Taina Sfântului Maslu în parohia Percosova

Duminică în a II-a Duminică a Postului Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” din parohia Percosova, protopopiatul Deta.

            La inviatația P. C. Părinte Sebastian Andrei Petrescu, parohul locului au slujit la această Sfântă Taină P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei și P. C. Părinți Ioan Sălvan – Folea; Zoran Milovanov – Berecuța; Damian Griguță – Gherman; Tiberiu Dan Gherasim – Ferendia și Valentin Bugariu – Birda.

            Cuvântul de învățătură ocazional a fost susținut de Preaonoratul Părinte Protopop Ioan Prisăcean care a vorbit credincioșilor despre posibilitatea mânturii realizate prin Întruparea Mântuitorului.

            După otpustul slujbei un grup de copii din parohie pregăți de părintele paroh Sebastian Andrei Petrescu au colindat pe cei prezenți cu câteva colinde tradiționale românesti.

„Iurare in verba Magistri”, şi empatia reciprocă

Am în faţă o carte * care se citeşte într-o notă a reflexivităţii profunde. Ionel Funeriu, critic literar, lingvist, specialist în stilistică, versificaţie şi textologie, este autorul acestei cărţi şi care ne propune, prin textul ei, cunoaşterea unei personalităţi de prim rang a culturii române, anume G. I. Tohăneanu. Autor al tratatului de Versificaţie românească (1980) în care subliniază perspectiva lingvistică a acesteia, ca fost student al marelui savant timişorean, a unui „Cours de langue et civilisation roumaines” (1985), bază a unei colaborări cu Universite des Scientes Humaines, (Strasbourg), a unui studiu referenţial cu privire de editarea in integrum a operei literare adică Hermeneutica editării (1995), cu aplicare pe textele literare ale lui Al. Macedonski, Biografii lexicale (2016) o carte de lexicologie, şi de pedagogie lingvistică cu articole asupra multor cuvinte, româneşti evident, cu istoria lor interesantă, I. Funeriu oferă, de această dată, un volum de convorbiri cu marele profesor timi-şorean, lingvistul şi stilisticianul G. I. Tohăneanu. Student şi colaborator statornic, autorul publică această carte, ca un demers care proiectează, cu asupra de măsură, imaginea unui filolog cu expertiză în arta literară a lui Mihai Eminescu, a lui Lucian Blaga, şi nu numai.

Volumul G.I. Tohăneanu. Optimus Magister desfăşoară un lung fir dialogal, fiind o carte dinamică, de o empatie „in excelsior”. Lunga convorbire, reflexivă şi caldă, pune în lumină imaginea Magistrului (Optimus Magister). Autorul volumului, oferă „amintiri, reflecţii, completări”, însoţite şi de o selecţie de omagii ale unor discipoli sau profesori universitari timişoreni. Parcursul vieţii, al confesiunilor, de multe ori ale amândurora, felul cald şi învăluirea cu o candoare aproape familială a Magistrului, statusul generos al celor doi, magistru şi discipol, recuperează o emblemă care risca să se piardă în tumultul clipei. În acelaşi timp, o imagine copleşitoare a ceea ce azi nu mai întâlnim: cărturarul clasicist ca Om.

            O autenticitate care generează reflecţii fără ambiguităţi.

Întrebările puse generează, am putea spune, o poftă nebună a celui întrebat pentru demitizare. Numeroasele amintiri ale locurilor natale, ale părinţilor, încearcă să atenueze drama pe care a parcurs-o eminentul lingvist într-o epocă dificilă a vieţii lui, sau a Universităţii timişorene, rememorând dramatic numeroasele presiuni politice, ideologice şi de sistem pe care le parcurgeau valorile intelectuale ce se confruntau cu momente de neimaginat acum în vremurile prezentului.

Ucenicul, ajuns el însuşi purtător de mesaje literare şi filologice, complexe şi adânci prin seriozitatea abordării lor, dar şi cu o reflexivitate tulburătoare, pune dialogul cu Profesorul într-o notă mult elaborată, cu măiestrie, dirijând conversaţia, abil şi condescendent, de la originile intelectuale, de la tatăl Maestrului, profesor el însuşi, la alţi maeştri filologi, bucureşteni de astă dată: Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Alexandru Rosetti, ori Alexandru Graur.

I. Funeriu nu îşi pune elaborata întreprindere în locul unui piedestal, ca pe un soclu care-şi aşteaptă cam de mult statuia, dimensionând însă, printr-un ecran coleşitor, imaginea Omului autentic. Este vorba despre „un destin impecabil”, cum este definită personalitatea Profesorului de către un alt om valoros al Timişoarei – Marcel Tolcea – într-o secvenţă radiofonică recentă. De altfel acesta din urmă, în însăşi prezentarea cărţii, scrie: „străduinţa de o viaţă a profesorului Gheorghe Tohăneanu traduce în termenii trudei filologice imaginea Cavalerului sfânt a cărui suliţă biruie şi ţintuieşte balaurul. Cu firea lui «dârză şi pungace», Maestrul s-a învrednicit mereu să alunge din limba noastră tot ce nu stă în duhul ei”.

