primește a efectui lucrarea de pictură și auritură a interiorului bisericii și 4 (patru) icoane pe exterior de la comuna bisericească cu suma de 40.000 lei (patruzeci mii lei) după specificarea prezentată de Dsa și primită din partea comitetului parochial având toate tablourile cuprinse în specificarea a fi pictate în culoare de oleu și cu aureolă fiind materialul de prima calitate, rezervându-și comitetul parochial dreptul de a schimba – după dorință unele tablouri cuprinse în planul de specificare. [...].

Întreprinzătorul Dnul Filip Matei garantează cel puțin 20 de ani.

Întreprinzătorul Dnul Filip Matei are a începe pictarea bisericii la 21 Iulie 1925 și a termina toate lucrările de pictură până la 26 Octombrie 1925. [...]”[2].

Din acest ,,Contract” aflăm mai multe informații despre persoana pictorului care era un specialist în profesia sa catalogat ,,maestru”. Apoi suntem înștiințați că acesta întrebuința o erminie numită ,,specificare”. Lucrarea a fost garantată pentru o perioadă de 20 de ani, iar ea a împlinit anul acesta 92 de ani. Acest lucru fiind posibil și din faptul că pictorul a întrebuințat materiale de calitate așa cum sunt ele menționate ,,de primă calitate”. O remarcă deosebită este cea a timpului de lucru foarte scurt din 21 Iulie – 26 Octombrie, deci 3 luni. O notă negativă a lucrului îl constituie ,,dreptul” comitetului parohial de a schimba ,,după dorință” unele tablouri. Și la pictura de la Birda se păstrează caracteristicile cvasi generale ale picturii de factură populară, culori puternice și vii, personaje aproape umane din care se degajă trăsăturile pozitive ale ființei umane: tinerețea, frumusețea, curajul, hărnicia, biruința asupra necazurilor de orice fel, deci un caracter moralizator, pedagogic.

            Ultimele reprezentări iconografice datează din anii 2011-2013 când icoanele iconostasului precum și 4 medalioane realizate în tehnica fresco au fost realizate de pictorul Dorin Grumeza din Timișoara. Au fost făcută pictură nouă în stil neobizantin pentru icoanele iconostasului, exceptând medalioanele proorocilor care sunt de factură mănăstirească fiind realizate de maicile Mănăstirii Vasiova din Bocșa.

            Tot de aceeași apartenență sunt icoanele de împodobesc iconostasul bisericii din Sîngeorge. Dintr-o însemnare aflăm: ,,Cu ajutorul Bunului Dumnezeu și al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu binecuvântarea părintelui ieromonah Grigore de la Mănăstirea Bistrița, cu rugăciunile și ajutorul roabei lui Dumnezeu Marinela s-au zugrăvit aceste Sfinte Icoane de către zugravul Ion”.

            Icoanele din biserică reprezintă ferestre deschise spre Dumnezeu. Creștinul din primele veacuri și până astăzi se împărtășește din cuvânt, din Sf. Taine și din icoane. Împărtășirea din icoane dincolo de pedagogie și portretistică dezvăluie adevăruri de credință și anume posibilitatea reprezentării vizibile a lui Dumnezeu e strâns legată de Întruparea Domnului: ,,Odinioară Dumnezeu cel netrupesc și fără formă, nu se reprezenta nicidecum în icoană. Dar acum, după ce S-a arătat în trup și cu oamenii a petrecut, înfățișez în icoană ceea ce este văzut a lui Dumnezeu”[3].

           

           

           

           

---

[1] Dorina Sabina Pârvulescu, Iconostasul în Banat, Editura Miron, Timișoara, 2002, p. 47-48.

[2] Arhiva Episcopiei Caransebeșului, 1925, Fond Bisericesc (III), nenumerotat după Valentin Bugariu, Pictorul Filip Matei. Întregiri biografice și artistice, Editura Tiparnița, Arad, 2017, p. 31-33.

[3] Dumitru Stăniloae, ,,Simbolul ca anticipare și temei al posibilității icoanei”, în ,,Studii Teologice”, 1957, nr. 7-8, p. 428.