Anul 2017 a fost instituit de
Patriarhia Română ca An Omagial al iconarilor și pictorilor bisericești ca timp
de cinstire al misiunii și artei realizate prin icoane și pictură eclesiastică
ortodoxă.
În
Banat și în special în parohia Birda biserica parohială a fost ridicată în stil
baroc. Atât prin stil arhitectonic, cât și prin proporțiile avute, lăcașul
bisericeasc se înscrie în arta bisericească dezvoltată în această provincie
istorică. Planurile de sistematizare ale Curții de la Viena a inclus biserica
alături de școală, primărie și birt în centrul așezării. Din această pricină biserica a devenit prin construcție –în
marea majoritate– o clădire impozantă
atât prin arhitectură cât și prin decorațiile exterioare și interioare.
Cele mai vechi urme de pictură la Birda le
avem din veacul al XVIII-lea de la vechea biserică a satului ridicată din
lemn și cărămidă. De la această biserică s-au păstrat ușile împărătești și
diaconești care împodobesc iconostasul bisericii
celei noi ridicată în 1911. În cadrul acestora au fost reprezentate: scena
Bunei Vestiri (ușile împărătești) repictate de Filip Matei și Sf. Arhidiacon
Ștefan (dreapta) și Sf. Arhanghel Mihail (stânga) pe ușile diaconești. Tot din
acest iconostas se mai păstrează un fragment din Cinul Apostolilor precum și
crucea Răstignirii și cele două molenii.
Potrivit
opiniei unui critic de artă, fragmentul păstrat este considerat a fi deosebit. Fragmentul păstrat corespunde
registrului superior al iconostasului în care este redat Cinul Apostolilor
grupați câte șase în jurul Încoronării Fecioarei de Sfânta Treime și crucea
Răstignirii și moleniile.Fiecare dintre personaje a fost încadrat în medalioane
cu decor bogat de influență barocă și rococo, alcătuind un ansamblu stilistic
specific creațiilor de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dacă prezentarea
apostolilor figură întreagă se înscrie în tipicul iconografic, tema Încoronării
Fecioarei Maria a fost una dintre ,,noutățile” care au îmbogățit repertoriul
tematic și iconografic tradițional.
Decorul
sculptat având decorația înrudită cu cea a iconostasului de la Ciacova (1771),
limbajul stilistic cu trimitere la cel de factură barocă, cromatica caldă cu
valorații tonale lipsite de stridență, indică (ca și în cazul fragmentelor de
la Socolari) un pictor localnic, din generația formată sub influența
,,meșterilor” care au lucrat în Banat începând din deceniul șase al secolului
al XVIII-lea[1].
Următorul
pictor care a lucrat în biserica din Birda a fost pictorul Filip Matei. Acesta a pictat în noua biserică din Birda,
atât icoanele iconostastului de zid, cât și în biserică: cerimea și pereții
laterali. Astăzi se păstrează doar pictura în ulei de pe boltă. Se păstrează:
Sfânta Treime (altar), Hristos în mărire între cei 4 evangheliști, Pescuitul
bogat, Domnul Savaot, Învierea lui Lazăr (în naos), Vindecarea orbului,
Vindecarea slăbănogului (în cor). Din pricina cutremurului din 1990 care a
afectat structura boții de lemn, apoi a lucrărilor de curățire a icoanelor din
2000 pictura a avut de suferit. Acțiunea de curățire a fost efectuată de un
zugrav local care nu a ținut seama de regulile erminiei de curățire a
icoanelor, ci a întrebuințat apă cu oțet. Acest amestec a afectat pictura.
Pictura din 1925 a fost realizată prin
grija harnicului preot Ioan Mărgineanțu care a ridicat și biserica actuală și
casa parohială. În Arhiva Episcopiei Caransebeșului se păstrează și
,,Contractul” încheiat între Parohie (Comuna bisericească) și pictor. Redăm
spre exemplificare un fragment: ,,...Comuna bisericească ort. rom. din Birda dă
spre lucrare pictarea și auritura interiorului bisericii și pe exterior 4
(patru) icoane cuprinse în specificarea alăturată – Dlui Filip Mateiu pictor cu
suma de 40.000 lei (adecă patruzeci mii lei).