Subliniem şi noi că toate răspunsurile/replicile Profesorului sunt gândit elaborate, cu o expresivitate extrem de îngrijită. Academismul expresiei este esenţial, dar e simplu, cu o frazare scurtă, cu un lexic extrem de selectiv când vine vorba de neologisme bunăoară. Limba română folosită de G. I. Tohăneană este extrem de limpede şi de atemporală. Vorbind despre LRC (Limba Română Contemporană), disciplină impusă de Facultatea de filologie bucureşteană în anii şaptezeci, Profesorul, destul de maliţios, convine că limba română ca studiu universitar (gramatica, în special) are astăzi suficientă claritate, fără a genera noi demersuri filologice seci, sau preţiozităţi cu orice preţ.

Prima parte a volumului, un dialog de cca. 200 de pagini, este un excurs de o largheţe atent controlată. Provocat, de multe ori, prin întrebări incomode, interlocutorul lui I. Funeriu stăruie în permanenţă asupra construcţiei universitare timişorene, când la mijlocul anilor cincizeci, se decide înfiinţarea aici a facultăţii de filologie. Cuprinderea evenimentelor, detaşarea cu care eminentul filolog timişorean îşi rememorează propriul trecut, numeroasele portrete de profesori şi de cercetători, toate sunt parcurse cu o decentă parcimonie, cu un foarte fin umor, şi cu o uşoară undă nostalgică.

În partea a doua, portretul lui G. I. Tohăneanu se recompune, de data aceasta reflexiv. Amintirile lui Ionel Funeriu se decantează şi se recompun pe un cod afectiv. Numeroase pagini, scrise cu detaşare datorită selecţiei timpului din memoria alcătuitorului volumului, sunt adevărate pagini de literatură. Secvenţa „Despre impostură” este interesantă cel puţin şi pentru uşoara nostalgie a lui I. Funeriu, care primeşte vizita Profesorului la Săvârşin. Musafirul este înconjurat de căldura firească a unui cămin în plină sărbătoare a colindelor.

Intrusul, un monument de impostură şi de semidoctism, îl deranjează pe musafir, care se retrage stânjenit. După luni bune de tăcere, fostul musafir, care era puternic legat afectiv de gazda sa de la Săvârşin, îşi motivează gestul printr-o carte oferită acestuia, gest elegant şi care printr-o subţire aluzie, defineşte impostura printr-un concept propriu.

A treia parte a cărţii, un scurt memento omagial, reuneşte câteva rememorări dedicate savantului timişorean. Printre alţii semnează: Livius Petru Bercea, Florica Bodiştean, Iosif Cheie-Pantea, Simona Constantinovici, Gheorghe Jurma, Alexandru Ruja, Marius Sala, Marcel Tolcea, Vasile Ţâra, Cornel Ungureanu, Tudorel Urian.

Un emblematic cuvânt final este un cordial portret al savantului G. I. Tohăneanu făcut de autor, el însuşi un remarcabil om de cultură: „Urmând peste timp şi vremuri vechile sensuri ale cuvântului auctor , fie că scrie, fie că ţine o prelegere, fie că pur şi simplu ţi se adresează, G.I. Tohăneanu înnobilează şi sporeşte teritoriile pe care păşeşte, încât din orice întâlnire cu „Magistrul” ieşi îmbogăţit spiritual. Pilda sa umanistă, expresie a consecvenţei niciodată trădate, ne învaţă că adevărata sincronizare cu epoca nu stă în gesticulaţii mimetice, ci în ştiinţa de a fi paznicul de far al valorilor spirituale perene, valori pe care – de-a lungul unei vieţi dedicate şi închinate «făcliilor latine» şi «scripturelor române» – le-a cultivat cu ardoare, întreţinându-le vii în conştiinţa noastră...”.

Constantin Dehelean

I. Funeriu, G. I. Tohăneanu, Optimus Magister, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2017.

http://www.uniuneascriitorilorarad.ro/ARCA/2017/4-5-6_2017/35_lecturi_dehelean_4-5-6_17.html

,,Vatră nouă”, nr. 204 / 2017

A apărut numărul pe noiembrie al revistei comunității locale din Giarmata Vii, ,,Vatră nouă”. Din primele pagini facem cunoștință cu mesajul Editorialului ,,O istorie cât un secol Regele Mihai I (n. 25 octombrie 1921). Rege al României (1927-1930; 1940-1947)” iscălit de Acad. Păun Ion Otiman. În cadrul potretizării celui din urmă monarh al României, autorul consemnează cuvintele Regelui rostite în Parlamentul României care devin pentru acest număr autumnal al publicației tema principală de abordare: ,,…Cele mai importante lucruri de dobândit după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea”. Acest spirit integral numit în peisajul rural – comunitar apare într-o abordare etnologică: ,,Viața comunitară în satul de odinioară” de Aristida Gologan și o invitație la întrajutoare: ,,Spirit comunitar” de Cristian Vîtu.

Suplimentul religios ,,Iconostas” propune cititorilor o abordare catehetică a părintelui ic. stavr. Vasile D. Suciu, ,,Postul Nașterii Domnului” (p. 12), precum și o incursiune fotografică a hramul bisericii din Giarmata Vii.

Revista mai oferă celor interesați pagini și rubrici atât noi cât și consacrate: ,,Legislație”, ,,Primăria vă informează”, ,,Știați că…”, rețete culinare și obișnuita cronică parohială.

Felicitări editorilor pentru acest nou număr atât de bogat și diversificat, un model de viețuire comunitară în satul bănățean de astăzi.

