Gătaia.
Monografie este o lucrare științifică, foarte bine
documentată din punct de vedere geografic, istoric, etnografic, lingvistic, cultural
și religios. Totodată este un dar de mare preț oferit comunității din Gătaia.
Lucrarea
are cuprins metodic structurat în 7 capitole, acestea având la rândul lor mai
multe subcapitole.
Primul
capitol intitulat ”Așezarea geografică și condițiile naturale” dezbate minuțios
elemente legate de relief, structură geologică, climă, precipitații,
hidrografie, floră și fauna locului.
Cel de al doilea capitol se numește ”Istoricul
orașului Gătaia și al satelor aparținătoare”, dezbătând în subcapitole
fiecare sat din zona Gătăii: Șemlacu Mare, Butin, Șemlacu Mic, Sculea,
Percosova. Informațiile sunt interesante, documentate din punct de vedere
istorico-geografic. Datele menționate în aceste subcapitole ne amintesc de
timpurile voievodatelor, efectul cuceririi maghiare, al stăpânirii turcești și
al perioadei habsburgice. Se face referite totodată la evenimente triste cum a
fost deportarea țăranilor bănățeni în Bărăgan. Este atins momentul istoric al
Marii Uniri și evoluția în perioada contemporană a comunității locale din
Gătaia și impactul asupra dezvoltării ulterioare a acesteia.
Capitolul al III-lea este dedicat organizării
administrative, făcându-se referire la diferite instituții cum ar fi: centrul
de sănătate, postul de poliție, poștă, farmacie, bancă, căminul cultural,
organizația de pompieri și biblioteca localității. Informațiile istorice fac
referire și la atestările localităților, ceea ce demonstrează o documentare
serioasă a autorului: Gătaia (1343), Butin (1717), Percosova (1358), Sculea
(1332), Șemlacu Mare (1270), Șemlacu Mic (1802).
M-a
impresionat exactitatea datelor oferite de monografie, cercetarea autorului fiind deosebit de complexă. Sunt
menționați chiar și medicii de la Spitalul de Psihiatrie Gătaia.
Capitolul
al IV-lea se numește ”Școala și activitatea culturală” și se face referire la importanța școlii în
comunitatea din Gătaia. La începutul
capitolului este surprinsă viața școlii în perioada interbelică.
Fiind
dascăl de profesie, mi-a plăcut să găsesc în monografie un tabel cu situația
școlară din perioada interbelică ce conține date exacte cu privire la numărul
de elevi înscriși, promovați, repetenți. Din tabelul respectiv, am observat că
,de exemplu, în anul școlar 1923-1924 din 307 elevi înscriși doar 187 au
promovat și 120 au rămas repetenți. În anul școlar 1922-1923 din 220 de elevi înscriși
au promovat doar 117.
Aceasta
înseamnă că existau probleme foarte mari cu promovabilitatea din cauza sărăciei
și nefrecventării cursurilor. Copiii nu
își însușeau cunoștințele de bază pentru că deseori erau folosiți la muncile
agricole și nu erau trimiși la școală. Sărăcia lucie de după Primul Război
Mondial și-a spus cuvântul în slaba promovabilitate școlară. În anul școlar
1934-1935 din 302 elevi înscriși au promovat 201; o treime din numărul elevilor
au rămas repetenți. E un procent al promovabilității extrem de sumbru.
M-am
bucurat să descopăr că în anii celui de al Doilea Război Mondial a crescut
gradul de promovabilitate al elevilor. De exemplu, în anul școlar 1940-1941 din
263 de elevi înscriși au rămăs repetenți 62, spre deosebire de anii anteriori
când procentul de promovabilitate era mult mai mic. M-a întristat să descopăr
că în anul 1944-1945 școala a fost închisă din cauza războiului, iar în anii
următori finalizării a acestuia a scăzut mult înscrierea copiilor la școală.
Cauza principală e lesne de înțeles: sărăcia, care a urmat anilor cumpliți de
război.
În anii
postbelici, populația școlară a fost în continuă creștere de la un an la altul:
astfel în anul școlar 1956-1957-267 elevi înscriși, în 1957-1958- 275 elevi
înscriși. Acesta este un semnal al faptului că populația se refăcea după anii
de sărăcie și dificultăți materiale extreme de după război.
Am fost
impresionată să descopăr existența unei rețele școlare în zona Gătăii: școli cu
7 clase: Gătaia, Nițchidorf, Berzovia, Jamu Mare, Vermeș și Șipet-satul frumos al copilăriei mele. Exista
chiar și o secție sârbă la Sângeorge. De asemenea, școlile cu 4 clase au fost
spre curiozitatea mea, a dascălului, următoarele: Berini, Cerna, Gherteniș,
Birda, Cadăr, Duboz, Clopodia, Ferendia, Sculea, Butin, Șemlacu Mare, Șemlacu
Mic, Șoșdea. La Tormac, satul vecin cu Șipetul meu, are o secție maghiară, care
există și azi.
Mi-a
plăcut să citesc cu câtă minuțiozitate se făceau inspecțiile școlare în anii 1950-1960. Am
regăsit elemente familiare cu munca mea de zi cu zi, prezentate atât de simplu
și de exact în același timp. M-a impresionat inspecția domnului director
învățător de la Șemlacu Mic-Adam Șoșdeanu, a prof. Petre Tomescu, a
învățătoarei Aurelia Cristea. Am rezonat emoțional cu respectivele relatări,
poate și din prisma meseriei pe care o practic și eu de atâta vreme.