Dnul Filip
Mateiu maestru pictor primește a efectui lucrarea de pictură și auritură a
interiorului bisericii și 4 (patru) icoane pe exterior de la comuna
bisericească cu suma de 40.000 lei (patruzeci mii lei) după specificarea prezentată
de Dsa și primită din partea comitetului parochial având toate tablourile
cuprinse în specificarea a fi pictate în culoare de oleu și cu aureolă fiind
materialul de prima calitate, rezervându-și comitetul parochial dreptul de a
schimba – după dorință unele tablouri cuprinse în planul de specificare. [...].
Întreprinzătorul
Dnul Filip Matei garantează cel puțin 20 de ani.
Întreprinzătorul
Dnul Filip Matei are a începe pictarea
bisericii la 21 Iulie 1925 și a termina toate lucrările de pictură până la 26
Octombrie 1925. [...]”[2].
Din acest
,,Contract” aflăm mai multe informații despre persoana pictorului care era un
specialist în profesia sa catalogat ,,maestru”. Apoi suntem înștiințați că
acesta întrebuința o erminie numită ,,specificare”. Lucrarea a fost garantată
pentru o perioadă de 20 de ani, iar ea a împlinit anul acesta 92 de ani. Acest
lucru fiind posibil și din faptul că pictorul a întrebuințat materiale de
calitate așa cum sunt ele menționate ,,de primă calitate”. O remarcă deosebită
este cea a timpului de lucru foarte scurt din 21 Iulie – 26 Octombrie, deci 3
luni. O notă negativă a lucrului îl constituie ,,dreptul” comitetului parohial
de a schimba ,,după dorință” unele tablouri. Și la pictura de la Birda se
păstrează caracteristicile cvasi generale ale picturii de factură populară,
culori puternice și vii, personaje aproape umane din care se degajă trăsăturile
pozitive ale ființei umane: tinerețea, frumusețea, curajul, hărnicia, biruința
asupra necazurilor de orice fel, deci un caracter moralizator, pedagogic.
Ultimele
reprezentări iconografice datează din anii 2011-2013 când icoanele
iconostasului precum și 4 medalioane realizate în tehnica fresco au fost
realizate de pictorul Dorin Grumeza din Timișoara. Au fost făcută pictură nouă
în stil neobizantin pentru icoanele iconostasului, exceptând medalioanele
proorocilor care sunt de factură mănăstirească fiind realizate de maicile
Mănăstirii Vasiova din Bocșa.
Tot
de aceeași apartenență sunt icoanele de împodobesc iconostasul bisericii din Sîngeorge. Dintr-o însemnare aflăm: ,,Cu
ajutorul Bunului Dumnezeu și al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu
binecuvântarea părintelui ieromonah Grigore de la Mănăstirea Bistrița, cu
rugăciunile și ajutorul roabei lui Dumnezeu Marinela s-au zugrăvit aceste
Sfinte Icoane de către zugravul Ion”.
Icoanele
din biserică reprezintă ferestre deschise spre Dumnezeu. Creștinul din primele
veacuri și până astăzi se împărtășește din cuvânt, din Sf. Taine și din icoane.
Împărtășirea din icoane dincolo de pedagogie și portretistică dezvăluie
adevăruri de credință și anume posibilitatea reprezentării vizibile a lui
Dumnezeu e strâns legată de Întruparea Domnului: ,,Odinioară Dumnezeu cel
netrupesc și fără formă, nu se reprezenta nicidecum în icoană. Dar acum, după
ce S-a arătat în trup și cu oamenii a petrecut, înfățișez în icoană ceea ce
este văzut a lui Dumnezeu”[3].
[1]
Dorina Sabina Pârvulescu, Iconostasul în
Banat, Editura Miron, Timișoara, 2002, p. 47-48.
[2]
Arhiva Episcopiei Caransebeșului, 1925, Fond Bisericesc (III), nenumerotat după
Valentin Bugariu, Pictorul Filip Matei.
Întregiri biografice și artistice, Editura Tiparnița, Arad, 2017, p. 31-33.
[3]
Dumitru Stăniloae, ,,Simbolul ca anticipare și temei al posibilității icoanei”,
în ,,Studii Teologice”, 1957, nr. 7-8, p. 428.