Împărtășirea copiilor în parohia Birda

            Cu prilejul Praznicului Intrării în biserică a Maicii Domnului a fost oficiată Vecernia unită cu Litia, urmată în ziua prăznuirii de Utrenie și Sfânta Liturghie în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda.

            Cu acest prilej s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului elevii claselor I-IV de la Școala Gimnazială din Birda. Copiii au fost însoțiți la Sf. biserică de profesorii claselor primare.

            A fost susținut și un cuvânt de învățătură care i-a introdus pe cei mici în taina sărbătorii de astăzi: Intrarea de bunăvoie în biserică și ascultarea de care a dat dovadă Maica Domnului din acest moment și până la sfârșitul ei pe acest pământ.

            După otpustul Sf. Liturghii copiii au primit daruri din partea parohiei.

Taina Sfântului Maslu în parohia Șipet

Duminică, 19 Noiembrie cu începere de la orele 16⁰⁰ a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Duminica Tuturor Sfinților” din parohia Șipet, protopopiatul Deta.

            La invitația P. C. Părinte Marcel Moclinda, parohul locului au slujit P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei, P. C. Părinți Ioan Sălvan (Folea), Călin Negrea (Gătaia), Emanuel Popescu (Macedonia), Răzvan Mateș (Blajova), Adrian Cohuț (Centrul de Îngrijire) și Valentin Bugariu (Birda).

            Cuvântul de învățătură a fost susținut de P. On. Părinte Protopop Ioan Prisăcean care a accentuat importanța omagierii pictorilor și a comemorării Partrarhului Justinian și mărturisitorilor din închisorile comuniste. Faptele credinței acestora constituie pentru cei de astăzi un imbold de a ține credința și a o face să rodească prin faptele bune.

            S-au împărtășit de rugăciunea și cuvântul Evangheliei mai mulți credincioși din parohie și din cele învecinate.

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2017

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler

şi Preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Continuând tradiția frumoasă a omagierii unor lucrări semnificative pentru viața și activitatea Bisericii, precum și a comemorării unor personalități importante care s-au remarcat în istoria bimilenară a Ortodoxiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017, în Patriarhia Română, ca „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești”, respectiv „Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”.

După cum Sfânta Scriptură arată, prin cuvinte, lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în istorie, prin sfinții Săi, tot aşa iconografia ortodoxă arată, prin imagini şi culori, aceeaşi lucrare mântuitoare a lui Dumnezeu în istorie, prin sfinţii Săi. Pentru Ortodoxie, icoana şi pictura bisericească sunt o artă proprie şi specifică Bisericii. Din acest motiv, Biserica, prin lucrarea pictorilor bisericeşti consacraţi sau recunoscuţi de ea, îndeamnă neîncetat la mărturisirea dreptei credințe și propovăduire, la rugăciuune, la viață sfântă și la căutarea frumuseții slavei lui Dumnezeu din Împărăția cerurilor.

De fapt, icoanele şi pictura bisericii sunt veşmântul vizual al spaţiului liturgic, sunt parte a vieții liturgice, iar acele icoane care se află în afara lăcașelor de cult, în case, în școli sau alte instituții prelungesc prezenţa harică a lui Hristos din Biserică în societate şi stabilesc o legătură tainică între „Casa Domnului” şi casa omului. Fiecare sfântă icoană, indiferent de subiectul ei, face vizibilă taina iubirii smerite şi preaslăvite a lui Hristos „Cel Unul Sfânt”, Cel răstignit, înviat și înălţat întru slavă, iubire prezentă în El și în Sfinții Lui. De aceea, zugravii de icoane şi de fresce trebuie să fie persoane capabile să transmită, prin lucrarea lor duhovnicească şi artistică, această taină a luminii, păcii şi bucuriei pascale ale lui Hristos dăruite sfinților.

Pictorii bisericeşti nu sunt simpli artiști sau meșteșugari, cunoscători ai unor tehnici artistice, înzestrați cu mai mult sau mai puțin talent. Spre deosebire de creațiile de artă plastică generală, pictura bisericească este expresie a credinței eclesiale șicomponentă a vieții liturgice ortodoxe, purtătoarea unui mesaj teologic profund, conservat prin anumite rigori canonice referitoare la tematică și compoziție. Pictura bisericească trebuie să exprime cu prioritate, într-un mod artistic eclesial consacrat, conținutul teologic al credinței creștine ortodoxe universale.

Întrucât pictorii bisericești sunt vestitori ai luminii, ai păcii, ai bucuriei și ai slavei Împărăției Cerurilor, Biserica se îngrijeşte cu responsabilitate de formarea, promovarea și confirmarea iconarilor şi pictorilor bisericeşti, ca misionari ai dreptei credinţe şi ai frumuseţii cerești netrecătoare. Ținând seama de amploarea, diversitatea și influența deosebită a picturii bisericești în viața Bisericii, Patriarhia Română este preocupată în prezent de promovarea iconografiei bisericești autentice,deoarece în cultul ortodox imaginea liturgică exprimă conținutul credinței.