Situația școlară s-a îmbunătățit simțitor;
astfel, în anul 1964-1965, din 613 elevi înscriși, doar 54 au rămas repetenți.
În anul 1969-1970 din 144 elevi înscriși, nu mai era nici un repetent. Acest
lucru demonstrează creșterea nivelului de trai al famiilor din zonă, deoarece
își permiteau să trimită copiii la școlă și să le asigure rechizitele necesare
studiului.
Autorul
face referire la dascălii de seamă ai locului: prof. dr. Gheorghe Vătășescu,
prof. Petru Ciurea, prof. Petre Tomescu Mățău, prof. Herbert Weissman, prof.
Petru Ursulescu, prof. Marcel Tolcea. Ne sunt prezentate informații despre
învățământul de după anii 1990, chiar premii obținute la olimpiade și
concursuri școlare de elevi între anii
1962-2017.
Părintele
Valentin face câte o prezentare succintă a fiecărei școli: din Butin,
Percosova, Sculea, Șemlacu Mare, Șemlacu Mic.
În
acest capitol prezintă importanța existenței a cinematografului, a presei-prin
publicațiile: ”Curierul de Gătaia”, ”Jurnalul de Gătaia”, ”Monitorul de
Gătaia”-ultima amintită se tipărește și în prezent. De asemenea, sunt amintite rezultatele
bune obținute în domeniul sportului de anumite personalități locale.
Capitolul
al V-lea este dedicat bisericilor din zonă. Și acest capitol este bine
documentat din punct de vedere istoric; expunerea documentară are o ordine
cronologică de la primele atestări care datează 731. Din 1204 datează primele
mănăstiri din zona Șemlacului. Părintele Valentin face câte o prezentare
succintă a fiecărei biserici din zonă: Mănăstirea Săracă, Biserica ”Învierea
Domnului” din Gătaia, Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Sculea, Biserica ”Pogorârea Sf. Duh” din Șemlacu Mare,
Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Percosova, Biserica ”Sf. Ierarh
Nicolae” din Colonia Gătaia.
Viața
creștinilor ortodocși este zugrăvită cu multă atenție în datele exacte care ne
sunt furnizate despre ierarhii locului, preoții care au slujit pe meleagurile
Gătăii. Fotografiile alb-negru și color dau o notă de autenticitate
informațiilor prezentate.
Autorul
nostru ne prezintă și biserici aparținând altor culte creștine:
romano-catolice, evanghelice, reformate, penticostale, baptiste, adventiste. Românii
din Banat s-au caracterizat prin acceptarea cu ușurință a celor de lângă ei
indiferent de naționalitatea și religia din care fac parte.
Capitolul
al VI-lea este intitulat ”Economia” și vizează viața economică
a zonei Gătaia.
Astfel,
părintele ne prezintă cum ne-a obișnuit un tabel cu animalele pe care le aveau
oamenii în gospodării 1895-1911, pe fiecare localitate din zona Gătăii.
Cronologic, este descrisă perioada 1948-1989- sistemul colectiv din perioada
ceaușistă.
Sunt
enumerate câteva firme care au influențat în mod pozitiv viața economică a
zonei după anii din perioada comunistă: Smithfield, Maxagro Farm, Grădina
Lavandei, fabrica de linguri Solingen, fabrica de volanuri Takata -Petri.
Capitolul
al VII-lea este ultimul din această monografie dedicată cu atâta generozitate
de părintele Valentin comunității din Gătaia și este intitulat ”Demografie,
tradiții, interculturalitate”. În acest capitol sunt dezbătute în mai
multe subcapitole următoarele elemente: populația zonei, casele și gospodăriile
tradiționale, portul familial, ciclul calendaristic și familial, toponimie,
onomastică, folclor, precum și personalități culturale locale.
M-a
impresionat în mod aparte, având o formație lingvistică, analiza limbii
românești cu specificul zonei, pornind de la opera literară și științifică a
documentelor protopopului și scriitorului Mihail Gașpar. Astfel, autorul
dezbate elemente lexicale și populare clasificate în părțile de vorbire
cunoscute: substantive, adjective, verbe, alocuțiuni verbale, adverbe și alocuțiuni
adverbiale. Toate aceste părți de vorbire sunt regionalisme ale graiului nostru
drag bănățean. Părintele ne prezintă elemente de ordin fonetic și gramatical,
precum și elemente lexicale arhaice și bisericești, precum și neologisme.
Subcapitolul
acesta oferă informații prețioase de dialectologie și istoria limbii române,
care poate servi ca studiu suplimentar pentru orice student la litere sau
absolvent cu studii lingvistice.
Bibliografia
lucrării este extrem de generoasă, arătând atenta documentare a părintelui
Valentin. M-a impresionat în mod deosebit durata documentării pentru ca această
monografie să existe: 10 ani de documentare, peste 1500 de fișe de cercetare,
patru luni de redactare a acestei monumentale lucrări științifice.
Prima
ediție a monografiei a văzut lumina tiparului în 2018, iar cea de doua ediție
–care însumează 441 de pagini-în 2021.
Felicitări părinte Valentin
pentru minunata lucrare pe care ne-ați oferit-o, pentru minuțioasa cercetare
istorică, geografică, etnologică, lingvistică și religioasă pe care ați făcut-o
cu dragoste și dăruire pentru noi!
Cu
deosebită considerație și prietenie,
Prof. Manuela Matits, director adjunct Școala Gimnazială Săcălaz
