În prezentarea unei creații
corale regretatul Mitropolit Nicolae nota: ,,Când vorbele rămân neputincioase
numai cântecul poate exprima bucuria, tristețea și bucuria unui suflet”.
Această credință mărurisită este întărită de mărturia potrivit căreia ,,Dintotdeauna
se știe că în Biserică, cea mai bineprimită rugăciune este cea cântată, pentru
că implică toate simțurile, în comuniunea omului cu Dumnezeu, atât la bucurie,
cât și la întristare. În momentele culminante ale Sfintei Liturghii, nu prin
predică și nici prin citările biblice îi închipuiam noi în mod tainic pe
heruvimi, ci prin armonia cântării, mai ales a celei corale. Pictura unei
biserici (prin căldura imaginii și a culorii), precum și corul (mai ales cel
bărbătesc) constituie factorii de bază ai misiunii creștine, în Ortodoxie,
oriunde, oricând și în orice situație”. (Prot. dr. Ioan Bude, ,,Corala
«Epifania»: Denumire și valoare pastoral-misionară”, în vol. Florin-Nicolae
Șincari, Corala bărbătească ,,Epifania”
din Timișoara (2006-2016), Editura Partoș, Timișoara / Editura Astra
Museum, Sibiu, 2016, p. 8).
Cartea
realizată de prof. Florin-Nicolae Șincari, inițiatorul, profesorul și dirijorul
Coralei ,,Epifania” a preoților, diaconilor, cântăreților bisericești și
profesorilor de religie din Protopopiatul Timișoara (I și II) oferă cititorilor
o monografie a Coralei de la constituire și până în 2016, o perioadă de zece
ani.
În
preambul volumului avem un Argument iscălit de autor și trei cuvinte de
recomandare semnate de dr. Ioan Bude, protopopul Protopopiatului Timișoara I,
dr. Ionel Popescu, vicarul-administrativ al Arhiepiscopiei Timișoarei, pr.
prof. dr. Nicolae Belean, prof. Ovidiu Giulvezan și Arhim. Sineon Stana,
exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoarei.
Capitolul
al II-lea, cel mai consistent cuprinde medalioanele biobibliografice a celor 29
de coriști. Fiecare membru al Coralei are trecute în prezentarea personală:
date biografice, profesionale și corale. Sub bagheta dirijorală a prof.
Florin-Nicolae Șincari, profesor de Muzică Bisericească și Ritual la Liceul
Pedagogic ,,Carmen Sylva” din Timișoara activează: elevi și studenți teologi,
profesori de muzică bisericească și conducărori de alte formații corale, preoți
și diaconi, cântăreți bisericești și profesori de religie, alți iubitori de
muzică bisericească. Într-un capitol distinct. Dl. prof. Florin-Nicolae Șincari
consemnează pe alți 33 de membrii și colaboratori ai Coralei din trecut:
teologi, preoți și diaconi, artiști lirici și cântăreți bisericești.
Ultimele
7 capitole prezintă: cronica coralei (p. 44-49), repertoriul acesteia (p.
50-52), C. D., pelerinajul din 2015 în Țara Sfântă, activitatea concertistică
reflectată în presa bisericească și laică la care se adaugă o bogată cronică
fotografică.
Finalul
este reprezentat de alte dovezi ale trecerii prin timp: afișe de participare,
diplome, concerte.
Unic
în abordare, Monografia Coralei
,,Epifania” oferă iubitorilor de cântare bisericească corală un buchet de
realizări excepționale a unei misiuni prin cânt în societatea bănățeană de
astăzi. Corala se temeluiește pe activitatea corală din Banat în care
rugăciunea, poezia și cântul au exprimat starea sufletească a românului, așa
cum odinioară ne învăța George Gârda:
,,Mocioni mă! rumân bogat,
Îl şcie mă, tot natu, şciu copiii
dă la sat,
Ş-îl scie ş-împăratu
Iar Bredişianu îi arvocat
Din viţă păoriască,
Îi floarea noastră din Banat,
Cristos să ni-i trăiască.
Şi tot în criesciet să şăgieţ
pân’ v-o duria crielu
Voi nişiodată n’ o savieţ
Ţăitung ca Dărăbielu
Cu mulcie vă năşcocoriţ
Dar una să o sci tu,
Că nişi când n-o să-nfăpuiţi
Un cor ca a lu’ Vidu”[1].
Felicitări se cuvin autorului acestei cărți și
sufletului acestei Corale pentru extraordinara realizare de astă dată
publicistică de a reda în cuvinte trăirea unui suflet.
[1] George Gârda, Tăt Bănatu–i
fruncea, după Gabriel Ţepelea, Studii de istorie şi limbă literară, Editura Minerva, Bucureşti, 1970, p. 283.