Un monah evlavios și un talentat iconar și pictor de biserici a fost și Cuviosul Pafnutie Pârvu-Zugravul (1657-1735), recunoscut drept cel mai mare pictor bisericesc român al epocii cantacuzine și brâncovenești, întemeietor și dascăl al unei școli de iconografie bizantină cu specific național în București și apreciat ca mare trăitor al rugăciunii. Deoarece acest zugrav de biserici picta fără să vorbească și fără să mănânce, adică în post și rugăciune, el a primit supranumele de Mutul. Dacă spunea vreun cuvânt când picta, întrerupea lucrul în ziua respectivă. În acest mod, a făcut mai lucrător darul primit de la Dumnezeu, dobândind mai mult har pentru a spori smerenia sa și pricepere pentru lucrarea iconografiei. Ținând seama de viața sfântă și de lucrarea lui ca pictor de biserici, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut pe Cuviosul Pafnutie în rândul Sfinților, în anul 2017, an închinat iconarilor și pictorilor bisericești, rânduindu-i zi de pomenire în data de 7 august. El este, astfel, primul iconar ortodox român trecut în rândul sfinților.

Dată fiind importanța icoanelor și picturii bisericești, în cadrul Patriarhiei Române se acordă o atenție deosebită patrimoniului religios, în general, și picturii bisericești, în special. Pictura multor biserici și mănăstiri a fost restaurată ori se află în proces de restaurare. De asemenea, au fost înființate numeroase muzee de artă bisericească, îndeosebi în cadrul comunităților monahale. În același timp, prin educația religioasă din școlile publice, prin programele didactice din seminariile teologice (în cadrul cărora există și specializarea Patrimoniu cultural) și din Facultățile de Teologie Ortodoxă (specializarea Artă Sacră) se acordă o atenţie deosebită pictării sfintelor icoane și sunt formaţi viitorii pictori de lăcașuri sfinte și restauratori de pictură bisericească.

Între proiectele dedicate Artei Sacre, care s-au derulat în acest an, menționăm Concursul naţional Icoana ortodoxă – lumina credinței (care a ajuns la cea de-a VI-a ediție), proiect care a reunit 64 de pictori iconari adulți, în cele 4 secțiuni ale sale, precum și Concursul național de Creație Icoana și Școala mărturisirii, la care au participat peste 25.000 de copii și tineri activi în programul național „Hristos împărtășit copiilor”. Astfel de proiecte au avut scopul de a evidenția și folosul catehetic sau didactic al sfintelor icoane, pe lângă scopul lor cultic sau liturgic.

Dreptmăritori creștini,

Tot în anul 2017, comemorăm și pe apărătorii și mărturisitorii Ortodoxiei în timpul prigoanei comuniste. Această comemorare este, în primul rând, o datorie morală față de înaintașii noștri, care, în vremuri ostile Bisericii și religiei în general, au mărturisit credința lor în Hristos Cel răstignit și înviat, chiar cu prețul pierderii libertății și al vieții.

Evocăm, îndeosebi, curajul, înțelepciunea și lucrarea misionară a Patriarhului Justinian Marina, care a păstorit Biserica Ortodoxă în timpul prigoanei comuniste. În anul 2017 se împlinesc 40 de ani de la trecerea la Domnul a acestui vrednic și harnic păstor al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1948-1977.

Cu mult curaj, echilibru, diplomaţie şi tenacitate, vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian a încercat să apere Biserica de loviturile sistematice ale regimului comunist. S-a opus cu dârzenie abuzurilor şi ingerinţelor statului în viaţa Bisericii, precum şi încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituție tolerată și în același timp total controlată, redusă la un rol nesemnificativ în societate. Astfel, Patriarhul Justinian a asigurat continuitatea instituției Bisericii și a lucrării sale liturgice și pastorale, pentru ca această Biserică să slujească permanent un popor creștin, dar oprimat de un regim comunist ateu.

În pofida regimului politic ostil din România, în timpul arhipăstoririi Patriarhului Justinian Marina, Biserica Ortodoxă Română a continuat activitățile administrativ-liturgice, pastoral-misionare și administrative, susținute prin adoptarea unui nou Statut pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și a regulamentelor sale de aplicare, reorganizarea învățământului teologic și reorganizarea sau înființarea unor instituții misionare, culturale sau sociale (Atelierele Patriarhiei Române, Tipografia și Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Biblioteca Sfântului Sinod, Casa de Pensii și Ajutor a personalului Bisericii Ortodoxe Române etc.).

Pentru prima dată în istoria Bisericii Ortodoxe Române, din inițiativa Patriarhului Justinian, Sfântul Sinod a hotărât trecerea în rândul sfinților a mai multor ierarhi, cuvioși, martiri și mărturisitori români și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se păstrează în țara noastră (1950 și 1955).

În plan administrativ-edilitar, prin purtarea de grijă a Patriarhului Justinian, au fost construite și mai ales restaurate multe biserici și mănăstiri. A acordat o atenție deosebită așezămintelor monahale și parohiilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, eparhia pe care a păstorit-o. Astăzi, el este cinstit între ctitorii-restauratori ai mănăstirilor Antim și Radu Vodă din București, ai mănăstirilor Ghighiu, Ciorogârla, Pasărea, Plumbuita, Zamfira și Schitul Maicilor, ctitor al Schiturilor Techirghiol, Dragoslavele, Cricov – Jercălăi, ctitor-restaurator al unor importante edificii eclesiastice bucureștene (Catedrala Patriarhală, Paraclisul Reședinței Patriarhale, Palatul Sinodal, bisericile Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Elefterie Nou, Cașin și Domnița Bălașa). În multe mănăstiri au fost organizate muzee de artă religioasă (liturgică), dar și așezăminte sociale pentru preoți bătrâni și singuri.

