Satul* a fost în cursul timpului locul de
viețuire predilect al românilor din cele mai vechi timpuri și până la
instaurarea regimului comunist în România. Comunitatea locală trăia după reguli
bine stabilite de calendarul popular (ciclul calendaristic și familial). Munca,
jocul, sărbătorile, portul popular purtau urme ale transcendenței.
El
trăiește viața lui comună înconjurat și preocupat de acela. Fiii căsătoriți și
fiicele căsătorite schimbă o parte din pământul părintesc cu alta. În general,
legăturile de rudenie care se creează necontenit în sat fac ca toate bucățile
de pământ ale hotarului să treacă pe la toate familiile.
Întregul acesta este universul familiar omului, este natura colorată cu
duioșia amintirilor, cu intimitatea unui lucru cu care ești obișnuit și în
preajma căruia te simți casă și te miști liber. Se cunosc și oamenii satelor
din acest întreg. Se fac târguri, se încheagă prietenii, își împumută cântece
și jocuri, se contractează căsătorii. Un sat ajută pe altul în vreme de necaz[1].
Organizarea tradițională a societății românești
condusă de juzi și apoi chinezi aleși dintre cei mai harnici și gospodari, a
păstrat în centrul așezării biserica și cimitirul așa cum a scos în peiveliște
Lucian Blaga. Noima acestei așezări o reprezintă de fapt ideea de comuniune
între cei vii și cei adormiți care datorită Tainei Botezului au rămas pe mai
departe membrii ai Bisericii. Teologii identifică această realitate prin
sintagma ,,Biserica triumfătoare” care este întărită de rugăciunea Sfintei
Liturghii care așează în fața lui Dumnezeu atât cei prezenți, cât și cei
pomeniți vii ori morți. Dorul, omenia și ospitalitatea au fost calitățile care au
trădat această comunitate tradițională în fața celor care le-au trecut pragul.
Asaltul împotriva acestui tip de organizare umană
s-a soldat cu destrămarea civilizației satelor. Strategia a urmat mai mulți
pași: colectivizarea agriculturii prin coerciție unde a fenomenul s-a oprit de
refuzul sătenilor, apariția colectivelor de meșteșugari și urbanizarea forțată
a satului. Toate aceste etape au dus la destrămarea unei lumii construită pe
temelie tradițională.
Subordonarea lumii rurale unui regim comunist care
își dorea cu orice preț acest lucru s-a realizat treptat, având în primul rând
la bază un sistem de impozite cu mai multe componente: impozitul agricol,
cotele obligatorii, achizițiile și contractările. Dintre toate acestea,
sistemul cotelor obligatorii a fost elementul indispensabil cu repercursiuni în
plan politic, economic și social[2].
Apariția în lumea rurală a Gospodăriei Agricole de
Stat, a complexelor agro-industriale de creștere a animalelor au lăsat urme
adânci în mai multe localități bănățene. Ne vom opri în demersul nostru la
două: Gătaia și Birda.
Munca la o scară mult mai mare decât
posibilitățile umane ale acestor localități s-a finalizat cu o infuzie de
populație din toate județele țării, astfel s-a distrus omogenitatea satului în
ceea ce privește civilizația locului. Sub
presiunea modernității rând pe rând au dispărut forme ale culturii
tradiționale: ținerea calendarului popular, au dispărut coruri și fanfare,
portul popular a fost enclavizat în lăzile de zestre ale unor familii. Timpul
și spațiul a fost scos din dimensiunea religioasă uneori prin impunere. Într-o
revistă bisericească locală am identificat mai multe îndemnuri în care se cerea
ca săvârșirea Sfintei Liturghii duminicale să fie făcută în zorii zilei, pentru
ca mai apoi cei care participau să slujească și ogorului comun. Cu prilejul marilor sărbători, sau la Ruga
satului au fost organizate petreceri în aer liber care îndepărtau pe oameni tot
mai mult de Biserică.
Prin aducerea muncitorilor necesari producției s-a
urmărit distrugerea unității, oamenii tot mai mult și-au trăit individualismul
locuinței. Casa bănățeană ridicată odinioară prin clacă benevolă, cu rânduiala
ei specifică s-a transformat în locuință care avea doar rolul de adăpost
temporar al celor care îl stăpânesc. Locuitorul a pierdut sensul natalității, a
legării sufletești de sat.
După 1989, statul a pierdut inițiativa economică.
Reforme de tot felul, împroprietărirea țăranilor cu pământ fără a deține
utilajele necesare au dus în scurt timp la lichidarea economiei de stat prin
dispariția unităților agricole și de creștere a animalelor. În marea lor
majoroitate cei împroprietăriți cu pământ au vântut parcelele pe sume derizorii
investitorilor veniți de peste mări și țări. A lipsit și acum o strategie de
dezvoltare a satului cu urmări grave: navetarea către orașe apoi emigrarea în
alte țări, îmbătrânirea accentuată sunt marile probleme ale satului de astăzi.
Biserica Ortodoxă prin organismul ei cel mai mic,
parohia, a încercat să trezească această conștiință a apartenenței la
comunitate. Pe lângă serviciile divine din Duminici, sărbători și posturi în
fiecare an printr-un plan cadru sub forma unui An Omagial / An Comemorativ se desfășoară
activități religioase, culturale și sociale.
Anul 2019 fiind Anul Omagial al Satului Românesc
–la Birda– au fost pregătite mai multe momente în care s-au împletit rugăciunea
cu educația și fapta cea bună. În cursul anului s-a încercat o prezentare
istorică a satului românesc secvențial cu prilejul câtorva momente: ,,Satul în
opera lui Mihai Eminescu” (Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie); ,,Satul în
vremea lui Cuza Vodă” (Unirea Principatelor, 24 ianuarie); ,,Satul bănățean din
zona Deta în perioada interbelică” (ziua pomenirii Mitropolitului Vasile
Lazarescu, 21 februarie), ,,Satul în comunism” (Sf. 40 de Mucenici, 9 martie).