În plan pastoral-misionar, Patriarhul Justinian a susținut și a încurajat clericii din parohii să intensifice activitățile pastorale, îndemnându-i să urmeze cursuri de formare pastorală pentru a menține vie și lucrătoare credința credincioșilor confruntați cu propaganda ateistă a noii puteri politice. Totodată, Patriarhul Justinian a încercat să limiteze efectele epurărilor clerului și a intervenit în favoarea clericilor arestați, de cele mai multe ori „vinovați” numai pentru a fi împărtășit alte valori decât cele ale ateismului materialist, el cerând eliberarea preoților aflați în închisori sau angajând în cadrul Bisericii pe cei eliberați, fapt care a provocat nemulțumirea organelor Securității. A încercat să oprească agresiunile puterii totalitare la adresa monahismului ortodox, acesta fiind un bastion al luptei spirituale împotriva comunismului. Astfel, el a înființat în incinta mănăstirilor ateliere meșteșugărești, atât pentru subzistența acestora, cât și pentru a împiedica alungarea monahilor din mănăstiri pe considerentul inutilității sociale a acestora.

Patriarhul s-a opus cu vehemență proiectului de „reformă” a mănăstirilor inițiat de statul comunist, obligând regimul politic să-și asume singur responsabilitatea pentru nocivul Decret 410 (28 oct. 1959), care a dat o grea lovitură vieții monahale prin desființarea multor mănăstiri și schituri și reducerea semnificativă a numărului monahilor și monahiilor în cele lăsate să funcționeze. A sprijinit comunitățile ortodoxe române din afara granițelor României, inclusiv Așezământul românesc de la Ierusalim și Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, trimițându-le cărți, veșminte și obiecte de cult, precum și materiale de construcții sau sume de bani.

În plan cultural-educațional, după interzicerea educației religioase în școlile de stat și naționalizarea școlilor confesionale, a hotărât desfășurarea unui program catehetic (oct. 1950). De asemenea, Patriarhul Justinian a fost preocupat de creșterea calității învățământului teologic, prin recrutarea unui corp profesoral de mare valoare, incluzând clerici și teologi, foști deținuți politici, precum și intelectuali mireni „indezirabili” pentru regimul comunist.

În timpul Patriarhului Justinian au fost tipărite numeroase cărți religioase, inclusiv două ediții sinodale ale Sfintei Scripturi (1968, 1975), și au apărut mai multe publicații teologice centrale și eparhiale, apreciate în întreg spațiul ortodox.

Pe durata patriarhatului său, Biserica Ortodoxă Română a avut bune relații cu celelalte Biserici Ortodoxe, dar și cu unele comunități creștine din țară și străinătate. Patriarhul Justinian a întreprins vizite frățești în Bisericile Ortodoxe surori din Rusia, Bulgaria, Grecia, Israel (Ierusalim), Serbia etc., dar și vizite prietenești în Marea Britanie, Belgia, Germania și Austria, a sprijinit dialogul intercreștin prin participarea Bisericii Ortodoxe Române în diferite organisme intercreștine și internaționale.

Între chipurile luminoase ale perioadei în care a păstorit Patriarhul Justinian, se numără ierarhi, profesori de teologie, studenți, monahi, intelectuali creștini, dar mai ales cei peste 2000 de preoți ortodocși care au fost arestați și anchetați, aruncați în închisori sau trimiși la muncă forțată și de exterminare la canalul Dunăre – marea Neagră, câțiva chiar deportați în Siberia, considerați periculoși pentru noul regim politic de stat. Credința lor puternică și curajul de a-L mărturisi pe Hristos prin suferință au exprimat rezistența activă sau jertfelnică a Bisericii, alături de rezistența ei liturgică prin propovăduirea credinței și săvârșirea Sfintelor taine și a ierurgiilor. A fost o luptă de apărare față de ateismul militant și agresiv, dusă dincolo de unele discursuri convenționale și compromisuri „oficiale” de „coexistență pașnică”. În multe din celulele închisorilor comuniste au fost oferite adesea învățături și sfaturi duhovnicești de către mari teologi și duhovnici, precum Părintele Dumitru Stăniloae, Părintele Sofian Boghiu, Părintele Daniil Sandu Tudor, Părintele Benedict Ghiuș și mulți alții. Suferințele multor intelectuali aruncați în închisorile de la Aiud, Gherla, Sighet, Piteşti ş.a. sau în lagărele de muncă de la Canal sau Periprava au fost în foarte multe cazuri prilej de biruință a credinței asupra necredinței, de cunoaștere și iubire a lui Dumnezeu. Odioasa închisoare de copii și tineri de la târgșor și închisoarea de femei de la Mislea au arătat și mai intens atrocitatea și dezumanizarea regimului comunist.

Răbdarea și suferințele apărătorilor Ortodoxiei și ale mărturisitorilor din temnițele comuniste, lupta și dăruirea de sine a vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina, lucrarea duhovnicească a clericilor harnici și curajoși, toate acestea sunt dovezi ale credinței și ale jertfelniciei poporului român, pe care trebuie să le cunoaștem și să le păstrăm permanent în memoria noastră. De ce? Pentru că exemplul vieții lor plină de fapte de evlavie și fapte jertfelnice este un izvor permanent de lumină şi înnoire pentru viața creştină de astăzi, iar comemorarea lor din acest an ne cheamă să fim mărturisitori ai credinței ortodoxe, ctitori de locaşuri sfinte şi de cultură creştină, ne îndeamnă să avem în suflet iubire smerită şi milostivă, precum și fapte demne de mărturisire a credinței creștine astăzi.

Iubiți credincioși,

Postul Naşterii Domnului este o perioadă de înnoire duhovnicească, de împărtășire mai deasă cu Sfânta Euharistie și de înmulțire a faptelor iubirii milostive.

În societatea contemporană, aflată într-o profundă criză spirituală şi morală, individualismul egoist şi insensibilitatea la suferințele oamenilor subminează iubirea din familie şi din societate, diminuează solidaritatea cu cei aflaţi în dificultate şi produc multă înstrăinare și întristare între oameni. În fața acestor provocări, trebuie să-i creștem pe copiii țării în iubirea față de Dumnezeu şi față de semeni și să-i ajutăm pe tineri să descopere frumusețile credinței şi ale iubirii creştine, să fie harnici şi darnici, așa cum sfinții din icoane ne oferă pilda lor. Darul libertății trebuie orientat spre sporirea în credință şi săvârşirea faptelor bune, spre milostenie sau generozitate, urmând îndemnul adresat de mântuitorul iisus hristos: „Fiți milostivi, precum și tatăl vostru ceresc este milostiv!” (Luca 6, 36).

Fiecare perioadă de post este prilej de pocăinţă şi de întărire duhovnicească în rugăciune și fapte bune. Postul Crăciunului este, îndeosebi, o şcoală a milosteniei în care învățăm să răspundem cu dărnicie milostivirii şi bunătății nesfârşite a luiDumnezeu pentru noi, arătate prin întruparea și nașterea Fiului Său ca Om în lume. În această perioadă a Postului nașterii Domnului suntem chemați să unim rugăciunea smerită și pocăința sinceră cu iubirea milostivă, arătând milostenie spirituală și materială față de oamenii aflați în nevoi. Milostenia spirituală poate fi o rugăciune pentru omul aflat în necaz, un sfat bun sau o încurajare pentru cel dezorientat sau deznădăjduit, o vizită la un bolnav, o vizită la un om vârstnic sau neajutorat, precum și alte fapte asemănătoare. Milostenia materială poate fi hrană pentru cel flămând, haine pentru cei lipsiți de ele, medicamente pentru cei bolnavi, ajutor material pentru cei săraci și altele asemenea. În multe și diferite forme putem arăta iubire milostivă față de semenii noștri, care au nevoie de ajutorul nostru.

În mâna întinsă a omului aflat în nevoie sau dificultate trebuie să vedem mereu mâna întinsă a lui Hristos către noi. În chip tainic și duhovnicesc, mâna săracului care cere nouă ajutor se întâlneşte cu mâna lui Hristos din noi care oferă acest ajutor celor aflați în nevoie.

Prin urmare, și în acest an, vă adresăm îndemnul părintesc de a organiza la parohii, mănăstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale colecte de bani, alimente, haine şi medicamente pentru a fi apoi dăruite tuturor celor aflaţi în suferinţă şi în nevoi, mai ales familiilor modeste cu mulţi copii și persoanelor sărace.

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să vă răsplătească dărnicia şi să vă binecuvinteze pe toţi cu iubirea Sa milostivă şi cu darurile Sale sfinte, spre a arăta şi de această dată, în vremea Postului Crăciunului, rugăciune şi grijă pentru cei bolnavi,precum şi milostenie față de toți cei neajutorați, având încredinţarea, după cum ne învaţă Sfântul apostol Pavel, că: „Slujirea acestui dar nu numai că împlineşte lipsurile sfinților, ci prisoseşte prin multe mulțumiri în fața lui Dumnezeu” (2 Corinteni 9, 12).

Cu părintească dragoste vă binecuvântăm și vă dorim sănătate și mântuire, pace și bucurie, rugându-ne totodată ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dra-gostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toți!

Președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

† D A N I E L

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei,

Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei	† Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului
† Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului	† Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei
† Ioan, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului	† Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor
† Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale și Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale	† Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului și Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord
† Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al Statelor Unite ale Americii și Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi	† Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh Patriarhal
† Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului	† Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților
† Irineu, Arhiepiscopul Alba-Iuliei	† Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului
† Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului	† Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului
† Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei	† Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei, Arhiepiscopul Aradului	† Ignatie Episcopul Hușilor
† Lucian, Episcopul Caransebeșului	† Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei
† Iustin, Episcopul Ortodox Român al Maramureșului și Sătmarului	† Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei
† Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor	† Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei
† Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului	† Ambrozie, Episcopul Giurgiului
† Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților	† Visarion, Episcopul Tulcii
† Petroniu, Episcopul Sălajului	† Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei
† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei	† Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, Locțiitor de Episcop al Daciei Felix
† Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei	† Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord
† Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei și Noii Zeelande	† Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei
† Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar Patriarhal	† Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar Patriarhal
† Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor	† Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor
† Ilarion Făgărășanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului	† Vasile Someșanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului
† Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei	† Antonie de Orhei, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului
† Marc Nemțeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale	† Sofian Brașoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului
† Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților	† Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului

 https://doxologia.ro/patriarhia-romana/pastorala-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-la-prima-duminica-postului