Toate aceste activități au fost susținute de expoziții de carte, revistă,
documente de arhivă; concerte de pricesne și cântece populare, concerte
instrumentale, vizionări de filme documentare, excursii la mănăstiri, cateheze
ilustrate.
Biserica locală în timpul unui an bisericesc aduce
în actualitate vechi tradiții românești: Ziua Iei (Sânzienele, 24 iunie);
sărbătorirea hramului bisericii (8 septembrie) cu primirea goștilor (din
Sărcia), Sf. Liturghie, ritualul tăierii colacului toate semne vizibile ale
comuniunii frățești. De asemenea sunt amintite principalele evenimente istorice
naționale: Unirea Principatelor, Ziua Unirii Basarabiei cu România (27 martie),
Ziua Independenței – 1877 și a victoriei antinaziste – 1945 (9 mai), 10 Mai,
Ziua Națională a României.
Dacă în primii ani ai instaurării comunismului forța a fost arma îndreptată
împotriva civilizației satului, astăzi lipsa de interes și neputința sunt cele două
forme de înstrăinare și însingurare a satului.
Cu acest scop al întăririi comuniunii dar și al
comunității au apărut la scutul bisericilor din Colonia Gătaia și Birda două
publicații trimestriale ,,Lumină lină” (2007-2011) și ,,Arhanghelul” (din
2011).
Din cuprinsul acestora în patru, apoi opt și douăsprezece
pagini regăsim elemente de educație, poezie dialectală, istorie orală. În cazul
primei publicații amintim două articole ,,Biserici medievale din microzona
Gătaia” (2008) și ,,Investigații arheologice din microzona Gătaia” (2009)
iscălite de muzeograful Ioan Traia care scot la iveală fapte dintr-un trecut
glorios. Tot în cuprins aminim articolul fluviu: ,.Din amintirile unui colonist
din Gătaia” al prof. Iosif Marius Circa. Ivit pentru revista din Gătaia, el se
continuă și în ,,Arhanghelul” de la Birda.
Revista prin redactorul ei a luat parte la
constituirea Asociației publiciștilor bănățeni în 10 aprilie 2008 la Timișoara.
Cealaltă publicație, ,,Arhanghelul” a devenit
revistă de cultură și religie rurală care are același scop ca și cea din
Gătaia. Rând pe rând în jurul revistei au fost realizate mai multe suplimente:
calendarul creștin-ortodox de buzunar, pliante omagiale și comemorative,
Colecția Arhanghelul din care au apărut 5 volume închinate Sfântului Iosif cel
Nou de la Partoș, pictorului Filip Matei și lingvistului G. I. Tohăneanu. Cu
prilejul împlinirii a cinci ani (2011-2016) a fost publicată o monografie a
revistei.
În găzduirea revistei ,,Arhanghelul” au fost
organizat Forumul publiciștilor bănățeni în biserica din Birda în doi ani: 2014
și 2019.
Cele două reviste s-au bucurat de aprecieri din
partea ierarhilor bănățeni. Preasfințitul Părinte Lucian al Caransebeșului
socotea că revista ,,Lumină lină” se înscrie pe linia de promovare a valorilor
creștine autentice și, în tonul întregii prese bisericești, luptă pentru
înlăturarea ideilor ce duc la dezrădăcinare identitară[3].
În cazul ,,Arhanghelului”, regretatul Mitropolit Nicolae aprecia: ,,Cinstite
Părinte. Confirm primirea ultimului număr al publicației
<<Arhanghelul>>. Apreciez strădania ce depuneți pentru apariția
grafică în condiții excepționale a acestei reviste…”[4].
Cele două reviste au fost premiate în mai mulți
ani în cadrul Concursului de reviste școlare și parohiale organizat de
Inspectoratul Școlar Județean Timiș și Mitropolia Banatului. În doi ani
consecutiv (2013, 2014) revista a obținut Premiul I la secțiunea foi
religioase.
Prin intermediul presei locale se încearcă întărirea sentimentului de
apartenență la comunitate, se oferă modele ale unor înaintași, cateheze pe
diferite teme religioase, pagini de istorie orală, amintiri și poezie
dialectală. Elevii au pagina destinată creaților lor intitulată ,,Tinere
condeie” în care au apărut: poezii, compuneri, desene ș. a.. Cronica parohială încheie revista prin
prezentarea evenimentelor din trimestrul în care a apărut publicația.
*
Comunicare susținută la Căminul
Cultural din Torac cu prilejul împlinirii a 50 de ani al publicației ,,Lumina
Torăceană” (Voivodina, Serbia), 22. 02. 2020.
[1] Dumitru Stăniloae, Reflecții despre spiritualitatea poporului român, Opere complete IX,
Editura Basilica, București, 2018, p. 295-296.
[2] Sanda Borșa, ,,Procesul colectivizării în
România: mecanismele subordonării lumii rurale”, în Cosmin Budeancă, Florentin
Olteanu (coord.), Stat și viață privată
în regimurile comuniste, Editura Polirom, Iași, 2009, p. 113.
[3]
Valentin Bugariu, Parohia Ortodoxă
Colonia Gătaia. Istorie, misiune și viață creștină, Editura Sitech,
Craiova, 2011, p. 62-63.
[4] Valentin Bugariu, Din pridvorul credinței. Studii, note și însemnări parohiale, Editura
Hoffman, Caracal, 2019, p.187.