,,Sfeșnicul”, nr. 2 / 2017

A apărut cel de-al doilea număr al revistei semestriale editate de Parohia Ortodoxă / Școala Gimnazială din comuna Mașloc din județul Timiș. Ajunsă în cel de-al 8-lea an de apariție neîntreruptă, publicația oferă în 36 de pagini un sumar bogat și atractiv pentru cititorul din vatra localității dar și pentru iubitorul de presă rurală din Banat. Menționăm faptul că fondatorul revistei, părintele ic. stavr. dr. Iliia Pavlovici-Pătruț este membru în Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat iar doamna preoteasă, Maria Pavlovici – Pătruț este profesor la Școala Gimnazială din Mașloc și coordonator al revistei ,,Sfeșnicul”. 

După o pledoarie introductivă cu statut de Editorial iscălită de prof. Aura Codruța Danielescu, Inspector Școlar General, articolele semnate de profesori, psihopedagogi, preoți și elevi, cei din urmă cu scurte reflecții, poezii și desene tematice oferă un cuprins diversificat. Între materialele publicate amintim pe cele realizate de profesorii Anton Ilica din Arad și Ioan Viorel Boldureanu din Timișoara, un pedagog și un etnolog ce oferă popasuri sărbătorești pentru revista ,,Sfeșnicul”.

Am remarcat și faptul că în această publicație este menționat Anul omagial și comemorativ din Patriarhia Română prin doi truditori: pictorul Filip Matei (1853-1940) și ieromonahul Iacob Pașca, închis între 1959-1962 slujitor la Mănăstirea Săraca (1976-1979) apoi din 1979 la Săciua Nouă pentru ca în 1994 să fie preot la Remetea Mică.

Felicitări coordonatorilor, colaboratorilor cărora le dorim cât mai multe numere spre bucuria noastră a cititorilor.

Ziua Internațională a Bibliei la Birda

Luni, 13 Noiembrie a fost cinstită Ziua Internațională a Bibliei în comuna Birda. În cadrul proiectului ,,Hristos împărtășit copiilor” a fost susținută o cateheză cu tema: ,,Pictorul Filip Matei și Sfânta Scriptură” la clasa a VII-a în Școala Gimnazială din localitate.

Cu acest prilej copiii au fost familiarizați cu personalitatea pictorului, a modului acestuia de lucru dar și a celor mai reprezentative realizări picturale răspândite în întreg Banatul istoric. Pentru exemplificare a fost vizionat un material power-point de promovare a Anului Omagial al pictorilor bisericești realizat de Parohia Birda.

În partea a doua a orei elevii folosindu-se de Sfânta Scriptură au identificat temele majore sripturistice din Vechiul și Noul Testament folosite de pictorul Filip Matei în bisericile bănățene. Între acestea ilustrări dogmatice: Sfânta Treime; Dumnezeu Savaot și Mântuitorul în mărire; evenilente din viața Mântuitorului (în special minunilor), texte care fac referire la Învierea Domnului și la perioada de după acest moment: propovăduirea apostolilor, chipuri de îngeri și sfinți reprezentați: Mihail, Gavriil, Ștefan.

Prin expunerea cunoștiințelor și adâncirea acestora în textul Sfintei Scripturi s-a putut lesne observa că pictura și icoana ortodoxă nu este altceva decât reprezentarea artistică a unui eveniment biblic petrecut.

Taina Sfântului Maslu în parohia Șemlacu Mare

Duminică, 12 Brumar cu începere de la orele 16⁰⁰ a fost săvărșită Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh” din parohia Șemlacu Mare, protopopiatul Deta.

            La invitația P. C. Părinte Adam Rugaci au slujit cu acest prilej P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei, P. C. Părinți Achim Miloș (Denta), Ioan Babeu (Jamu Mare), Zoran Milovanov (Berecuța) și Valentin Bugariu (Birda).

            Cuvântul de învățătură a aparținut Preaonoratului Părinte Protopop care pornind de cea dintâi pericopă evanghelică de la Taina Sfântului Maslu a amintit de faptul că în persoana Samarineanului care nu rămâne indiferent, ci arată milă trebuie văzut Mântuitorul Hristos care ridică pe omul căzut dându-i și un remediu imediat: vindecarea. El nu lasă pe om în păcate, ci îl tămăduiește iar ca loc al vindecării este arătat și așezământul casei de ospeți identificat cu Biserica.

            La otpustul Sfintei Taine mai mulți credincioși și credincioase din parohie și-au mărturisit credința prin cântarea unor pricesne.

Conferința preoțească de toamnă în protopopiatul Deta

Marți, 7 Noiembrie cu începere de la orele 10⁰⁰ s-a desfășurat în protopopiatul Deta, conferința preoțească de toamnă a clericilor din protopopiat. Conferința cu tema ,,Anul comemorativ al Patriarhului Justinian și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului din Patriarhia Română” a fost precedată de oficierea Acatistului Mântuitorului nostru Iisus Hristos în biserica cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh” din Deta. Cu acest prilej au slujit P. C. Părinți Dragoş Georgian Popovici (Stamora Germană), Marcel Moclinda (Șipet) și Damian Griguță (Gherman).

            În partea a doua s-au desfășurat lucrările conferinței sub conducerea Înaltpreasdințitului Mitropolit Ioan. A fost prezent P. On. Părinte Zaharia Pereș, consilier eparhial și P. On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei.

            După o introducere făcută de P. On. Păr. consilier Zaharia Pereș care a prezentat importanța reamintirii faptelor patriarhului Justinian Marina dar și al jerfei mărturisitorilor din închisorile comuniste a urmat prezentarea referatului conferinței pregătit de părintele Dragoş Georgian Popovici.

            În cuprinsul acestuia, conferențiarul a punctat datele biografice ale devenirii Patriarhului Justinian de la învățător și preot în Băbeni, apoi preot și directorul Seminarului din Râmnicu Vâlcea la slujirea de episcop-vicar, arhiepiscop și mitropolit apoi de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977). În partea a doua a fost punctată suferința mărturisitorilor din temnițele comuniste pe baza a câtorva cărți care ilustrează acest lucru: Nicolae Steinhardt, Ioan Ianolide și a volumului colectiv Fericiți cei prigoniți.

           

Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan a prezentat suferința Bisericii Ortodoxe în Răsăritul Europei: Rusia, Serbia, Albania, Polonia și Cehia. În România datorită păstoririi Patriarhului Justinian în biserici s-a săvârșit Sfânta Liturghie, s-a predicat și catehizat copiii și tinerii, s-au format preoți în școlile teologice susținute de Biserică.

            O paralelă a fost făcută de Ierarh între crucea suferinței din vremea comunismului și crucea libertății de astăzi între asumarea suferinței și ocolirea acestei asumări.

Concursul Județean,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”, faza Deta

Luni, 6 Noiembrie de la orele 14⁰⁰ a avut loc la Liceul Tehnologic ,,Sfântul Nicolae” din Deta, cea de-a VII-a ediție a Concursului de creație religioasă închinat Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului.

            Tematica de anul acesta a fost cea a sfintelor icoane și a mărturisitorilor credinței din timpul regimului comunist din România, întrecerea de anul acesta a purtat titlul sugestiv ,,Icoane sfinte”. Concursul s-a desfășurat pe două cicluri școlare: II-IV și V-VIII în 4 probe: recitare de poezie religioasă, eseu, cântare bisericească psaltică și priceasnă și desen.

            Juriul care a evaluat lucrările și interpretarea cântării bisericești a fost format din: P. On. Păr. Sorin Lungoci, consilier eparhial, P. On. Păr. Ioan Prisăcean, protopop, P. C. Părinți Ciprian Boșca și Ciprian Ene. Concurenții care au evoluat în această fază zonală au reprezentat Școlile / Parohiile: Gătaia, Liebling, Banloc, Deta, Birda și Gherman însoțiți de profesorii de religie și de preoții parohi.

            În final au fost decernate premii și mențiuni care au constat din diplome și cărți. Au fost declarați câștigători următorii participanți:

            La secțiunea poezie: Premiul I Bucure Sas Daria-Ștefania (Liceul Teoretic Gătaia); la secțiunea eseu: Premiul I Orășanu Alexandru Gabriel (Liceul Teoretic Gătaia); secțiunea priceasnă: Premiul I Sabadoș Anda (Școala Gimnazială Liebling); desen: Premiul I Vincze Albert; Nicolin Amelia (Liceul Teoretic Gătaia).

            De remarcat a fost faptul că elevii s-au prezentat bine la acest concurs fiind în marea lor majoritate îmbrăcați în costume naționale folosind în cadrul eseului, al poeziei și al pricesnei momente ale suferinței pentru păstrarea credinței: stihuri ale lui Radu Gyr, ,,atâtea lacrimi și martiri”, dar și o bună cunoaștere a învățăturii de credință, a istoriei Bisericii ș. a.

            Premiul II Murgea Cristian – secțiunea desen; Buțu Raluca – secțiunea eseu; Premiul III Buțu Raluca – secțiunea eseu; Prună Sara – secțiunea desen; Mențiunea I Marcu Alexandra – secțiunea poezie; Radu Loredana – secțiunea desen; Mențiunea II Noje Flavia – secțiunea poezie; Frangloglu Gabriela; Mențiunea III Bisi Maria Magdalena.

Școala Gimnazială din Birda și Școala Primară din Sîngeorge a avut la această fază a Concursului: 9 participanți. La final au obținut următoarele premii și mențiuni:

            Felicitări tuturor!

Taina Sfântului Maslu la Sîngeorge

Duminică, 5 Noiembrie a fost oficiată Taina Sfântului Maslu în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sîngeorge, filie a parohiei Birda.

            Cu acest prilej au slujit P. C. Părinți Zoran Milovanov (Berecuța), Sebastian Andrei Petrescu (Percosova), Tiberiu Dan Gherasim (Ferendia) și Valentin Bugariu, parohul locului. La momentul potrivit părintele Tiberiu Dan Gherasim a susținut un bogat cuvânt de învățătură în care a accentuat faptul că indiferența semenului față de cel bolnav și părăsit este calea cea mai apropiată care ne desparte de iubirea lui Dumnezeu.

            S-au împărtășit de rugăciune și de darul Sfântului Duh mai mulți credincioși din localitate și din parohia Birda.